1. Pe rol se afla examinarea cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala intre prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, determinat de "refuzul revocarii si, respectiv, numirii unor ministri, la propunerea prim-ministrului, potrivit art. 85 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata, precum si de refuzul tacit al Presedintelui Romaniei de a numi ministri interimari dintre membrii in functie ai Guvernului, la propunerea prim-ministrului, potrivit art. 107 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata".
2. Cererea a fost formulata de prim-ministru in temeiul art. 146 lit. e) din Constitutie si al art. 11 alin. (1) lit. A.e) si art. 34 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 6.894 din 5 septembrie 2019 si constituie obiectul Dosarului nr. 2.382E/2019.3. Presedintele Curtii Constitutionale, in temeiul dispozitiilor art. 216 alin. (1) din Codul de procedura civila, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, declara deschise lucrarile sedintei de judecata .4. Magistratul-asistent-sef refera asupra obiectului cauzei si precizeaza ca partile sunt reprezentate astfel: din partea autorului sesizarii, domnul Toni Grebla, secretar general al Guvernului, iar din partea Administratiei Prezidentiale, doamna Mihaela Ciochina, consilier prezidential din cadrul Departamentului Legislativ al Administratiei Prezidentiale, ambii reprezentanti depunand imputernicirile la dosar.5. Presedintele Curtii Constitutionale, in temeiul dispozitiilor art. 216 alin. (2) din Codul de procedura civila, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, acorda cuvantul reprezentantului autorului sesizarii pentru sustinerea acesteia.6. Domnul Toni Grebla, secretar general al Guvernului, in considerarea motivarii ample prezentate in sesizarea inaintata Curtii Constitutionale in data de 5 septembrie 2019, face cateva referiri succinte asupra prezentei cauze .7. Motivul prezentei sesizari formulate de prim-ministru consta in blocarea activitatii a sase ministere prin refuzul Presedintelui de a numi ministri, la propunerea prim-ministrului. Cu privire la refuzul numirii ministrilor interimari, arata ca mecanismul constitutional al interimatului este foarte clar reglementat in art. 107 din Constitutie si nu lasa Presedintelui nicio marja de apreciere asupra propunerii prim-ministrului de desemnare a unui ministru interimar, din moment ce propunerea vizeaza unul dintre membrii in functie ai Guvernului, iar interimatul nu poate depasi o perioada de 45 de zile . Daca Presedintele ar avea posibilitatea sa poata refuza desemnarea unui ministru interimar, atunci s-ar crea inevitabil premisele unui blocaj institutional, ceea ce, cu siguranta, nu a intrat in intentia legiuitorului constituant. Mai mult decat atat, norma constitutionala trebuie interpretata cu buna-credinta si in sensul producerii de efecte juridice, si nu in sens contrar, al blocajului institutional. Or, situatia actuala de blocare a sase ministere prin refuzul Presedintelui de a numi ministri pe motivul schimbarii compozitiei politice a Guvernului este, in realitate, consecinta unei interpretari abuzive, din partea sefului statului, a normelor constitutionale incidente, in speta a prevederilor art. 85 alin. (2) si (3). 8. Cu referire la acest motiv al refuzului Presedintelui de a numi ministri, se precizeaza ca, la data de 26 august 2019, data la care prim-ministrul a solicitat Presedintelui ca, in temeiul art. 85 alin. (2) din Constitutie, sa numeasca ministri titulari, coalitia de guvernare PSD-ALDE se afla inca la guvernare, neexistand semne clare de destramare a acesteia, ci doar simple neintelegeri intre partidele politice. Presedintele Romaniei a speculat insa acest moment din viata politica, dandu-i o alta interpretare si valenta constitutionala, corespunzatoare ipotezei reglementate de art. 85 alin. (3) din Constitutie . Prin urmare, Presedintele a respins, prin declaratii cu caracter politic si unele aprecieri subiective cel putin nepotrivite, toate propunerile prim-ministrului, ceea ce evidentiaza exercitarea abuziva a atributiilor si a prerogativelor sale constitutionale cu referire la numirea ministrilor.9. Solutia delegarii temporare a atributiilor de ordonator de credite ale fiecarui ministru catre secretarul general al Guvernului, prevazuta de legislatia in vigoare, nu rezolva situatia de blocaj in care Guvernul, ca intreg, se afla, deoarece activitatea ministerelor este cu mult mai complexa si se afla intr-o stransa conexiune interministeriala. In acest sens face referire la realele dificultati cu care Guvernul se confrunta in prezent cu privire la indeplinirea tuturor activitatilor legate de organizarea alegerilor prezidentiale din noiembrie 2019 sau de anumite misiuni/deplasari externe de pe agenda prim-ministrului, care nu se pot materializa si finaliza din lipsa ministrilor indrituiti sa semneze actele oficiale necesare corespunzatoare.10. Conduita Presedintelui este cu atat mai putin loiala cu cat, pe fondul unei perioade framantate din punct de vedere politic si in apropierea alegerilor prezidentiale, a refuzat sa desemneze ministrii interimari propusi de prim-ministru, in conditiile in care nu are un drept de optiune in acest sens, si fara sa incerce ca, pe parcursul celor 45 de zile de interimat prevazute de Constitutie, sa lase timp prim-ministrului ca, in urma negocierilor politice, sa redefineasca formula de guvernare. Daca in urma acestui proces politic de negocieri s-ar fi ajuns la o reconfigurare a compozitiei politice a Guvernului, atunci, desigur, s-ar fi aplicat alte proceduri constitutionale, fara insa ca in acest timp Guvernul sa fie partial nefunctional. Or, rolul constitutional de mediator al Presedintelui ar fi impus acestuia sa cheme partidele politice la consultari pentru gasirea unor solutii eficiente si viabile, si nu sa perpetueze criza politica prin actiuni care, mai degraba, au caracter electoral.11. Calea de urmat pe care reprezentantul prim-ministrului o considera obligatorie pentru intrarea in parcursul constitutional o reprezinta constatarea, de catre Curtea Constitutionala, a existentei conflictului dintre prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, generat de refuzul acestuia de a revoca si de a numi/desemna ministri titulari/interimari, refuz ce a condus la blocarea activitatii de stat a Guvernului. Prin deciziile sale, Curtea Constitutionala a indemnat in mod constant autoritatile publice sa respecte principiul constitutional al colaborarii loiale si, in activitatea lor, sa interpreteze Constitutia in spiritul procedurii de efecte juridice, nu al blocarii reciproce.12. Presedintele Curtii Constitutionale da cuvantul reprezentantului Presedintelui Romaniei, doamna Mihaela Ciochina, consilier prezidential.13. Aceasta sustine, pe rand, argumentele prezentate in punctul de vedere al Presedintelui Romaniei, solicitand respingerea cererii, in principal, ca inadmisibila, avand in vedere faptul ca aspectele invocate de autorul acesteia nu intrunesc toate elementele specifice conflictului juridic de natura constitutionala. Pe fondul cererii, solicita respingerea ca neintemeiata, aratand ca nu a existat si nu exista conflict juridic de natura constitutionala, deoarece Presedintele Romaniei a respectat dispozitiile din Legea fundamentala.14. In esenta, se arata ca demersurile prim-ministrului catre Presedintele Romaniei pentru numirea unor ministri ignora situatia de fapt a scenei politice, astfel ajungandu-se la o incalcare a rolului Parlamentului. Curtea Constitutionala, in solutionarea prezentei cereri, nu poate ignora succesiunea si consecintele evenimentelor ulterioare sesizarii sale, jurisprudenta sa in materie demonstrand ca nu s-a limitat niciodata la situatia de fapt de la data investirii sale, ci a luat act de anumite fapte survenite ulterior, fara a se considera ca astfel sunt depasite limitele sesizarii (de exemplu, Decizia nr. 356/2007). 15. Astfel, la data de 12 septembrie 2019, Presedintele a transmis Curtii, suplimentar fata de punctul sau de vedere din 11 septembrie 2019, copii ale adreselor prin care prim-ministrul a formulat noi propuneri fata de cele transmise in data de 26 august 2019, pentru cele sase portofolii vacante. De asemenea, in acelasi document se regaseste atasata, in copie, o scrisoare a presedintelui ALDE, dl. Calin-Popescu Tariceanu, prin care anunta faptul ca, in sedinta Delegatiei Permanente a ALDE din data de 26 august 2019 s-a votat denuntarea protocolului cu PSD si retragerea din coalitia de guvernare.16. In contextul succesiunii evenimentelor din data de 26 august 2019 (astfel cum este detaliat in punctul de vedere transmis la dosar), al actiunilor ulterioare ale prim-ministrului, dar si al expirarii, din 16 august 2019, a mandatului de viceprim- ministru interimar a domnului Eugen Orlando Teodorovici, ministrul finantelor publice, Presedintele Romaniei a transmis public faptul ca nu poate da curs solicitarilor prim-ministrului fara acordul prealabil al Parlamentului cu privire la respectivele propuneri.17. Fondul prezentei cauze rezida, in esenta, in a determina daca o propunere de remaniere guvernamentala, in conditiile modificarii compozitiei politice a Guvernului, mai atrage incidenta art. 85 alin. (2) din Constitutie, fara aplicarea, in prealabil, a art. 85 alin. (3) din aceasta.18. Se sustine ca, daca in perioada 2018-2019 au avut loc remanieri guvernamentale simple in temeiul art. 85 alin. (2) din Legea fundamentala intrucat nu s-a pus in discutie modificarea compozitiei politice a Guvernului, incepand cu 26 august 2019 aceasta situatie de fapt nu mai subzista. Practica parlamentara demonstreaza ca, intotdeauna cand acest element, fixat prin hotararea Parlamentului de acordare a increderii Guvernului, a fost modificat, procedura aplicata pentru remanierea guvernamentala a fost cea prevazuta de art. 85 alin. (3) din Constitutie . In acelasi timp, numirea unor ministri interimari, desi este reglementata de art. 107 din Constitutie, nu poate fi disociata de procedura prevazuta de art. 85 alin. (3) din aceasta, in conditiile schimbarii compozitiei politice a Guvernului. Prin urmare, nici in situatia de fata nu se poate pretinde incidenta art. 85 alin. (2) din Constitutie, ceea ce duce la concluzia logica a inexistentei unui conflict juridic de natura constitutionala generat de refuzul Presedintelui de a numi ministri, la propunerea prim-ministrului. Totodata, prim-ministrul nu poate responsabiliza Presedintele Romaniei pentru existenta pretinsului blocaj institutional in conditiile in care a avut mereu la dispozitie, pentru numirea in functia de ministru pe posturile vacante, procedura prevazuta de art. 85 alin. (3) din Constitutie .19. In acelasi timp, prezentul conflict are, mai degraba, un pronuntat caracter politic decat unul juridic, astfel ca nu este intrunita una dintre conditiile de admisibilitate pentru exercitarea atributiei Curtii Constitutionale prevazute de art. 146 lit. e) din Legea fundamentala, respectiv dimensiunea juridica a conflictului.20. Revenind la fondul cauzei, se arata ca modificarea compozitiei politice vizeaza partidele aflate la guvernare, si nu persoanele avand calitatea de membri ai Guvernului. Asadar, pentru a dovedi mentinerea compozitiei politice a Guvernului, propunerile prim-ministrului pentru posturile vacante trebuie sa respecte o anumita proportionalitate a repartizarii portofoliilor in cadrul coalitiei de guvernare (atata vreme cat nu exista o delimitare clara a portofoliilor intre cele doua partide parti ale coalitiei de guvernare). Or, prim-ministrul nu a indicat apartenenta politica a candidatilor propusi in functia de ministru, in conditiile in care, daca un candidat ar fi apartinut altui partid politic decat PSD, se impunea sa ceara, in prealabil, acordul Parlamentului cu privire la respectiva propunere.21. Art. 85 alin. (3) din Constitutie a avut drept scop intarirea rolului Parlamentului in raportul sau cu Guvernul si in exercitarea controlului parlamentar asupra acestuia. Daca Presedintele Romaniei ar fi dat curs solicitarilor prim-ministrului, nu ar fi facut altceva decat sa ignore nu numai acest rol constitutional al forului legiuitor, dar si propria obligatie constitutionala de a veghea la respectarea principiului legalitatii si al statului de drept . In plus, decretele Presedintelui nu se pot raporta decat la data emiterii lor, astfel ca, ignorand realitatea factuala si juridica a schimbarii compozitiei politice a Guvernului, ar fi fost lovite de nulitate.22. Prin urmare, conduita Presedintelui Romaniei nu poate fi interpretata ca un refuz de numire, pentru ca acesta nu se afla in ipoteza care sa-i confere dreptul constitutional de a numi ministri, la propunerea prim-ministrului, fara a exista, in prealabil, acordul Parlamentului. Ca atare, aprecierile sale cu privire la propunerile de numire a unor ministri nu se pot inscrie in limitele art. 85 alin. (2) din Constitutie si nu pot primi valenta unui refuz, ci reprezinta simple opinii politice, permise Presedintelui si care, in sine, nu pot genera un conflict juridic de natura constitutionala. Acestea vizeaza optiunea prim-ministrului pentru remanierea guvernamentala simplificata, intemeiata pe art. 85 alin. (2) din Constitutie, Presedintele Romaniei invitandu-l sa aplice o alta procedura constitutionala, cea prevazuta de art. 85 alin. (3). Ca atare, un raspuns oferit prim-ministrului de indata, in forma scrisa, asa cum a stabilit Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa nu s-ar fi justificat, nefiind incidenta procedura specifica art. 85 alin. (2) din Legea fundamentala, la care se refera Decizia nr. 875/2018. Asadar, nici din aceasta perspectiva nu se poate retine existenta unui conflict juridic de natura constitutionala.23. Noile propuneri ale prim-ministrului din 11 septembrie 2019, de numire in functia de ministru a altor persoane decat cele nominalizate in adresele din 26 august 2019 releva o alta vointa a prim-ministrului. Din acest punct de vedere se sustine ca cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala a ramas, practic, fara obiect . Totodata, noile propuneri din 11 septembrie 2019 creeaza confuzie sub aspectul realei vointe a prim-ministrului, iar Presedintele nici nu ar fi putut emite decretele in baza propunerilor anterioare, din 26 august 2019, deoarece nu se poate determina cu certitudine care anume sunt persoanele pe care prim-ministrul le doreste cu adevarat in echipa sa guvernamentala.24. Cu referire la situatia numirii unor ministri interimari, se arata ca nici din aceasta perspectiva cererea nu este intemeiata, deoarece prim-ministrul nu a utilizat termenul legal de 15 zile in care ministrul demisionar poate continua sa-si exercite inca anumite atributii, pana la numirea unui nou ministru interimar sau titular. Invocand crearea unui blocaj institutional la nivelul Guvernului, prim-ministrul ignora, de fapt, propria culpa, in conditiile in care refuza sa faca aplicarea art. 85 alin. (3) din Constitutie . Mai mult, reproseaza Presedintelui Romaniei aceasta situatie, fara ca macar sa explice rationamentul pentru care ar fi incidenta procedura art. 85 alin. (2) din Legea fundamentala. Pe de alta parte, legislatia in vigoare ofera solutii prin care se asigura atat continuitatea activitatii la nivelul ministerelor, cat si a Guvernului, in ansamblu, astfel ca Executivul nu s-a aflat nicio clipa in blocaj .25. In acelasi context al modificarii compozitiei politice a Guvernului, nu se poate imputa Presedintelui Romaniei iminenta expirarii unor mandate de ministru interimar, obligatia prim- ministrului fiind de a actiona cu celeritate in sensul numirii unor noi ministri, dar solicitand mai intai aprobarea Parlamentului, prevazuta de art. 85 alin. (3) din Constitutie, abia in baza acestui acord Presedintele avand atributia numirii ministrilor conform art. 85 alin. (2) din Constitutie .26. In concluzie, se solicita Curtii Constitutionale sa respinga cererea prim-ministrului si sa constate, in considerarea dinamicii si complexitatii situatiei de fapt supuse analizei sale, ca prim-ministrul nu poate investi Presedintele Romaniei cu toate numirile si revocarile dintr-un Guvern cu o alta compozitie politica decat cea initial confirmata in fata Parlamentului, fara a denatura, astfel, sensul prevederilor art. 85 alin. (3) din Constitutie . Depune concluzii scrise.27. Presedintele Curtii Constitutionale, avand in vedere dispozitiile art. 394 alin. (1) din Codul de procedura civila coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, declara dezbaterile inchise.
