Inadmisibilitatea recursului formulat impotriva incheierii prin care a fost recalificata calea de atac

Recursul impotriva incheierii prin care s-a recalificat calea de atac nu poate fi promovat decat odata cu fondul, fiind vorba de o incheiere premergatoare, interlocutorie, care este supusa, cu privire la caile de atac, regimului juridic prevazut de art. 282 alin. (2) C.proc.civ.

Recursul impotriva incheierii prin care s-a recalificat calea de atac nu poate fi promovat decat odata cu fondul, fiind vorba de o incheiere premergatoare, interlocutorie, care este supusa, cu privire la caile de atac, regimului juridic prevazut de art. 282 alin. (2) C.proc.civ.

Prin cererea inregistrata la data de 04.05.2004 pe rolul Tribunalului Bucuresti, reclamantul Prefectul municipiului Bucuresti a solicitat anularea dispozitiei din 20.06.2001, emisa de paratul Primarul General al municipiului Bucuresti in baza Legii nr.10/2001.

La termenul de judecata din 4.06.2004, s-a formulat cerere de interventie in interes propriu si in interesul paratului Primarul General al municipiului Bucuresti de catre A.

La termenul de judecata din 3.09.2004, s-a formulat cerere de interventie accesorie de catre B., C., D., E., F., G., H., J. si K.

Ulterior, la termenele de judecata din 15.10.2004 si 03.03.2005, s-au formulat cereri de interventie accesorie in favoarea reclamantului de catre L., M. si N., O. si P.

Prin sentinta civila nr.1441 din 01.04.2005 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a VIII-a s-a respins actiunea pe considerentul ca dispozitia atacata nu este act administrativ si, raportat la Legea nr.10/2001, reclamantul nu are calitate procesuala activa.

Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de catre reclamantul Prefectul municipiului Bucuresti, iar prin decizia civila nr.845 din 01.06.2005 a Curtii de Apel Bucuresti s-a dispus admiterea recursului si casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeasi instanta.

Dupa casare cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost reinregistrata la Tribunalul Bucuresti, Sectia a VIII-a, iar prin incheierea de sedinta din 12.02.2007, Sectia de conflicte de munca, asigurari sociale, contencios administrativ si fiscal a admis exceptia de necompetenta functionala si a trimis cauza spre solutionare Sectiei civile a Tribunalului Bucuresti.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a IV-a civila, iar prin incheierea de sedinta din 25.09.2007 s-a admis exceptia de necompetenta functionala si s-a trimis cauza spre judecare Sectiei a IX-a de contencios administrativ si fiscal.

Impotriva acestei incheieri a declarat recurs intervenienta accesorie reclamantului A., iar prin decizia nr.2034 din 29.02.2007pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia civila s-a respins, ca inadmisibil, recursul, cu motivarea ca nu este prevazuta de lege o cale de atac impotriva incheierilor de declinare de competenta intre sectiile aceleiasi instante.

Cauza a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a IX-a de contencios administrativ si fiscal.

Prin sentinta nr.1258 din 16.04.2008 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a IX-a de contencios administrativ si fiscal s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a art.156 C.proc.civ., ca inadmisibila; s-a admis exceptia tardivitatii actiunii; s-a respins actiunea formulata de reclamantul Prefectul municipiului Bucuresti, in contradictoriu cu paratul Municipiul Bucuresti prin Primar, ca tardiva; s-au respins cererile de interventie accesorie formulate de intervenientii O., P. si A., B., C., D., E., F., G., H., J. si K., ca neintemeiate si s-a admis cererea de interventie in interesul paratei Primaria municipiului Bucuresti formulata de A.

Prin decizia civila nr.382 din 11.02.2010, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, s-a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, ca inadmisibila si s-au admis recursurile declarate de reclamant, intervenientii O., P., D., E., G. impotriva sentintei nr. 1258 din 16.04.2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti. A fost casata sentinta recurata si s-a dispus trimiterea cauzei spre solutionare Tribunalului Bucuresti.

Cererea a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a V-a civila la data de 22.03.2010.

Prin sentinta nr. 1567 din data de 26.11.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a civila s-a respinge exceptia tardivitatii introducerii actiunii, ca neintemeiata. S-a respins, ca neintemeiata, cererea formulata de reclamantul Prefectul municipiului Bucuresti in contradictoriu cu paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General. A fost admisa cererea de interventie in interesul Municipiului Bucuresti, prin Primar General, formulata de beneficiarul dispozitiei, A. Au fost respinse cererile de interventie accesorii formulate de intervenientii O., P., B., C., D., E., F., G., H., J., K., in interesul reclamantului, ca neintemeiate.

Impotriva sentintei nr. 1567 din 26.11.2010 si a incheierii de sedinta din data de 5.11.2010, pronuntate de Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a civila au declarat recurs reclamantul Prefectul Municipiului Bucuresti si intervenientii O. si A.

Prin incheierea de sedinta din data de 22.02.2016, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila, instanta, in urma deliberarii a apreciat ca, in cauza, prioritara este stabilirea competentei procedurale a formulei de complet care solutioneaza cauza si care se pronunta asupra tuturor cererilor formulate de catre parti, motiv pentru care avand in vedere ca demersul judiciar este initiat de Prefectul municipiului Bucuresti in baza procedurii prevazute de Legea nr. 10/2001, a calificat drept recurs calea de atac si a inaintat cererea formulata de recurenta-intervenienta A. privind nulitatea procedurii de repartizare aleatorie a cauzei si investire a completului de judecata catre Presedintele Sectiei a IV-a civile a Curtii de Apel Bucuresti.

