In motivarea in fapt a cererii, reclamantul a aratat ca la data de 23.09.2008 a incheiat contractul individual de munca (CIM) cu paratul, acesta din urma avand functia de medic rezident de chirurgie generala si urmand sa isi inceapa activitatea la data de 01.10.2008 la CU Cluj-N_.
Prin CIM se prevedea ca dupa obtinerea titlului de specialist paratul sa lucreze la S_ Orasenesc Targu B_ timp de 6 ani.
La data de 24.04.2015 paratul a adresat reclamantului cerere de incetare a CIM prin acordul partilor, cererea fiindu-i refuzata iar la data de 29.04.2015 paratul a formulat cerere de demisie.
Sustine reclamantul ca prin demisie, paratul a incalcat prevederile art. 6 alin. 7 din OG nr. 12/2008 si ca prin decizia nr. 5/2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) s-a decis numai exonerarea medicului rezident de restituirea cheltuielilor de personal (salarii) din perioada rezidentiatului in cazul in care medicul nu isi respecta obligatia de continuare a contractului, insa nu il exonereaza si de obligatia de a lucra timp de 6 ai in respectiva institutie medicala.
Mai invedereaza reclamantul ca prin demisia paratului, dupa numai 3 luni si 19 zile de la inceperea activitatii in cadrul Spitalului Orasenesc Tg. B_ se creeaza prejudicii serioase reclamantului, unitatea ramanand fara medic chirurg pe sectia respectiva.
In drept au fost invocate prevederile art. 6 alin. 7 din OG nr. 12/2008.
Reclamantul a solicitat solutionarea cauzei si in lipsa partilor.
A solicitat administrarea probei cu inscrisurile depuse la dosar (filele 6-9).
Legal informat asupra cererii de chemare in judecata, paratul S_ A_ a formulat intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, pe fondul cauzei solicitand respingerea cererii ca nefondata.
In motivarea intampinarii, paratul a aratat ca a depus demisia ca urmare a faptului ca angajatorul sau nu si-a respectat obligatiile contractuale, in sensul ca nu a asigurat cele necesare pentru ca paratul sa isi exercite profesia, in timpul activitatii sale efectuand numai interventii chirurgicale minore, fiind nevoit ca medic sa suplineasca si prezenta anestezistului si pe cea a asistentului medical.
Mai sustine paratul ca dreptul de a demisiona este un drept fundamental care nu poate fi ingradit, altfel decat prin respectarea dreptului de preaviz.
In opinia paratului, din culpa spitalului care nu a asigurat conditiile tehnice si organizatorice necesare, dotarile si mijloacele materiale de lucru, nu si-a putut exercita profesia de medic in specialitatea chirurgie generala, ceea ce in timp, poate conduce la deprofesionalizarea medicului. Mai sustine paratul ca a fost nevoit mai mult sa efectueze garzi cu patologii care ii depaseau competenta profesionala (urgente nechirurgicale).
A mai aratat paratul ca din lipsa personalului medical a fost obligat sa efectueze sarcini in afara competentelor sale, cu consecinta deprofesionalizarii dar si a punerii sub risc a vietii pacientilor, dat fiind ca in serviciul de garda asigura toate specializarile: nasteri, politraumatisme si alte cazuri care necesitau supraveghere si tratamente intr-o sectie specializata sau suport multidisciplinar.
In drept au fost invocate prevederile art. 41 si 42 din Constitutie, art. 81 C.muncii, art. 18 alin. 8 din OG nr. 18/2009 si Decizia nr. 5/2015 a ICCJ.
Paratul a solicitat administrarea probei cu inscrisurile atasate intampinarii si a probei cu interogatoriul.
Reclamantul a formulat raspuns la intampinare, prin care a mai aratat, in plus fata de cele reiterate prin actiunea principala, ca a fost nevoita sa scoata la concurs postul paratului.
Odata cu intampinarea reclamanta si-a completat actiunea solicitand si obligarea paratului la plata de daune interese in suma de 7133,1 lei, reprezentand suma neincasata de reclamant de la data demisiei paratului pana la data angajarii altui medic.
La solicitarea instantei, reclamantul a precizat ca suma de 7133,1 lei pretinsa cu titlu de daune a fost calculata prin inmultirea numarului de cazuri chirurgicale ivite in unitate de la demisia paratului pana la angajarea noului medic chirurg 21.05.xxxxxxxxxxxxx16 cu tariful pe caz rezolvat de 1188,85 lei, adica cu valoarea rambursata de Casa de Asigurari de Sanatate pentru un caz rezolvat la nivel de spital. A mai aratat reclamanta ca tariful pe caz rezolvat se obtine prin inmultirea indicelui de complexitate al cazului (care este 0,8060) cu tariful de caz ponderat (care a fost de 1475 lei).