C U R T E A, avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:28. Prin Adresa nr. 5/5.528 din data de 5 septembrie 2019, prim-ministrul a sesizat Curtea Constitutionala cu cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala intre prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, determinat de refuzul revocarii si, respectiv, numirii unor ministri, la propunerea prim-ministrului, potrivit art. 85 alin. (2) din Constitutie, precum si de refuzul tacit al Presedintelui Romaniei de a numi ministri interimari dintre membrii in functie ai Guvernului, la propunerea prim-ministrului, potrivit art. 107 alin. (3) din Constitutie .29. In motivarea sesizarii formulate de prim-ministru, se expliciteaza mai intai circumstantele cauzei. Se arata ca, in cadrul unei remanieri guvernamentale, prim-ministrul, in temeiul art. 85 alin. (2) din Constitutie, a transmis Presedintelui Romaniei, in data de 26 august 2019, cinci adrese continand propuneri de revocari si numiri din/in functia de membru al Guvernului, dupa cum urmeaza: 1) revocarea doamnei Ana Birchall din functia de ministru al justitiei si numirea in aceeasi functie a doamnei Dana Girbovan (Adresa nr. 5/5.321); 2) numirea, in functia de viceprim-ministru, a domnului Iulian Iancu (Adresa nr. 5/5.322); 3) numirea, in functia de ministru al educatiei nationale, a domnului Serban-Constantin Valeca si incetarea efectelor Decretului nr. 658/2019, prin care domnul Valer-Daniel Breaz, ministrul culturii si identitatii nationale, a fost desemnat ca ministru al educatiei nationale, interimar (Adresa nr. 5/5.323); 4) revocarea din functia de viceprim-ministru pentru implementarea parteneriatelor strategice ale Romaniei a domnului Mihai-Viorel Fifor si numirea in aceasta functie a doamnei Ana Birchall (Adresa nr. 5/5.324); 5) numirea in functia de ministru al afacerilor interne a domnului Mihai-Viorel Fifor si incetarea efectelor Decretului nr. 645/30.07.2019 prin care domnul Mihai-Viorel Fifor, viceprim- ministru pentru implementarea parteneriatelor strategice ale Romaniei, a fost desemnat ministru al afacerilor interne, interimar (Adresa nr. 5/5.325).30. Se arata ca, potrivit art. 85 alin. (2) din Constitutie, remanierea guvernamentala reprezinta o modificare in componenta guvernamentala deja aprobata de Parlament, respectiv situatia schimbarii ministrilor, realizata de Presedintele Romaniei prin decret emis la propunerea prim-ministrului. Interpretand art. 85 alin. (2), art. 106 si art. 107 din Constitutie, reiese ca prim-ministrul si Presedintele Romaniei au obligatia de a propune, respectiv de a numi, prin decret, un nou ministru titular, pe postul ramas vacant.31. Primind adresele din 26 august 2019, Presedintele Romaniei avea obligatia constitutionala de a revoca si numi in functia de membru al Guvernului persoanele propuse de prim- ministru .32. Jurisprudenta Curtii Constitutionale a stabilit prin mai multe decizii, precum Decizia nr. 98/2008, posibilitatea Presedintelui Romaniei de a refuza, o singura data, motivat, propunerea prim-ministrului de numire a unei persoane in functia vacanta de ministru . In situatia de fata, se impunea, asadar, o reactie prompta din partea Presedintelui Romaniei, inclusiv prin prisma principiului colaborarii loiale intre autoritatile statului. Or, pana la data formularii, in data de 5 septembrie 2019, a prezentei cereri de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala, Presedintele Romaniei nu a emis niciun act si, fara a supune propunerile prim-ministrului niciunei analize tehnice juridice, a declarat public, in data de 28 august 2019, refuzul tuturor propunerilor de remaniere pe motiv ca acestea sunt "pur si simplu inacceptabile" si a afirmat ca "actualul Guvern are nevoie de o noua confirmare in Parlament, printr-o procedura pe care le solicit sa o declanseze".33. Se sustine ca, in cazul propunerii pentru postul de ministru al justitiei, comunicatul contine aprecieri negative cu privire la presupusele intentii ale persoanei nominalizate pe acest post in sensul de a "destructura justitia", respectiv de a "baroniza total Romania". Or, asemenea aprecieri nu pot reprezenta o motivare legala. Mai mult, termenii folositi in declaratia publica sunt straini rolului si importantei functiei de presedinte al statului, inadecvati contextului si, nu in ultimul rand, aduc atingere onoarei si demnitatii unei categorii socio- profesionale care se bucura constitutional de protectie . In acest sens se face referire la reactia Sectiei pentru judecatori ai Consiliului Superior al Magistraturii, exprimata prin comunicatul de presa din data de 29 august 2019, prin care majoritatea judecatorilor isi exprima in mod ferm opinia in sensul ca declaratiile publice ale Presedintelui la adresa persoanei propuse pentru functia de ministru al justitiei reprezinta, prin referiri nejustificate si nedovedite cu privire la independenta si probitatea sa profesionala, o incalcare grava a independentei si prestigiului justitiei si un vadit atac la adresa valorilor justitiei.34. Aceeasi situatie, a lipsei reale de motivare a refuzului, se poate observa si in cazul propunerii pentru functia de ministru al educatiei nationale, apreciata de Presedintele Romaniei drept indezirabila, deoarece "fragilizeaza domenii cheie" si reprezinta "solutii ale trecutului". Arata autorul cererii ca, si in acest caz, declaratiile publice exprima "dispretul fata de o anumita categorie socioprofesionala, dar si pentru persoanele de o anumita varsta si experienta de viata".35. In cadrul acelorasi declaratii publice, Presedintele si-a exprimat opinia ca parcursul european al Romaniei va fi "periclitat" prin numirea "viceprim-ministrului pe teme economice", functie care, insa, nu exista in structura Guvernului.36. Toate aprecierile Presedintelui exprimate public, care au insotit refuzul numirii persoanelor propuse de prim-ministru in functia de membru al Guvernului, au un caracter defaimator, eminamente subiectiv si ignora cerinta stabilita prin jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale de justificare a refuzului.37. Curtea Constitutionala a stabilit, in spiritul evitarii blocajelor constitutionale si al Constitutiei, dreptul Presedintelui Romaniei de a refuza, motivat, o singura data, o propunere pentru ocuparea functiei de membru al Guvernului, pe criterii legate de pregatirea generala, in specialitatea domeniului, in materie, instruirea si aptitudinile pentru functia in domeniu, reputatia nestirbita si moralitatea, acestea fiind conditii necesare si indispensabile functiei de ministru . Curtea a precizat ca Presedintele Romaniei nu are un drept de veto fata de propunerea prim-ministrului de numire in functie a membrilor Guvernului in conditiile art. 85 alin. (2) din Constitutie, ci are dreptul de a verifica corespunderea pentru functie a candidatului si poate cere prim-ministrului o alta propunere de candidat. In toate cazurile, respingerea candidaturii trebuie sa fie motivata, creandu-se astfel nu doar dreptul de a refuza al Presedintelui, ci si obligatia sa de a-si justifica decizia, pentru a fi ferita de arbitrariu. Curtea a retinut ca aceasta solutie reprezinta o aplicatie a conceptiei legiuitorului constituant care a stat la baza principiului echilibrului puterilor in stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutie, acest principiu obligand autoritatile publice la colaborare loiala (deciziile nr. 356/2007 si nr. 98/2008).38. Autorul cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala sustine ca, in pofida unei constante jurisprudente in materie, practica demonstreaza o clara neaplicare a regulilor stabilite de Curtea Constitutionala, astfel ca rezulta necesitatea continuarii demersului Curtii de a circumscrie continutul atributiei/puterii conferite Presedintelui Romaniei de art. 85 alin. (2) din Constitutie .39. O incalcare a prevederilor constitutionale, respectiv a art. 107 alin. (3), il reprezinta si refuzul tacit al Presedintelui Romaniei de a desemna, la propunerea prim-ministrului, dintre membrii in functie ai Guvernului, trei ministri interimari.40. Astfel, in data de 27 august 2019, la Cabinetul prim- ministrului s-au inregistrat demisiile a trei ministri, respectiv a doamnei Gratiela Leocadia Gavrilescu, viceprim-ministru, ministrul mediului, a domnului Anton Anton, ministru al energiei si a domnului Viorel Ilie, ministru pentru relatia cu Parlamentul, demisii generate de iesirea formatiunii politice ALDE de la guvernare. In consecinta, prim-ministrul a initiat o noua corespondenta cu Administratia Prezidentiala, prin care a solicitat sa fie emise decretele de vacantare a celor trei functii de ministru si a inaintat propunerile pentru ministri interimari, astfel: constatarea vacantarii postului de membru al Guvernului, ca urmare a demisiei domnului Viorel Ilie din functia de ministru pentru relatia cu Parlamentul, si numirea, ca ministru interimar, a domnului Stefan-Radu Oprea (Adresa nr. 5/5.362); constatarea vacantarii postului de membru al Guvernului, ca urmare a demisiei doamnei Gratiela Leocadia Gavrilescu din functia de viceprim-ministru, ministrul mediului, si numirea, ca ministru interimar, a domnului Ioan Denes (Adresa nr. 5/5.363); constatarea vacantarii postului de membru al Guvernului, ca urmare a demisiei domnului Anton Anton din functia de ministru al energiei, si numirea, ca ministru interimar, a domnului Niculae Badalau (Adresa nr. 5/5.364).41. Desi textul constitutional mai sus mentionat este imperativ, Presedintele a luat act, prin decret, de incetarea functiei de membru al Guvernului in cazul celor trei demisii depuse, dar nu a emis si decretele pentru desemnarea ministrilor interimari. Or, arata autorul cererii, "este fara indoiala ca ne aflam intr-o situatie deosebit de grava, deoarece in lipsa desemnarii ministrilor interimari este blocata activitatea Ministerului Mediului, a Ministerului Energiei si a Ministerului pentru Relatia cu Parlamentul".42. Referitor la admisibilitatea cererii, se sustine ca, fata de circumstantele cauzei expuse anterior, sunt indeplinite conditiile de existenta a unui conflict juridic de natura constitutionala, de vreme ce exista o situatie conflictuala nascuta intre prim- ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, generat de refuzul acestuia din urma de a-si indeplini atributiile constitutionale conferite de art. 85 alin. (2) coroborat cu art. 106, respectiv de art. 107 alin. (3) din Constitutie, si anume de a revoca si, respectiv, numi ministri si de a numi ministri interimari. Litigiul are un caracter juridic constitutional, in legatura cu intinderea si valorizarea competentelor constitutionale mentionate, iar situatia juridica are natura constitutionala, vizand exercitarea competentelor constitutionale ale celor doua autoritati.43. In concluzie, se arata ca, in virtutea rolului sau de "garant al suprematiei Constitutiei", ii revine Curtii Constitutionale sa pronunte o decizie prin care: a) sa constate existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, generat de refuzul revocarii si, respectiv, numirii unor ministri la propunerea prim-ministrului, potrivit art. 85 alin. (2) din Constitutie; b) sa constate existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, generat de refuzul numirii unor ministri interimari, la propunerea prim-ministrului, potrivit prevederilor art. 107 alin. (3) din Constitutie; c) in vederea solutionarii acestui conflict juridic de natura constitutionala, sa arate conduita in acord cu prevederile constitutionale la care autoritatile publice trebuie sa se conformeze.44. In conformitate cu dispozitiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cererea a fost comunicata partilor aflate in conflict si li s-a solicitat sa isi exprime punctul de vedere asupra continutului conflictului si asupra eventualelor cai de solutionare a acestuia.45. Presedintele Romaniei a transmis punctul sau de vedere cu Adresa nr. CP1/1.207/11.09.2019, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 6.965/11 septembrie 2019, prin care arata, in esenta, ca in cauza nu sunt intrunite elementele necesare pentru existenta unui conflict juridic de natura constitutionala, stabilite de Curtea Constitutionala pe cale jurisprudentiala, cererea fiind inadmisibila.46. Cu privire la situatia de fapt, se sustine ca Guvernul in exercitiu este numit, in temeiul art. 85 alin. (1) din Constitutie, prin Decretul nr. 76 din 29 ianuarie 2018, in baza Hotararii Parlamentului Romaniei nr. 1/2018. Compozitia politica a Guvernului astfel investit avea la baza coalitia PSD-ALDE, expresie a protocolului de constituire a Coalitiei de guvernare pentru dezvoltare si democratie, incheiat intre cele doua formatiuni politice parlamentare la data de 19 decembrie 2016, fara a mentiona expres o repartizare exacta a portofoliilor detinute de fiecare dintre cele doua partide in cadrul structurii Guvernului.47. In data de 26 august 2019, in jurul orei 16,00, prim- ministrul a transmis Presedintelui adrese cu propuneri de remaniere referitoare la revocarea si numirea urmatorilor ministri: revocarea doamnei Ana Birchall din functia de ministru al justitiei si numirea doamnei Dana-Cristina Girbovan in aceasta functie; numirea domnului Iulian Iancu in functia de viceprim-ministru; numirea domnului Serban-Constantin Valeca in functia de ministru al educatiei nationale; revocarea domnului Mihai-Viorel Fifor din functia de viceprim-ministru pentru implementarea parteneriatelor strategice si numirea doamnei Ana Birchall in aceeasi functie; numirea domnului Mihai-Viorel Fifor in functia de ministru al afacerilor interne.48. In aceeasi zi, doua ore mai tarziu de la transmiterea acestor adrese, presedintele ALDE a declarat public iesirea de la guvernare a acestui partid, precizand ca in acea zi de 26 august 2019, la ora 10,00, a avut o intalnire cu premierul pentru a discuta "in legatura cu salvarea situatiei - ramanerea sau parasirea coalitiei la guvernare". Tot in aceeasi zi premierul a declarat public ca a luat act de decizia ALDE, mentionand ca, dintre ministrii ALDE, doamna Ramona Manescu ramane in Guvern chiar daca a fost propusa de acest partid.49. In ziua urmatoare, 27 august 2019, premierul a transmis Presedintelui Romaniei propunerile de vacantare a trei posturi in Guvern, in urma depunerii demisiilor a trei ministri, fara ca documentele inaintate sa faca vreo mentiune cu privire la decizia ALDE de a parasi guvernarea si, implicit, ca aceasta situatie conduce la schimbarea compozitiei politice a Guvernului. Posturile vizate erau cel de ministru pentru relatia cu Parlamentul, de ministru al mediului si, respectiv, de ministru al energiei.50. In consecinta, Presedintele Romaniei a declarat public, in data de 28 august 2019, ca respinge in integralitate remanierea propusa de Guvern in temeiul art. 85 alin. (2) din Constitutie, considerand ca situatia de fapt determina mai intai aplicarea art. 85 alin. (3) din Legea fundamentala. Astfel, Presedintele va putea emite decretele solicitate de revocare si, respectiv, de numire in functia de membru al Guvernului, numai pe baza aprobarii prealabile a Parlamentului, la propunerea prim- ministrului. Aceeasi pozitie a fost mentinuta si reiterata public si in data de 5 septembrie 2019, data formularii prezentei sesizari din partea prim-ministrului.51. In data de 30 august 2019, Presedintele a emis trei decrete (nr. 676-678/2019) prin care a luat act de demisia din functia de membru al Guvernului a doamnei Gratiela Gavrilescu, a domnului Anton Anton si a domnului Viorel Ilie si a constatat vacanta functiilor de ministru detinute de acestia.52. Fata de propunerea prim-ministrului de a numi in posturile vacante ministri interimari, Presedintele a sustinut public ca "solutia nu este aceea de a prelungi criza prin tot felul de carpeli, precum desemnarea unor interimari, ci de a transa situatia cat mai curand in Parlament. Acesta este unicul mod prin care Guvernul poate incerca sa isi recapete macar legitimitatea politica".53. Cu privire la existenta conflictului juridic de natura constitutionala sub aspectul invocat de autorul cererii referitor la refuzul revocarii si, respectiv, al numirii unor ministri in temeiul art. 85 alin. (2) din Constitutie, Presedintele Romaniei sustine, in esenta, ca situatia de fapt, astfel cum s-a derulat cronologic si a fost anterior expusa, impune, pentru remanierea guvernamentala, declansarea procedurii constitutionale prevazute de art. 85 alin. (3) din Constitutie, urmata, eventual, de cea specifica art. 85 alin. (2) din Legea fundamentala.54. Se arata ca votul de incredere acordat prin Hotararea Parlamentului Romaniei nr. 1/2018 a vizat Guvernul in exercitiu in ansamblul sau, fara a se stabili la acel moment o delimitare clara a portofoliilor, aspect ce reprezinta o decizie pur politica a celor doua partide, fara consecinte juridice sub aspectul exercitarii competentei Presedintelui prevazute de art. 85 alin. (2) din Constitutie . In schimb, in raport de noua situatie de fapt, determinata de iesirea ALDE de la guvernare si de faptul ca portofoliile nu au fost expres delimitate intre cele doua partide, Presedintele Romaniei considera ca aceleasi dispozitii ale art. 85 alin. (2) din Constitutie nu mai pot fi aplicate fara acordul prealabil al Parlamentului.55. Curtea Constitutionala a stabilit clar, in jurisprudenta sa, cele trei ipoteze reglementate de art. 85 din Legea fundamentala, precum si diferenta dintre acestea. Prin Decizia nr. 98/2008 si Decizia nr. 875/2018, Curtea a aratat ca, spre deosebire de alin. (1) si (3) ale art. 85, alin. (2) al acestui articol prevede un mecanism simplificat de remaniere guvernamentala din care Parlamentul lipseste tocmai pentru ca prim-ministrul beneficiaza, in continuare, de prezumtia increderii obtinute odata cu acordarea votului de incredere exprimat initial de Parlament, in conditiile in care prin noile propuneri nu se modifica programul de guvernare, structura sau compozitia politica a Guvernului.56. Or, considera Presedintele Romaniei, aceasta prezumtie relativa este rasturnata in momentul in care intervine o schimbare a compozitiei politice a Guvernului.57. Curtea Constitutionala a retinut, in deciziile nr. 128/2014 si nr. 1560/2009, ca schimbarea compozitiei politice intervine in situatia in care prin remanierea guvernamentala sunt cooptate sau, dupa caz, scoase de la guvernare un partid politic sau mai multe.58. Se sustine in punctul de vedere transmis de Presedintele Romaniei ca schimbarea compozitiei politice implica o noua negociere politica cu partidele politice parlamentare, care poate conduce la alte schimbari de compozitie politica, la schimbari de structura a Guvernului sau chiar la schimbari ale unor ministri asumati de un partid politic si inlocuirea acestora cu alti membri ai aceluiasi partid. Asadar, cererea inaintata de prim-ministru in scopul obtinerii acordului Parlamentului poate cuprinde si alte modificari care rezulta in urma procesului de negociere cu partidele parlamentare. Ambele cazuri - restructurare sau schimbare a compozitiei politice - necesita un control parlamentar si, numai in baza hotararii Parlamentului, Presedintele poate emite decret de numire a noilor membri ai Guvernului. Prin urmare, Presedintele are, in aceasta situatie, o competenta legala, pe care seful statului este obligat sa o exercite cu respectarea intocmai a vointei Parlamentului, in caz contrar fiind incalcate art. 1 alin. (4) si art. 85 alin. (3) din Constitutie . Prin controlul parlamentar exercitat, Parlamentul, in calitate de autoritate reprezentativa aleasa de catre corpul electoral, isi asuma responsabilitatea si raspunderea politico- juridica pe care le presupun, de altfel, toate actele pe care acesta le emite (in acest sens, este indicata Decizia nr. 128/2014).59. Ca atare, atunci cand o coalitie de guvernare inceteaza sa mai functioneze, Presedintele Romaniei este obligat ca la primirea oricarei propuneri de remaniere ce vizeaza nu numai numirea, ci si revocarea unor ministri, in virtutea rolului sau constitutional, sa procedeze la verificarea competentei pentru a stabili daca se poate da curs propunerii prim-ministrului. Aceasta conduita rezulta din intreaga filosofie a art. 85 din Constitutie, potrivit caruia titularul competentei de a investi Guvernul este Parlamentul, iar procedura prevazuta de art. 85 alin. (2) este una simplificata si aplicabila cata vreme nu a intervenit niciun element de fapt care sa schimbe situatia initiala avuta in vedere de Parlament la acordarea votului de incredere. Prim-ministrul nu poate uza de procedura de remaniere prevazuta de art. 85 alin. (2) din Constitutie, facand abstractie de schimbarea situatiei de fapt avute in vedere la investitura.60. In consecinta, Presedintele Romaniei solicita Curtii Constitutionale sa constate faptul ca procedura prevazuta de art. 85 alin. (2) din Constitutie nu poate preceda procedura prevazuta de art. 85 alin. (3) din Legea fundamentala.
