Imagini preluate de pe un site de internet. Utilizarea imaginilor in scop comercial, fara acordul autorului si fara indicarea sursei de unde au fost preluate

insa aplicarea acestui articol se poate face numai sub conditia prevazuta expres de alin.(4), si anume obligatia mentionarii sursei si numele autorului, cu exceptia cazului in care acest lucru se dovedeste a fi imposibil, iar in cazul operelor de arta plastica, fotografica sau de arhitectura, trebuie sa se mentioneze si locul unde se gaseste originalul.

Ca atare, preluarea de pe internet si utilizarea unor fotografii, prin expunerea lor pe panouri, in scop comercial, fara consimtamantul autorului si fara a fi indicat numele acestuia sau a site-ului de pe care au fost preluate imaginile, constituie o incalcare a drepturilor de autor prevazute de art. 10 lit. a) - c) din Legea nr. 8/1996 garantate de art. 12 si 13 din aceeasi lege si a carui nerespectare da loc la reparatii patrimoniale si morale in conditiile art. 139 din aceeasi lege.

Reclamantul C.D.D. a chemat in judecata, printr-o actiune formulata la 1 iunie 2011 pe rolul Tribunalului Brasov, pe parata R. - Hypermarket Romania pentru ca in contradictoriu cu aceasta sa i se recunoasca dreptul de autor asupra unor fotografii cu imagini din orasul Brasov, sa se constate ca acestea au fost reproduse de catre parata fara acordul sau pe panourile de reclama din incinta hypermarketului R. din Brasov si sa fie obligata parata la plata unei despagubiri de 300 si 4.700 lei daune morale prin echivalent in lei. S-a mai solicitat obligarea paratei sa publice pe cheltuiala sa o nota in care recunoaste dreptul sau de autor si hotararea ce se va pronunta intr-un cotidian central.

Actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 8/1996 si ale Conventiei de la Berna din 9 septembrie 1886 la care Romania a aderat prin Legea nr. 77/1998.

Parata, prin intampinare, a solicitat respingerea actiunii in raport de imprejurarea ca panourile (pe care au fost reproduse fotografiile cu imaginile din Brasov) nu au avut scop comercial, ci de prezentare a obiectivelor turistice din zona, fiind incidente dispozitiile art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996. S-a invocat totodata exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa procedurii concilierii prevazute de art. 7201 C.pr.civ.

Exceptia a fost impusa prin incheierea din 6 septembrie 2011 fata de imprejurarea ca procedura concilierii este proprie litigiilor de natura comerciale or, in cauza, litigiul este de natura civila conform art. 2 pct. 1 lit. e) C.pr.civ.

Tribunalul Brasov prin sentinta civila nr. 382/S din 4 noiembrie 2011 a admis in parte actiunea, a fost recunoscut dreptul de autor al reclamantului asupra fotografiilor anexate la cererea de chemare in judecata .

S-a constatat ca publicarea de catre parata a acestor fotografii a fost facuta fara acordul autorului si a fost obligata reclamanta sa plateasca paratei 300 aぎ cu titlu de despagubiri . Au fost respinse celelalte cereri.

Pentru a pronunta aceasta sentinta Tribunalul a retinut in esenta urmatoarele:

Din mentiunile existente pe cartile postale depuse la dosar, a rezultat ca reclamantul este autorul fotografiilor in discutie, iar parata a expus aceste fotografii pe panourile de la punctul de lucru al acesteia aflat in Soseaua C. Brasov, panouri pe care se afla sigla paratei, fara evidentierea numelui reclamantului. Reclamantul a notificat parata despre incalcarea drepturilor lui de autor dar parata a invocat dispozitiile art. 33 lit. f) din Legea nr. 8/1996.

S-a retinut ca potrivit art. 3 si 4 din Legea nr.8/1996 fotografiile au fost aduse la cunostinta publicului pentru prima data prin editarea acestora sub forma de carti postale sub numele reclamantului, ca urmare s-a

recunoscut dreptul de autor al reclamantului asupra acestora.

Nu s-a primit apararea paratei ca nu s-a facut o publicare in scop publicitar, acest scop fiind demonstrat de imprejurarea ca pe panouri nu este mentionat numele autorului dar figureaza sigla paratei.

S-a constatat astfel ca nu sunt incidente in cauza dispozitiile art. 33 lit. f) invocate deoarece expunerea nu este permanenta in spatiul public, ci a durat o perioada limitata de timp in spatiul de acces al magazinului paratei.

S-a constatat ca in temeiul art. 1387 si art. 139 din Legea nr. 8/1996 reclamantul este indreptatit sa pretinda si sa i se acorde despagubiri pentru dreptul incalcat si, corespunzator, pentru repararea prejudiciului produs.

