Ordinea publica ca restrangere a libertatii de circulatie si de sejur pe teritoriul lor a cetatenilor provenind din alte state membre

Situatia de fapt
In urma unui recurs introdus de un cetatean italian avand resedinta in Franta impotriva unei decizii prin care i se interzicea sejurul pe teritoriul francez, in anumite departamente, Tribunalul Administrativ Paris a adresat Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene doua intrebari, prima referitoare la aplicarea articolului 39 TCE (libera circulatie a lucratorilor si exceptiile), si anume daca acesta se aplica exclusiv dispozitiilor legale sau regulamentare adoptate de statele membre sau se aplica si deciziilor individuale luate in aplicarea acestora; cea de-a doua intrebare vizeaza marja de manevra de care dispun statele membre in invocarea exceptiei privind ordinea publica ca restrangere a libertatii de circulatie si de sejur pe teritoriul lor a cetatenilor provenind din alte state membre.

Dreptul aplicabil
Articolul 39 TCE: libera circulatie a lucratorilor ; exceptii - clauza de ordine publica.

Solutia si principiile degajate de CJCE
Expresia folosita de articolul 39, � sub rezerva limitarilor justificate de motive de ordine publica �, vizeaza nu numai dipozitii legale sau regulamentare pe care un stat le adopta in scopul limitarii liberei circulatii pe teritoriul sau a cetatenilor unui alt stat membru, ci si deciziile individuale luate in aplicarea unor astfel de dispozitii de aplicare generala.
Daca, in principiu este recunoscut dreptul fiecarui stat membru de a determina exigentele de ordine publica care pot justifica luarea unor asemenea masuri, aceasta libertate nu este nelimitata, ci circumscrisa unei cerinte de proportionalitate, astfel incat atingerea adusa drepturilor prevazute in tratat nu trebuie sa depaseasca ceea ce este necesar pentru apararea ordinii publice �intr-o societate democratica�. CJCE se refera expres la principiile consacrate in acest domeniu de Conventia europeana a drepturilor omului (CEDO).

Evaluare
Speta confirma pozitia Curtii in materia exceptiilor de la libera circulatie a cetatenilor statelor membre, prin instituirea unui control al institutiilor comunitare asupra invocarii de catre un stat membru a exceptiei de aparare a ordinii publice ca justificare a masurilor de restrangere a libertatii de circulatie si sejur pe teritoriul sau pentru cetatenii unui alt stat membru.