61. Refuzul Presedintelui referitor la intreaga remaniere vizeaza dezacordul sau fata de optiunea prim-ministrului pentru o remaniere printr-o procedura simplificata, cu atat mai mult cu cat, la momentul la care aceste propuneri au fost inaintate Presedintelui, prim-ministrul cunostea intentia ALDE de a iesi de la guvernare.62. Remanierea solicitata in conformitate cu art. 85 alin. (2) din Constitutie are ca premisa faptul ca Guvernul se bucura in Parlament de aceeasi incredere cu cea primita prin votul de investitura. Or, in momentul retragerii de la guvernare a unuia dintre parteneri - care declara ca intra in opozitie - aceasta conditie nu mai este indeplinita. Rasturnarea prezumtiei privind existenta beneficiului de incredere (in interiorul careia executivul are o marja de actiune) s-a produs prin publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a decretelor nr. 676/2019, nr. 677/2019 si nr. 678/2019 pentru constatarea vacantei unor functii de membru al Guvernului, ca efect al iesirii ALDE de la guvernare.63. Asadar, Presedintele nu a refuzat sa-si exercite o competenta, ci a invitat prim-ministrul sa se adreseze institutiei care are competenta constitutionala in aprobarea schimbarii compozitiei politice si a structurii Guvernului. Aceasta invitatie a fost motivata public, intrucat Constitutia nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la calea de urmat in situatia in care este necesar acordul Parlamentului. De altfel, raspunsul asupra propunerilor transmise de prim-ministru in data de 26 august 2019 putea fi transmis numai in situatia in care erau incidente dispozitiile art. 85 alin. (2) din Constitutie . Mai mult, in cererea sa de solutionare a conflictului, prim-ministrul nu argumenteaza de ce actuala stare de fapt - modificarea in plan politic in ceea ce priveste functionarea Guvernului - atrage competenta Presedintelui in procedura remanierii guvernamentale.64. Pentru aceste motive, Presedintele Romaniei considera ca nu a existat si nu exista un conflict juridic de natura constitutionala intre prim-ministru si Presedintele Romaniei, reclamat prin sesizarea dedusa controlului de constitutionalitate.65. Cu privire la refuzul tacit al Presedintelui de a numi ministri interimari dintre membrii in functie ai Guvernului, la propunerea prim-ministrului, conform art. 107 alin. (3) din Constitutie, Presedintele arata, in punctul sau de vedere, ca, in data de 27 august 2019, dupa iesirea ALDE de la guvernare, prim-ministrul a formulat trei propuneri de desemnare a unor ministri interimari, fara a evidentia faptul ca s-a schimbat compozitia politica a Guvernului.66. Desi, de principiu, procedura specifica instituirii interimatului este compatibila cu mandatul acordat de Parlament prin votul de investitura, se considera ca "nu se poate ignora dreptul de apreciere al Presedintelui cu privire la momentul si situatiile in care acesta decide asupra instituirii interimatului". Aceasta cu atat mai mult cu cat, in situatia de fata, portofoliile guvernamentale nu au fost in concret stabilite, in mod formal, intre cele doua partide politice parlamentare.67. Inca de la debutul crizei politice, Presedintele a afirmat ca singura solutie constitutionala posibila este ca prim-ministrul sa se prezinte in fata Parlamentului pentru obtinerea aprobarii asupra remanierii guvernamentale, sens in care Presedintele, desi nu s-a pronuntat asupra interimatelor, a vacantat cele trei posturi din Guvern, dand astfel posibilitatea prim-ministrului de a recurge la procedura prevazuta de art. 85 alin. (3) din Constitutie .68. Acordul Parlamentului este cu atat mai evident necesar in conditiile iminentei expirarii altor doua interimate (la Ministerul Educatiei Nationale si Ministerul Afacerilor Interne), coroborat cu imprejurarea ca prim-ministrul nu a formulat o propunere de numire a unui ministru titular pe postul de viceprim-ministru in termenul constitutional (post vacant ca urmare a demisiei domnului Viorel Stefan), respectiv, desi mandatul de interimat a expirat in data de 16 august 2019, propunerea de numire a fost formulata 10 zile mai tarziu, in data de 26 august. Prin urmare, se apreciaza ca functionarea Guvernului in alte conditii decat cele aprobate de Parlament este imputabila prim-ministrului, caruia ii incumba obligatia de a depune toate diligentele pentru a asigura functionarea Guvernului in integralitate, in structura aprobata de Parlament.69. In conditiile descrise, solutia interimatului pentru doar trei dintre functiile de membru al Guvernului nu mai reprezinta varianta optima pentru rezolvarea crizei politice, ci obtinerea aprobarii in Parlament. Cata vreme prim-ministrul a recurs in mod prematur la o solicitare de remaniere adresata Presedintelui, inainte de aprobarea Parlamentului (impusa de lipsa unei delimitari clare a portofoliilor detinute de fiecare partid membru al coalitiei de guvernare, in conditiile iesirii unui partid de la guvernare), se considera ca instituirea unor interimate, prin amanarea sesizarii Parlamentului de catre prim-ministru, ar fi prelungit criza politica . Se precizeaza ca, de altfel, la aceasta concluzie a achiesat deja si prim-ministrul, potrivit declaratiei din data de 9 septembrie 2019.70. Se mai arata ca situatia generata de propunerea unor interimari este efectul unei crize politice determinate de iesirea ALDE de la guvernare, si nu un veritabil blocaj institutional. Avand la dispozitie procedura prevazuta de art. 85 alin. (3) din Constitutie, Guvernul nu s-a aflat, in realitate, intr-o situatie de blocaj, astfel ca nu este indeplinita chiar o conditie de admisibilitate a unui pretins conflict juridic de natura constitutionala. Aceasta, deoarece art. 61 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu completarile ulterioare, prevede ca secretarul general al ministerului si secretarii generali adjuncti "asigura stabilitatea functionarii ministerului, continuitatea conducerii si realizarea legaturilor functionale intre structurile ministerului, precum si cu celelalte autoritati si organe ale administratiei publice". Totodata, art. 38 alin. (1) din acelasi act normativ prevede ca "Guvernul adopta hotarari si ordonante in prezenta majoritatii membrilor sai. Hotararile si ordonantele se adopta prin consens. Daca nu se realizeaza consensul, hotaraste prim-ministrul". Prin urmare, Guvernul format din 27 de membri poate functiona cu un numar de 14 membri ai acestuia, in acest fel fiind asigurat cvorumul.71. Se mai precizeaza ca o alta situatie in plus ce reclama incidenta art. 85 alin. (3) din Constitutie o reprezinta cea de la Ministerul Afacerilor Externe.72. Se arata totodata ca, la scurt timp dupa sesizarea Curtii Constitutionale cu prezenta cerere, prim-ministrul a admis ca, fata de situatia complexa in care se afla in prezent Guvernul, se impune recurgerea la procedura prevazuta de art. 85 alin. (3) din Constitutie .73. Cu privire la admisibilitatea conflictului juridic de natura constitutionala, se apreciaza ca nu sunt intrunite cumulativ elementele necesare pentru existenta unui conflict juridic de natura constitutionala, asa cum au fost stabilite prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 53/2005, nr. 148/2003 (cu privire la competenta materiala) si nr. 270/2008. Aspectele invocate si calificate de autorul sesizarii drept conflict juridic de natura constitutionala nu se circumscriu cerintelor referitoare la existenta unui blocaj institutional imputabil Presedintelui Romaniei, prim-ministrul avand obligatia de a solicita aprobarea Parlamentului, in temeiul art. 85 alin. (3) din Constitutie .74. In concluzie, se solicita respingerea sesizarii, in principal, ca inadmisibila si, in subsidiar, ca neintemeiata, deoarece Presedintele exercita atributia prevazuta de art. 85 alin. (2) din Constitutie numai in conditiile in care nu au avut loc modificari in structura sau compozitia politica a Guvernului, si, daca ar fi dat curs solicitarilor astfel intemeiate ale prim-ministrului, Presedintele ar fi nesocotit rolul Parlamentului conferit in procedura reglementata la art. 85 alin. (3) din Constitutie .75. In completare, la data de 12 septembrie 2019, Presedintele Romaniei a transmis, cu Adresa nr. CP1/1220/12.09.2019, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 6984/12 septembrie 2019, copii certificate ale unor "documente relevante primite la Administratia Prezidentiala" ulterior transmiterii, in data de 11 septembrie 2019, a punctului de vedere solicitat conform art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Este vorba despre sase adrese prin care prim- ministrul face urmatoarele propuneri: 1. numirea in functia de ministru al energiei a domnului Ion Cupa, acest post fiind vacant, din 30 august 2019, in urma demisiei domnului Anton Anton; 2. numirea in functia de ministru pentru relatia cu Parlamentul a domnului Stefan-Alexandru Baisan, acest post fiind vacant din 30 august 2019, in urma demisiei domnului Viorel Ilie; 3. numirea in functia de ministru al educatiei nationale a doamnei Camelia Gavrila si incetarea efectelor Decretului nr. 658 din 5 august 2019 pentru desemnarea unui membru al Guvernului ca ministru interimar; 4. numirea in functia de ministru al afacerilor interne a domnului Dumitru-Daniel Chirila si incetarea efectelor Decretului nr. 645 din 30 iulie 2019 pentru desemnarea unui membru al Guvernului ca ministru interimar; 5. numirea in functia de viceprim-ministru a domnului Dan Matei si incetarea efectelor Decretului nr. 556 din 3 iulie 2019 pentru desemnarea unui membru al Guvernului ca ministru interimar; 6. numirea in functia de viceprim-ministru, ministru al mediului, a doamnei Gratiela Leocadia Gavrilescu, post vacant din data de 30 august 2019 ca urmare a demisiei aceleiasi persoane si aceeasi functie.76. In plus, se ataseaza o copie a unei adrese a domnului Calin Popescu-Tariceanu, presedintele ALDE, prin care Presedintele Romaniei este instiintat, in legatura cu "anuntul public al doamnei prim-ministru potrivit caruia a propus, pentru portofoliile ministeriale ramase vacante in urma demisiilor ministrilor ALDE, trei persoane despre care domnia sa afirma ca fac parte din ALDE", ca "in sedinta delegatiei permanente a ALDE din data de 26 august 2019 s-a votat cu o majoritate covarsitoare (82 voturi pentru si 2 abtineri) denuntarea protocolului cu PSD, precum si retragerea coalitiei de la guvernare. Mai mult, in sedinta Biroului Politic Central al ALDE din 3 septembrie 2019 s-a hotarat, tot cu o majoritate covarsitoare, excluderea oricarui membru care accepta o desemnare din partea altui partid intr-o functie publica fara acordul organismelor statutare. Prin urmare, persoanele care au acceptat nominalizarile pentru functiile de ministri sunt decazute din calitatea de membru ALDE cu efect imediat. Avand in vedere cele de mai sus, va solicit ca, in analiza pe care o veti face privind aceste propuneri, sa luati in considerare prevederile art. 85 alin. (3) din Constitutie".77. Prim-ministrul a transmis, cu Adresa nr. 5/5620 din 11 septembrie 2019, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 6946/11 septembrie 2019, punctul sau de vedere prin care sustine sesizarea initial formulata cu privire la solutionarea prezentului conflict juridic de natura constitutionala.78. In completarea argumentelor prezentate in motivarea cererii este indicata Decizia nr. 875/2018, prin care Curtea Constitutionala a retinut ca motivarea refuzului Presedintelui de a numi ministri propusi de prim-ministru trebuie sa fie exprimata clar si fara echivoc, in forma scrisa, tocmai pentru a se intelege motivele si criteriile pentru care propunerea de numire a fost refuzata. Prin aceeasi decizie, Curtea a mai statuat, in esenta, ca, in situatia revocarii, Presedintele statului nu dispune de aceeasi libertate de apreciere ca in situatia numirii si nu poate cenzura motivele pentru care prim-ministrul a inaintat propunerea de revocare a unui membru al Guvernului, astfel ca nu se poate opune deciziei prim-ministrului de a opera anumite modificari in componenta Guvernului, aceasta fiind competenta exclusiva si nepartajata a sefului Guvernului. Aceste considerente, precum si cele retinute prin Decizia nr. 356/2007 sunt aplicabile, in egala masura, si refuzului Presedintelui de constatare a vacantarii postului ca urmare a revocarii si, respectiv, de emitere a decretelor de numire pentru posturile de ministru al justitiei, respectiv de viceprim-ministru pentru implementarea parteneriatelor strategice ale Romaniei.79. In ce priveste situatia referitoare la refuzul Presedintelui de a emite decrete de desemnare a celor trei ministri interimari, la propunerea prim-ministrului, se arata ca exista doua obligatii ce revin deopotriva prim-ministrului si Presedintelui Romaniei.80. Prima se refera la numirea noilor membri ai Guvernului, in conditiile art. 85 alin. (3) din Constitutie, respectiv numirea de catre Presedinte, conditionata de aprobarea in prealabil in Parlament a propunerii prim-ministrului, avand in vedere ca demisiile membrilor unui partid au condus la modificarea compozitiei politice a Guvernului.81. A doua se refera la ocuparea posturilor vacante in urma acestor demisii prin desemnarea unor ministri interimari de catre prim-ministru, precum si numirea acestora prin decret prezidential. Prin Decizia nr. 1559/2009, Curtea Constitutionala, analizand art. 85 alin. (3) din Constitutie in contextul remanierii guvernamentale, a stabilit lipsa de incidenta a acestui text fundamental in cazul interimatului, deoarece interimatul se asigura intotdeauna de catre un membru al Guvernului, in timp ce de esenta remanierii este inlocuirea unor membri ai Guvernului cu persoane care nu se afla pe lista aprobata de Parlament la investitura. Eventualele schimbari in structura sau compozitia politica a Guvernului, la care se refera acelasi text constitutional, pot fi analizate in cazul si in legatura cu remanierea guvernamentala, iar nu cu privire la o perioada tranzitorie, in care functionarea Guvernului este asigurata de ministrii ramasi in functie, pana la numirea, in termen de cel mult 45 de zile, a unor noi membri titulari in functiile de ministru .82. In concluzie, prim-ministrul solicita Curtii sa admita sesizarea si sa constate existenta conflictului juridic de natura constitutionala intre Presedintele Romaniei, pe de o parte, si Guvern, reprezentat de prim-ministru, pe de alta parte, generat de refuzul Presedintelui Romaniei de a emite decretele de numire a unor ministri titulari in locul unor ministri interimari, decretele de constatare a vacantarii unor functii de ministri titulari si numire a altor ministri titulari, respectiv de numire a unor ministri interimari in urma vacantarii unor posturi de ministru ca urmare a iesirii unui partid de la guvernare. In continuare, Curtea trebuie sa decida asupra obligatiei constitutionale a Presedintelui Romaniei de a emite decretele in conformitate cu propunerile formulate de prim-ministru prin cele opt adrese din 26 si 27 august 2019.
C U R T E A, examinand cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala intre prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, punctele de vedere transmise la dosar de ambele parti, inscrisurile depuse, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile reprezentantilor Guvernului si cele ale Presedintelui Romaniei, prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:I. Admisibilitatea cererii formulate83. Cu privire la autorul sesizarii si partile implicate in conflict . In conformitate cu dispozitiile art. 146 lit. e) din Constitutie, Curtea Constitutionala solutioneaza conflictele juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice, la cererea Presedintelui Romaniei, a unuia dintre presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, a prim-ministrului sau a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii. Raportat la prezenta cauza, Curtea retine ca prim-ministrul este titular al dreptului constitutional de a formula cereri cu privire la solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala dintre Presedintele Romaniei, pe de o parte, si prim-ministru, pe de alta parte, in calitatea acestora de reprezentanti ai unor autoritati publice susceptibile a avea calitatea de parti intr-un conflict juridic de natura constitutionala.84. Cu privire la obiectul cererii. Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, un conflict juridic de natura constitutionala dintre autoritati publice "presupune acte sau actiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe isi aroga puteri, atributii sau competente care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice, ori omisiunea unor autoritati publice, constand in declinarea competentei sau in refuzul de a indeplini anumite acte care intra in obligatiile lor" (Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005). Prin Decizia nr. 270 din 10 martie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008, Curtea a statuat ca textul art. 146 lit. e) din Constitutie "stabileste competenta Curtii de a solutiona in fond orice conflict juridic de natura constitutionala ivit intre autoritatile publice, iar nu numai conflictele de competenta nascute intre acestea". Prin urmare, potrivit jurisprudentei Curtii, conflictele juridice de natura constitutionala nu se limiteaza numai la conflictele de competenta, pozitive sau negative, care ar putea crea blocaje institutionale, ci vizeaza orice situatii juridice conflictuale a caror nastere rezida in mod direct in textul Constitutiei (a se vedea si Decizia nr. 901 din 17 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009).85. Raportat la prezenta cauza, Curtea observa ca, potrivit sesizarii, pretinsul conflict juridic de natura constitutionala este determinat, pe de o parte, de refuzul Presedintelui de a revoca si, respectiv, de a numi unii ministri, la propunerea prim- ministrului, fiind invocata, in acest sens, incalcarea art. 85 alin. (2) din Constitutie . Pe de alta parte, pretinsul conflict este determinat si de refuzul tacit al Presedintelui Romaniei de a numi ministri interimari, sens in care este invocat art. 107 alin. (3) si (4) din Legea fundamentala. Avand in vedere trasaturile definitorii ale conflictului juridic de natura constitutionala mai sus enuntate, dintre care sunt de amintit nu doar refuzul de a indeplini anumite acte care intra in obligatiile autoritatilor publice, ci si "orice situatii juridice conflictuale a caror nastere rezida in mod direct in textul Constitutiei", Curtea constata ca prezenta sesizare, prin care se reclama o anumita conduita a Presedintelui echivalenta unui refuz de indeplinire a unor atributii constitutionale, intruneste, sub aspect formal, conditiile de admisibilitate inclusiv din perspectiva obiectului sau.86. Cu privire la pretinsa lipsa a dimensiunii juridice a prezentului conflict, sustinuta in dezbaterile din sedinta de judecata de Presedintele Romaniei prin reprezentant, Curtea constata ca aceasta nu poate fi retinuta, deoarece cauza de fata vizeaza drepturile si obligatiile prim-ministrului si, respectiv, ale Presedintelui Romaniei nascute din raporturile si institutiile constitutionale reglementate de Legea fundamentala la art. 85 alin. (2) si (3) si la art. 107 alin. (3) si (4), si anume mecanismul constitutional al revocarii si, respectiv, al numirii ministrilor.87. Asadar, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. e) din Constitutie si ale art. 1, 10, 34-36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, sa se pronunte asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte .88. Precizari prealabile privind intinderea analizei Curtii. Avand in vedere obiectul sesizarii, astfel cum este formulat in cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala inaintata Curtii Constitutionale in data de 5 septembrie 2019, analiza Curtii nu se poate raporta, in prezenta cauza, decat la actele si faptele prezentate in cuprinsul acestei sesizari. Asa fiind, fata de sustinerile prezentate de Presedintele Romaniei atat in punctul sau de vedere si in completarea acestuia, cat si in sedinta de judecata, prin reprezentant, cu referire la semnificatia adreselor din 11 septembrie 2019 prin care prim-ministrul a inaintat noi propuneri de numire in functia de ministri titulari, Curtea arata ca aceste din urma adrese nu constituie si nu pot constitui obiectul cererii, deoarece nu acestea