Instanta a retinut ca pentru stabilirea cuantumului despagubirilor sunt avute in vedere mai multe criterii: a) fie consecintele negative, castigul nerealizat, beneficiul realizat ilicit de utilizator, daunele morale, daca este cazul; b) fie acordarea de despagubiri reprezentand triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a facut obiectul faptei ilicite, in cazul in care nu se pot aplica criteriile de la punctul a.

S-a constatat ca nu se pot aplica in cauza criteriile indicate la lit. a) fata de faptul ca publicarea fotografiilor nu s-a facut in scop comercial, publicitar si nu s-a dovedit ca parata a obtinut vreun beneficiu din activitati comerciale in dauna reclamantul si nici ca acestuia i s-ar fi produs un prejudiciu moral.

S-au avut in vedere criteriile de la art. 139 lit. b) din lege si s-a luat in calcul suma indicata de reclamant 100 aぎ pentru o astfel de utilizare.

A fost respinsa cererea reclamantului de a fi obligata parata sa publice o nota prin care sa recunoasca dreptul de autor al reclamantului asupra fotografiilor reproduse fara drept precum si a hotararii judecatoresti de constatare a acestei incalcari intr-un cotidian central deoarece aceasta masura nu este prevazuta de lege ca modalitate de reparare a prejudiciilor asude prin incalcarea dreptului de autor.

Cererea de obligare a paratei la plata sumei de 4.700 aぎ cu titlu de daune morale in lei la cursul din ziua platii a fost respinsa ca nedovedita.

Curtea de Apel Brasov prin decizia civila nr. 14/Ap din 15 februarie 2012 a admis in parte apelul reclamantului impotriva sentintei civile nr. 382/2011 a Tribunalului Brasov pe care a schimbat-o in parte in sensul ca a fost obligata parata si la plata daunelor morale, in suma de 600 aぎ sau echivalentul in lei la data platii. Au fost respinse restul pretentiilor si mentinute celelalte dispozitii ale sentintei. A fost respins apelul paratei impotriva aceleiasi sentinte.

Curtea de Apel a retinut urmatoarele:

Reclamantul si-a motivat apelul pe dispozitiile art. 139 din Legea nr. 8/1996 criticand hotararea instantei sub aspectul imprejurarii ca art. 139 nu face vorbire de calculul despagubirilor retinute de prima instanta precum si sub aspectul incalcarii art. 139 lit. d) din lege, prin respingerea cererii de publicare a hotararii in mijloacele de comunicare in masa .

Parata a criticat sentinta pentru gresita interpretare a dispozitiilor art. 33 lit. f) din Legea nr. 8/1996 care permit reproducerea fotografiilor fara acordul autorului, iar aceasta a preluat imagini de pe internet, accesul la acestea nefiind restrictionat.

Curtea de Apel a constatat ca este nefondata critica reclamantului referitoare la inexistenta in cuprinsul art. 139 a mentiunii privind acordarea despagubirilor constand in triplul sumei care ar fi fost legal datorata.

O asemenea modalitate de despagubire este prevazuta expres in art. 139 alin. (2) pct. b).

S-a observat ca in mod eronat instanta de fond a retinut ca in prevederile art. 139 alin. 14 lit. d) din Legea nr. 8/1996 nu exista masura reparatorie de raspandire a informatiilor cu privire la hotararea instantei de judecata, sub forma publicarii totale sau partiale a hotararii, in mijloacele de comunicare in masa, textul facand expres vorbire despre aceasta.

S-a apreciat insa ca solutia de respingere a aplicarii acestei masuri este legala si a fost ca urmare, mentinuta. Aceasta deoarece circumstantele in care au avut loc faptele de reproducere si publicarea fotografiilor prin afisarea lor alaturi de multe alte fotografii, nu au determinat o lezare a imaginii autorului de natura sa determine publicarea hotararii judecatoresti in mijloacele media. S-a mai apreciat ca retragerea fotografiilor de pe panou imediat dupa notificare, constituind o reparatie satisfacatoare, de aceeasi natura cu masura solicitata de reclamant, masura care de altfel este facultativa.

Au fost primite criticile reclamantului referitoare la neacordarea despagubirilor pentru prejudiciul moral.

Instanta de apel a retinut ca art. 139 al. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 permite acordarea de daune morale in cazul incalcarii dreptului de autor.

In absenta unor criterii pe baza carora sa se poata realiza o cuantificare obiectiva a daunelor morale, acestea se stabilesc in raport de consecintele negative suferite de reclamant, de importanta valorilor lezate, de masura in care acestea au fost lezate, de intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, de masura in care prin aceasta vatamare a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala a titularului dreptului.

Toate aceste criterii sunt subordonate conditiei aprecierii rezonabile pe o baza echitabila corespunzatoare prejudiciul real si efectiv produs reclamantului, astfel incat sa nu se ajunga prin despagubire la o imbogatire fara justa cauza a celui care pretinde despagubirea.

