Formularea unei cereri de chemare in garantie. Inadmisibilitate din perspectiva legii speciale

Ca atare, cererea de chemare in garantie formulata in cadrul contestatiei la executare intemeiata de dispozitiile O.U.G. nr. 51/1998 este inadmisibila datorita incompatibilitatii procedurii de drept comun care o reglementeaza cu procedura speciala in cadrul careia se vrea valorificata.

Nota: In prezenta decizie au fost avute in vedere dispozitiile din vechiul Cod de procedura civila.

Prin sentinta nr. 127 din 10 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila, a admis contestatia la executare formulata de contestatoarea SC T.P. SA Alexandria in contradictoriu cu intimata A.V.A.S. si chematul in garantie SC C.D. SA si a anulat in parte ordinul de poprire al A.V.A.S. nr. 92 din 24 iulie 2009 precum si formele de executare silita incepute de A.V.A.S. in temeiul Protocolului nr. 5 din 22 decembrie 2004, pentru suma de 790.181,74 lei.

Prin aceeasi sentinta s-a declarat nula cererea de chemare in garantie a SC C.D. SA si a fost obligata A.V.A.S. catre aceasta la plata sumei de 46.166,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecata .

Prima instanta a stabilit ca a fost sesizata cu o contestatie la executare desi contestatoarea si-a denumit cererea de chemare in judecata contestatie privind lamurirea intelesului, intinderii si aplicarii procedurii de executare inceputa de A.V.A.S. in baza Protocolului nr. 5 din 22 decembrie 2004, ca o atare procedura de executare a fost inceputa de A.V.A.S. prin ordinul presedintelui A.V.A.S. de infiintare a popririi nr. 92/2009, Protocolul nr. 5/2004 reprezentand doar actul de cesionare a creantei incheiat in aplicarea legii (O.U.G. 37/2004), iar nu titlul executoriu.

A mai retinut instanta ca prin cererea de lamurire titlu petenta a formulat motive in legatura cu micsorarea creantei sau stingerea acesteia ca urmare a platilor efectuate si a hotararilor judecatoresti ulterioare preluarii creantelor si prin care s-a diminuat valoarea nominala a creantelor preluate de protocolul din decembrie 2004.

In baza probelor administrate inclusiv expertiza contabila, prima instanta, fata de dispozitiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., art. 400 si art. 404 alin. (1) C. proc. civ., a anulat in parte Ordinul de infiintare a popririi al presedintelui A.V.A.S. nr. 92 din 24 iulie 2009 si formele de executare silita si a constatat valabilitatea executarii silite inceputa prin Protocolul nr. 5 din 22 decembrie 2004 pentru suma de 790.181,74 lei.

Cu privire la cererea de chemare in garantie prin care intimata A.V.A.S. a chemat in judecata in calitate de garant pe cedenta SC C.D. SA, prima instanta a retinut ca aceasta cerere nu indeplineste elementele stabilite de art. 112 C. proc. civ. pentru cererea de chemare in judecata, nefiind concretizat obiectul pretentiei, situatie in care acesteia i se aplica sanctiunea prevazuta de art. 133 alin. (2) C. proc. civ. si anume nulitatea, motiv pentru care cererea de chemare in garantie a fost declarata nula.

In aplicarea art. 274 C. proc. civ., parata A.V.A.S. a fost obligata la cheltuieli de judecata catre chemata in garantie de 46.166,45 lei.

In contra acestei sentinte au declarat recurs reclamanta contestatoare SC T.P. SRL si intimata A.V.A.S.

Recurenta contestatoare a invocat ca motiv de nelegalitate art. 304 pct. 9 raportat la art. 3041 C. proc. civ. si a solicitat modificarea hotararii atacate cu consecinta anularii in totalitate a Ordinului nr. 92 din 24 iulie 2009 al presedintelui A.V.A.S.