Cerere de chemare in judecata este scutita de la plata taxei judiciare de timbru, in temeiul art. temeiul art. 270 coroborat cu art. 266 din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii.
La terenul de judecata din data de 12.11.2015, paratul a invocat exceptia nulitatii cererii modificatoare a reclamantei, exceptie ce a fost respinsa ca nefondata la termenul din 29.01.2015, la aceeasi data instanta calificand si exceptia inadmisibilitatii invocata prin intampinare ca fiind o aparare de fond .
Analizand actele si lucrarile cauzei, instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin Contractul Individual de munca nr. 95 incheiat la data de 23.09.2008 si completat prin actul aditional paratul S_ A_ s-a obligat fata de reclamantul S_ Orasenesc Targu B_ sa lucreze timp de 6 ani in functia de specialist chirurgie generala in cadrul reclamantului, conform art. 6 alin. 7 din OG nr. 12/2008 si art. 193 din Legea nr. 53/2003, dupa finalizarea rezidentiatului si obtinerea titlului de medic specialist (filele 6-9).
La data de 29.04.2015, sub nr. de inregistrare 1024, paratul a formulat cerere de demisie intemeiata pe art. 81 alin. 8 din Legea nr. 53/2003, motivata de faptul ca nu i-sau asigurat conditiile pentru desfasurarea activitatii, a fost obligat la indeplinirea de sarcini din afara competentei profesionale, ceea ce a condus in opinia sa la deprofesionalizare.
Din sustinerile necontestate ale partilor a rezultat ca la data de 20.05.2015 (peste 20 de zile de la inregistrarea demisiei), medicul parat a incetat sa se mai prezinte la serviciu, perioada fiind interpretata de reclamant ca termen de preaviz.
In drept, potrivit art. 81 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, prin demisie se intelege actul unilateral de vointa al salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz.
Termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul individual de munca sau, dupa caz, cel prevazut in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 20 de zile lucratoare pentru salariatii cu functii de executie, respectiv mai mare de 45 de zile lucratoare pentru salariatii care ocupa functii de conducere .
Scopul preavizului este acela de a asigura angajatorului posibilitatea de a lua masurile necesare inlocuirii salariatului demisionar, evitandu-se astfel consecintele negative pe care le-ar putea avea incetarea intempestiva a contractului de munca .
Demisia este o consecinta a principiului libertatii muncii, consacrat de art. 41 alin. 1 din Constitutie, conform caruia ``alegerea profesiei si a locului de munca sunt libere``. Conform art. 4 alin 1 din codul muncii `` munca fortata este interzisa``.
Astfel cum reiese din modul de reglementare al acestei institutii juridice, demisia nu trebuie aprobata de angajator . De altfel, acesta nici nu are vreun drept de a-si manifesta acordul la demisie.
Prin urmare, solicitarea reclamantului de obligare a paratului la continuarea raporturilor de munca in baza contractului de munca si a actului aditional, ulterior inregistrarii demisie, apare ca nelegala.
Nu pot fi retinute ca pertinente afirmatiile reclamantului privind faptul ca paratul nu va putea demisiona anterior implinirii termenului minim de 6 ani pentru care a convenit sa lucreze in cadrul Spitalului Orasenesc Tg. B_, date fiind prevederile legale cuprinse in legislatia muncii, art. 3 alin. 3 si art. 4 alin. 1 si 2 din Legea nr. 53/2003, potrivit carora ``nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca sau intr-o anumita profesie oricare ar fi acestea`` si ``munca fortata este interzisa, termenul de munca fortata reprezentand orice munca sau serviciu impus unei persoane care nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber``.
In conformitate cu art. 81 alin. (8) din Codul Muncii, salariatul poate demisiona fara preaviz numai daca angajatorul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin contractul individual de munca . De exemplu, nu plateste salariul, nu ia masuri pe linia asigurarii sanatatii ori securitatii in munca, nu creeaza conditii optime pentru indeplinirea normelor de munca etc. Intr-o atare ipoteza, contractul inceteaza chiar in ziua in care salariatul transmite notificarea sa angajatorului.
Din actele si lucrarile dosarului nu rezulta ca angajatorul reclamant nu si-ar fi respectat obligatiile asumate fata medicul parat, nefiind contestata plata salariului sau punerea la dispozitie a resurselor de care dispunea reclamantul, la momentul respectiv, pentru desfasurarea specificului profesie paratului.
Cum angajatorul poate renunta la preaviz, acesta fiind reglementat de lege in interesul sau (art. 81 alin. 7 din Codul Muncii), inseamna ca demisia este posibila si fara preaviz.
In ceea ce priveste al doilea capat de cerere formulat de reclamant, privind obligarea paratului la plata unor daune interese in cuantum de 7133,1 lei, instanta constata ca pentru a putea fi admisa o astfel de solicitare trebuiesc intrunite conditiile raspunderii civile delictuale.