din urma reprezinta actele pe baza carora prim-ministrul a reclamat un anumit comportament al Presedintelui generator al pretinsului conflict in privinta caruia Curtea a fost sesizata prin cererea din data de 5 septembrie 2019.89. Curtea nu s-ar putea raporta, din oficiu, la o noua situatie de drept si de fapt fata de cele prezentate in cererea prim- ministrului inregistrata in data de 5 septembrie 2019 la registratura Curtii, aceasta fiind actul de sesizare si investire a Curtii care configureaza cadrul procesual si factual al prezentei cauze si in limitele caruia Curtea urmeaza sa isi exercite atributia prevazuta la art. 146 lit. e) din Constitutie .90. Desigur ca, examinand intregul set de elemente ce configureaza o cauza avand ca obiect solutionarea unui conflict juridic de natura constitutionala, Curtea nu doar are in vedere, ci este chiar obligata sa observe daca, urmare a sesizarii sale, deci a declansarii procedurii constitutionale speciale de control constitutional, partile implicate in conflict au identificat, pana la momentul pronuntarii deciziei Curtii, o modalitate de remediere sau de rezolvare a situatiilor pretins conflictuale sau chiar a blocajului institutional reclamat. Aceasta abordare este esentiala pentru a stabili daca, la momentul pronuntarii deciziei, exista in continuare un conflict juridic de natura constitutionala. Constatarea Curtii in sensul inexistentei, la momentul pronuntarii deciziei, a unui conflict nu conduce insa si la constatarea implicita ca acel conflict nu a existat anterior, respectiv la momentul sesizarii sale. Astfel, prin Decizia nr. 158 din 19 martie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 292 din 22 aprilie 2014, Curtea a luat act de faptul ca, intre momentul sesizarii sale si cel al pronuntarii deciziei, Presedintele Romaniei a emis decretul in lipsa caruia prim- ministrul a sesizat Curtea pentru solutionarea unui conflict juridic de natura constitutionala si a constatat, in consecinta, ca nu a existat conflict . Prin aceeasi decizie, Curtea a respins cererea de retragere a sesizarii pe motivul "ramanerii fara obiect", aratand, in acest sens, ca natura procedurii desfasurate in fata Curtii Constitutionale este determinata de natura atributiilor pe care instanta constitutionala le exercita in virtutea rolului sau de garant al suprematiei Constitutiei. Aceste atributii fiind de drept constitutional - ramura a dreptului public -, procedura desfasurata in fata Curtii Constitutionale isi insuseste toate trasaturile unei proceduri jurisdictionale de drept public, nefiind compatibila cu principiul disponibilitatii specific regulilor procedurii civile. Curtea a subliniat, prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003, ca atributia instituita prin art. 146 lit. e) din Constitutie "este o masura necesara, urmarind inlaturarea unor posibile blocaje institutionale". Prin urmare, Curtea retine ca remedierea sau disparitia situatiei generatoare a conflictului, ulterior sesizarii Curtii, nu poate face, in lipsa unei dispozitii exprese in acest sens, ca cererea sa ramana fara obiect si sa fie respinsa ca atare. Curtea ramane in continuare sesizata si investita sa se pronunte, in limitele propriei competente si proceduri constitutionale.91. Asa fiind, nu pot fi primite sustinerile Presedintelui Romaniei cu referire la faptul ca, prin raportare la noile adrese ale prim-ministrului din 11 septembrie 2019, cu propuneri de numire a unor ministri, prezenta cerere a ramas, partial, fara obiect . Asa cum s-a aratat anterior, nu aceste adrese sunt invocate in sesizarea din 5 septembrie 2019 a Curtii Constitutionale si nu pot fi analizate de Curte in cadrul acestei cauze, care vizeaza exclusiv raporturile constitutionale dintre prim-ministru si Presedinte nascute in baza solicitarilor prim- ministrului din 26 si 27 august 2019, invocate de acesta in sesizare si fata de care se pretinde generarea unui conflict juridic de natura constitutionala.II. Situatia de fapt la data sesizarii Curtii Constitutionale92. In data de 26 august 2019, prim-ministrul a inaintat Presedintelui cinci adrese, prin care propune doua masuri de revocare si, respectiv, de numire a cinci ministri titulari, astfel:- prin Adresa nr. 5/5.321 se propune revocarea din functie a doamnei Ana Birchall din functia de ministru al justitiei si numirea in aceeasi functie a doamnei Dana Girbovan;- prin Adresa nr. 5/5.322 se propune numirea, in functia de viceprim-ministru, a domnului Iulian Iancu . Anterior, prin Decretul nr. 556/2019, domnul Eugen Orlando Teodorovici, ministrul finantelor publice, a fost desemnat ca viceprim-ministru interimar, ca urmare a demisiei domnului Viorel Stefan din aceasta functie, demisie de care Presedintele Romaniei a luat act prin Decretul nr. 555/2019 si in urma careia s-a constatat vacantarea acestui post. Curtea observa ca interimatul de 45 de zile astfel instituit expirase de drept la data propunerii pentru numirea in functia de viceprim-ministru titular;- prin Adresa nr. 5/5.323 se propune numirea, in functia de ministru al educatiei nationale, a domnului Serban-Constantin Valeca si incetarea efectelor Decretului nr. 658/2019, prin care domnul Valer-Daniel Breaz, ministrul culturii si identitatii nationale, a fost desemnat ca ministru al educatiei nationale, interimar, in urma revocarii din aceasta functie, prin Decretul nr. 657/2019, a doamnei Ecaterina Andronescu; Curtea observa ca interimatul astfel instituit a expirat de drept in data de 18 septembrie 2019;- prin Adresa nr. 5/5.324 se propune revocarea din functia de viceprim-ministru pentru implementarea parteneriatelor strategice ale Romaniei a domnului Mihai-Viorel Fifor si numirea in aceasta functie a doamnei Ana Birchall;- prin Adresa nr. 5/5.325 se propune numirea in functia de ministru al afacerilor interne a domnului Mihai-Viorel Fifor si incetarea efectelor Decretului nr. 645/2019 prin care domnul Mihai-Viorel Fifor, viceprim-ministru pentru implementarea parteneriatelor strategice ale Romaniei, a fost desemnat ministru al afacerilor interne, interimar. Curtea observa ca acest interimat a expirat de drept in data de 12 septembrie 2019.93. Pana la data pronuntarii prezentei decizii, Presedintele Romaniei nu a emis niciunul dintre decretele de revocare si/sau de numire din/in functia de membru al Guvernului, solicitate prin adresele prim-ministrului mentionate mai sus.94. De asemenea, pana la data prezentei decizii, Presedintele Romaniei nu a transmis prim-ministrului un raspuns scris care sa arate motivele refuzului numirii persoanelor propuse in functia de membru al Guvernului. In declaratia de presa din 28 august 2019, Presedintele a anuntat decizia sa de a respinge in integralitate remanierea guvernamentala solicitata de prim-ministru, deoarece considera ca este gresit intemeiata pe art. 85 alin. (2) din Constitutie, afirmand ca, in prealabil, prim-ministrul trebuie sa faca aplicarea art. 85 alin. (3) din aceasta si sa solicite aprobarea Parlamentului cu privire la remanierea guvernamentala propusa. In cadrul acestor declaratii a facut referiri punctuale la trei dintre cele cinci propuneri de numire in functia de ministru .95. In data de 27 august 2019, la Cabinetul prim-ministrului s-au inregistrat demisiile a trei ministri, respectiv a doamnei Gratiela Leocadia Gavrilescu, viceprim-ministru, ministrul mediului, a domnului Anton Anton, ministru al energiei, si a domnului Viorel Ilie, ministru pentru relatia cu Parlamentului.96. In consecinta, prim-ministrul a solicitat Presedintelui sa emita decretele de vacantare a celor trei functii de membru al Guvernului in urma depunerii demisiilor mai sus aratate si a inaintat propunerile pentru desemnarea ministrilor interimari, astfel:- prin Adresa nr. 5/5.362 se propun vacantarea postului de membru al Guvernului, ca urmare a demisiei domnului Viorel Ilie din functia de ministru pentru relatia cu Parlamentul, si numirea, ca ministru interimar, a domnului Stefan-Radu Oprea;- prin Adresa nr. 5/5.363 se propun constatarea vacantarii postului de membru al Guvernului, ca urmare a demisiei doamnei Gratiela Leocadia Gavrilescu din functia de viceprim- ministru, ministrul mediului, si numirea, ca ministru interimar, a domnului Ioan Denes;- prin Adresa nr. 5/5.364 se propun constatarea vacantarii postului de membru al Guvernului, ca urmare a demisiei domnului Anton Anton din functia de ministru al energiei, si numirea, ca ministru interimar, a domnului Niculae Badalau .97. In data de 30 august 2019, Presedintele Romaniei a emis decretele nr. 676, nr. 677 si nr. 678/2019, prin care a luat act de cele trei demisii si a constatat vacanta respectivelor functii.98. Pana la data pronuntarii prezentei decizii, Presedintele Romaniei nu a emis niciun decret de desemnare a unui ministru interimar, dintre cele trei solicitate prin adresele prim-ministrului mentionate mai sus.99. In data de 5 septembrie 2019, prim-ministrul a sesizat Curtea Constitutionala cu prezenta cerere de solutionare a unui conflict juridic de natura constitutionala intre prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, determinat de refuzul revocarii si, respectiv, numirii unor ministri, la propunerea prim-ministrului, potrivit art. 85 alin. (2) din Constitutie, precum si de refuzul tacit al Presedintelui Romaniei de a numi ministri interimari dintre membrii in functie ai Guvernului, la propunerea prim-ministrului, potrivit art. 107 alin. (3) din Constitutie .III. Situatia de drept100. Textele constitutionale invocate atat in sesizarea prim- ministrului, cat si in punctul de vedere al Presedintelui Romaniei sunt cele ale art. 85 alin. (2) si (3) si ale art. 107 alin. (3) si (4), care au urmatoarea redactare:Art. 85. - Numirea Guvernului:"(2) In caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, Presedintele revoca si numeste, la propunerea prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului.(3) Daca prin propunerea de remaniere se schimba structura sau compozitia politica a Guvernului, Presedintele Romaniei va putea exercita atributia prevazuta la alineatul (2) numai pe baza aprobarii Parlamentului, acordata la propunerea prim- ministrului."Art. 107. - Prim-ministrul:"(3) Daca prim-ministrul se afla in una dintre situatiile prevazute la articolul 106, cu exceptia revocarii, sau este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a indeplini atributiile prim-ministrului, pana la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilitatii exercitarii atributiilor, inceteaza daca prim-ministrul isi reia activitatea in Guvern.(4) Prevederile alineatului (3) se aplica in mod corespunzator si celorlalti membri ai Guvernului, la propunerea prim-ministrului, pentru o perioada de cel mult 45 de zile ." Art. 106 la care face trimitere art. 107 alin. (3) se intituleaza Incetarea functiei de membru al Guvernului si prevede "Functia de membru al Guvernului inceteaza in urma demisiei, a revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte cazuri prevazute de lege".IV. Analiza cererii101. Curtea retine ca prezenta cerere se raporteaza la o serie de adrese ale prim-ministrului inaintate Presedintelui, cuprinzand propuneri de revocare si, respectiv, de numire din/in functia de ministru titular - adresele din 26 august 2019 si, respectiv, propuneri de desemnare a unor ministri interimari - adresele din 27 august 2019. Prin urmare, se desprind trei categorii de institutii ce urmeaza a fi analizate de Curte, si anume: 1) revocarea ministrilor; 2) numirea unor ministri si 3) desemnarea unor ministri interimari.IV.1. Revocarea din functie102. Revocarea este, conform art. 106 din Constitutie, una dintre cauzele de incetare a functiei de membru al Guvernului. Din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 107 alin. (2) din Legea fundamentala, care statueaza ca "Presedintele Romaniei nu il poate revoca pe prim-ministru", rezulta ca Presedintele Romaniei poate revoca ministri. Transpunand si dezvoltand aceste norme constitutionale in plan legal, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, configureaza, prin art. 42-44, institutia revocarii si procedura specifica acesteia. Astfel, revocarea este un caz de incetare a functiei de membru al Guvernului [art. 42 lit. a)] care are loc in caz de remaniere guvernamentala (art. 44). Prim-ministrul ii transmite Presedintelui Romaniei propunerea de a lua act de incetarea functiei, iar Presedintele declara functia vacanta in termen de 15 zile de la primirea propunerii prim-ministrului [art. 43 alin. (1) si (2)]. Prin exceptie, termenul este de 30 de zile daca revocarea intervine pe durata starilor prevazute de art. 92 alin. (2) si (3) si art. 93 alin. (1) din Constitutie [art. 43 alin. (3)]. Cu referire la motivele pentru care prim-ministrul poate solicita Presedintelui Romaniei declararea vacantei functiei de membru al Guvernului ca urmare a revocarii, legislatia in vigoare [si nici cea anterioara, respectiv Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, abrogata prin art. 597 alin. (2) lit. c) din Codul administrativ] nu prevede vreo conditie care sa il constranga pe prim-ministru atunci cand apreciaza ca este necesara revocarea unui membru al Guvernului.103. Cu privire la mecanismul revocarii, Curtea Constitutionala a stabilit, printr-o decizie recenta (Decizia nr. 875 din 19 decembrie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1093 din 21 decembrie 2018, paragraful 78), ca "Presedintele nu poate cenzura motivele pentru care prim-ministrul a inaintat propunerea de revocare a unui membru al Guvernului si nu se poate opune deciziei prim- ministrului de a opera anumite modificari in componenta Guvernului, aceasta fiind competenta exclusiva si nepartajata a sefului Guvernului". Aceasta deoarece, "daca la actul numirii in functia de membru al Guvernului, Presedintele are o anumita marja de apreciere, astfel cum a fost determinata prin Decizia nr. 356/2007 si Decizia nr. 98/2008, in privinta revocarii, acesta nu dispune de aceeasi libertate de apreciere, prim-ministrul fiind singurul in masura, in calitatea sa de conducator al Guvernului, sa evalueze necesitatea si oportunitatea revocarii unui membru al echipei guvernamentale. (...) Faptul ca acesta propune Presedintelui sa revoce un anumit membru al Guvernului nu poate avea semnificatia unei conditionari sau a unui acord din partea sefului statului, decretul de revocare al Presedintelui reprezentand, in virtutea principiului simetriei, actul corelativ actului de numire, emis de aceeasi autoritate, prin care se constata incetarea din functie." Prin aceeasi decizie, Curtea a constatat, in final, ca "Presedintele Romaniei a refuzat sa dea curs propunerii prim-ministrului de revocare din functie a doi membri ai Guvernului, fara a avea vreun drept constitutional de optiune in aceasta privinta."104. Prin Decizia nr. 875 din 19 decembrie 2018, Curtea a analizat institutia revocarii prin raportare la prevederile art. 85 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia "In caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, Presedintele revoca si numeste, la propunerea prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului", acesta fiind si temeiul invocat de prim-ministru in adresele din 26 august 2019, prin care a propus revocarea din functie a doi ministri.105. In prezenta cauza, distinct de cea solutionata prin decizia mai sus mentionata, Presedintele Romaniei sustine ca remanierea guvernamentala propusa de prim-ministru nu se incadreaza in ipoteza reglementata de art. 85 alin. (2) din Legea fundamentala, ci in cea cuprinsa la art. 85 alin. (3) din aceasta, deoarece a intervenit o modificare a compozitiei politice a Guvernului fata de cea de la momentul investirii acestuia prin Hotararea Parlamentului Romaniei nr. 1/2018. Prin urmare, considera ca, la fel ca si numirea, revocarea poate dobandi o semnificatie deosebita in contextul unei schimbari a compozitiei politice a Guvernului, in special in conditiile in care portofoliile ministerelor nu erau precis prestabilite/repartizate intre cele doua partide parlamentare aflate in coalitia de guvernare, semnatare ale Protocolului PSD-ALDE din 19 decembrie 2016. Prin urmare, considera ca, inclusiv in legatura cu propunerile de revocare, prim- ministrul trebuie sa se adreseze mai intai Parlamentului, pentru a primi acordul cu privire la aceasta remaniere, decretele Presedintelui urmand a fi emise numai dupa parcurgerea acestei proceduri.106. Fata de aceste sustineri, Curtea retine ca revocarea, desi are loc in caz de remaniere guvernamentala, nu are drept consecinta directa, imediata sau nemijlocita inlocuirea unui membru al Guvernului cu un altul, ci urmareste strict vacantarea postului de membru al Guvernului. Remanierea guvernamentala nu se realizeaza doar prin mecanismul revocarii, ci intervine si in celelalte cazuri de incetare a functiei de membru al Guvernului, respectiv: demisie; pierderea drepturilor electorale ca urmare a unei hotarari judecatoresti definitive; starea de incompatibilitate constatata in conditiile Legii nr. 176/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, ca urmare a unui raport de evaluare definitiv sau unei hotarari judecatoresti definitive; deces; condamnare penala printr-o hotarare judecatoreasca definitiva; imposibilitate de a-si exercita atributiile mai mult de 45 de zile [art. 42 lit. b)-g) din Codul administrativ].107. In acest sens, art. 47 din Codul administrativ prevede la alin. (1) ca numirea in functia de membru al Guvernului, in caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, se face de Presedintele Romaniei, la propunerea prim-ministrului. Vacanta functiei este declarata prin decret al Presedintelui, care ia act de incetarea functiei in cazurile legale de incetare a functiei de membru al Guvernului. Termenul in care Presedintele va emite decretul de vacantare a functiei este, potrivit art. 43 alin. (1) din Codul administrativ, de 15 zile de la primirea propunerii prim-ministrului. In continuare, prim-ministrul propune Presedintelui Romaniei, in termen de 5 zile de la publicarea decretului prin care este constatata vacanta functiei, o persoana, care indeplineste conditiile prevazute la art. 17, pentru numirea in functia de membru al Guvernului [art. 47 alin. (2)].108. Asa fiind, Curtea retine ca revocarea reprezinta un mijloc legal pus la dispozitia prim-ministrului pentru vacantarea unei functii din structura Guvernului, o masura pe care prim- ministrul o propune Presedintelui Romaniei exclusiv in sensul respectarii formalismului si a principiului simetriei ce guverneaza regimul actelor juridice de numire in functii publice si fata de care, fara a avea un drept propriu de apreciere, Presedintele trebuie sa se conformeze intr-un termen legal de 15 zile de la data propunerii prim-ministrului.109. Curtea retine ca Presedintele Romaniei nu a emis, nici pana in prezent, decretele de vacantare a functiilor in urma propunerilor de revocare din functie inaintate de prim-ministru in data de 26 august 2019, desi termenul legal de 15 zile a expirat.110. Raportand cele mai sus aratate la circumstantele specifice prezentei cauze, Curtea constata ca Presedintele Romaniei a incalcat dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (5) privind respectarea legilor, cu referire la normele incidente din Codul administrativ mai sus indicate, precum si ale art. 147 alin. (4) din Constitutie, in considerarea jurisprudentei in materie a Curtii Constitutionale (Decizia nr. 875/2018), refuzand sa dea curs propunerii de revocare formulate de prim-ministru, propunere fata de care, asa cum s-a aratat mai sus, Presedintele nu are un drept de optiune.111. In concluzie, referitor la cele doua propuneri de revocare inaintate de prim-ministru in data de 26 august 2019, Curtea constata ca Presedintele Romaniei avea si are obligatia constitutionala si legala sa emita cele doua decrete de revocare la propunerea prim-ministrului. In lipsa unei atari actiuni pana in prezent, Curtea retine ca a existat si exista, in continuare, un conflict juridic de natura constitutionala, generat de refuzul Presedintelui de a emite respectivele decrete de revocare.IV.2. Numirea in functia de membru al Guvernului si motivarea refuzului numirii112. Curtea retine ca, in data de 26 august 2019, prim- ministrul a inaintat Presedintelui cinci propuneri de numire, ca titulari, in functia de membru al Guvernului, acestea insumand