Contract de vanzare-cumparare. Actiune pauliana. Frauda debitorului. Complicitatea la frauda a tertului dobanditor

Dispozitiile art. 1562 si 1563 din Codul civil reglementeaza conditiile de admisibilitate ale actiunii revocatorii si anume: prejudiciul suferit de creditor ca urmare a incheierii actului juridic de catre debitor, frauda debitorului, complicitatea tertului la frauda (in cazul contractelor cu titlu oneros) si, respectiv caracterul cert al creantei.

Cerintele relative la frauda debitorului si frauda tertului in materia actiunii revocatorii au un inteles mai larg cuprinzand nu numai intentia directa a acestora de a-l prejudicia pe creditor, ci si simpla cunoastere a faptului ca debitorul isi provoaca sau isi agraveaza starea de insolvabilitate. Ca atare, nu este necesara dovedirea intentiei directe a debitorului si a tertului in vederea fraudarii intereselor creditorului.

Astfel, imprejurarea ca tertul dobanditor cunostea ca debitorul datoreaza sume de bani creditorului (intrucat a incasat personal unele sume de bani care au fost folosite si pentru creditarea activitatii unei societatii comerciale la care era unic actionar si administrator), faptul ca debitorul, prin instrainarea singurului imobil pe care il detinea cu o saptamana mai inainte de data scadentei creantei a acceptat sa-si creeze o stare de insolvabilitate, care conducea la imposibilitatea executarii silite a creantei datorate creditorului, precum si existenta unei relatii de concubinaj intre partile actului de vanzare-cumparare a imobilului sunt de natura a dovedi indeplinirea conditiei fraudei debitorului si a conditiei complicitatii la frauda a tertului.

I. Circumstantele cauzei

1.Obiectul cauzei

Prin cererea inregistrata la data de 28.11.2016 pe rolul Tribunalului Prahova, Sectia I

civila, A. A solicitat, in contradictoriu cu B. Si C., declararea inopozabilitatii fata de reclamant a contractului de vanzare-cumparare avand ca obiect derivat imobilul (teren si constructie) situat in intravilanul comunei Paulesti, parcelele Cc 572/95, Cc572/96, Cc 571/3 si Cc 571/4, avand numere cadastrale x09 pentru teren, respectiv 24709-C1 pentru constructie si intabulat in cartea funciara nr. x09 a localitatii Paulesti, incheiat intre paratul B., in calitate de vanzator si parata C., in calitate de cumparator, autentificat sub nr. 2553/2016 de Societatea Profesionala Notariala D., precum si indisponibilizarea imobilului in patrimoniul paratei C. Pana la incetarea executarii silite a creantei pe care o detine reclamantul fata de paratul B., ce formeaza obiectul dosarului de executare nr. x/2016 al Societatii Civile Profesionale a Executorilor Judecatoresti E., cu cheltuieli de judecata .

2. Sentinta pronuntata de tribunal

Prin sentinta nr. 984 din 12.03.2018, Tribunalul Prahova, Sectia I civila a admis actiunea . A declarat inopozabil fata de reclamantul A. Contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. x/2016 avand ca obiect teren si constructie, situat in intravilanul comunei Paulesti, parcelele Cc572/95, Cc572/96, Cc 571/4, avand numerele cadastrale x09 si x09-C1. I-a obligat pe parati, in solidar, sa plateasca reclamantului suma de 10.344,27 lei cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru si onorariu expert . A luat act ca reclamantul si-a

rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecata, reprezentand onorariu avocat, pe cale separata.

3. Decizia pronuntata de curtea de apel

Prin decizia nr. 834 din 21 martie 2019, Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I civila a respins, ca nefondate, apelurile paratilor B. Si C. Impotriva sentintei tribunalului.

4. Calea de atac a recursurilor formulate in cauza Impotriva acestei decizii au declarat recursuri ambii parati.

Recurentul-parat B. Si-a intemeiat recursul pe dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, formuland urmatoarele critici:

Instanta de apel a retinut, in mod gresit, prezumtia puterii de lucru judecat, incalcand dispozitiile art. 430-431 Cod procedura civila, si complicitatea la frauda a tertului dobanditor (art. 1562 Cod civil). Contrar celor retinute de instanta de apel, parata C. Nu a avut cunostinta de cuantumul total al imprumutului, ci doar de suma de 223.993 lei, care a fost restituita. Sentinta retinuta de catre instanta de apel ca avand putere de lucru judecat a fost pronuntata ulterior incheierii contractului de vanzare-cumparare, iar prin acea sentinta nu se mentioneaza ca statia de alimentare cu carburant urma sa apartina sau ca apartinea societatii X. SRL, administrata de C., ci se retinea ca exista divergenta cu privire la statia ce urma a fi edificata.

