Legislatia olandeza in materia asigurarilor de sanatate are la baza principiul acordarii prestatiilor in natura, conform caruia personalul medical aut

Situatia de fapt
Legislatia olandeza in materia asigurarilor de sanatate are la baza principiul acordarii prestatiilor in natura, conform caruia personalul medical autorizat acorda in mod gratuit ingrijire medicala asiguratilor. Prin personal autorizat se intelege cel care a incheiat conventii cu casele de asigurari. Prin urmare pacientii nu pot beneficia in mod gratuit, nici in Olanda nici in strainatate, de ingrijiri medicale din partea personalului care nu a incheiat astfel de conventii cu casele de asigurari olandeze, decat dupa obtinerea prealabila a unei autorizatii speciale. Aceasta autorizatie se poate acorda numai daca se face dovada ca ingrijirile respective sunt necesare si nu pot fi acordate in timp util de un medic autorizat (in Olanda)
Reclamantii, doua persoane avand resedinta in Olanda, au solicitat in aceasta tara rambursarea cheltuielilor medicale efectuate in Germania si respectiv Belgia, fara sa fi avut autorizatia speciala din partea casei de asigurari olandeze, intampinand insa refuzul acesteia, pe motiv ca ingrijirile respective puteau fi obtinute in mod satisfacator intr-un interval de timp rezonabil si in Olanda. Litigiul a ajuns in fata judecatorului olandez, care a sesizat Curtea de Justitie a Comunitatilor europene in vederea verificarii conformitatii legislatiei olandeze cu dreptul comunitar.

Dreptul aplicabil
Articolul 49 TCE, libera presare a serviciilor: „In conditiile dispozitiilor de mai jos, este interzisa restrictionarea libertatii de prestare a serviciilor in interiorul Comunitatii, in ceea ce priveste cetatenii statelor membre stabiliti intr-un alt stat membru decat destinatarul prestatiei respective”.

Solutia si principiile degajate de CJCE
In masura in care este evident ca prin aplicarea legislatiei olandeze in materia asigurarilor de sanatate, cetatenii olandezi sunt descurajati in a solicita ingrijiri medicale in alt stat membru, conditiile de obtinere a rambursarii fiind mult mai oneroase decat daca ar apela la personalul olandez care a incheiat conventii cu casele de asigurari, suntem in prezenta unei restrictionari a liberei prestatii a serviciilor intre statele membre, contravenindu-se astfel dispozitiilor Tratatului.
Dupa ce stabileste existenta unui obstacol in calea libertatii amintite, Curtea examineaza daca aceste restrictii pot fi justificate din punct de vedere al dreptului comunitar. Conform jurisprudentei sale anterioare, se reaminteste ca justificarea unui risc grav de perturbare a echilibrului financiar in sistemul de asigurari sociale, precum si necesitatea mentinerii calitatii serviciilor medicale si de spitalizare, pot constitui justificari ale unor restrictii in calea liberei prestarii a serviciilor intre statele membre. Pentru a verifica indeplinirea acestor justificari in speta, Curtea examineaza in mod distinct situatia ingrijirilor medicale, dupa cum acestea necesita sau nu spitalizare.
Astfel, dupa cum a decis intr-un caz precedent (Smits si Peerbooms), existenta unei autorizatii prealabile in cazul ingrijirilor medicale care necesita spitalizare poate aparea ca justificata in vederea garantarii unui acces permanent si echilibrat la servicii medicale de calitate si a asigurarii echilibrului financiar al sistemului sanitar, cu conditia respectarii principiului general al proportionalitatii.
Situatia este alta in privinta tratamentului ambulatoriu. In lipsa probarii de catre Olanda a faptului ca suprimarea autorizatiei prealabile ar duce la deplasari masive peste frontiera a pacientilor olandezi si ar pune astfel in pericol echilibrul financiar al sistemului medical, principiul comunitar al libertatii de prestare a serviciilor in interiorul Uniunii se opune unei reglementari nationale care impune obtinerea de catre asigurat a unei autorizari prealabile in cazul ingrijirilor medicale prestate pe teritoriul unui alt stat membru de catre personal medical neacreditat pe langa casa de asigurari din statul de origine al asiguratului.
Curtea sanctioneaza astfel Olanda, care prin legislatia sa in materia asigurarilor de sanatate contravine in mod nejustificat principiilor care guverneaza libera circulatie a serviciilor intre state membre.

Evaluare
Decizia Curtii se inscrie in jurisprudenta menita sa creeze o „Europa a pacientilor”, in interiorul careia este asigurata libera prestare a serviciilor medicale. Un stat membru nu poate impune restrictii acestei libertati decat in cazul in care se face dovada necesitatii apararii unor interese de ordin national, respectandu-se totodata principiul proportionalitatii intre obiectivul urmarit si atingerea adusa regulilor comunitare.
In dreptul roman, reglementarea in materie este reprezentata de Ordonanta de Urgenta nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate.
In conformitate cu dispozitiile acestui act normativ, se recunoaste calitatea de furnizori de servicii medicale numai persoanelor fizice si juridice autorizate si recunoscute de Ministerul Sanatatii (articolul 3 pct. b) Totodata, sunt prevazute doua categorii de proceduri: autorizarea, care reprezinta un control al calificarii si respectarii legislatiei in domeniu, efectuat pentru toate tipurile de furnizori, pentru permisiunea de a furniza servicii (articolul 3, pct. d) si acreditarea, care reprezinta un proces de evaluare externa a calitatii prestarii de servicii, ce confera dreptul de a intra in relatii cu casele de asigurari de sanatate, ca o conditie obligatorie pentru incheierea contractului (articolul 3, pct. e)
In ceea ce priveste prestarea serviciilor medicale la domiciliu, Ordonanta prevede expres, in articolul 21 (5), ca „serviciile si ingrijirile medicale la domiciliu se acorda de personal acreditat”.
Avand in vedere aceste aspecte, apreciem ca pana la data aderarii va trebui adaptata legislatia interna relevanta, in conformitate cu cele precizate in hotararea C.J.C.E., in vederea crearii posibilitatii prestarii de servicii si de catre persoane fizice sau juridice care au calitatea de persoane autorizate/acreditate in alte state membre.