A sustinut recurenta ca: I. In mod eronat si contrar probatoriilor administrate instanta a statuat valabilitatea executarii silite pentru un debit de 790.181,76 lei, considerand ca la stabilirea soldului respectiv A.V.A.S. a valorificat suma de 887.996,85 lei reprezentand majorari de tarif (anulate ope legis prin art. 6 alin. (5) din O.U.G nr. 37/1004); II. In mod nelegal si contrar probatoriilor administrate, instanta nu a dedus din suma de 790.181,76 lei pentru care a constatat valabilitatea executarii silite incepute, suma de 790.808,46 lei reprezentand contravaloarea celor 187 facturi (din totalul de 240) ce au facut obiectul judecatii in dosarul nr. xx44/2003. In aceasta ipoteza, titlul executoriu il reprezinta hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila, nu facturile ce au facut obiectul judecatii. Acest titlu executoriu nu a fost preluat de A.V.A.S., iar in privinta lui se aplica art. 13 alin. (5) teza finala din O.U.G. nr. 51/1998, dreptul de a cere executarea silita fiind prescris.

Recurenta A.V.A.S. prin recursul declarat a solicitat modificarea in parte a sentintei atacate in sensul constatarii ca ramasa fara obiect a cererii de chemare in garantie pe care a formulat-o impotriva SC C.D. SA si inlaturarea obligarii la plata sumei de 46.166,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre aceasta.

A considerat recurenta ca fiind incident incident motivul reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. 133 C. proc. civ. care au fost gresit aplicate. Aceasta deoarece cererea de chemare in garantie a intemeiat-o pe dispozitiile art. 60 C. proc. civ. cu respectarea prevederilor art. 112 C. proc. civ., in cuprinsul cererii de chemare in garantie fiind mentionat distinct obiectul cererii, respectiv creanta totala datorata A.V.A.S. de catre debitoare si ca, oricum, instanta, in baza art. 129 alin. (2) C. proc. civ., putea sa-i puna in vedere carentele cererii conform art. 1141 alin. (1) C. proc. civ.

Cat priveste obligarea la plata cheltuielilor de judecata in suma de 46.166,45 lei, recurenta a solicitat, in principal, inlaturarea acestei obligatii, iar, in subsidiar, diminuarea acesteia, in aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., in concordanta si cu jurisprudenta CEDO in materie de cheltuieli de judecata .

Recurenta a sustinut ca trebuie sa existe o proportie intre culpa procesuala in sine si prejudiciul cauzat partii adverse si ca, din perspectiva accesului la o instanta, cuantumul lor trebuie sa fie rezonabil. Cheltuielile de judecata acordate sunt arbitrar stabilite, deoarece nu sunt justificate prin dovezi clare in raport de costurile reale ale procesului si munca prestata de avocat in sustinerea cauzei. Aceste cheltuieli nu au fost puse in discutia partilor fiind incalcate principiile procesuale in acordarea lor si raportat la munca depusa ele apar ca nejustificat de mari iar in jurisprudenta sa, (cauza Goga c. Romaniei din 23 martie 2008), CEDO a stabilit ca rambursarea cheltuielilor se poate obtine in masura in care se stabileste realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului lor.

Aceasta recurenta a depus intampinare la recursul promovat de reclamanta prin care a solicitat respingerea acestuia, deoarece motivele invocate si criticile formulate cu privire la sentinta nu sunt intemeiate, ca, de altfel, prin procesul-verbal de punctaj incheiat la data de 24 mai 2011, contestatoarea a recunoscut creanta preluata de A.V.A.S. de la SC FDFEE E.O. SA, in prezent C.D. SA) fara obiectiuni.

Intimata, SC C.D. SA a depus intampinare prin care a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate.

Intimata a sustinut legalitatea sentintei sub aspectul aplicarii dispozitiilor art. 61 C. proc. civ. raportat la prevederile art. 112 pct. 3 C. proc. civ. intrucat, in cazul de fata, A.V.A.S. nu a indicat ce anume urmareste prin formularea cererii sale de chemare in garantie in contradictoriu cu intimata. Ca, in realitate, cererea de chemare in garantie a fost formulata ca o intampinare, neintrunind nici cerinta art. 112 pct. 4 cu privire la motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza, lipsa care nu a fost complinita prin simpla indicare a prevederilor O.U.G. nr. 37/2004.