Instanta de apel a aplicat gresit dispozitiile art. 1562-1563 Cod civil, intrucat in cauza vanzarea imobilului nu a dus la micsorarea patrimoniului, ci la cresterea acestuia, prin incasarea sumei de 50.000 lei si degrevarea de imprumutul de 106.350 CHF. Intrucat este vorba de un contract cu titlu oneros, pentru a se putea declara inopozabilitatea acestuia, este necesar ca tertul contractant sa cunoasca ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate (frauda tertului dobanditor), aspecte care nu se regasesc in cauza.

Desi a retinut ca pretul mentionat in contractul de vanzare cumparare nr. x/2016 este unul just, real si corect raportat la obligatiile ce afectau imobilul, instanta de apel a apreciat totusi ca acest contract a fost incheiat in frauda creditorului, fara ca la dosar sa existe vreo proba care sa sustina afirmatiile reclamantului.

Creanta nu are un caracter cert, iar imprumutul a fost in parte restituit (700.000 lei), instanta de apel neluand in considerare aceste aspecte.

Recurenta-parata C. Si-a intemeiat recursul pe dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 6 si 8 Cod procedura civila, formuland urmatoarele critici:

Instanta de apel a interpretat gresit dispozitiile art. 1562-1563 Cod civil, respectiv in cauza nu sunt indeplinite conditiile admiterii actiunii revocatorii.

Intimatul nu a suferit un prejudiciu prin incheierea contractului, intrucat aceasta operatiune nici nu a insaracit, nici nu a profitat reclamantului, iar ca urmare a transferului dreptului de proprietate, reclamantul a evitat riscul unei eventuale proceduri executionale demarate de catre banca creditor ipotecar, obligatiile din contractul de credit fiind preluate de parata. Pe de alta parte, chiar in situatia in care contractul de vanzare-cumparare nu ar fi fost incheiat, reclamantul nu putea executa silit imobilul, intrucat era instituita o ipoteca de rangul I in favoarea Y. Bank Romania SA.

Contractul nu a fost incheiat in frauda reclamantului, ci cu intentia de a conserva patrimoniul paratului, avand in vedere sarcina cu care era grevat imobilul, imprejurare ce nu poate fi considerata drept o frauda a creditorului.

In lipsa unei fraude a creditorului, nu se poate vorbi de complicitatea tertului contractant, parata neavand cunostinta de intinderea imprumutului incheiat intre parat si reclamant, din

perspectiva acesteia, cauza contractului fiind aceea de a obtine in proprietate locuinta sa si a fiului sau, din considerente grefate pe siguranta familiala.

Contrar celor retinute de instanta de apel, parata nu a cunoscut ca vanzatorul isi mareste starea de insolvabilitate, imprejurare care nu a fost probata de reclamant.

Reclamantul nu detine o creanta certa, avand in vedere ca anterior incheierii conventiei, au fost facute plati prin care au fost restituite sume de bani imprumutate de catre B. De la reclamant, iar rationamentul instantei de apel in sensul ca aceste sume nu reprezinta restituirea imprumutului incheiat la 25 mai 2016 intre parat si reclamant este viciat, intrucat sumele prevazute in conventie deriva din imprumuturi incheiate anterior.

Hotararea instantei de apel nu cuprinde considerentele in temeiul carora s-a retinut ca fiind indeplinita conditia caracterului cert al creantei reclamantului, precum si a existentei prejudiciului cauzat acestuia prin actul a carui inopozabilitate se invoca.

De asemenea, motivele de apel invocate sunt tratate cu superficialitate si nu este justificata solutia de respingere a argumentelor apelantilor referitoare la inexistenta unei creante certe a reclamantului si la inexistenta prejudiciului.

5. Apararile formulate in cauza

Intimatul-reclamant A. A formulat intampinari la recursurile declarate, aratand ca, atat apelurile, cat si recursurile sunt netimbrate, respectiv insuficient timbrate, sens in care se impune admiterea exceptiei de netimbrare/insuficienta timbrare, asa cum a fost invocata si in fata instantei de apel. In acest sens, a precizat ca in apel paratii datorau taxa de timbru in cuantum de 4.672,13 lei fiecare, dar au platit 1.053 lei fiecare, ramanand de achitat diferenta de 3.619,13 lei, iar in recurs datoreaza 4.672,13 lei.