doua propuneri de numire in urma celor doua revocari propuse concomitent si trei propuneri de numiri ca ministri titulari ai unor ministere la care erau desemnati, prin decrete anterioare, ministri interimari. Curtea mai retine ca niciuna dintre cele cinci propuneri de numire nu s-a materializat intr-un decret al Presedintelui de numire in functia de membru al Guvernului, argumentul invocat de Presedintele Romaniei pentru justificarea acestei conduite fiind legat de modificarea compozitiei politice a Guvernului si incidenta, cu prioritate, a prevederilor art. 85 alin. (3) din Constitutie .113. Avand in vedere circumstantele prezentei cauze, Curtea retine ca, pentru solutionarea acesteia, este esential a determina care dintre cele doua alineate - alin. (2) si (3) - ale art. 85, invocate de fiecare dintre partile aflate in conflict, sunt incidente in procedura remanierii guvernamentale demarate de prim-ministru la data de 26 august 2019.114. Numirea Guvernului, ca institutie de drept constitutional, este reglementata de art. 85 din Legea fundamentala. In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a stabilit, prin Decizia nr. 98 din 7 februarie 2008, ca acest articol "prevede trei cazuri in care Presedintele Romaniei numeste Guvernul [alin. (1)] sau numai pe unii membri ai Guvernului [alin. (2) si (3)]. In cazul prevazut la alin. (1) numirea are loc pe baza votului de incredere acordat de Parlament in conformitate cu prevederile art. 103 din Legea fundamentala, iar, in cazul prevazut la alin. (3), pe baza aprobarii Parlamentului, acordata la propunerea prim- ministrului. Actul juridic in baza caruia Presedintele Romaniei face numirile este hotararea Parlamentului, adoptata in conditiile art. 85 alin. (1), ale art. 103 alin. (3) din Constitutie si ale dispozitiilor corespunzatoare ale Regulamentului sedintelor comune ale Camerelor Parlamentului. Din textul Constitutiei rezulta ca, in cazurile prevazute la alin. (1) si (3) ale art. 85, numirea de catre Presedintele Romaniei a ministrilor este un act de executare a hotararii Parlamentului si de investire, pe aceasta baza, a ministrilor, de catre seful statului. Hotararea organului reprezentativ suprem al poporului roman [art. 61 alin. (1) din Constitutia Romaniei] este un act obligatoriu, pe care Presedintele nu l-ar putea refuza decat prin savarsirea unor fapte grave de incalcare a Constitutiei. Spre deosebire de reglementarea consacrata in art. 85 alin. (1) si (3) din Legea fundamentala, alin. (2) al aceluiasi articol prevede ca A�Presedintele revoca si numeste, la propunerea prim- ministrului, pe unii membri ai GuvernuluiA�. Interpretarea ad litteram a textului impune constatarea si concluzia ca, in acest caz, Presedintele nu executa o hotarare a Parlamentului, ci se afla in situatia de a decide el insusi numirea unor ministri, la propunerea prim-ministrului. Actul de decizie in aceasta faza fiind prin definitie un act de vointa, este evident ca Presedintele are libertatea de a primi propunerea prim-ministrului sau de a-i cere sa faca o alta propunere."115. Prin Decizia nr. 1.559 din 18 noiembrie 2009, Curtea a statuat ca "alin. (3) al art. 85 din Constitutie impune ca numirea ministrului sa se realizeze pe baza aprobarii Parlamentului, acordata la propunerea prim-ministrului, in situatia in care prin propunerea de A�remaniereA� se schimba A�structuraA� sau A�compozitia politicaA� a Guvernului. Remanierea guvernamentala reprezinta inlocuirea unor membri ai Guvernului cu alte persoane care nu se regasesc pe lista initiala aprobata de Parlament, prin acordarea votului de incredere. Reglementand structura Guvernului, in art. 102, Constitutia prevede ca A�(3) Guvernul este alcatuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organicaA�. Textul constitutional nu face nicio referire la numarul de ministere sau la nominalizarea acestora. Prin urmare, in lipsa unor norme exprese prevazute prin lege organica, structura Guvernului este cea aprobata prin hotararea Parlamentului de acordare a increderii Guvernului sau cea aprobata prin hotararea Parlamentului privind schimbarea structurii Guvernului, la cererea prim-ministrului. (...) Compozitia politica priveste partidele care intra in alcatuirea Guvernului, schimbarea compozitiei politice intervenind in situatia in care prin remanierea guvernamentala este cooptat sau, dupa caz, scos de la guvernare un partid politic sau mai multe."116. In considerarea celor statuate in jurisprudenta sa mai sus indicate, Curtea conchide ca atat alin. (2), cat si alin. (3) al art. 85 din Constitutie se aplica in cazul remanierii guvernamentale, cu deosebirea ca art. 85 alin. (3) este incident exclusiv in situatia in care prin propunerea de remaniere se schimba structura sau compozitia politica a Guvernului. In acest caz, numirea ministrilor nu mai poate avea loc doar prin decret al Presedintelui, la propunerea prim-ministrului, ci, in prealabil, este necesara aprobarea Parlamentului cu privire la propunerea prim-ministrului de remaniere a Guvernului. Aceasta deoarece Guvernul, aflat sub control parlamentar, primeste o noua configuratie politica sau o noua structura, diferite de cele acordate prin votul de incredere al Parlamentului cu prilejul numirii Guvernului in temeiul art. 85 alin. (1) din Constitutie .117. Curtea retine ca actualul Guvern a fost numit prin Decretul Presedintelui Romaniei nr. 76 din 29 ianuarie 2018, in baza Hotararii Parlamentului Romaniei nr. 1/2018 pentru acordarea increderii Guvernului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 84 din 29 ianuarie 2018. Art. 1 din hotarare prevede: "(1) Se acorda incredere Guvernului, in componenta prevazuta in anexa nr. 1, pentru realizarea Programului de guvernare prevazut in anexa nr. 2." Anexa nr. 1, intitulata "Lista Guvernului Romaniei", cuprinde lista nominala cu cei 28 de membri ai Guvernului, fara a fi indicata apartenenta politica a acestora, iar anexa nr. 2, denumita "Program de guvernare 2018-2020", face referire la realizarile anterioare ale guvernarilor PSD si ALDE. Totodata, in data de 19 decembrie 2016 a fost facut public, prin intermediul mass-mediei, Protocolul incheiat intre reprezentantii partidelor PSD si ALDE, intitulat "Protocol de constituire a Coalitiei de guvernare pentru dezvoltare si democratie PSD-ALDE", prin care cele doua formatiuni politice parlamentare semnatare au convenit sa alcatuiasca un program comun de guvernare, si, in considerarea majoritatii parlamentare asigurate in conditiile acestei coalitii de guvernare, sa propuna de comun acord si sa sustina, prin vot in Parlament, un candidat unic pentru functia de prim-ministru si un guvern de coalitie condus de acesta, a carui echipa guvernamentala va fi formata din ministri desemnati proportional de catre PSD si ALDE (pct. 2 si 3 din protocol). Prevederile finale ale protocolului indica valabilitatea acestuia pentru intreaga durata a mandatului parlamentar decembrie 2016- decembrie 2020.118. In prezenta cauza, Curtea retine ca prim-ministrul a formulat propunerile de numire a unor ministri titulari in aceeasi zi - 26 august 2019 - in care presedintele ALDE a anuntat public iesirea de la guvernare a acestei formatiuni politice, prim- ministrul declarand public ca a luat act de aceasta decizie tot in aceeasi zi. Desi destramarea coalitiei de guvernare este sustinuta la nivelul declaratiilor publice si are caracter politic, Curtea constata ca aceasta reprezinta o situatie de fapt de notorietate, care nu necesita o justificare in sens juridic, astfel ca aceasta realitate a vietii politice nu poate fi ignorata. Aceasta noua situatie de fapt poate conduce la restructurarea Guvernului sau la formarea unei alte compozitii politice a acestuia, situatie ce se identifica cu ipoteza reglementata la art. 85 alin. (3) din Constitutie .119. Asa fiind, Curtea constata ca, incepand cu data de 26 august 2019, Presedintele Romaniei nu mai putea exercita atributia prevazuta de art. 85 alin. (2) din Constitutie, de numire a membrilor Guvernului, fara ca, in contextul unor evenimente ce au determinat modificarea coalitiei politice ce a asigurat, pana in prezent, guvernarea, sa existe acordul prealabil al Parlamentului, exprimat in conformitate cu dispozitiile art. 85 alin. (3) din Constitutie . Din acest punct de vedere, al atributiei Presedintelui Romaniei de numire a ministrilor titulari, la propunerea prim-ministrului intemeiata pe art. 85 alin. (2) din Constitutie, Curtea constata ca nu exista conflict juridic de natura constitutionala intre prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, generat de refuzul Presedintelui de a numi ministrii titulari propusi de prim- ministru prin adresele nr. 5/5.321, nr. 5/5.322, nr. 5/5.323, nr. 5/5.324 si nr. 5/5.325 din 26 august 2019.120. In acelasi timp, Curtea constata ca, pana la data pronuntarii prezentei decizii, Presedintele Romaniei nu a raspuns prim-ministrului printr-un document formal, in scris, prin care sa prezinte motivele refuzului respectivelor propuneri de numire. Or, printr-o constanta jurisprudenta in materie, Curtea Constitutionala a stabilit ca Presedintele are dreptul de a refuza, motivat, numirea propusa, ori de cate ori constata ca nu sunt indeplinite conditiile de legalitate pentru numirea in functia de membru al Guvernului (Decizia nr. 356/2007), ca Presedintele poate refuza, motivat, o singura data pe criterii ce tin de corespunderea persoanei in functia propusa (Decizia nr. 98/2008) si ca motivarea refuzului trebuie sa fie exprimata de indata, clar si fara echivoc, in forma scrisa, concomitent cu anuntarea deciziei sale de a nu da curs propunerii de numire formulate de prim-ministru (Decizia nr. 875/2018).121. Presedintele Romaniei s-a limitat la a declara public ca respinge in integralitate remanierea guvernamentala propusa de prim-ministru prin adresele din 26 august 2019, invocand incidenta cu prioritate a dispozitiilor art. 85 alin. (3) din Legea fundamentala. Insa, in cadrul acelorasi declaratii, desi a invocat un argument cu caracter obiectiv si general referitor la competenta Parlamentului de a-si exprima acordul prealabil numirii ministrilor prin decret, Presedintele, in motivarea orala a refuzului sau, a facut atat o analiza sub aspect subiectiv in privinta a trei dintre cele cinci propuneri de numire, sustineri care reprezinta aprecieri personale negative, cat si calificative politice la adresa Guvernului. In declaratia de presa din 28 august 2019, Presedintele a afirmat: "(...) In primul rand, nu accept nicio propunere de remaniere din partea acestui guvern, nu doar pentru ca acest guvern si-a schimbat componenta politica, ci pentru ca propunerile pe care le-am primit sunt pur si simplu inacceptabile. Asadar, resping in integralitate remanierea propusa de premier. Resping propunerea pentru ministrul justitiei. Nu voi tolera sa fie ignorat votul dat in 26 mai, cand s-a blocat prin votul romanilor programul PSD si ALDE de a destructura justitia, de a opri lupta anticoruptie si de a baroniza total Romania. PSD si ALDE sunt vinovate pentru dezastrul actual, pentru politizarea institutiilor si nu voi tolera propuneri care sunt total impotriva valorilor democratice in care cred majoritatea romanilor si in care cred si eu. Resping propunerea pentru Ministerul Educatiei. Nu voi accepta propuneri care sa fragilizeze domenii-cheie pentru Romania, precum educatia - zona in care nu avem nevoie de solutii ale trecutului, ci de asumarea unor proiecte largi, precum Romania Educata, care implica reforme la un nivel pe care PSD nu pare ca le accepta si nici nu este in stare sa le faca. Resping propunerea pentru functia de vicepremier pentru teme economice. De asemenea, exista decizii asumate, in numele statului roman, in baza parteneriatului strategic cu statele occidentale, pe care nu vreau sa le periclitez cu numiri precum cea vehiculata de PSD. Romania are un drum european, un drum prin care isi consolideaza statul de drept si valorile democratice, si nu pot accepta propuneri contrare acestei directii. (...)".122. Curtea constata, in primul rand, o anumita contradictie in ceea ce priveste continutul acestor declaratii publice, deoarece, pe de o parte, Presedintele sustine ca nu domnia sa are atributul numirii membrilor Guvernului, ci Parlamentul, in contextul modificarii compozitiei politice, dar, in acelasi timp, respinge punctual, prin aprecieri de ordin subiectiv, propunerile formulate pentru ocuparea functiei de ministru al justitiei, ministru al educatiei nationale si viceprim-ministru pentru implementarea parteneriatelor strategice ale Romaniei. Or, Presedintele poate refuza o singura data o propunere de numire pe criterii ce tin de corespunderea persoanei in functia propusa doar in ipoteza in care isi exercita efectiv atributia prevazuta de art. 85 alin. (2) din Constitutie, ceea ce, insa, domnia sa neaga, aratand ca este mai intai competenta Parlamentului de a aproba propunerile prim-ministrului.123. Dincolo de aceasta observatie, Curtea constata ca Presedintele Romaniei trebuia, inainte de toate, sa motiveze in scris optiunea refuzului propunerilor de numire, de indata ce a anuntat public decizia respingerii acestora. Considerentul cu privire la schimbarea compozitiei politice a Guvernului nu justifica lipsa motivarii refuzului numirilor. Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 875/2018, ca raspunsul Presedintelui trebuie sa fie exprimat clar si fara echivoc, in forma scrisa, tocmai pentru a se intelege motivele si criteriile pentru care a refuzat propunerea de numire. Totodata, Curtea a precizat ca lipsa totala a motivarii sau o modalitate de exprimare ambigua, imprecisa este improprie rigorilor specifice demersurilor si procedurilor interinstitutionale, cu atat mai putin a celor derulate in cadrul unor raporturi de drept constitutional pur, cum sunt cele dintre Presedintele Romaniei si prim-ministru. In consecinta, Curtea constata ca Presedintele Romaniei a incalcat dispozitiile art. 147 alin. (4) din Constitutie, din perspectiva obligativitatii Deciziei nr. 875/2018 si ca acesta urmeaza sa raspunda, de indata, in scris si motivat, cu privire la refuzul propunerilor de numire in functia de ministru titular, inaintate de prim-ministru prin adresele din 26 august 2019.124. Totodata, Curtea nu poate primi sustinerile Presedintelui Romaniei prin care arata ca afirmatiile sale referitoare la propunerile de numire a ministrilor nu reprezinta aprecieri care sa constituie un refuz din perspectiva art. 85 alin. (2) din Constitutie, ci reprezinta simple opinii politice. Curtea retine ca din continutul declaratiilor publice ale Presedintelui se desprinde fara echivoc refuzul categoric al Presedintelui de a numi ministrii propusi de prim-ministru, chiar daca acestea contin inclusiv afirmatii ce pot fi calificate drept opinii politice si nu doar aprecieri personale cu referire strict la nominalizarile inaintate de prim- ministru pentru functia de membru al Guvernului. Curtea subliniaza faptul ca, in exercitarea atributiei de a numi ministri, Presedintele are dreptul de a refuza propunerea prim- ministrului, motivat, ori de cate ori constata ca nu sunt indeplinite conditiile de legalitate, si o singura data pe criterii ce tin de corespunderea persoanei propuse in functia de ministru . Ca atare, raspunsul Presedintelui Romaniei de justificare a refuzului nu trebuie sa aiba conotatii politice, ci trebuie sa se raporteze la una dintre cele doua situatii, respectiv la indicarea conditiilor legale ce nu sunt indeplinite sau la motivele pentru care domnia sa considera ca persoana propusa nu corespunde respectivei functii. Curtea a aratat, in jurisprudenta sa, ca dreptul la exprimarea opiniei politice este garantat si pentru Presedintele Romaniei de art. 84 alin. (2) din Constitutie, insa acesta trebuie exercitat cu respectarea prerogativelor sale constitutionale. Astfel, art. 84 din Legea fundamentala, cu denumirea marginala Incompatibilitati si imunitati, prevede, la alin. (1) ca "In timpul mandatului, Presedintele Romaniei nu poate fi membru al unui partid si nu poate indeplini nicio alta functie publica sau privata", iar art. 80 alin. (2) din aceasta stipuleaza, la alin. (2) teza a doua, ca, in scopul asigurarii rolului Presedintelui de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor, acesta "exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate ." Aceste norme fundamentale impun impartialitate din partea Presedintelui Romaniei, avand in vedere atat neutralitatea politica obligatorie a acestuia, cat si functia sa de mediator intre puterile statului (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 158 din 19 martie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 292 din 22 aprilie 2014).IV.3. Numirea ministrilor interimari125. Curtea retine ca, in data de 27 august 2019, prim- ministrul a formulat trei adrese - nr. 5/5.362, nr. 5/5.363 si nr. 5/5.364 - prin care a solicitat Presedintelui sa emita decretele de vacantare a trei functii de ministru in urma depunerii, in aceeasi zi, a demisiilor doamnei Gratiela Leocadia Gavrilescu, viceprim-ministru, ministrul mediului, a domnului Anton Anton, ministru al energiei, si a domnului Viorel Ilie, ministru pentru relatia cu Parlamentul, si sa desemneze, in consecinta, trei ministri interimari la conducerea celor trei portofolii. In data de 30 august 2019, Presedintele a emis decretele prin care a luat act de cele trei demisii si a constatat vacanta functiilor respective de ministru, dar nu a emis, pana la data prezentei decizii, decretele de desemnare a ministrilor interimari propusi de prim-ministru, motivand ca, procedand astfel, si-a mentinut pozitia cu privire la refuzul remanierii guvernamentale in integralitate in temeiul art. 85 alin. (2) din Constitutie si ca, practic, a dat posibilitatea, inca o data, prim- ministrului de a se adresa Parlamentului in temeiul art. 85 alin. (3) din Constitutie pentru aprobarea remanierii guvernamentale, intrucat aceste propuneri nu pot fi analizate mai intai de domnia sa. In sesizarea privind solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala, prim-ministrul considera ca prin refuzul Presedintelui Romaniei de a numi ministrii interimari s-a creat un blocaj institutional la nivelul activitatii Guvernului.126. Curtea observa ca numirea ministrilor interimari este reglementata de dispozitiile art. 107 alin. (3) si (4) din Legea fundamentala, potrivit carora: "(3) Daca prim-ministrul se afla in una dintre situatiile prevazute la articolul 106, cu exceptia revocarii, sau este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a indeplini atributiile prim-ministrului, pana la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilitatii exercitarii atributiilor, inceteaza daca prim-ministrul isi reia activitatea in Guvern. (4) Prevederile alineatului (3) se aplica in mod corespunzator si celorlalti membri ai Guvernului, la propunerea prim-ministrului, pentru o perioada de cel mult 45 de zile .".127. Curtea Constitutionala a mai avut de stabilit, in precedent, daca prin emiterea decretelor intemeiate pe art. 85 alin. (2) din Constitutie, de desemnare a unor ministri ai Guvernului ca ministri interimari pentru functiile de ministru vacante ca urmare a demisiei si iesirii de la guvernare a ministrilor apartinand Partidului Social Democrat, Presedintele Romaniei a incalcat sau nu competenta Parlamentului la care face referire art. 85 alin. (3) din Legea fundamentala. In aceasta cauza, solutionata prin Decizia nr. 1.559 din 18 noiembrie 2009, situatia analizata viza numirea, prin decret al Presedintelui, a unor ministri interimari pe posturile constatate vacante in urma demisiilor de catre ministrii apartinand PSD drept consecinta a deciziei PSD de a iesi de la guvernare. In aceeasi cauza, Curtea a mai avut de statuat daca art. 85 alin. (3) din Constitutie se aplica fara distinctie atat in situatia numirii unor ministri titulari sau interimari, avand in vedere ca textul constitutional invocat nu face vreo mentiune in acest sens, cu consecinta numirii - atat a noilor membri ai Guvernului, cat si a ministrilor interimari - pe baza aprobarii Parlamentului, acordata la propunerea prim- ministrului, in cazul in care au loc schimbari in structura sau compozitia politica a Guvernului.128. Prin Decizia nr. 1.559 din 18 noiembrie 2009, Curtea a stabilit ca, in respectiva cauza, art. 85 alin. (3) din Constitutie nu a fost