C.C.R.: decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, deoarece nu a depus intampinarea in termenul prevazut de Codul de procedura civila, nu echivaleaza cu suprimarea dreptului la aparare

``Dreptul la aparare reprezinta un principiu constitutional, consacrat in art. 24 din Constitutia Romaniei. Astfel, potrivit acestui articol, dreptul la aparare este garantat, iar, in tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, aceste prevederi regasindu-se si in art. 15 din Legea nr. 304/2004.

Noul Cod de procedura civila reia dispozitiile constitutionale in art. 13 alin. (1) si (2) teza I, oricare parte din proces, independent de pozitia sa procesuala, avand garantat dreptul la aparare.

In toate etapele procesuale, inclusiv in faza de executare silita, partile au dreptul sa fie asistate sau reprezentate de un avocat, regula fiind aceea ca partile sunt libere sa se prevaleze sau nu de acest drept, apreciind in concret daca este necesar sa apeleze la cunostintele unui specialist in domeniul juridic sau daca pot intelege, fara un atare sprijin, procedurile judiciare.``

Fiind considerat un drept fundamental, dreptul la aparare intra si in continutul Articolului 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Cu toate acestea, conform art. 53 din Constitutia Romaniei, ``exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.``_¹

Prin urmare, aceste drepturi pot suferi limitari, strict reglementate prin lege, si atunci cand acestea sunt motivate de unul sau mai multe dintre argumentele aratate anterior.

In practica s-a pus in vederea Curtii Constitutionale daca decaderea din drepturile procesuale pentru nerespectarea unor termene, impuse de Codul de Procedura Civila, poate fi considerata o limitare sau o restrangere a dreptului la aparare, si daca aceasta limitare este conforma articolului 53 aratat anterior.

Intr-o astfel de speta, Curtea Constitutionala a aratat prin Decizia nr. 792/2018 ca ``decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, deoarece nu a depus intampinarea in termenul prevazut de Codul de procedura civila, nu echivaleaza cu suprimarea dreptului la aparare``.

2. Exceptia de neconstitutionalitate

Prin Decizia nr. 380 din 13 decembrie 2016, pronuntata in Dosarul nr. XXXX/YYY/2015/a1, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia I civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (2) din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de T.M., in Dosarul nr. XXXX/YYY/2015 al Tribunalului Prahova - Sectia I civila intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unui apel formulat impotriva unei sentinte civile prin care s-a admis o contestatie la executare . Curtea a fost sesizata ca urmare a solutionarii recursului formulat impotriva incheierii prin care a fost respinsa cererea de sesizare a Curtii Constitutionale.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 208 alin. (2) din Codul de procedura civila, text de lege care are urmatorul cuprins:

Art. 208 alin. (2): "Nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de lege atrage decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel."

2.1 Pozitia autorului exceptiei

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia sustine, in esenta, ca decaderea prevazuta de art. 208 alin. (2) din Codul de procedura civila intra in conflict flagrant cu dispozitiile art. 16, art. 20, art. 21, art. 24 si ale art. 53 din Constitutie, precum si cu art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privitoare la dreptul la un proces echitabil, cu principiile generale ale dreptului procesual civil, prejudiciind-o grav in exercitarea drepturilor sale, care ii sunt incalcate si ingradite prin nerespectarea acestor norme constitutionale.

2.2 Pozitiile instantei si autoritatilor publice sesizate conform legii

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia I civila apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

2.3 Pozitia Curtii Constitutionale

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constitutionalitate prin raportare la critici similare cu cele formulate in prezenta cauza, prin Decizia nr. 96 din 3 martie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 258 din 17 aprilie 2015, constatand constitutionalitatea acestora.

Curtea a retinut, in esenta, ca, potrivit art. 205 din Codul de procedura civila, intampinarea este actul de procedura prin care paratul se apara, in fapt si in drept, fata de cererea de chemare in judecata . Acest act procedural va cuprinde, pe langa datele de identificare ale paratului si exceptiile procesuale fata de cererea reclamantului, raspunsul la toate pretentiile si motivele de fapt si de drept ale cererii, precum si dovezile cu care se apara impotriva fiecarui capat de cerere . Cererea de chemare in judecata se comunica paratului, potrivit art. 201 alin. (1) din Codul de procedura civila, ocazie cu care i se pune in vedere si obligatia de a depune intampinarea in termen de 25 de zile de la comunicarea acesteia. In ceea ce priveste respectarea termenelor procedurale,art. 185 din Codul de procedura civila prevede ca, atunci cand un drept procesual trebuie exercitat intr-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitarea dreptului. O astfel de sanctiune este prevazuta si de art. 208 alin. (2) din Codul de procedura civila, dispozitie legala criticata de autoarea exceptiei de neconstitutionalitate, aceasta fiind o aplicare mutatis mutandis a reglementarii generale in privinta intampinarii.