Referitor la recursul paratului B., a aratat ca incheierea contractului de vanzare nr. x/2016 prin care acesta si-a transferat singurul bun imobil din proprietatea sa e realizata cu fraudarea drepturilor sale. Desi recurentul-parat a sustinut ca a fost vorba de un imprumut cu o dobanda foarte mare, plangerea formulata de acesta impotriva ordonantei de clasare dispusa in dosarul penal, avand ca obiect infractiunea de camata, a fost respinsa, ca nefondata, iar la dosar nu au fost depuse inscrisuri din care sa rezulte o eventuala restituire partiala a imprumutului.

Referitor la recursul paratei C., a aratat ca desi aceasta a sustinut ca imobilul pe care l-a preluat in urma incheierii contractului de vanzare-cumparare de la B. Era grevat de o ipoteca de rang I instituita in favoarea Y. Bank pentru suma de 106.350 CHF, a omis sa precizeze ca aceasta suma a fost contractata doar de C. In anul 2008, in scopul achizitionarii altui imobil din Ploiesti, iar 7 ani mai tarziu, paratul B. A fost de acord ca acest imprumut sa fie garantat cu imobilul sau din Paulesti, pe care l-a vandut in 2016 doar cu pretul de 50.000 lei recurentei-parate.

Faptul ca asupra imobilului din Paulesti, obiect al contractului de vanzare supus analizei instantei de judecata, este instituita o ipoteca de rang I in favoarea Y. Bank nu conduce, in opinia intimatului-reclamant, la imposibilitatea demararii producerii executionale, ci implica o anumita prioritate de indestulare intre creditori.

A mai considerat ca hotararea instantei de apel expune pe larg considerentele cu privire la caracterul cert, lichid si exigibil al creantei, prejudiciul creat, frauda debitorului si complicitatea tertului.

Recurenta-parata C. a formulat raspuns la intampinare solicitand respingerea exceptiei insuficientei timbrari/netimbrari a recursului si apelului si aratand ca taxa judiciara de timbru a fost corect stabilita de catre instanta de judecata .

A mentionat ca incheierea contractului nu a dus la o insaracire a intimatului B., intrucat in schimbul dreptului de proprietate acesta a incasat un pret just, real si corect, iar ca urmare a

acestei vanzari s-a evitat riscul unei eventuale proceduri executionale demarate de catre banca creditor ipotecar.

In opinia recurentei, in cauza nu au relevanta scopul cu care a fost contractat creditul in anul 2008, nici momentul la care a incheiat contractul de ipoteca in legatura cu imobilul, acte incheiate anterior conventiei nr. 2094/2016 in baza careia reclamantul pretinde ca ar avea calitatea de creditor .

Recurenta nu a avut cunostinta de existenta imprumutului intre intimati, iar faptul ca aceasta a cunoscut existenta unor alte imprumuturi si a unor plati efectuate pentru restituirea acestora nu poate conduce la ideea complicitatii la frauda, cata vreme nu s-a dovedit ca aceasta a cunoscut pretinsa stare de insolvabilitate pe care si-ar fi creat-o B. Prin incheierea contractului.

Cauza contractului a fost aceea de a obtine in proprietate locuinta recurentei si a fiicei acesteia, din considerente ce vizeaza siguranta familiala.

Contrar sustinerilor intimatului, la dosar exista dovezi din care rezulta restituiri partiale ale sumelor de bani imprumutate de catre B.

Recurenta a mai sustinut ca decizia instantei de apel nu cuprinde considerentele instantei in temeiul carora s-a retinut ca indeplinita conditia caracterului cert al creantei invocate de catre intimat, precum si a prejudiciului cauzat reclamantului prin actul a carui inopozabilitate este solicitata.

II. Solutia si considerentele Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Analizand recursurile declarate de paratii B. Si C., Inalta Curte constata ca sunt nefondate.

In drept, actiunea revocatorie este acea actiune prin care creditorul urmareste obtinerea inopozabilitatii pe cale judecatoreasca a actelor juridice incheiate de debitor in prejudicierea drepturilor sale, scopul final constand in repararea prejudiciului cauzat creditorului.

Dispozitiile art. 1562 si 1563 Cod civil reglementeaza conditiile de admisibilitate ale actiunii revocatorii si anume: prejudiciul suferit de creditor ca urmare a incheierii actului juridic de catre debitor, frauda debitorului, complicitatea tertului la frauda (in cazul contractelor cu titlu oneros) si, respectiv caracterul cert al creantei.