incident, deoarece "interimatul se asigura intotdeauna de catre un membru al Guvernului, si nu de catre o persoana aflata in afara listei aprobate de Parlament prin acordarea votului de investitura, iar desemnarea ministrului interimar se face pe o perioada de timp limitata chiar prin textul constitutional - cel mult 45 de zile . Prin desemnarea unui sau a unor ministri interimari nu are loc o remaniere guvernamentala, de esenta acesteia fiind, asa cum s-a aratat, inlocuirea unor membri ai Guvernului cu persoane care nu se afla pe lista aprobata de Parlament la investitura. Eventualele schimbari in structura sau compozitia politica a Guvernului, la care se refera acelasi text constitutional, pot fi analizate in cazul si in legatura cu remanierea guvernamentala, iar nu cu privire la o perioada tranzitorie, in care functionarea Guvernului este asigurata de ministrii ramasi in functie, pana la numirea unor noi membri titulari in functiile de ministru . De altfel, interpretarea in sensul ca si in cazul desemnarii unuia sau a mai multor membri ai Guvernului ca ministri interimari acestia ar trebui supusi verificarii si aprobarii de catre Parlament lipseste de eficienta institutia interimatului si conduce la blocaje institutionale, cu consecinte negative asupra functionarii intregului Guvern si asupra realizarii programului acestuia aprobat de Parlament."129. In continuare, Curtea a retinut: "Chiar si in aceasta componenta provizorie, pana la numirea noului sau noilor ministri, Guvernul raspunde politic in fata Parlamentului, in conformitate cu dispozitiile art. 109 din Constitutie, potrivit carora "Guvernul raspunde politic numai in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate . Fiecare membru al Guvernului raspunde politic solidar cu ceilalti membri pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia [. . . ]", iar cat timp increderea acordata Guvernului nu a fost retrasa, nu exista temei constitutional pentru ca aceiasi membri ai Guvernului aflati pe lista initiala aprobata de Parlament la investitura sa fie din nou supusi aprobarii Parlamentului. In plus, daca apreciaza ca Guvernul nu isi poate realiza functiile constitutionale sau programul politic in componenta sa provizorie, Parlamentul, in exercitarea functiei sale de control, poate sa retraga Guvernului increderea acordata, prin promovarea si adoptarea unei motiuni de cenzura, in conditiile art. 113 sau art. 114 din Constitutie ."130. In final, Curtea a constatat ca dispozitiile art. 85 alin. (3) din Constitutie nu sunt aplicabile in cazul desemnarii ministrilor interimari: "Intrucat desemnarea ministrilor interimari, reglementata de dispozitiile art. 107 din Constitutie, nu presupune exercitarea competentei Parlamentului la care face referire art. 85 alin. (3) din Legea fundamentala, nu se poate sustine incalcarea de catre Presedintele Romaniei a acestei competente sau a A�procedurii prealabileA� impuse de acelasi text constitutional."131. Aplicand cele statuate de Curte la prezenta cauza, rezulta ca "refuzul tacit" al desemnarii unor ministri interimari nu poate fi justificat prin prisma incidentei art. 85 alin. (3) din Constitutie, asa cum pretinde, in punctul sau de vedere, Presedintele Romaniei. Intrucat nominalizarile vizeaza, in acest caz, tot membri in functie ai Guvernului, rezulta ca nu exista, in realitate, riscul modificarii componentei politice a Guvernului si nu se impune, deci, o aprobare prealabila in acest sens din partea forului legislativ.132. Interimatul se realizeaza in baza art. 107 alin. (3) si (4) din Constitutie, distinct, deci, de cele trei ipoteze reglementate de art. 85 din Constitutie . Plecand de la considerentele statuate prin Decizia nr. 1.559/2009, mai sus redate, si avand in vedere specificul institutiei interimatului, rezulta ca, in procedura desemnarii unui ministru interimar, Presedintele nu mai are aceeasi marja de apreciere ca in cazul propunerii de numire a unui nou membru al Guvernului, ca ministru titular, deci nu va putea refuza propunerea pe motivul necorespunderii in functie si nici al neindeplinirii conditiilor legale. Persoana desemnata ca ministru interimar nu candideaza la respectiva functie pentru a fi necesara o analiza a corespunderii sale profesionale pe specificul activitatii respectivului minister . Atributiile unui ministru interimar sunt, in esenta, de asigurare a continuitatii activitatii ministerului, de mentinere a derularii tuturor activitatilor de rutina specifice, pentru un interval de maximum 45 de zile . Numirea unor ministri interimari dintre membrii Guvernului reprezinta o solutie ce asigura stabilitate activitatii ministeriale si guvernamentale si are caracter tranzitoriu, prim-ministrul avand la dispozitie 45 de zile pentru a identifica cea mai buna solutie cu privire la intregirea echipei sale guvernamentale. Doar candidatul la functia de ministru titular va putea fi supus unei examinari sub aspectul corespunderii si pregatirii profesionale corespunzatoare, precum si al indeplinirii conditiilor de legalitate. Prin urmare, Curtea nu poate primi afirmatiile Presedintelui Romaniei potrivit carora "nu se poate ignora dreptul de apreciere al Presedintelui cu privire la momentul si situatiile in care acesta decide asupra instituirii interimatului", deoarece interimatul vizeaza, in sine, asigurarea cu celeritate a conducerii unui minister de catre unul dintre membrii in functie ai Guvernului.133. Prin utilizarea verbului "va desemna" in cuprinsul art. 107 alin. (3) din Constitutie si, implicit, al alin. (4) din acest articol, legiuitorul constituant a avut in vedere obligatia, si nu posibilitatea Presedintelui de a actiona in sensul numirii unui prim-ministru interimar, respectiv a unui ministru interimar. Lipsa unui text in Legea fundamentala care sa instituie un termen imperativ pentru emiterea decretului Presedintelui Romaniei de desemnare a unui prim-ministru/ministru interimar nu poate fi interpretata in sensul tergiversarii sine die a indeplinirii acestei obligatii constitutionale (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 875/2018, paragraful 88).134. Numirea de urgenta a ministrilor interimari se justifica prin imperativul de ordin public reprezentat tocmai de interesul asigurarii continuitatii functionarii ministerelor. Procedura de reconfigurare a compozitiei politice a Guvernului presupune un timp de analiza si o procedura specifica, iar in toata aceasta perioada trebuie asigurata functionarea permanenta si in conditii de normalitate a a Guvernului, astfel ca imprejurarea modificarii compozitiei politice a Guvernului nu poate reprezenta un argument valid pentru refuzul numirii de catre Presedintele statului a ministrilor interimari, la propunerea prim-ministrului.135. Avand in vedere, pe de o parte, propunerea prim- ministrului de constatare a vacantarii posturilor in urma celor trei demisii, concomitenta cu propunerea de desemnare a unor ministri interimari, vacantarea imediata a celor trei posturi de ministru, prin decret al Presedintelui, si pe de alta parte, "refuzul tacit" al Presedintelui de a desemna ministrii interimari propusi, Curtea considera ca acest comportament este contrar atat unei conduite loiale constitutionale, in spiritul asigurarii bunei functionari a autoritatilor publice, astfel cum consacra art. 80 alin. (2) din Constitutie rolul Presedintelui, cat si prevederilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentala, referitor la obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale. Prin aceasta conduita, Presedintele a creat premisele blocarii activitatii a trei ministere, afectand, astfel, buna functionare a Guvernului si a intregii administratii publice.136. Curtea reitereaza, si cu acest prilej, obligatia constitutionala pe care o au autoritatile publice ca, in exercitarea puterilor de stat conferite de Legea fundamentala, acestea sa actioneze impreuna in directia functionarii statului, cu buna- credinta si in spiritul colaborarii loiale. Principiul separatiei si echilibrului puterilor, reglementat expres in art. 1 alin. (4) din Constitutie, nu urmareste numai asigurarea delimitarii exacte a competentelor fiecarei autoritati in parte si a unui sistem reciproc de control (checks and balances), ci presupune, ab initio, o cooperare loiala intre autoritatile si institutiile publice, prin reprezentantii lor, in scopul crearii unui ansamblu statal echilibrat si functional. Functionarea in chip efectiv si armonios a constructiei etatice depinde in mod inevitabil de interpretarea coroborata, in mod pozitiv si cu buna-credinta, a normelor constitutionale, in sensul producerii de efecte juridice, si nu in sens contrar, al blocajului institutional.137. Pentru solutionarea prezentului conflict juridic de natura constitutionala, Curtea constata ca Presedintele Romaniei urmeaza, pe de o parte, sa emita de indata decretele de revocare a ministrilor, solicitate de prim-ministru prin adresele nr. 5/5.321 si nr. 5/5.324 din 26 august 2019, precum si decretele de desemnare a ministrilor interimari propusi prin adresele nr. 5/5.362, nr. 5/5.363 si 5/5.364 din 27 august 2019 si, pe de alta parte, sa raspunda, de indata, in scris si motivat, cu privire la refuzul propunerilor de numire in functia de ministru titular, inaintate de prim-ministru prin adresele nr. 5/5.321, 5/5.322, nr. 5/5.323, nr. 5/5.324, nr. 5/5.325 din 26 august 2019.138. Avand in vedere considerentele expuse, dispozitiile art. 146 lit. e) din Constitutie, precum si prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.e), ale art. 34 si art. 35 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi cu privire la pct. 1, 2 si 3 si cu unanimitate cu privire la pct. 4,
CURTEA CONSTITUTIONALA In numele legii D E C I D E:
1. Admite cererea si constata existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, determinat de refuzul revocarii unor ministri, la propunerea prim-ministrului, potrivitart. 85 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata, precum si de refuzul tacit al Presedintelui Romaniei de a numi ministri interimari, la propunerea prim-ministrului, potrivit art. 107 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata.2. Presedintele Romaniei urmeaza sa emita de indata decretele de revocare a ministrilor, solicitate de prim-ministru prin adresele nr. 5/5.321 si nr. 5/5.324 din 26 august 2019, precum si decretele de desemnare a ministrilor interimari propusi prin adresele nr. 5/5.362, nr. 5/5.363 si nr. 5/5.364 din 27 august 2019.3. Presedintele Romaniei urmeaza sa raspunda, de indata, in scris si motivat, cu privire la refuzul propunerilor de numire in functia de ministru titular, inaintate de prim-ministru prin adresele nr. 5/5.321, nr. 5/5.322, nr. 5/5.323, nr. 5/5.324 si nr. 5/5.325 din 26 august 2019.4. Constata ca nu exista conflict juridic de natura constitutionala intre prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, generat de refuzul Presedintelui de a numi ministrii titulari propusi de prim-ministru prin adresele nr. 5/5.321, nr. 5/5.322, nr. 5/5.323, nr. 5/5.324 si nr. 5/5.325 din 26 august 2019.
Definitiva si general obligatorie.Decizia se comunica prim-ministrului si Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.Pronuntata in sedinta din 18 septembrie 2019.
*
OPINIE SEPARATA
In dezacord cu solutia pronuntata cu majoritate de voturi de Curtea Constitutionala, la punctele 1, 2 si 3 din dispozitivul deciziei,formulam prezenta opinie separata, considerand ca,instanta de contencios constitutional ar fi trebuit sa constate ca in cauza nu a existat si nu exista un conflict juridic de natura constitutionala intre prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, deoarece:A� nu suntem in prezenta refuzului indeplinirii unei obligatii ce revenea Presedintelui Romaniei, cata vreme nu sunt indeplinite conditiile procedurii simplificate de remaniere prevazuta in art. 85 alin. (2) din Constitutie, remanierea fiind solicitata de prim-ministru simultan cu iesirea ALDE de la guvernare, situatie in care, schimbandu-se compozitia politica a Guvernului, Presedintele are obligatia de a exercita competenta prevazuta in art. 85 alin. (2) din Constitutie, numai dupa aprobarea Parlamentului si in urma sesizarii acestuia, conform prevederilor art. 85 alin. (3) din Legea fundamentala;nu suntem in prezenta unui blocaj institutional, conditie esentiala pentru constatarea existentei unui conflict juridic de natura constitutionala, deoarece a existat si exista un alt mod de inlaturare a presupusului blocaj, respectiv prim- ministrul avea la dispozitie procedura prevazuta de art. 85 alin. (3) din Constitutie, procedura care putea si poate fi demarata doar din initiativa sa, in acest mod subzistand toate premisele prin care un eventual blocaj putea fi inlaturat. (In acest sens s-a pronuntat, de altfel, Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 148 din 16.04.2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 317 din 12.05.2003).1. Situatia de faptIn temeiul art. 85 alin. (1) din Constitutie, Presedintele Romaniei a numit Guvernul in exercitiu prin Decretul nr. 76 din 29 ianuarie 2018, in baza Hotararii Parlamentului nr. 1/2018.Din punctul de vedere al compozitiei sale politice, Guvernul investit in luna ianuarie 2018 era un guvern PSD-ALDE, expresie a protocolului de constituire a Coalitiei de guvernare pentru dezvoltare si democratie PSD-ALDE, incheiat intre cele doua formatiuni politice parlamentare la data de 19 decembrie 2016. Punctul 3 teza finala din acest protocol stabilea ca guvernul de coalitie va avea o echipa guvernamentala formata din ministri desemnati proportional de PSD si ALDE, fara a mentiona expres portofoliile detinute de catre fiecare dintre cele doua partide in cadrul Guvernului.In data de 26 august 2019, in jurul orelor 16,00, prim- ministrul Romaniei a transmis Presedintelui Romaniei propuneri de remaniere referitoare la revocarea si numirea unor ministri, respectiv:A� revocarea doamnei Ana Birchall din functia de ministru al justitiei si numirea doamnei Dana-Cristina Garbovan in aceasta functie;A� numirea domnului Iulian Iancu in functia de viceprim- ministru;A� numirea domnului Serban-Constantin Valeca in functia de ministru al educatiei nationale;A� revocarea domnului Mihai-Viorel Fifor din functia de viceprim-ministru pentru implementarea parteneriatelor strategice ale Romaniei si numirea doamnei Ana Birchall in aceeasi functie;A� numirea domnului Mihai-Viorel Fifor in functia de ministru al afacerilor interne.In aceeasi zi, dupa doua ore de la momentul transmiterii propunerilor de remaniere, presedintele ALDE a declarat public iesirea de la guvernare a acestui partid, aratand ca in dimineata zilei de luni, 26 august 2019, la ora 10,00, a avut o intalnire cu premierul pentru a discuta ramanerea sau parasirea coalitiei de guvernare.Ulterior acestei declaratii, prim-ministrul Romaniei a luat act de decizia ALDE de iesire de la guvernare, iar in ziua urmatoare prim-ministrul a luat act si de demisiile a trei membri ai Guvernului, transmitand Presedintelui Romaniei propunerile de vacantare a trei posturi din Guvern, respectiv ministrul pentru relatia cu Parlamentul, ministrul mediului si ministrul energiei, insotite de propunerile de interimat.Fata de noua situatie politica generata de iesirea ALDE de la guvernare, Presedintele Romaniei a luat act, prin decret, de demisia din Guvern a doamnei Gratiela Gavrilescu, a domnului Anton Anton si respectiv a domnului Viorel Ilie si a constatat vacanta functiilor de ministru detinute de acestia (Decretele nr. 676-678/2019), iar in ceea ce priveste remanierea propusa de Guvern, in cadrul unei declaratii de presa din data de 28 august 2019, Presedintele Romaniei a respins-o in integralitate, mentionand ca "actualul Guvern are nevoie de o noua confirmare in Parlament, printr-o procedura pe care le solicit sa o declanseze".In data de 5 septembrie 2019, reiterand pozitia exprimata la 28 august 2019, Presedintele a declarat ca "(...) este datoria si obligatia doamnei premier sa mearga de urgenta in Parlament pentru a obtine votul de validare (...). Solutia nu este aceea de a prelungi criza prin tot felul de carpeli, precum desemnarea unor interimari, ci de a transa situatia cat mai curand in Parlament. Acesta este unicul mod prin care Guvernul poate incerca sa isi recapete macar legitimitatea politica".Cu toate acestea, in data de 11 septembrie 2019, insistand in realizarea remanierii guvernamentale potrivit art. 85 alin. (2) din Constitutie, desi unul dintre cele doua partide fusese scos de la guvernare, prim-ministrul a transmis Presedintelui Romaniei noi propuneri pentru sase portofolii din Guvern (a inlocuit trei dintre propunerile formulate in data de 26 august si a propus trei ministri titulari pentru posturile vacante).Reiterand pozitiile publice anterior exprimate, Presedintele Romaniei, luand act de propunerile din 11 septembrie, a declarat: "Aceasta noua solicitare, pe care o refuz, vine cu o noutate. Este cras neconstitutionala, fiindca, intre timp, este foarte clar si s-a anuntat si public, si in scris, ca ALDE a parasit coalitia de guvernare. Deci, nu incape nicio indoiala: Guvernul trebuie sa mearga in fata Parlamentului!". * * *Prezenta cauza vizeaza problema remanierii guvernamentale, respectiv daca o propunere de remaniere, urmata de schimbarea compozitiei politice a Guvernului si materializata prin scoaterea unui partid de la guvernare, mai atrage competenta Presedintelui Romaniei de a-si exercita atributiile prevazute de art. 85 alin. (2), in absenta aprobarii prealabile a Parlamentului si daca refuzul Presedintelui Romaniei de a desemna ministrii interimari, in cadrul unui Guvern care si-a schimbat compozitia politica, genereaza un blocaj institutional ce nu poate fi inlaturat altfel.2. Notiunea de conflict juridic de natura constitutionala. Cadrul legalIn jurisprudenta sa evolutiva, dezvoltata in privinta competentei ce i-a fost atribuita prin art. 146 lit. e) din Constitutie, instanta de contencios constitutional a stabilit continutul notiunii de "conflict juridic de natura constitutionala" dintre autoritatile publice, pentru ca, ulterior, sa examineze situatia litigioasa dedusa judecatii prin raportare la cadrul astfel fixat.Potrivit dispozitiilor articolului 146 lit. e) din Constitutia Romaniei, Curtea Constitutionala solutioneaza conflictele juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice, la cererea Presedintelui Romaniei, a unuia dintre presedintii celor doua Camere, a prim-ministrului sau a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.Concretizarea legislativa a acestei prevederi constitutionale o regasim in dispozitiile art. 34 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, conform carora:(1) Curtea Constitutionala solutioneaza conflictele juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice, la cererea Presedintelui Romaniei, a unuia dintre presedintii celor doua Camere, a prim-ministrului sau a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.