Avand in vedere aceste aspecte, instanta de apel a apreciat ca suma solicitata prin actiune de reclamant cu titlu daune morale este excesiva. S-a observat ca reclamantul nu a motivat modul in care a cuantificat pretentiile formulate si nu a indicat in ce masura i-a fost afectata situatia profesionala si sociala.

Instanta a apreciat ca raspunderea civila delictuala este menita sa acopere o paguba nu sa asigure un castig .

Ca urmare, reparatia pentru disconfortul creat de preluarea fara acordul autorului a imaginilor fotografice a fost apreciata ca satisfacatoare pentru cuantumul de 600 aぎ, suma prin care se aduce reclamantului o satisfactie morala rezonabila tinand cont atat de numarul redus de fotografii utilizate cat si de criteriul prevazut de art. 139 lit. b) din Legea nr. 8/1996 care accepta acordarea de despagubiri echivaland intreitul sumei legal datorate. Instanta a apreciat ca suma este indestulatoare si in raport de despagubirea materiala care a fost stabilita la 300 aぎ.

Apelul paratei a fost respins constatandu-se ca este neintemeiata critica referitoare la gresita interpretare si inlaturare a dispozitiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 8/1996.

S-a constatat ca in mod corect s-a retinut ca reclamantul este autorul fotografiilor si ca prin faptele sale parata i-a incalcat drepturile de autor. Expunerea fotografiilor de catre parata s-a facut in scop publicitar, neputandu-se retine in sarcina paratei buna credinta cata vreme s-a nesocotit dreptul de autor al reclamantului.

Cat priveste apararea paratei in sensul lipsei mentiunilor restrictive referitoare la dreptul de autor al reclamantei, s-a constatat ca aceasta este neintemeiata.

S-a observat ca o opera este protejata de drepturile de autor atata timp cat proprietatea intelectuala a operei corespunde autorului.

Instanta a constatat ca prin instituirea dreptului de autor s-a creat instrumentul de protectie a creatorilor si operelor lor. Simbolul folosit pentru atentionarea asupra faptului ca o lucrare este sub protectia drepturilor de autor, o sigla sub forma conventionala, nu a existat.

S-a observat ca o asemenea sigla apare pe site-ul reclamantului, la sectiunea fotografii din Brasov, ceea ce a facut dovada dreptului de autor in persoana reclamantului, asupra pozelor expuse de parata.

Parata a declarat recurs impotriva deciziei Curtii de Apel Brasov.

In motivarea recursului intemeiat in drept pe dispozitiile art. 304 - 3121 C.pr.civ. - recurenta a facut o expunere in fapt si drept a cauzei.

S-a sustinut ca expunerea panourilor nu a fost facuta in scop publicitar deoarece amplasarea s-a facut in zona de acces spre parcarea subterana a magazinului expunerea fiind menita sa arate sau sa reaminteasca clientilor bogatia culturala si naturala a zonei, deci o informare prea turistica si nu comerciala legata de vreun produs vandut in magazin (avand in vedere ca un magazin isi leaga publicitatea comerciala de activitatea acestuia).

S-a criticat solutia curtii de apel pentru ca nu s-a tinut cont de apararile paratei in sensul ca imaginile afisate erau publice, fiind preluate de pe internet, prin folosirea unui motor de cautare de notorietate, iar accesul la acestea nu era restrictionat si nu cuprindea nici mentiuni referitoare la autorul lor.

Recurentul a negat faptul ca ar fi afirmat ca imaginile ar fi fost preluate de pe site-ul reclamantului si a aratat ca reclamantul nu a facut dovada ca acest site era infiintat la momentul la care parata a preluat acele imagini.

Recurenta a mai sustinut ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, deoarece la momentul preluarii imaginilor de pe internet nu a cunoscut numele autorului fotografiilor, imaginile se aflau pe internet fara referire la autor si fara restrictionare de acces sau folosire iar folosirea siglei Real a avut menirea sa indice proprietarul panoului, asocierea intre proprietarul panoului si imaginile in discutie fiind aproape exclusiva in conditiile in care parata desfasoara activitati de comert cu amanuntul prin intermediul unui hypermarket.

In concluzie recurenta a sustinut ca retinerea instantei ca aceasta ar fi incalcat drepturile de autor ale reclamantului este nefondata si neintemeiata, ca si obligatia sa la plata despagubirilor morale si materiale.

Intimatul parat a formulat o intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aducand urmatoarele argumente impotriva apararilor paratei recurente.

Desi se pretinde ca scopul expunerii era unul exclusiv turistic, fotografiile afisate nu sunt insotite nici de mentiuni referitoare la denumirea obiectivelor turistice si nici referitoare la sursa imaginilor (sursa fiind obligatorie conform prevederilor Legii nr. 8/1996), singura mentiune fiind sigla ``R.``.