In continuare, Curtea a observat ca la art. 201 alin. (2) din Codul de procedura civila se mai prevede ca intampinarea se comunica de indata reclamantului, care este obligat sa depuna raspuns la intampinare in termen de 10 zile de la comunicare . Paratul va lua cunostinta de raspunsul la intampinare de la dosarul cauzei. Astfel, obligatia partilor de a-si exercita drepturile procesuale in cadrul termenelor stabilite de lege reprezinta expresia aplicarii principiului privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat intr-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, instituirea termenelor procesuale servind unei mai bune administrari a justitiei, precum si necesitatii aplicarii si respectarii drepturilor si garantiilor procesuale ale partilor (a se vedea in acest sens Decizia nr. 1.523 din 15 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2012).

In ceea ce priveste intampinarea in cadrul procesului civil, aceasta reprezinta actul de procedura prin care paratul raspunde in scris pretentiilor formulate de reclamant prin cererea de chemare in judecata, aratand totodata apararile sale. Prin acest act reclamantul este pus in situatia de a cunoaste apararea si dovezile pe care se sprijina paratul, inlaturandu-se astfel surpriza si realizandu-se egalitatea in ceea ce priveste pozitia procesuala a partilor. Prin aceasta reglementare se asigura si egalitatea de mijloace, de arme intre partile procesului, exigentele art. 6 din conventie fiind astfel respectate.

In continuare, in ceea ce priveste situatia partii decazute din dreptul de a administra o proba, Codul de procedura civila prevede, la art. 263, ca aceasta va putea totusi sa se apere, discutand in fapt si in drept temeinicia sustinerilor si a dovezilor partii potrivnice.

Prin urmare, Curtea observa ca decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, deoarece nu a depus intampinarea in termenul prevazut de Codul de procedura civila, nu echivaleaza cu suprimarea dreptului la aparare. De altfel, dispozitia legala criticata reprezinta o norma de procedura a carei reglementare revine legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie conform caruia competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege. Prin aceasta legiuitorul a urmarit instituirea unei discipline procesuale tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justitie, dreptului la un proces echitabil si dreptului la aparare. S-a dorit, de asemenea, sa se dea eficienta dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Codul de procedura civila, potrivit caruia partile trebuie sa isi aduca la cunostinta reciproc si in timp util, direct sau prin intermediul instantei, dupa caz, motivele de fapt si de drept pe care isi intemeiaza pretentiile si apararile, precum si mijloacele de proba de care inteleg sa se foloseasca, astfel incat fiecare dintre ele sa isi poata organiza apararea.

In concluzie, prin procedura de comunicare a cererii de chemare in judecata catre parat, respectiv a intampinarii catre reclamant se asigura echilibrul procesual al partilor in proces, reclamantul avand posibilitatea de a cunoaste apararile si probele utilizate in sustinerea lor de catre parat, posibilitate de care paratul beneficiaza prin luarea la cunostinta a cererii de chemare in judecata .

Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura a schimba jurisprudenta Curtii, solutia si considerentele deciziei mentionate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

2.4 Solutia Curtii Constitutionale

In considerarea argumentelor expuse anterior, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate ridicata de T.M. si a retinut caracterul constitutional al dispozitiilor criticate in raport de criticile formulate.

3. Concluzii

In concluzie, nu orice regula diriguitoare de natura sa incomodeze partile dintr-un proces civil este de natura a restrange dreptul la aparare, din contra, de cele mai multe ori, astfel de reguli avand tocmai scopul de a asigura liberul acces la justitie. Aceasta este si situatia decaderii paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, deoarece nu a depus intampinarea in termenul prevazut de Codul de procedura civila. Instituirea acestui termen nu este, prin urmare, de a aduce atingere dreptului la aparare ori liberului acces la justitie.

Irina-Maria Diculescu,Intern MCP Cabinet avocati, specializati in relatii de munca, comerciale si protectia datelor cu caracter personal

Bibliografie

I. Tratate, monografii

1.BOROI Gabriel; colectiv, Codul de procedura civila comentat , Editura Hamangiu, Bucuresti, 2016

II. Legislatie

1. Noul Cod de Procedura Civila

2. Constitutia Romaniei

III. Jurisprudenta

1.Decizia Curtii Constitutionale nr. 792/2018