Remedierea cererii nu putea fi pusa in vedere in raport de dispozitiile art. 1141 alin. (1) C. proc. civ., intrucat, conform art. 133 C. proc. civ., numai lipsa semnaturii poate fi complinita, instantei nefiind-i imputabil nici lipsa de rol activ [art. 129 alin. (4) C. proc. civ.].

Cheltuielile de judecata sunt justificate, a sustinut intimata, deoarece avocatii au participat la 11 termene de judecata, la efectuarea expertizei si au redactat intampinare si concluzii scrise, fiind facuta dovada proportionalitatii cuantumului cheltuielilor cu efortul depus.

Recursul contestatoarei este si el nefondat deoarece sentinta a motivat explicit soldul pe care l-a retinut aratand si motivele pentru care au fost inlaturate majorarile si penalitatile de intarziere in suma de 887.996,25 lei.

Nefondat este si al doilea motiv de recurs al contestatoarei privind evocarea facturilor, raportul de expertiza retinand corect soldul obligatiilor contestatoarei.

Recursurile nu sunt fondate.

1. Curtea de apel, ca prima instanta, a fost sesizata cu o contestatie intemeiata pe dispozitiile O.U.G. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, iar aceasta s-a declarat competenta in a solutiona cererea, astfel incat cadrul procesual si procedura de solutionare a cererii sunt cele reglementate de Capitolul IX ``Reguli speciale privind solutionarea litigiului`` din cadrul O.U.G. 51/1998, precum si cele ale Cap. X ``Reguli privind executarea silita`` din acelasi act normativ.

Conform art. 44 din O.U.G. 51/1998, litigiile in legatura cu creditele neperformante preluate la datoria publica in care A.V.A.S. este parte, se solutioneaza cu respectarea reglementarii Cap. IX din ordonanta, completata in mod corespunzator cu dispozitiile Codului de procedura civila.

2. Recursul declarat de parata A.V.A.S. este limitat numai la critica sentintei cu privire la solutia asupra cererii de chemare in garantie si la obligarea la plata cheltuielilor de judecata aferente ei.

Consecinta procesuala a limitelor in care sentinta a fost atacata cu recurs este aceea ca, pentru rest, aceasta hotarare in ce o priveste pe recurenta a intrat in puterea de lucru judecat.

3. Contestatoarea reclamanta a criticat sentinta sub aspectul intinderii anularii Ordinului de poprire al A.V.A.S. nr. 92 din 24 iulie 2009 si a formelor de executare in sensul ca anularea trebuia sa fie totala, iar nu limitata de constatarea valabilitatii executarii silite incepute de A.V.A.S. in temeiul Protocolului nr. 5 din 22 decembrie 2004, pentru suma retinuta ca neachitata de 790.181,74 lei.

4. Consecintele procesuale ale disponibilitatii in fixarea limitelor atacarii sentintei coroborat cu principiul de generala aplicare al neagravarii situatiei in propria cale de atac, in speta cu luarea in considerare a limitelor in care parata A.V.A.S. a atacat sentinta sunt urmatoarele sub aspectul controlului judiciar: instanta de recurs nu mai poate pune in discutie natura contestatiei cu care a fost investita prima instanta, contestatia la titlu astfel cum, cu consecventa, inclusiv in fata instantei de recurs, a calificat-o contestatoarea, contrar celor statuate prin sentinta, si nici nu mai poate, in consecinta, pune in discutie promovarea in termen a acesteia, in raport de prevederile art. 400 alin. (1) C. proc. civ., intrucat aceste aspecte au intrat in puterea lucrului judecat prin neatacarea sentintei in ce le priveste, pe fondul imperativului procesual de respectare a principiului neagravarii situatiei in propria cale de atac.

5. Cererile de orice natura privind drepturile si obligatiile in legatura cu activele preluate la datoria publica sunt de competenta Curtii de apel careia ii este arondat domiciliul paratului si ele se judeca de urgenta si cu precadere.