(2) Cererea de solutionare a conflictului va mentiona autoritatile publice aflate in conflict, textele legale asupra carora poarta conflictul, prezentarea pozitiei partilor si opinia autorului cererii.3. Interpretarea sintagmei "conflict juridic de natura constitutionala"Reamintim, mai intai, jurisprudenta Curtii Constitutionale prin care s-a definit sintagma "conflict juridic de natura constitutionala" dintre autoritati publice, pentru a proceda, apoi, la examinarea situatiei dedusa judecatii, in raport de cadrul fixat chiar de instanta constitutionala pentru acest tip de cauze .Astfel, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, ca un conflict juridic de natura constitutionala presupune "acte sau actiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe isi aroga puteri, atributii sau competente, care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice, ori omisiunea unor autoritati publice, constand in declinarea competentei sau in refuzul de a indeplini anumite acte care intra in obligatiile lor".De asemenea, prin Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, Curtea a retinut: "Conflictul juridic de natura constitutionala exista intre doua sau mai multe autoritati si poate privi continutul ori intinderea atributiilor lor decurgand din Constitutie, ceea ce inseamna ca acestea sunt conflicte de competenta, pozitive sau negative, si care pot crea blocaje institutionale."In aceeasi cauza, Curtea a constatat ca nu exista un conflict juridic de natura constitutionala intre Consiliul Suprem de Aparare a Tarii si Guvern, intrucat sesizarea privea neindeplinirea de catre Guvernul Romaniei a unei obligatii legale in cadrul unei proceduri de legiferare care, insa, nu a afectat procesul legislativ, prin crearea unui blocaj institutional.In sfarsit, Curtea a mai statuat ca textul art. 146 lit. e) din Constitutie "stabileste competenta Curtii de a solutiona in fond orice conflict juridic de natura constitutionala ivit intre autoritatile publice, iar nu numai conflictele de competenta nascute intre acestea". Prin urmare, notiunea de conflict juridic de natura constitutionala "vizeaza orice situatii juridice conflictuale a caror nastere rezida in mod direct in textul Constitutiei" (a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 901 din 17 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009).De asemenea, cu referire la competenta materiala de a solutiona conflictele juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003 privind constitutionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constitutiei Romaniei, a retinut urmatoarele:"Este vorba de conflictele de autoritate . Intr-un atare caz Curtea Constitutionala solutioneaza sau aplaneaza litigii constitutionale intre autoritati. Aceste litigii pot privi conflicte intre doua sau mai multe autoritati constitutionale cu privire la continutul ori intinderea atributiilor lor, decurgand din Constitutie . Aceasta este o masura necesara, urmarind inlaturarea unor posibile blocaje institutionale. Pentru a se evita antrenarea Curtii in solutionarea unor conflicte politice este necesar sa se prevada ca este vorba doar de blocajele institutionale, respectiv de conflictele pozitive sau negative de competenta" (pct. B.1 lit. a din decizie)Totodata, in Decizia nr. 108 din 5.03.2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 257 din 9.04.2014, Curtea Constitutionala a stabilit ca:"V. In ceea ce priveste notiunea de conflict juridic de natura constitutionala dintre autoritati publiceFara a-i defini continutul, atat Constitutia, cat si Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale utilizeaza sintagma de A�conflict juridic de natura constitutionalaA�. Prin urmare, pentru stabilirea trasaturilor continutului conflictului juridic de natura constitutionala, principalul reper l-a constituit jurisprudenta Curtii Constitutionale si doctrina in materie.Astfel, aceste conflicte au urmatoarele trasaturi:- sunt conflicte juridice;- sunt conflicte juridice de natura constitutionala;- creeaza blocaje institutionale;- vizeaza nu numai conflictele de competenta (pozitive sau negative) nascute intre autoritatile publice, ci si orice situatii conflictuale a caror nastere rezida in mod direct din textul Constitutiei;- se refera numai la anumite autoritati care pot aparea ca subiecte ale acestuia.Toate aceste trasaturi au caracter cumulativ si nicidecum alternativ, neindeplinirea vreuneia dintre ele fiind, ab initio, o cauza de respingere a sesizarii.1. Doctrina in materie a relevat ca un conflict juridic de natura constitutionala A�priveste "competentele" sau "atributiile" autoritatilor publice; aceste "competente" sau "atributii" pentru a fi de "natura constitutionala" trebuie sa derive din Legea fundamentala, nu exclusiv dintr-un act normativ subsecvent ConstitutieiA� (a se vedea, in acest sens, I. Deleanu, Institutii si proceduri constitutionale, Ed. CH. Beck, Bucuresti, 2006, p. 867).Totodata, art. 146 lit. e) din Constitutie nu priveste orice conflict, probabil si posibil, intre autoritatile publice, ci numai conflictul juridic, deci nu si pe cel politic, si bineinteles numai conflictul care sa priveasca competente constitutionale (a se vedea, in acest sens, I. Muraru, E.S. Tanasescu, Constitutia Romaniei, Comentariu pe articole, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 1.405)." * * *Din jurisprudenta Curtii Constitutionale expusa mai sus rezulta ca, pentru a ne afla in prezenta unui conflict juridic de natura constitutionala, Curtea trebuie sa circumscrie analizei sale urmatoarele aspecte:A� sa verifice daca exista o situatie conflictuala intre doua autoritati publice, de natura a crea blocaje institutionale, care nu pot fi inlaturate in alt mod;A� in ipoteza constatarii existentei unei situatii conflictuale intre doua autoritati publice, sa verifice daca aceasta rezida, in mod direct, din textul Constitutiei, si nu dintr-un act normativ subsecvent Constitutiei (a se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.525 din 24 noiembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 818 din 7 decembrie 2010, punctul II). Circumscris acestei din urma conditii, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 901 din 17 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009, a statuat ca: "Eventuala depasire a limitelor de competenta ale misiunilor de audit nu reprezinta probleme de constitutionalitate, ci strict de legalitate, astfel incat raportul acestora poate fi cenzurat in fata instantelor de judecata ."A� sa constate ca toate aceste trasaturi au caracter cumulativ si nicidecum alternativ, neindeplinirea vreuneia dintre ele fiind, ab initio, o cauza de respingere a sesizarii.4. Obiectul verificarilor Curtii in cadrul prezentei cereri de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionalaFata de jurisprudenta Curtii Constitutionale relevata anterior si prin care au fost definite, determinate, trasaturile conflictului juridic de natura constitutionala, precum si cerinta ca acestea sa fie intrunite, in mod cumulativ, vom examina in continuare, in raport cu actele si lucrarile dosarului, daca aspectele invocate in prezenta cerere de catre autorul sesizarii si calificate de acesta ca fiind generatoare ale unui conflict juridic de natura constitutionala se circumscriu sau nu dispozitiilor art. 146 lit. e) din Constitutia Romaniei.4.1. Cadrul normativ de rang constitutional si infra- constitutional care normeaza competentele partilor aflate in conflictRetinem ca in rezolvarea cauzei sunt incidente urmatoarele dispozitii cuprinse in:a) Constitutia Romaniei:- Art. 85:"(1) Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament.(2) In caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, Presedintele revoca si numeste, la propunerea prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului.(3) Daca prin propunerea de remaniere se schimba structura sau compozitia politica a Guvernului, Presedintele Romaniei va putea exercita atributia prevazuta la alineatul (2) numai pe baza aprobarii Parlamentului, acordata la propunerea prim-ministrului.";- Art. 102 alin. (3): "Guvernul este alcatuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica."- Art. 106: "Functia de membru al Guvernului inceteaza in urma demisiei, a revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte cazuri prevazute de lege.";- Art. 107 alin. (3) si (4):"(3) Daca prim-ministrul se afla in una dintre situatiile prevazute la articolul 106, cu exceptia revocarii, sau este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a indeplini atributiile prim-ministrului, pana la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilitatii exercitarii atributiilor, inceteaza daca prim-ministrul isi reia activitatea in Guvern.(4) Prevederile alineatului (3) se aplica in mod corespunzator si celorlalti membri ai Guvernului, la propunerea prim-ministrului, pentru o perioada de cel mult 45 de zile";b) Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor- Art. 10: "Numirea in functia de membru al Guvernului, in caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, se face de Presedintele Romaniei, la propunerea prim- ministrului.";- Art. 36: "Ministerele si ministrii se aproba de catre Parlament, prin acordarea votului de incredere asupra Programului de Guvernare si intregii liste a Guvernului, la investitura.";- Art. 37 alin. (1): "prim-ministrul poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin infiintarea, desfiintarea sau, dupa caz, divizarea ori comasarea unor ministere. In astfel de situatii prevederile art. 36 se aplica in mod corespunzator."4.2. Cu privire la refuzul revocarii si, respectiv, numirii unor ministri la propunerea prim-ministrului, propunere fundamentata de acesta pe dispozitiile art. 85 alin. (2) din Constitutia RomanieiExaminand dispozitiile art. 85 din Constitutie, avand ca denumire marginala "Numirea Guvernului", constatam ca acestea reglementeaza procedura de desemnare a candidatului pentru functia de prim-ministru si numirea Guvernului, fiind prevazute trei situatii distincte in care Presedintele Romaniei numeste Guvernul [alin. (1) ] sau numai pe unii membri ai Guvernului [alin. (2) si (3)].Daca in primul alineat al articolului 85 se face referire la modalitatea de desemnare a prim-ministrului si la numirea Guvernului, alineatul (2) al art. 85 se refera la situatia in care avem de-a face cu o remaniere guvernamentala sau vacanta functiei de membru al Guvernului, iar alineatul (3) al art. 85 se refera la situatia in care avem de-a face cu o remaniere guvernamentala ce are drept consecinta schimbarea structurii sau a compozitiei politice a Guvernului.Remanierea guvernamentala reprezinta o modificare in componenta Guvernului deja aprobata de Parlament, respectiv inlocuirea unor membri ai Guvernului cu alte persoane care nu se regasesc pe lista initiala aprobata de Parlament, prin acordarea votului de incredere.Schimbarea structurii sau a compozitiei politice a Guvernului, reglementata in dispozitiile art. 85 alin. (3) din Constitutie, reprezinta situatia in care fie se mareste, fie se micsoreaza numarul membrilor Guvernului, precum si situatia in care, prin remanierea guvernamentala, fie mai este cooptat la guvernare unul sau mai multe partide, fie este scos de la guvernare un partid politic sau mai multe. In acest caz, este necesar un control parlamentar exercitat printr-un vot de aprobare a noului Guvern. Practic, este nevoie de aprobarea Parlamentului pentru ca Presedintele sa poata remania si numi alti membri ai Guvernului in functie. Propunerea de remaniere apartine prim-ministrului si este facuta catre Parlament. Dupa ce Parlamentul aproba propunerea prim-ministrului, acesta transmite, sub semnatura presedintilor Camerelor, hotararea de aprobare a noii structuri guvernamentale. In baza hotararii Parlamentului, Presedintele Romaniei emite decretul sau decretele de numire a noilor membri ai Guvernului.De altfel, alineatul (3) al art. 85 din Constitutie a fost introdus prin procedura de revizuire a Constitutiei din anul 2003, iar in expunerea de motive a Legii de revizuire a Constitutiei se mentioneaza faptul ca, prin adaugarea acestui alineat, "s-a intarit controlul Parlamentului asupra Guvernului, prin consacrarea constitutionala a practicii parlamentare referitoare la conditionarea remanierii guvernamentale ce are ca efect schimbarea structurii sau compozitiei politice a Guvernului, de aprobarea prealabila a Parlamentului". Asadar, dupa revizuirea Constitutiei, atunci cand unul dintre partidele coalitiei paraseste Guvernul si nu exista o delimitare formala si concreta a portofoliilor detinute in cadrul cabinetului de fiecare dintre cele doua partide ale coalitiei, a intervenit o partajare de competenta intre Presedinte si Parlament in ceea ce priveste remanierea Guvernului.Cu privire la interpretarea sintagmei "compozitia politica" din cuprinsul art. 85 alin. (3) din Constitutie, aceasta a fost realizata de catre Curtea Constitutionala, care a statuat urmatoarele: "Compozitia politica se refera la partidele care intra in alcatuirea Guvernului, schimbarea compozitiei politice intervenind in situatia in care prin remanierea guvernamentala sunt cooptate sau, dupa caz, scoase de la guvernare un partid politic sau mai multe. (...) Astfel cum Curtea Constitutionala a mai statuat, Hotararea Parlamentului privind modificarea structurii si compozitiei politice a Guvernului nu poate fi un act pur formal, ci este un act de dispozitie care incheie o procedura parlamentara complexa" (a se vedea in acest sens Decizia nr. 128 din 8.03.2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 292 din 22.04.2014, si Decizia nr. 1.560 din 18.11.2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 824 din 30.11.2009).Reglementand structura Guvernului, in art. 102 alin. (3), Constitutia prevede ca "Guvernul este alcatuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica." Textul constitutional nu face nicio referire la numarul de ministere sau la nominalizarea acestora. Prin urmare, in lipsa unor norme exprese prevazute prin lege organica, structura Guvernului este cea aprobata prin hotararea Parlamentului de acordare a increderii Guvernului sau cea aprobata prin hotararea Parlamentului privind schimbarea structurii Guvernului, la cererea prim-ministrului. In acest sens sunt si dispozitiile art. 36 si art. 37 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor. Potrivit art. 36 din actul normativ mentionat, "Ministerele si ministrii se aproba de catre Parlament, prin acordarea votului de incredere asupra Programului de Guvernare si intregii liste a Guvernului, la investitura", iar, potrivit art. 37 alin. (1), "prim-ministrul poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin infiintarea, desfiintarea sau, dupa caz, divizarea ori comasarea unor ministere. In astfel de situatii prevederile art. 36 se aplica in mod corespunzator."Prin Decizia nr. 98 din 7 februarie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 22 februarie 2008, Curtea a statuat ca, in cazurile prevazute la alin. (1) si (3) ale art. 85, "numirea de catre Presedintele Romaniei a ministrilor este un act de executare a hotararii Parlamentului si de investire, pe aceasta baza, a ministrilor, de catre seful statului. Hotararea organului reprezentativ suprem al poporului roman [art. 61 alin. (1) din Constitutia Romaniei] este un act obligatoriu, pe care Presedintele nu l-ar putea refuza decat prin savarsirea unor fapte grave de incalcare a Constitutiei."Acesta este cadrul legal si jurisprudential la care se raporteaza cererea adresata Curtii Constitutionale in prezenta cauza, adica cel corespunzator numirii unor membri ai Guvernului, in cazul remanierii guvernamentale care are ca efect schimbarea structurii sau a compozitiei politice a Guvernului.Din toate dispozitiile constitutionale si legale mentionate anterior rezulta ca, in ceea ce priveste realizarea remanierii Guvernului, legiuitorul constituant a legat exercitarea competentelor autoritatilor implicate, in mod intrinsec, de realitatea politica, asa cum rezulta aceasta din votul Parlamentului de acordare a increderii Guvernului la investitura acestuia. In cazul schimbarii compozitiei politice a Guvernului - asa cum a fost acesta investit - in plan juridic, efectele vizeaza atat competenta autoritatilor implicate, cat si procedura de urmat.Asa cum am relevat anterior, din punctul de vedere al compozitiei sale politice, Guvernul investit prin Hotararea Parlamentului Romaniei nr. 1/2018 era un Guvern PSD-ALDE, expresie a protocolului de constituire a Coalitiei de guvernare pentru dezvoltare si democratie PSD-ALDE, incheiat la data de 19 decembrie 2016, ce stabilea ca echipa guvernamentala este formata din ministri desemnati proportional de cele doua partide, fara a mentiona expres portofoliile detinute de catre fiecare dintre acestea in cadrul Guvernului.Nici in Protocolul de constituire a Coalitiei de guvernare pentru dezvoltare si democratie PSD-ALDE, incheiat intre cele doua formatiuni politice parlamentare la data de 19 decembrie 2016, nici in continutul Hotararii Parlamentului Romaniei nr. 1/2018 pentru acordarea increderii Guvernului nu s-a realizat o delimitare clara a portofoliilor intre cele doua partide. Asadar, votul de incredere acordat de Parlament Guvernului Dancila a vizat Guvernul in ansamblul sau, in compozitia politica asumata de cele doua partide. Ceea ce este indubitabil este faptul ca Guvernul investit in luna ianuarie 2018 a fost format din reprezentanti desemnati de cele doua partide politice parlamentare. Dovada a acestei unitati este atat decizia ALDE din 26 august 2019 de a iesi de la guvernare, cat si declaratia publica a prim-ministrului din aceeasi zi, prin care a luat act de decizia acestui partid de a parasi guvernarea.In ceea ce priveste repartizarea portofoliilor intre PSD si ALDE, cata vreme coalitia de guvernare a functionat, atribuirea in concret a functiilor de ministru reprezenta o decizie politica a celor doua partide, fara consecinte juridice sub aspectul exercitarii competentei Presedintelui Romaniei prevazute de art. 85 alin. (2) din Constitutie . Insa, in raport cu noua situatie de fapt, determinata de iesirea ALDE de la guvernare si de faptul ca portofoliile nu au fost expres delimitate intre cele doua partide, dispozitiile art. 85 alin. (2) din Constitutie nu mai pot fi aplicate fara acordul prealabil al Parlamentului, conform art. 85 alin. (3) din Constitutie .Iesirea ALDE de la guvernare nu a ramas numai in plan politic, ci a produs efecte juridice sub aspectul compozitiei politice a Guvernului. In acest sens, relevante sunt declaratia presedintelui ALDE din data de 26 august 2019, urmata de demisiile a trei ministri din Guvern (care au facut, de altfel, si declaratii publice de explicare a deciziilor lor), precum si scrisoarea presedintelui ALDE transmisa Presedintelui Romaniei la data de 12 septembrie (inaintata Curtii Constitutionale), potrivit careia protocolul Coalitiei de guvernare PSD-ALDE a fost denuntat incepand cu data de 26 august 2019. Un alt lucru cert este faptul ca cel putin un anumit portofoliu - cel al justitiei, cuprins in propunerea de remaniere formulata in data de 26 august 2019 - a fost asumat in cadrul coalitiei, cand de ALDE, cand de PSD. Si nu in ultimul rand, prim-ministrul a decis, prin propunerile sale inaintate in data de 27 august 2019, sa formalizeze scoaterea ALDE de la guvernare.Din toate cele expuse mai sus rezulta ca, in actuala redactare a Constitutiei, legiuitorul constituant a interzis Presedintelui Romaniei sa exercite competenta prevazuta de art. 85 cu depasirea limitelor investirii, schimband compozitia politica a Guvernului, fara acordul Parlamentului. Aceasta interdictie este cu atat mai mult valabila atunci cand nu se poate stabili cu certitudine ce portofoliu apartine fiecarui partid. In consecinta, schimbarea compozitiei politice are efecte sub aspectul exercitarii competentei Presedintelui prevazute de art. 85 alin. (2) din Constitutie, ori de cate ori premierul intentioneaza sa remanieze echipa guvernamentala, indiferent daca prim-ministrul mentioneaza sau nu expres acest lucru in propunerile sale de remaniere.Din acest punct de vedere este irelevant faptul ca in adresele din data de 26 august 2019, respectiv din data de 11 septembrie 2019 (transmisa si Curtii Constitutionale) prim-ministrul Romaniei nu a mentionat faptul ca ALDE a decis sa paraseasca guvernarea. In acelasi sens, este lipsit de relevanta juridica faptul ca solicitarile adresate Presedintelui in data de 27 august 2019 referitoare la constatarea vacantei a trei posturi din Guvern si desemnarea unor ministri interimari nu cuprind astfel de mentiuni.Asadar, in viziunea legiuitorului constituant si a Curtii Constitutionale, analiza mentinerii sau schimbarii compozitiei politice a Guvernului se face prin raportare la partidele care, prin intermediul reprezentantilor lor legali, si-au exprimat vointa de a alcatui Guvernul, in baza deciziei forurilor statutare, si nicidecum prin raportare la persoane si eventual la calitatea lor de membri sau nu ai unor formatiuni politice. Din aceasta perspectiva este lipsita de relevanta juridica cooptarea unor membri ai partidului ALDE - partid care a decis sa iasa de la guvernare -, incercand sa se creeze aparenta ca nu au survenit modificari in compozitia politica initiala. O asemenea interpretare este in dezacord cu litera si spiritul Constitutiei, dar si cu jurisprudenta Curtii Constitutionale.Actiunea prim-ministrului prin care s-a incercat a se crea o aparenta de legalitate, insistandu-se ca seful statului sa exercite o competenta cu ignorarea Parlamentului, demonstreaza lipsa de loialitate fata de principiile constitutionale care stau la baza unui stat de drept . Din aceasta