Anularea dispozitiei de desfacere a contractului individual de munca. Reintegrarea pe postul anterior desfacerii contractului. Cerere de amanare a cauzei

In dovedirea cererii reclamanta a depus inscrisuri .
Cauza a primit termen de judecata la 21 octombrie 2010, cand, s-a incuviintat cererea de amanare a cauzei formulata de reclamanta, pentru a lua cunostinta de intampinarea formulata de parati si in care au fost invocate exceptia necompetentei materiale a tribunalului-Sectia Civila, cu privire la solutionarea capetelor de cerere privind anularea HCL nr. 134/2010 si 137/2010, precum si exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Primarului Municipiului si a Consiliului Local, primind un nou termen de judecata la 4 noiembrie 2010.
Pentru acest termen de judecata reclamanta a formulat concluzii scrise.
Tribunalul prin incheierea de sedinta din data de 4 noiembrie 2010 in baza disp. art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila, a suspendat judecata cauzei, pentru lipsa nejustificata a partilor.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs reclamanta, care sustine ca la termenul din 4 noiembrie 2010 instanta trebuia sa puna in discutia partilor exceptiile ridicate de parati iar nu sa suspende judecata .
Recurenta a sustinut ca starea sa de sanatate nu i-a permis sa ramana in sala de judecata pana la strigarea dosarului nr.4770/120/2010, motiv pentru care a depus la arhiva instantei note scrise, in care si-a prezentat pozitia cu privire la exceptiile ridicate . Precizeaza de asemenea, ca notele scrise au fost depuse sub semnatura de primire, fiind preluate si comunicate instantei de catre functionarii de la arhiva chiar inainte de inceperea sedintei de judecata .
Pentru ca din incheierea de sedinta criticata nu rezulta ca instanta a luat cunostinta despre aceste note scrise, recurenta considera ca suspendarea cauzei, pentru absenta sa este o masura nelegala, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea incheierii si trimiterea cauzei spre continuarea judecatii la aceeasi instanta.
Curtea, verificand incheierea recurata in raport de criticile formulate de recurenta-reclamanta, de dispozitiile legale incidente in cauza si de mijloacele de proba administrate dar si sub toate aspectele, astfel cum prevede art.3041 Cod procedura civila, a constatat ca este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Norma juridica din art.242 pct.2 cod pr.civ. referitoare la suspendarea voluntara determinata de lipsa partilor, are caracter imperativ iar nu facultativ si drept urmare, obliga instanta de judecata sa dispuna suspendarea judecatii daca niciuna dintre parti nu se infatiseaza la strigarea pricinii si nu s-a cerut judecarea in lipsa, conform art.242 alin.2 din acelasi cod.
Daca la judecata se infatiseaza cel putin o parte, instanta nu va mai dispune suspendarea judecatii pe acest temei, ci in conditiile art.152 cod pr.civ. va pasi la judecata, pronuntandu-se pe temeiul dovezilor administrate si analizand eventualele exceptii sau mijloace de aparare invocate.
La termenul de judecata din 4 noiembrie 2010 cand a fost pronuntata incheierea recurata reclamanta N. R.R. a formulat si depus la dosar note scrise la care a atasat inscrisuri prin intermediul carora a raspuns motivat exceptiilor invocate prin intampinare la termenul anterior de partea adversa, solicitand respingerea acestora.
Notele scrise sunt inregistrate la instanta si datate 4 noiembrie 2010, ceea ce semnifica prezenta efectiva a reclamantei la proces in sensul preocuparii acesteia pentru continuarea cursului judecatii.
Faptul ca la strigarea efectiva a pricinii, aceasta nu s-a aflat nemijlocit in sala de sedinta nu echivaleaza cu ipoteza prevazuta de art.242 pct.2 cod pr.civ.mai sus citata, fiindca ratiunea acestei dispozitii legale este aceea de a respecta principiile disponibilitatii si contradictorialitatii si dreptul la aparare al partilor, care guverneaza procesul civil si care impiedica instanta de judecata sa procedeze la judecata cauzei in lipsa partilor in conditiile in care niciuna nu a cerut solutionarea in lipsa .
Desi notele scrise exprimand pozitia procesuala a reclamantei fata de exceptiile opuse in aparare de parati existau in dosar la strigarea pricinii, in incheierea de sedinta nu este mentionata depunerea acestora prin compartimentul de registratura, iar instanta nu le-a luat in examinare, ceea ce semnifica lipsa sa de preocupare pentru stadiul judecatii si aplicarea formala a dispozitiilor referitoare la suspendare doar ca efect al absentei fizice a partilor ori a reprezentantilor lor, la apelul nominal facut de grefierul de sedinta.
Aceasta modalitate de aplicare a normelor imperative ale art.242 pct.2 cod pr.civ. este contrara vointei legiuitorului care nu infatisarea fizica a partilor a avut-o in vedere la edictarea textului legal ci conduita lor procesuala, constand in preocuparea efectiva pentru cursul judecatii, sanctionand cu intreruperea acestuia prin suspendare, tocmai lipsa de diligenta si de atitudine pentru continuarea procesului.
Exprimarea in scris, de catre reclamanta, a pozitiei sale fata de exceptiile invocate prin intampinare si care a constituit motivul exclusiv ce a impus amanarea judecatii de la termenul anterior din 21 octombrie 2010 la cel din 4 noiembrie 2010, nu inseamna lipsa partii de la strigarea pricinii, astfel incat art.242 pct.2 cod pr.civ.sa fie aplicabil, ceea ce atrage cazul de casare prev.de art.304 pct.5 din acelasi cod si a impus admiterea recursului conform art.312(1) cod pr.civ, casarea incheierii de suspendare a judecatii din 4 noiembrie 2010, cu consecinta trimiterii cauzei pentru continuarea judecatii la aceeasi instanta de fond .