Astfel, pentru angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a medicului trebuie sa fie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei (vinei) celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Or, in speta, aceste conditii nu sunt intrunite cumulativ, prejudiciul reclamantului desi posibil a fi determinat conform precizarilor acestuia de la termenul de judecata din 29.01.2016 (fila 105), nu este rezultatul unei fapte ilicite a paratului.
Cum s-a concluzionat mai sus ca demisia este un drept de care angajatul parat a inteles sa uzeze, nu se poate aprecia ca demisia lui reprezinta o fapta de natura ilicita.
Se constata de altfel ca perioada la care se raporteaza reclamantul pentru calculul prejudiciului pe care sustine ca la suferit, 21.05.xxxxxxxxxxxxx15, este una relativ scurta. Or, dupa depunerea demisiei, putea fi urgentata procedura de angajare a unui alt medic.
Chiar apreciind ca depunerea demisiei anterior expirarii perioadei de 6 ani pentru care paratul si-a dat initial acordul sa lucreze ca medic specialist chirurgie generala in cadrul Spitalului Orasenesc Tg B_, a fost de natura a crea unele dificultati reclamantului care a fost nevoit sa angajeze un alt medic, tot nu se poate retine vreo fapta ilicita sau vinovatie a paratului.
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza respinge ca neintemeiata actiunea reclamantului.
Constatand ca in cauza paratul a formulat cerere accesorie de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata si ca a depus la dosar, inaintea inchiderii dezbaterilor, dovada achitarii unui onorariu de avocat in suma de 2000 lei (chitanta nr. xxxxxxxx din 25.09.2015), in temeiul art. 453 alin. 1 coroborat cu art. 452 si art. 451 C.proc.civ., instanta va admite cererea, dar numai in parte, urmand a obliga reclamanta la plata catre parat a sumei de 1200 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat redus de instanta.
Potrivit art. 451 alin. 2 C.proc.civ., instanta poate, chiar din oficiu, sa reduca motivat partea de cheltuieli de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport de valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei.
Masura reducerii acestor cheltuieli nu are niciun efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.
Potrivit jurisprudentei CEDO, Curtea Europeana investita fiind pe langa alte cereri cu solutionarea pretentiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata in care sunt cuprinse si onorariile avocatiale, a statuat ca acestea urmeaza a fi respectate numai in masura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real facute in limita unui cuantum rezonabil.
In cauza de fata, raportat la valoarea pretentiilor deduse judecatii, complexitatea redusa a cauzei si munca efectiva prestata de avocat (formularea intampinarii si prezenta la doua termene de judecata), ca numai suma de 1200 lei poate fi pusa in sarcina partii care a pierdut procesul .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta S_ ORASENESC TG. B_ - TIRGU B__, Cod postal xxxxxx, in contradictoriu parata S_ A_ - CLUJ-N Cod postal xxxxxx, J____ CLUJ.
Obliga reclamantul la plata catre parat a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat redus de instanta.
Cu drept de apel in 10 zile de la comunicare .
Nedovedirea indeplinirii conditiilor pentru angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 5517 din data de 28 Noiembrie 2019
Excluderea perioadei de disponibilitate din timpul lucrat. Conditiile restituirii platii nedatorate unor drepturi salariale Pronuntaţă de: Curtea de Apel Constanta - Decizia civila nr. 153 din data de 17.06.2020
Demisie salariat. Evitarea unei cercetari disciplinare Pronuntaţă de: Curtea de Apel GALATI - DECIZIA CIVILa Nr. 191 din 26 Martie 2019
O societate comerciala cu raspundere limitata are calitatea de profesionist, neputand fi asimilata in nicio imprejurare cu un consumator Pronuntaţă de: ICCJ, Sectia a II-a civila, Decizia nr. 2259 din 3 decembrie 2019
Decizia nr. 504/2019 asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala intre prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte Pronuntaţă de: Curtea Constitutionala a Romaniei
Decizia nr. 282/2019 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (3) din Codul de procedura penala Pronuntaţă de: Curtea Constitutionala a Romaniei
Desfacerea disciplinara a contractului de munca pentru falsificarea de documente bancare Pronuntaţă de: Curtea de Apel Alba Iulia, Sectia I Civila, Decizia nr. 1014/2016 din 23.06.2016
Lipsa interesului in promovarea actiunii impotriva angajatorului Pronuntaţă de: Tribunalul Arad, Sectia I Civila, Sentinta civila nr. 534 din data de 30.06.2016
Incetarea contractului individual de munca in baza demisiei inregistrate. Act irevocabil si unilateral Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bacau, Sectia I Civila, Decizia nr. 184/2016 din data de 30.03.2016
[Av. muncii] Incetarea contractului individual de munca prin acordul partilor Sursa: MCP Cabinet avocati
[Av. muncii] Demisia, act unilateral al angajatului Sursa: MCP Cabinet avocati