Cerinta relativa la prejudiciul creditorului presupune existenta unui prejudiciu personal si actual constand in faptul ca debitorul si-a creat sau si-a marit starea de insolvabilitate prin incheierea actului juridic (act de insaracire) a carei inopozabilitate se solicita a se constata.

Cerintele relative la frauda debitorului si frauda tertului in materia actiunii revocatorii au un inteles mai larg cuprinzand nu numai intentia directa a acestora de a-l prejudicia pe creditor, ci si simpla cunoastere a faptului ca debitorul isi provoaca sau isi agraveaza starea de insolvabilitate. Ca atare, nu este necesara dovedirea intentiei directe a debitorului si a tertului in vederea fraudarii intereselor creditorului.

Totodata, potrivit dispozitiilor art. 663 alin. (2) Cod procedura civil: Creanta este certa cand existenta ei neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu, iar aceasta conditie se verifica, potrivit dispozitiilor art. 1563 Cod civil, la data introducerii actiunii.

Rezulta ca actiunea revocatorie este justificata de nevoia de conservare a patrimoniului debitorului in vederea obtinerii de catre creditorul unei creante certe a prestatiei pe care debitorul i-o datoreaza. Urmare a admiterii actiunii revocatorii, actul de instrainare dovedit ca fiind fraudulos va fi inopozabil creditorului, el putand urmari bunul care forma obiectul respectivului act ca si cum acesta n-ar fi iesit din patrimoniul debitorului, avand dreptul de a fi platit din pretul acestuia, astfel cum prevad dispozitiile art. 1565 alin. (1) Cod civil.

In speta, se constata ca instantele de fond au verificat indeplinirea conditiilor de admisibilitate ale actiunii revocatorii indreptate impotriva contractului de vanzare -cumparare autentificat sub nr. x/2016 de BNP X. Incheiat de paratii B., in calitate de vanzator, si C., in calitate de cumparatoare, in raport de aspectele de fapt ale litigiului, astfel cum acestea au fost stabilite in urma evaluarii probatoriilor administrate, chestiuni care nu pot face obiectul controlului exercitat de instanta de recurs.

Aceasta, intrucat recursul, potrivit dispozitiilor art. 483 alin. (3) Cod procedura civila, urmareste sa supuna instantei competente examinarea, in conditiile legii, a conformitatii hotararii atacate cu regulile de drept aplicabile si nu corecta evaluare si stabilire a situatiei de fapt de catre judecatorii fondului.

Cat priveste creanta reclamantului A., instantele de fond au statuat cu privire la caracterul cert al acesteia dat fiind ca este stabilita prin conventia incheiata de reclamant si de paratul B. Autentificata sub nr.2094/2016 de notarul public F., conventie in care se indica atat suma imprumutata de parat, 1573993 lei, cat si scadenta acesteia, 15 septembrie 2016.

Cat priveste caracterul cert, lichid si exigibil al creantei, instantele de fond au retinut ca in baza conventiei mentionate s-a inregistrat dosarul de executare nr. x/2016 al SCPEJ E., ca impotriva formelor de executare silita nu s-au inregistrat contestatii, cu mentiunea ca nu s-a recuperat vreo suma de bani .

Imprejurarea ca suma datorata ar fi mai mica deoarece s-ar fi facut unele plati anterior incheierii conventiei mentionate, sens in care s-ar fi inregistrat contestatie la executare ulterior solutionarii apelului in procesul pendinte, nu este de natura sa puna in discutie neindeplinirea conditiei prevazute de dispozitiile art. 1563 Cod civil, astfel cum eronat pretind paratii prin recurs, cat timp titlul executoriu mentionat care atesta existenta creantei nu a fost desfiintat, in tot sau in parte .

Asa fiind, constatand ca instantele de fond au verificat indeplinirea acestei conditii si au motivat prin considerentele hotararilor judecatoresti pronuntate argumentele care au impus aceasta concluzie, Inalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile formulate prin recurs de catre parati cu privire la aceste aspecte.

Cat priveste complicitatea la frauda a paratei C., se constata ca instantele de fond au prezentat, de asemenea, argumentele pentru care au retinut a fi indeplinita aceasta conditie si anume: imprejurarea ca parata C. Cunostea ca debitorul B. Datoreaza sume de bani creditorului (intrucat a incasat personal unele sume de bani care au fost folosite si pentru creditarea activitatii unei societatii comerciale la care este unic actionar si administrator), precum si faptul ca debitorul, prin instrainarea singurului imobil pe care il detinea cu o saptamana mai inainte de data scadentei creantei a acceptat sa-si creeze o stare de insolvabilitate (in considerarea relatiei de concubinaj existenta intre parata si debitor, acestia avand impreuna un copil).

