Constatare caracter politic condamnare. Repingere cerere de acordare daune morale

Din probele administrate instanta retine ca reclamantul a fost condamnat prin sentinta penala nr. 44/23 ianuarie 1973 pronuntata de Tribunalul Militar Bucuresti la o pedeapsa de 3 ani si 6 luni pentru infractiunea de subordonare.

Aceasta condamnare nu constituie de drept o condamnare cu caracter politic, dar potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 persoanele care au suferit condamnari in perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989 pot solicita instantei sa constate caracterul politic al condamnarii in conditiile prevazute la art. 1 alin. (3).

Potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009 constituie condamnare cu caracter politic si condamnare prevazuta pentru orice fapta prevazuta de legea penala daca prin savarsirea ei s-a urmarit unul din scopurile prevazute la art. 1 din OUG nr. 214/1999.

Cum, reclamantului i-a fost recunoscuta calitatea de luptator in rezistenta anticomunista prin decizia nr. 628/17.11.2006, urmeaza a se constata caracterul politic al condamnarii sale prin decizia penala nr. 44/1973 pronuntata de Tribunalul Militar Bucuresti.

A fost respinsa cererea de acordare a daunelor morale avand in vedere constatarea ca neconstitutional a temeiului juridic al cererii.

Prin decizia civila nr. 281/R din 04.05.2011 a Curtii de Apel Galati s-a admis recursul, a fost modificata in parte sentinta civila nr. 83/20.01.2011 a Tribunalului Vrancea, in sensul ca a fost obligat paratul la 3.600 euro (contravaloarea in lei la data platii) cu titlu de daune morale.

Pentru a decide astfel, instanta a retinut urmatoarele:

O analiza detaliata a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Pine Valley Developments Ltd ant Others vs. Irlanda; cauza Beyler contra Italiei; cauza Stretch contra Regatului Unit; cauza Oneryilidiz impotriva Turciei; cauza Juroj Kopecky contra Slovaciei; cauza Smokovitis contra Georgiei; cauza Slavov contra Bulgariei) releva faptul ca notiunea de ``bun`` in sensul Conventiei este extinsa la toate acele situatii in care reclamantul are un ``interes economic ce are o baza suficienta in dreptul intern`` sau cand existenta sa este confirmata printr-o jurisprudenta clara si constanta a instantelor nationale, deci o ``speranta legitima`` de natura concreta, bazata pe o dispozitie legala sau practica judiciara.

Reclamantii au introdus actiunea la data de 4 decembrie 2009, moment la care art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 era in vigoare, in forma initiala, dar, datorita particularitatilor spetei, cauza nu a fost solutionata pana la declararea lor ca neconstitutionale.

Raportat la aceste date concrete ale spetei, Curtea de Apel urmeaza sa verifice daca la momentul publicarii deciziilor Curtii Constitutionale (momentul ingerintei), reclamantul avea o baza in dreptul intern, confirmata printr-o jurisprudenta clara si constanta a instantelor nationale, in sensul admiterii acestor actiuni, adica aveau ``o speranta legitima`` de a obtine daune morale.

Din datele centralizate la nivelul intregii tari furnizate de Ministerul Finantelor, rezulta ca la data de 15.11.2010 existau 2321 hotarari de fond admise, 473 hotarari definitive (pronuntate in apel) si 626 hotarari irevocabile, iar numarul hotararilor executate este de 51.

La nivelul Curtii de Apel Galati, pana la data 15.11.2010 (data publicarii deciziilor Curtii Constitutionale), au existat 235 hotarari de fond, 24 hotarari definitive si 5 hotarari irevocabile admise in aceasta materie.

In plus, aceasta practica constanta de admitere a actiunilor la nivelul Curtii de Apel Galati este confirmata si de deciziile de desfiintare cu trimitere spre rejudecare in cauzele in care instanta de fond a respins cererile pe lipsa de calitate procesuala activa cu motivarea ca daunele morale se cuvin doar autorului nu si mostenitorilor prevazuti de lege si doar in situatia condamnarilor la inchisoare nu si a masurilor administrative.

In urma desfiintarii cu trimitere, Curtea de Apel Galati a dat indrumari de solutionare a cauzei pe fond .

In concluzie, raportat la aceste date concrete, Curtea de Apel Galati a apreciat ca la momentul ingerintei, reclamantul avea ``o speranta legitima`` de a obtine un bun, confirmata de legislatia nationala si o practica judiciara bine definita.