In atingerea scopului urgentei in solutionare, art. 46 si 47 din actul normativ evocat, O.U.G. 51/1998, reglementeaza un termen scurt de solutionare a cererii. La primul termen trebuie depusa intampinarea care este obligatorie, paratul avand obligatia ca anterior depunerii ei, inainte de termenul prevazut de alin. (2), respectiv de 15 zile, sa o comunice impreuna cu actele pe care se intemeiaza, si dupa caz, cu interogatoriul scris, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.

6. Nerespectarea obligatiei de comunicare prezuma legal renuntarea de catre parte la apararile ce puteau fi formulate prin intampinare si la probele in sustinerea acestor aparari.

7. In cauza de fata se constata ca reclamanta contestatoare a investit instanta de fond cu o contestatie privind lamurirea intelesului, intinderii si aplicarii procedurii de executare inceputa de A.V.A.S. in baza Protocolului nr. 5 din 22 decembrie 2004, precizata sub aspectul temeiului de drept de contestatoare prin avocat la termenul din 28 februarie 2011 ca fiind art. 400 alin. (2) C. proc. civ., si nu alin. (1) cum din eroare s-a dactilografiat in cerere, acesta invederand ca este o contestatie la titlu si ca a realizat comunicarile conform legii.

8. Contestatia a fost inregistrata la 31 ianuarie 2011, iar intimata A.V.A.S. a depus intampinare pentru termenul din 28 februarie 2011 expediata la 23 februarie 2011 si inregistrata la instanta la 28 februarie 2011, iar aceasta intampinare a fost comunicata contestatoarei in sedinta de judecata din 28 februarie 2011.

9. In cuprinsul intampinarii se face referire si la depunerea cererii de chemare in garantie si la temeiul de drept, art. 60 C. proc. civ., dar cererea de chemare a fost expediata ulterior, la 25 februarie 2011, si inregistrata la 2 martie 2011 la instanta, iar despre depunerea acesteia se refera in sedinta de judecata din 28 martie 2011 cand se si dispune citarea chematei in garantie cu copia cererii de chemare in garantie .

10. Chemata in garantie a depus intampinare pentru termenul de judecata din 3 octombrie 2011, prin care invoca mai multe exceptii, printre care si exceptia nulitatii atrasa conform art. 133 alin. (2) C. proc. civ. pentru lipsa de obiect a cererii de chemare in garantie .

11. La termenul din 21 noiembrie 2011, prima instanta respinge exceptiile invocate de chemata in garantie in raport de dispozitiile art. 45 din O.U.G. 51/1998, art. 401 alin. (1) C. proc. civ., si anume exceptia prescriptiei, retinand ca a fost investita cu o contestatie la titlu care se poate face oricand in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, exceptia de necompetenta materiala si exceptia de inadmisibilitate a cererii de chemare in judecata, exceptia nulitatii pentru lipsa obiectului, pe temeiul art. 133 C. proc. civ., fiind unita cu fondul, cand prin sentinta recurata din 12 decembrie 2012, cererea de chemare in garantie a fost declarata nula pentru lipsa obiectului raportat la art. 112 si 133 alin. (2) C. proc. civ., cu consecinta obligarii paratei A.V.A.S. la 46.166,45 lei cheltuieli de judecata catre chemata in garantie .

12. Pe de alta parte, procedura recursului are si ea o reglementare speciala prin O.U.G. 51/1998.

Articolul 48 alin. (3) din ordonanta limiteaza partea care declara recurs numai la apararile care au fost formulate in fata primei instante, cu exceptia celor de ordine publica: ``In recurs nu se pot invoca aparari ce nu au fost formulate in fata primei instante a carei hotarare este recurata, cu exceptia celor de ordine publica``. Rezulta asadar, ca nici instanta nu poate invoca din oficiu exceptii de ordine publica, care in contextul procesual de fata oricum sunt circumstantiate de cele doua principii procesuale primordiale: al neagravarii situatiei in propria cale de atac si al disponibilitatii in devoluarea hotararii atacate.