Impotriva incheierii de sedinta din 22.02.2016 pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila a declarat recurs intervenienta A.

Examinand recursul, in raport de exceptia de inadmisibilitate invocata din oficiu, a carei analiza este prioritara in raport de dispozitiile art.137 alin. (1) Cod procedura civila, Inalta Curte constata urmatoarele :

Legalitatea cailor de atac presupune faptul ca o hotarare judecatoreasca nu poate fi supusa decat cailor de atac prevazute de lege. Prin urmare, in afara de caile de atac prevazute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale in scopul de a se obtine reformarea sau retractarea unei hotarari judecatoresti.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic si se epuizeaza prin chiar exercitiul lui. Partea interesata nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac impotriva aceleiasi hotarari, deci nu se poate judeca de mai multe ori in aceeasi cale de atac.

Recursul este o cale extraordinara de atac prin intermediul careia, in cazurile strict si limitativ prevazute de lege, se exercita controlul conformitatii hotararii atacate cu regulile de drept .

Dispozitiile art. 299 alin. (1) C.proc.civ. prevad ca: ``Hotararile date fara drept de apel, cele date in apel, precum si, in conditiile prevazute de lege, hotararile altor organe jurisdictionale sunt supuse recursului. Dispozitiile art. 282 alin. (2) sunt aplicabile in mod corespunzator``.

Potrivit art. 282 alin. (2) C.proc.civ., impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel sau recurs decat odata cu fondul, in afara de cazul in care prin ele s-a intrerupt cursul judecatii.

In cauza, recurenta a declarat recurs impotriva unei incheieri prin care completul investit cu solutionarea unei cai de atac a recalificat calea de atac incidenta in cauza si a inaintat cererea formulata de recurenta-intervenienta A. privind nulitatea procedurii de repartizare aleatorie a cauzei si investire a completului de judecata catre Presedintele Sectiei a IV-a Civile a Curtii de Apel Bucuresti.

Potrivit codului de procedura civila, toate incheierile care preced hotararea si au ca scop sa pregateasca solutionarea pricinii sunt incheieri premergatoare. Unele dintre acestea pot contine dispozitii pur premergatoare (incheierii preparatorii) care nu leaga instanta [art. 268 alin. (2) C.proc.civ.] sau, dimpotriva, pot contine solutionari partiale ale unor aspecte ale litigiului care leaga instanta (incheieri interlocutorii), in sensul ca ea nu mai poate reveni asupra celor hotarate [art. 268 alin. (3) C.proc.civ.].

Consecinta practica a unei astfel de reglementari consta, printre altele, in aceea ca incheierile premergatoare, indiferent de felul lor (incheieri preparatorii sau incheieri interlocutorii) nu pot fi atacate cu recurs decat odata cu fondul . Recursul declarat impotriva hotararii se socoteste ca a fost facut si impotriva incheierilor premergatoare (art.299 C.proc.civ.).

Prin urmare, incheierile premergatoare fac corp comun cu hotararea finala si vor fi supuse caii de atac numai odata cu aceasta.

In consecinta, recursul impotriva incheierii prin care s-a recalificat calea de atac nu poate fi promovat decat odata cu fondul, fiind vorba de o incheiere premergatoare, interlocutorie, care este supusa, cu privire la caile de atac, regimului juridic prevazut de art. 282 alin. (2) C.proc.civ., fiind susceptibila de a fi atacata numai odata cu hotararea, cata vreme este vorba de o incheiere care nu intrerupe cursul judecatii.

Pe de alta parte, se constata faptul ca Legea nr.10/2001, in temeiul careia a fost formulata actiunea introductiva, in art. 26 alin. (3) teza a doua, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr.202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, prevede ca ``hotararea tribunalului este supusa recursului, care este de competenta curtii de apel`` .

Reiese deci, ca potrivit art. 26 alin. (3) din Legea speciala nr.10/2001, hotararea tribunalului de solutionare a contestatiei impotriva deciziei sau a dispozitiei motivate de respingere a notificarii este supusa recursului care este de competenta curtii de apel.

Dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr.10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.202/2010, se aplica si proceselor aflate in curs de solutionare, in prima instanta, daca nu s-a pronuntat o hotarare in cauza pana la data de 25.11.2010.

Or, in cauza, hotararea tribunalului a fost pronuntata ulterior acestei date, respectiv la 26.11.2010.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozitiilor art. 282 alin. (2) C.proc.civ. cu cele ale art. 26 alin. (3) din Legea nr.10/2001 rezulta ca incheierea de sedinta din 22.02.2016, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila nu este susceptibila de recurs.

In fine, din dispozitiile Codului de procedura civila rezulta ca, intre alte conditii ce se cer a fi intrunite cumulativ pentru exercitarea oricarei cai de atac, este si cea privind existenta unei hotarari determinate ca atare de lege susceptibila a fi supusa controlului judiciar pe aceasta cale .

Recunoasterea unei cai de atac in alte situatii decat cele prevazute de legea procesuala constituie o incalcare a principiului legalitatii, precum si al principiului constitutional al egalitatii in fata legii si, din acest motiv, apare ca o solutie inadmisibila in ordinea de drept .

Or, normele procesuale privind sesizarea instantelor judecatoresti si solutionarea cererilor in limitele competentei atribuite prin lege sunt de ordine publica, corespunzator principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

In consecinta, Inalta Curte a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta A. impotriva incheierii de sedinta din 22.02.2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti.