Inlaturarea inechitatilor salariale dintre functionarii publici. Anularea hotararilor Consiliilor Locale

Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice consacra importanta principiilor fundamentale necesar a fi respectate in sistemul de salarizare, precum principiul legalitatii, dar si principii esentiale, precum principiul nediscriminarii si cel al egalitatii.

Astfel, pentru inlaturarea inechitatilor, se impune eliminarea oricaror forme de discriminare, in sensul instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care presteaza aceeasi activitate si are aceeasi vechime in munca si in functie, dar, mai ales, prin asigurarea de salarii de baza egale pentru munca cu valoare egala.

Cu toate acestea, in practica au existat situatii in care, contrar dispozitiilor legale, autoritatile administrative locale au emis hotarari prin care au prevazut diferentieri intre salariile functionarilor publici, dupa cum acestia faceau parte, dupa caz, din anumite structuri functionale administrative sau din structuri publice aflate in subordinea acestora.

Exemplificativa in acest sens este, printre altele, situatia Anexei nr. 2 si a Anexei nr. 3 la Hotararea Consiliului Local Sector 3 nr. 252/26.06.2018, prin care autoritatea locala a prevazut diferentieri intre salariile functionarilor publici din aparatul de lucru al primarului si cei din serviciul public de politie locala din subordinea acestuia.

Din analiza celor doua anexe mai sus mentionate, reiesea faptul ca drepturile salariale cuvenite politistilor locali nu au fost stabilite la acelasi nivel cu drepturile salariale stabilite pentru angajatii incadrati in functii echivalente cu aceleasi grade profesionale, gradatii sau nivel de studii.

Stabilirea nejustificata a unor asemenea inechitati salariale nu contravine numai dispozitiilor Legii nr. 153/2017, ci inclusiv dispozitiilor cuprinse in alte acte normative incidente, precum celor ale Legii nr. 155/2010 a politiei locale.

In temeiul prevederilor art. 34 din Legea nr. 155/2010, ``drepturile salariale ale personalului politiei locale se stabilesc potrivit prevederilor legale aplicabile personalului din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al primarului general al municipiului Bucuresti``.

Prin urmare, in contextul dispozitiilor legale imperative, nu exista nicio justificare obiectiva pentru stabilirea diferentiata a drepturilor salariale, iar a admite contrariul, inseamna a mentine si chiar majora prejudiciul patrimonial inregistrat de functionarilor publici, care, independent de culpa si vointa lor, desi isi indeplinesc sarcinile si atributiile de serviciu, se afla in situatia injusta de a primi un salariu inferior celui stabili pentru functii echivalente.

Aceleasi aspecte au fost constatate si de Inalta Curtea de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 21/2016, pronuntata in recurs in interesul legii, prin care s-a statuat ca nu exista niciun argument legal care sa justifice diferentele salariale dintre persoane care desfasoara aceeasi activitate in cadrul aceleiasi institutii. Salariile se stabilesc pe categorii de functii si pe niveluri de pregatire profesionala, iar nu in considerarea unor persoane privite ut singuli si care sunt, in mod intamplator, contemporane edictarii unui act normativ.

Mai mult, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in analiza sa, a facut trimitere inclusiv la jurisprudenta constanta a instantei de contencios constitutional, precum si a celei a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care au apreciat ca principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice in mod rational si obiectiv.

Utilizand aceleasi rationamente juridice, in jurisprudenta pronuntata recent, instantele competente au stabilit ca ``Hotararea Consiliului Local al Sectorului 3 Bucuresti nr. 252/26.06.2018 a fost adoptata cu exces de putere, cat priveste anexa nr. 3 prin care au fost stabilite salariile de baza ale politistilor locali in cuantum inferior fata de cel stabilit in anexa nr. 2 pentru functiile publice locale cu care au fost echivalate, fara a fi justificata in vreun fel diferenta de tratament juridic<sup>[1]</sup>``, sens in care au admis exceptia de nelegalitate a Hotararii in cauza si au dispus plata diferentelor salariale cuvenite justitiabililor.

Cu toate acestea, este important de mentionat faptul ca hotararile astfel pronuntate, ca regula, produc efecte fata de partile din litigiu, fiind necesar ca functionarii publici aflati in situatii similare sa promoveze actiuni in justitie distincte si, in lipsa bunei-credinte a institutiilor publice in indeplinirea de bunavoie a obligatiilor stabilite in sarcina lor, sa apeleze la executarea silita.

Bineinteles, un asemenea demers trebuie analizat inclusiv prin raportare la termenul general de prescriptie de trei ani, care se aplica si in aceste situatii, fiind important ca orice actiune avand ca obiect inlaturarea inechitatilor salariale si recuperarea diferentelor salariale cuvenite functionarului public sa fie promovata inauntrul acestuia.