13. Cu privire la recursul A.V.A.S., Inalta Curte a constatat ca, potrivit procedurii speciale reglementate de O.U.G. 51/1998 privind judecata in fata primei instante, o cerere de chemare in garantie este incompatibila cu aceasta procedura, perspectiva din care solutia asupra acesteia era aceea a inadmisibilitatii.

Inalta Curte a mai constatat inadecvarea procesuala a recurentei A.V.A.S. in a invoca prevederile art. 1141 alin. (1) si art. 129 alin. (2) C. proc. civ., norme de drept comun in prezenta procedurii reglementate de O.U.G. 51/1998, act normativ special prin care aceasta autoritate a luat fiinta in scopul realizarii de catre ea a recuperarii creantelor trecute la datoria publica, conform cu o procedura de executare accelerata potrivit careia toate comunicarile de inscrisuri, inclusiv interogatoriul si intampinarea se fac anterior primului termen de judecata in temeiul legii, iar nu a dispozitiei instantei, nu ulterior acestuia conform art. 114 C. proc. civ., ratiunea reglementarii speciale fiind in sensul solutionarii cererii la primul termen de judecata .

14. Conform art. 402 alin. (1) ultima teza C. proc. civ., ``Procedura prevazuta pentru judecata in prima instanta se aplica in mod corespunzator`` si contestatiei la executare . Conform art. 61 alin. (1), cererea de chemare in garantie va fi facuta in conditiile de forma pentru cererea de chemare in judecata . ``Cererea facuta de parat se va depune odata cu intampinarea; cand intampinarea nu este obligatorie cererea se va depune cel mai tarziu la prima zi de infatisare``.

15. In cauza de fata, conform art. 46 alin. (3) din Ordonanta 51/1998, intampinarea este obligatorie, iar aceasta se depune cel mai tarziu pana la primul termen de judecata .

16. Pe de o parte, chiar si in contextul procedurii de drept comun, parata-recurenta nu a depus cererea de chemare in garantie odata cu intampinarea, ea fiind obligatorie. Pe de alta parte, in contextul procedurii speciale reglementata de O.U.G. 51/1998, parata nu a respectat dispozitiile legale cu privire chiar la comunicarea intampinarii si a actelor pe care aceasta se intemeiaza, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire inainte de termenul de 15 zile stabilit pentru judecarea cererii de chemare in judecata, situatie in care devine operanta prezumtia legala de renuntare a acesteia la apararile formulate prin intampinare, inclusiv la beneficiul art. 60 C. proc. civ. pe care l-a invocat prin intampinare.

17. Exceptand intampinarea, legea speciala nu face referire la posibilitatea formularii altor cereri, la o cerere de chemare in garantie, de ex., intrucat acestea sunt incompatibile cu celeritatea procedurii speciale si cu ratiunea reglementarii ei, procedura speciala astfel reglementata fiind completata cu dispozitiile codului de procedura civila, conform art. 44 din ordonanta, ``in mod corespunzator``, respectiv, in masura compatibilitatii lor cu procedura speciala si cu ratiunea legiuitorului in instituirea ei, cu prezervarea elementelor de diferenta fata de procedura de drept comun.

18. Ca atare, cererea de chemare in garantie este inadmisibila din perspectiva legii speciale, iar nu ca o consecinta a inadmisibilitatii contestatiei reclamantei, cum gresit s-a aparat chemata in garantie, gresita fiind si sustinerea recurentei in sensul ca aceasta a ramas fara obiect, si, evident, solutia primei instante asupra acesteia.

19. Cum in considerarea argumentatiei de mai sus solutia asupra cererii de chemare in garantie era aceea de inadmisibilitate ca o consecinta a incompatibilitatii procedurii de drept comun care o reglementeaza cu procedura speciala in cadrul careia se vrea valorificata, iar aceasta solutie nu este de natura sa conduca la efecte juridice proprii unei solutii de admitere a respectivei cereri, ci la efecte echivalente cu solutia pronuntata de prima instanta, critica recurentei sub aspectul solutiei nulitatii cererii de chemare in garantie intemeiata de instanta pe dispozitiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ., in sensul ca aceasta a avut un obiect, dar a ramas fara el, nu poate fi primita si in considerarea argumentelor care urmeaza.