Argumentele invocate prin recurs potrivit carora parata C. nu a cunoscut cuantumul total al sumelor imprumutate ci doar al sumei de 223.993 lei iar cauza mediata a actului de instrainare a fost aceea de a asigura o locuinta pentru ea si copil nu sunt de natura sa conduca la concluzia neindeplinirii conditiei relative la frauda tertului, astfel cum eronat se pretinde prin recurs.

Imprejurarea ca a stiut doar de o parte din sumele imprumutate (de 223.993 lei si nu de 1.573.993 lei) nu este de natura sa inlature complicitatea sa la frauda cat timp nu s-a probat ca s-ar fi facut plati substantiale ulterior incheierii conventiei autentificate sub nr. 2094 din 25mai 2016 de notarul public F. Care sa-i fi creat acesteia convingerea ca debitorul parat nu mai are datorii la momentul incheierii actului de instrainare.

Totodata, imprejurarea ca parata ar fi cumparat imobilul in considerarea nevoii de a asigura o locuinta copilului sau al carui tata este paratul B., impune concluzia existentei unor relatii apropiate si bazate pe incredere si ajutorare intre cei doi parati.

In acest context al analizei, se constata ca trimiterea in cuprinsul deciziei apelate la considerentele sentintei civile nr. 2167 din 13 octombrie 2017 a Tribunalului Prahova, Sectia a II-a civila si de contencios administrativ si fiscal, ramasa definitiva, considerente prin care s-a statuat cu privire la relatiile personale si de incredere existente intre parati, nu pune in discutie incalcarea dispozitiilor art. 430 Cod procedura civila, astfel cum eronat se pretinde prin recurs.

Prin respectivele considerente instanta a statuat cu privire la existenta unor relatii de prietenie intre parati anterior momentului incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. x din 8 septembrie 2016 de BNP D., relatii care presupuneau incredere si ajutor reciproc in activitatile comune si care sunt apte sa produca, potrivit dispozitiilor art. 431 alin. (2) Cod procedura civila, efectul pozitiv substantial al autoritatii de lucru judecat in procesul pendinte in legatura cu chestiunea litigioasa privind posibila intelegere a paratilor in ceea ce priveste fraudarea creditorului in considerarea relatiilor speciale dintre acestia anterior vanzarii.

In raport de aceste constatari de fapt instantele de fond au retinut, de altminteri, ca este indeplinita si conditia relativa la frauda debitorului B.

Prin hotararile pronuntate in prezenta cauza, instantele de fond au statuat ca paratul B. A cunoscut ca prin instrainarea unicului sau imobil in favoarea concubinei, parata C., anterior scadentei imprumutului, isi creeaza o stare de insolvabilitate care va conduce la imposibilitatea executarii silite a creantei datorate creditorului, fapt care, de altminteri, a fost constatat in dosarul executional mai sus aratat.

Argumentul invocat prin recurs potrivit caruia actul de instrainare ar fi trebuit calificat a fi un act de conservare a patrimoniului sau in considerarea faptului ca imobilul instrainat era grevat de o ipoteca care garanta un imprumut bancar, nu este de natura sa conduca la o alta concluzie.

Mai intai este de observat ca actele de conservare sunt acele acte, necesare si urgente, prin care se urmareste pastrarea unor drepturi in patrimoniul persoanei, consolidarea si preintampinarea pierderii acestora, cerinte ce nu sunt indeplinite de actul de instrainare a carui inopozabilitate se cere a fi constatata prin actiunea dedusa judecatii, care este un act de dispozitie.

Apoi, imprejurarea ca imobilul instrainat de debitor era grevat de o ipoteca nu prezinta relevanta, creditorul chirografar avand posibilitatea a se indestula, in tot sau in parte, din valoarea imobilului, in masura in care imobilul ar fi ramas in patrimoniul debitorului si ar fi fost executat silit, bineinteles cu respectarea drepturilor creditorului ipotecar.

Asa fiind, constatand ca in cauza nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevazute de dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 Cod procedura civila, Inalta Curte, in baza art. 496 alin. (1) Cod procedura civila, a respins, ca nefondate, recursurile.