Recurenta nu are in activitate niciun program de promovare a obiectivelor turistice.

Desi s-a sustinut ca imaginile folosite au fost luate de pe internet prin motorul de cautare, s-a facut dovada ca acestea nu se gaseau pe orice site - ci pe site-ul indicat, gazduit pe un server din Ungaria. Daca accesul la vizionare nu era restrictionat, restrictie exista doar pentru folosirea imaginilor fara acordul autorului, mai ales ca pe acest site exista date (inclusiv de contact) referitoare la autorul fotografiilor.

Examinand decizia atacata se constata, pentru considerentele ce urmeaza, ca aceasta este legala si temeinica.

In primul rand este de observat ca recurenta care si-a intemeiat recursul, generic, pe art. 304 C.pr.civ. nu a indicat concret niciunul din motivele de recurs prevazute de acest articol de la pct. 1 la 9.

Criticile referitoare la gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, permit incadrarea in motivul de nelegalitate prevazut de pct. 9 al art. 304 C.pr.civ.

Din perspectiva acestui motiv in raport de actele dosarului, criticile nu sunt fondate.

Instanta de apel a constatat ca in mod corect s-a apreciat ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996.

Situatia de fapt constatata din probele administrate in cauza a condus la concluzia, justa, ca nu sunt intrunite conditiile de aplicare a dispozitiilor art. 33 alin. (1) lit. f).

Art. 33 al. (1) permite - fara consimtamantul autorului si fara plata vreunei remuneratii o serie de utilizari ale unei opere aduse anterior la cunostinta publica - cu conditia ca acestea sa fie conforme bunelor uzante, sa nu contravina exploatarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularii dreptului de utilizare. Printre aceste utilizari indicate limitativ de la lit. a) la i), se incadreaza lit. f): ``reproducerea, cu excluderea oricaror mijloace care vin in contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea catre public a imaginii unei opere de arhitectura, arta plastica, fotografica sau arta aplicata, amplasata permanent in locuri publice, in afara cazurilor in care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicari si daca este utilizata in scopuri comerciale.

In cauza s-a stabilit in mod corect ca prin modalitatea in care panourile - cuprinzand si fotografiile in discutie - au fost expuse, nu s-a urmarit un alt scop decat cel comercial. Chiar daca a existat intentia de a fi realizat si un alt scop - cel turistic - acesta este fara relevanta din perspectiva specificului paratei, societate comerciala, care cat priveste hypermarketul in discutie, nu ofera consumatorilor decat desfacere de produse nu si alte servicii .

Imprejurarea invocata de parata ca nu cunostea autorul la momentul preluarii imaginilor prin motorul de cautare ``google`` - pe langa faptul ca a fost infirmata de probele administrate in cauza (existenta fotografiei numai pe anumite site-uri - si nu pe cele relevate prin motorul de cautare invocat) - este de asemenea fara relevanta in cauza din perspectiva dispozitiilor art. 33 al. (1) lit. f) din lege.

Aplicarea acestui articol se poate face numai sub conditia prevazuta expres de art. 33 alin.(4) si anume: ``in toate cazurile prevazute la alin. (1) lit. b), c), e), f), i) si la alin.(2) trebuie sa se mentioneze sursa si numele autorului, cu exceptia cazului in care acest lucru se dovedeste a fi imposibil; in cazul operelor de arta plastica,

fotografica sau de arhitectura, trebuie sa se mentioneze si locul unde se gaseste originalul``.

Ca urmare, parata avea obligatia sa indice numele autorului fotografiilor expuse - in cauza facandu-se dovada ca aceste informatii sunt furnizate atat de site-urile relevate prin motorul de cautare ``google`` cat si de site-ul autorului.

Chiar si in situatia - nedovedita - pretinsa de parata - ca la momentul preluarii fotografiilor nu era

indicat numele autorului, parata avea, potrivit alin. (4) al art. 33 obligatia sa indice - cu precadere in cazul operelor fotografice - locul unde se gaseste originalul, adica site-ul de pe care au fost preluate imaginile.

Procedand la expunerea imaginilor in discutie cu ignorarea dispozitiilor exprese ale legii, parata nu se mai afla sub protectia oferita cu titlu de exceptie a art. 33 lit. f) invocat, ci in situatia de incalcare a drepturilor de autor prevazute de art. 10 lit. a) - c) din Legea nr. 8/1996 garantate de art. 12 si 13 din aceeasi lege si a carui nerespectare da loc la reparatii patrimoniale si morale in conditiile art. 139 din Lege.

Constatand, pentru considerentele aratate, ca in cauza nu s-a dovedit ca decizia curtii de apel s-a pronuntat cu incalcarea legii sau cu gresita interpretare a acesteia, in temeiul art. 312 alin. (1) C.pr.civ. a fost respins recursul ca nefondat.