20. Este intemeiata insa critica cu privire la cheltuielile de judecata . Aceasta deoarece, Inalta Curte - instanta de recurs in procedura speciala, in aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., a constatat ca suma solicitata de chemata in garantie, de 46.166,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecata constand in onorariu de avocat, este nepotrivit de mare fata de valoarea pricinii si munca care trebuia depusa in asigurarea apararii.

21. Apararea intimatei chemata in garantie in sensul ca a participat la 11 termene de judecata nu poate fi primita fara rezerve, intrucat mentinerea sa in proces este si consecinta strategiei de aparare pe care aparatorii acestei parti au inteles sa o adopte, aceea de a nu invoca in aparare prevederile legii speciale, prioritare, ci de a invoca o exceptie de fond pe care prima instanta a unit-o cu fondul si care, din perspectiva instantei de recurs, este si fara fundament deoarece, in speta, obiectul cererii de chemare in garantie il constituia dispozitia cu acest obiect din Protocolul incheiat cu parata in 2004 de cesiune a creantelor si de garantare a valabilitatii lor in baza O.U.G. 37/2004.

22. Cu alte cuvinte efectul dilatoriu al procedurii de solutionare a cererii de chemare in garantie este in parte imputabil si avocatilor in aparare. Cum insa solutia, indiferent de exceptia care o intemeiaza, nu este una de admitere a cererii, instanta de recurs, in aplicarea textului art. 274 alin. (3) C. proc. civ. si dand eficienta jurisprudentei conventionale invocata de recurenta cu privire la rezonabilitatea cheltuielilor de judecata va proceda la reducerea cuantumului acestora de la 46.166,45 lei la 1.500 lei, sens in care s-a admis recursul si s-a schimbat in parte sentinta atacata.

23. In ce priveste recursul contestatoarei, acesta a fost respins, deoarece, astfel cum s-a aratat, in propria cale de atac nu i se poate agrava situatia recurentei.

24. Cererea de investire a instantei este o contestatie la titlu, intemeiata in drept pe dispozitiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ. astfel cum a precizat contestatoarea la termenul din 28 februarie 2011 in fata primei instante si pe tot parcursul procesului. In considerarea acestei calificari prima instanta a motivat respingerea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune prin incheierea din 21 noiembrie 2011 prin raportare la dispozitiile art. 401 alin. (1) C. proc. civ.

25. Cum prin sentinta atacata cu recursul de fata s-a interpretat, insa, ca cererea formulata contrar titulaturii sale este o contestatie efectiva la executare, iar prin dispozitiv s-a admis o contestatie la executare si s-au anulat in parte formele de executare si Ordinul de poprire nr. 92 din 24 iulie 2009, fara respectarea principiului disponibilitatii, dispozitivul solutionand un alt obiect decat cel cu care neechivoc a fost investita instanta, contrar prevederilor imperative ale art. 129 alin. (6) C. proc. civ., si cum aceasta situatie pe care instanta de recurs o constata nu poate fi valorificata sub aspectul termenului de introducere a contestatiei la executare solutionata prin sentinta, deoarece s-ar incalca principiul neagravarii situatiei recurentei in propria cale de atac instituit prin art. 315 alin. (4) C. proc. civ., consecinta fiind prioritar temeinicia exceptiei de tardivitate, Inalta Curte a respins recursul astfel declarat, criticile recurentei fiind neavenite din perspectiva legalitatii sentintei in aplicarea art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

26. In raport de dispozitiile art. 274 C. proc. civ. s-a respins cererea de cheltuieli de judecata formulata de intimata C.D. SA prin intampinare si concluzii scrise, solicitarea nefiind precizata sub aspectul cuantumului si structurii cheltuielilor, nesustinuta verbal si nici probator.