perspectiva, inca de la debutul crizei guvernamentale, prim-ministrul s-a plasat, prin actiunile sale, in afara cadrului constitutional, generand el insusi aceasta situatie dedusa judecatii Curtii si pretinzand existenta unui blocaj de natura constitutionala, desi a avut si are la dispozitie instrumentul constitutional prin care se poate realiza remanierea guvernamentala. Intr-o conduita constitutionala loiala, prim- ministrul avea obligatia de a se adresa Parlamentului, ca autoritate competenta sa decida cu privire la remaniere, ca efect al schimbarii compozitiei politice si al imprejurarii ca cele doua partide nu aveau delimitate portofoliile in mod formal. In acest mod este prezervata vointa legiuitorului constituant, ca o remaniere cu schimbarea compozitiei politice sa nu se realizeze cu incalcarea competentei Parlamentului, singurul abilitat sa se pronunte intr-o procedura simetrica celei de acordare a votului de incredere. In acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale in ceea ce priveste interpretarea dispozitiilor art. 85 alin. (1) si (3) din Constitutie .Astfel, Curtea a statuat ca ratiunea procedurii constitutionale prevazute de art. 85 alin. (3) din Constitutie si, implicit, a necesitatii aprobarii Parlamentului in cazul remanierii guvernamentale ce implica schimbarea compozitiei politice a Guvernului este direct legata de sustinerea politica de care un guvern se bucura si de procedura constitutionala a acordarii votului de incredere de catre Parlament. Aprobarea propunerii prim-ministrului de modificare a structurii si/sau a compozitiei politice a Guvernului implica responsabilitatea Parlamentului, in calitate de autoritate reprezentativa aleasa de catre corpul electoral, precum si o raspundere politico-juridica pe care o presupun, de altfel, toate actele pe care acesta le emite (a se vedea in acest sens Decizia nr. 128 din 8.03.2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 292 din 22.04.2014).Totodata, legiuitorul constituant a obligat Presedintele Romaniei ca, atunci cand este sesizat cu o remaniere guvernamentala, mai intai sa verifice daca a intervenit sau nu o schimbare in structura sau compozitia politica a Guvernului. In acest din urma caz, Presedintele isi poate exercita atributia de revocare si numire a unor ministri, numai in baza aprobarii Parlamentului. Ratiunea acestei proceduri este tocmai aceea de a prezerva dreptul Parlamentului de a mentine sau retrage increderea acordata Guvernului.Aceasta verificare de competenta, pe care este obligat sa o realizeze Presedintele Romaniei inaintea emiterii oricarui decret, tine in mod direct de respectarea principiului legalitatii si, de asemenea, de indeplinirea rolului sau constitutional de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice, in temeiul dispozitiilor art. 80 alin. (2) din Legea fundamentala.In conditiile destramarii coalitiei de guvernare, Presedintele Romaniei nu mai putea exercita atributiile prevazute de art. 85 alin. (2) din Constitutie, ce includ si dreptul de apreciere al Presedintelui, atat din perspectiva indeplinirii conditiilor de legalitate, cat si de corespundere a candidatului, ci a refuzat sa isi exercite atributiile in alte conditii decat cele prevazute de Legea fundamentala.In opinia noastra, in conditiile destramarii coalitiei si nedelimitarii portofoliilor, un decret de remaniere guvernamentala, in lipsa acordului Parlamentului, ar fi fost emis prin frauda la lege, actul fiind lovit de nulitate pentru nerespectarea unei conditii de validitate, cu consecinte directe in ceea ce priveste respectarea Constitutiei, dar si a securitatii juridice si functionarii Guvernului. Indeplinirea conditiilor de legalitate a decretului de numire in functia de membru al Guvernului, act administrativ cenzurabil pe calea contenciosului administrativ, se analizeaza prin raportare la starea de fapt si la dispozitiile legale aplicabile acesteia la momentul emiterii actului. Asadar, decretele de numire sunt guvernate de principiul tempus regit actum, ceea ce inseamna ca Presedintele nu putea proceda la emiterea decretelor de remaniere, decat cu nesocotirea principiului legalitatii.Din interpretarea sistematica a dispozitiilor art. 85 din Constitutie rezulta ca in situatia iesirii unui partid de la guvernare, cand nu se poate stabili daca portofoliile vizate sunt sau nu afectate de schimbarea compozitiei politice, prezumtia increderii acordate de Parlament Guvernului este rasturnata. De aceea, intr-o asemenea situatie, prim-ministrul trebuie sa se intoarca la Parlament pentru a obtine acordul pentru remanierea solicitata. In esenta, remanierea solicitata in conformitate cu art. 85 alin. (2) din Constitutie are ca premisa faptul ca Guvernul se bucura in Parlament de aceeasi incredere cu cea primita prin votul de investitura. Or, in momentul retragerii de la guvernare a unuia dintre parteneri - care declara si ca intra in opozitie - aceasta conditie nu mai este indeplinita. Rasturnarea prezumtiei privind existenta beneficiului de incredere (in interiorul caruia executivul are o marja de actiune) s-a produs prin publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Decretelor nr. 676/2019, nr. 677/2019 si nr. 678/2019 pentru constatarea vacantei unor functii de membru al Guvernului, ca efect al iesirii ALDE de la guvernare.Prin urmare, consideram ca daca ar fi dat curs propunerilor de remaniere transmise de prim-ministrul Romaniei in data de 26 august 2019, Presedintele Romaniei ar fi exercitat o competenta in alt mod decat cel recunoscut de Legea fundamentala si ar fi incalcat rolul constitutional al Parlamentului prevazut de art. 85 alin. (3), nesocotind atat principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentala, cat si pe cel al colaborarii loiale.Presedintele Romaniei nu a refuzat sa isi exercite o competenta, ci, avand in vedere votul dat in Parlament asupra listei Guvernului in structura si compozitia politica avute in vedere la acordarea votului de incredere, a invitat prim-ministrul sa se adreseze institutiei care are deplina competenta in aprobarea schimbarii compozitiei politice si a structurii Guvernului. Iar aceasta invitatie a fost motivata public. De altfel, un eventual raspuns al Presedintelui, scris si motivat, asupra propunerilor transmise de prim-ministru in data de 26 august 2019, putea fi realizat numai in situatia in care erau incidente doar dispozitiile art. 85 alin. (2) din Constitutie .In plus, fata de situatia de fapt, nici in mod public si nici in cererea de solutionare a prezentului pretins conflict juridic de natura constitutionala, prim-ministrul nu a motivat de ce ar fi aplicabila procedura simplificata de remaniere prevazuta in art. 85 alin. (2) din Constitutie, desi in conformitate cu dispozitiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta obligatie incumba prim-ministrului.Cand o coalitie de guvernare inceteaza sa mai functioneze, in virtutea rolului sau constitutional si al principiului legalitatii, Presedintele Romaniei este obligat ca, in solutionarea oricarei propuneri de remaniere ce vizeaza nu numai numirea, ci si revocarea unor ministri, sa procedeze la verificarea competentei sale, pentru a stabili daca se poate da direct curs propunerii prim-ministrului. Aceasta conduita rezulta din intreaga filozofie a art. 85 din Constitutie, potrivit careia titularul competentei de a investi Guvernul este Parlamentul, iar procedura prevazuta de art. 85 alin. (2) este una simplificata si aplicabila cata vreme remanierea nu are ca efect schimbarea compozitiei politice.Fata de toate argumentele mai sus prezentate, consideram ca in cauza nu a existat si nu exista un conflict juridic de natura constitutionala intre prim-ministrul Romaniei si Presedintele Romaniei, generat de refuzul revocarii si, respectiv, numirii unor ministri la propunerea prim- ministrului, cata vreme situatia de fapt impunea obtinerea de catre Guvern, conform art. 85 alin. (3) din Constitutie, mai intai a unui vot al Parlamentului, modificarea componentei nominale a acestuia, in conditiile art. 85 alin. (2), fiind posibila numai dupa acordul Parlamentului.In plus, la data de 11 septembrie 2019, prim-ministrul a transmis Presedintelui Romaniei noi propuneri de numire a unor ministri titulari pentru portofoliile ale caror interimate au expirat (viceprim-ministru, ministrul educatiei nationale si ministrul afacerilor interne) - inaintate, de altfel, si Curtii Constitutionale - inlocuind astfel propunerile initiale formulate in data de 26 august 2019 si care au facut obiectul prezentului conflict juridic de natura constitutionala, motiv pentru care, si din aceasta perspectiva, a admite ca Presedintele Romaniei ar putea fi obligat sa dea curs propunerilor prim-ministrului din 26 august 2019 ar insemna totodata sa fie nesocotita vointa prim-ministrului care a desemnat ulterior alte persoane .4.3. Cu privire la refuzul tacit al Presedintelui Romaniei de a numi ministri interimari dintre membrii in functie ai Guvernului, la propunerea prim-ministrului, potrivit prevederilor art. 107 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata, invederam faptul ca acesta nu a generat un blocaj institutional pentru urmatoarele considerente:Potrivit art. 107 alin. (3) si (4) din Constitutie"(3) Daca prim-ministrul se afla in una dintre situatiile prevazute la articolul 106, cu exceptia revocarii, sau este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a indeplini atributiile prim-ministrului, pana la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilitatii exercitarii atributiilor, inceteaza daca prim-ministrul isi reia activitatea in Guvern.(4) Prevederile alineatului (3) se aplica in mod corespunzator si celorlalti membri ai Guvernului, la propunerea prim-ministrului, pentru o perioada de cel mult 45 de zile ."In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 9 din Legea nr. 90/2001, potrivit carora:"(1) Daca prim-ministrul se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 5 sau este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a indeplini atributiile prim-ministrului, pana la formarea noului Guvern. Interimatul pe perioada imposibilitatii exercitarii atributiilor inceteaza daca prim-ministrul isi reia activitatea in Guvern in cel mult 45 de zile .(2) Prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si celorlalti membri ai Guvernului, la propunerea prim- ministrului, pentru o perioada de cel mult 45 de zile .(3) In situatiile prevazute la alin. (2), inauntrul termenului de 45 de zile, prim-ministrul va initia procedurile prevazute de lege pentru numirea unui alt membru al Guvernului."Ca atare, si avand in vedere si jurisprudenta Curtii Constitutionale, interimatul reprezinta situatia in care o persoana indeplineste, in conditiile stabilite de lege, pe o perioada determinata, atributiile unei alte persoane ce ocupa o demnitate sau o functie publica. Interimatul functiei de ministru se refera la situatia in care conducerea unui minister este exercitata, pentru o perioada de cel mult 45 de zile, de un alt membru al Guvernului decat ministrul titular, a carui functie a incetat in conditiile art. 106 din Constitutie sau care este in imposibilitatea de a-si exercita atributiile (a se vedea in acest sens Decizia nr. 1.559 din 18 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 823 din 30.11.2009).Institutia interimatului, in cazul unei remanieri guvernamentale prin care se schimba structura sau compozitia politica a Guvernului, trebuie privita in spiritul Legii fundamentale, respectiv aceea de a asigura functionarea Guvernului, in ansamblul sau. In cazul de fata, interimatele solicitate de prim-ministru nu au fost de natura sa asigure functionarea Guvernului, cata vreme au existat portofolii pentru care durata interimatului a expirat, iar Parlamentul este autoritatea competenta sa aprobe numirea unor ministri titulari.Or, in prezenta cauza, situatia de fapt a fost urmatoarea: interimatul pentru o functie de vicepremier expirase inca din data de 16 august, iar pentru alte doua portofolii ocupate provizoriu, implinirea termenului de 45 de zile pentru interimate era iminenta; pentru toate aceste portofolii, in conditiile modificarii compozitiei politice a Guvernului, competenta numirii de noi ministri este una partajata intre Presedinte si Parlament, in conditiile art. 85 alin. (3) din Constitutie . Cu privire la aceste trei functii, prim-ministrul nu a inteles sa se adreseze Parlamentului nici pana la acest moment. In aceste conditii, chiar daca Presedintele ar fi dat curs propunerilor de desemnare a altor trei ministri interimari, acest fapt nu ar fi condus la asigurarea functionarii Guvernului si la respectarea votului Parlamentului, cata vreme prim-ministrul nu a inteles sa solicite aprobarea Parlamentului pentru niciuna dintre functiile vacante.Compatibilitatea procedurii prevazute de art. 85 alin. (3) cu cea de la art. 107 alin. (4) din Constitutie nu presupune faptul ca solicitarea si obtinerea unui acord al Parlamentului cu privire la remanierea guvernamentala este intotdeauna precedata de instituirea unor interimate. In cauza dedusa judecatii, a admite ca Presedintele Romaniei era obligat sa desemneze ministri interimari pentru cele trei functii devenite vacante ar echivala cu admiterea interpretarii ca, in situatia in care compozitia politica a Guvernului se schimba, procedura interimatului este obligatoriu prealabila celei de solicitare a aprobarii Parlamentului pentru remaniere. In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a admis ca desemnarea ministrilor interimari nu are nevoie de acordul Parlamentului, insa in aceasta ipoteza Curtea nu a instituit si obligativitatea desemnarii unui interimar.Din interpretarea sistematica a dispozitiilor art. 107 alin. (3) si (4), art. 80 alin. (2) si art. 85 alin. (3) din Constitutie rezulta faptul ca Presedintele este singura autoritate competenta sa desemneze un prim-ministru interimar, in situatiile prevazute de art. 106. In cazul ministrilor, aceasta atributie nu poate fi exercitata in mod corespunzator, la propunerea prim-ministrului, facand abstractie de rolul constitutional al Presedintelui prevazut de art. 80 alin. (2), respectiv acela de a veghea la buna functionare a autoritatilor publice.Aceasta inseamna ca ori de cate ori prin desemnarea unor ministri interimari nu se asigura functionarea Guvernului in ansamblul sau si in acord cu votul de incredere acordat de Parlament, premierul este obligat sa actioneze cu celeritate pentru validarea echipei guvernamentale in Parlament, iar Presedintele actioneaza in acord cu rolul sau constitutional prevazut de dispozitiile art. 80 alin. (2). Aceasta este una dintre ratiunile pentru care in cuprinsul art. 107 alin. (4) se foloseste sintagma "in mod corespunzator", sintagma care nu vizeaza doar procedura prevazuta la art. 107 alin. (3), ci are in vedere ansamblul dispozitiilor constitutionale referitoare la raporturile dintre cele doua autoritati din cadrul executivului.In prezenta cauza, sesizat cu propuneri succesive de remaniere, Presedintele Romaniei a subliniat constant obligatia prim-ministrului de a se prezenta in fata Parlamentului in scopul obtinerii aprobarii pentru remanierea guvernamentala, ca singura solutie constitutionala posibila. Aceasta cu atat mai mult cu cat, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, interimatul nu poate dura mai mult de 45 de zile de la vacantarea postului. Obtinerea acordului Parlamentului era cu atat mai necesara, nu numai in contextul schimbarii starii de fapt in plan politic in cadrul coalitiei de guvernare, dar si al expirarii altor doua interimate (de la Ministerul Educatiei Nationale si Ministerul Afacerilor Interne), coroborat cu imprejurarea ca prim-ministrul nu a formulat o propunere de numire a unui ministru titular pe postul de vicepremier in termenul constitutional (post vacantat ca urmare a demisiei domnului Viorel Stefan). Astfel, desi acest ultim interimat a expirat in data de 16 august 2019, propunerea premierului a fost transmisa 10 zile mai tarziu, in data de 26 august 2019. Din aceasta perspectiva, apreciem ca functionarea Guvernului, in alte conditii decat cele aprobate de Parlament, este imputabila prim-ministrului, caruia ii incumba obligatia de a depune toate diligentele pentru a asigura functionarea Guvernului in integralitate, in structura aprobata de Parlament. Loialitatea constitutionala impune nu doar respectarea literei Constitutiei, ci si a spiritului acesteia, numai astfel mecanismele constitutionale de reglaj si control reciproc (checks and balances) devenind eficiente.In plus, consideram ca este cu atat mai necesar ca Parlamentul sa isi exercite atributia prevazuta de art. 85 alin. (3), acesta fiind singura autoritate in masura sa clarifice si situatia Ministerului Afacerilor Externe, tocmai pentru a evita un veritabil conflict viitor cu privire la delimitarea competentelor in privinta unei eventuale remanieri a ministrului afacerilor externe. Aprobarea Parlamentului cu privire la remanierea guvernamentala reprezenta singurul cadru constitutional in care era posibila surmontarea evenimentelor survenite in functionarea Guvernului: situatii de interimat pentru care termenul fie a expirat, fie s-a apropiat de implinire, clarificarea situatiei Ministerului Afacerilor Externe, stabilirea compozitiei politice a Guvernului si, eventual, o alta structura a cabinetului.
Dintr-o alta perspectiva, invederam faptul ca, initial, prim- ministrul a admis ca situatia complexa in care se afla Guvernul impunea recurgerea la procedura prevazuta de art. 85 alin. (3) din Constitutie . Ulterior, la data de 11 septembrie 2019, prim- ministrul a transmis Presedintelui Romaniei propuneri de numire a ministrilor titulari pentru posturile pentru care propusese anterior desemnarea unor interimari. O atare conduita poate conduce numai la concluzia ca prim-ministrul a renuntat la solicitarea de desemnare a unor ministri interimari formulata in data de 27 august 2019.Pe de alta parte, refuzul desemnarii unor ministri interimari nu a fost de natura sa genereze un blocaj la nivelul ministerelor, iar daca, in fapt, acesta ar fi existat, nu ii este imputabil Presedintelui Romaniei.Astfel, dispozitiile art. 45 din Codul administrativ prevad un termen de 15 zile in care prim-ministrul poate lua act de demisia unui membru al Guvernului, termen suficient pentru luarea tuturor masurilor pentru asigurarea functionarii ministerelor. Instituirea unui termen de 15 zile conferit prim-ministrului are o ratiune similara preavizului din dreptul comun. In acest context, prim-ministrul nu-si poate invoca propria culpa. In plus, potrivit art. 43 alin. (2) din Codul administrativ, prim-ministrul dispunea si de un termen de 5 zile in care sa transmita Presedintelui Romaniei propunerea de vacantare a functiei de membru al Guvernului.Situatia generata de propunerea unor interimari este efectul unei crize politice determinate de iesirea ALDE de la guvernare, si nu un veritabil blocaj institutional.Astfel, avand la dispozitie o alta optiune, respectiv aceea de a solicita acordul Parlamentului, Guvernul si ministerele nu s-au aflat intr-o situatie de blocaj, nefiind indeplinita una dintre conditiile pentru existenta conflictului juridic de natura constitutionala.Pe de alta parte, potrivit art. 61 alin. (1) din Codul administrativ, secretarul general al ministerului si secretarii generali adjuncti "asigura stabilitatea functionarii ministerului, continuitatea conducerii si realizarea legaturilor functionale intre structurile ministerului, precum si cu celelalte autoritati si organe ale administratiei publice". De asemenea, potrivit art. 38 alin. (1) din Codul administrativ, "Guvernul adopta hotarari si ordonante in prezenta majoritatii membrilor sai. Hotararile si ordonantele se adopta prin consens. Daca nu se realizeaza consensul, hotaraste prim-ministrul". In aceste conditii, Executivul format din 27 de membri poate functiona cu un numar de 14 membri ai acestuia, in acest fel fiind asigurat cvorumul.In consecinta, in cauza nu a existat un blocaj institutional, cata vreme prim-ministrul dispunea de cadrul legal pentru rezolvarea situatiei, respectiv prezentarea in fata Parlamentului, conform art. 85 alin. (3) din Constitutie . * * *Avand in vedere toate aspectele relevate anterior, in dezacord cu solutia pronuntata cu majoritate de voturi de Curtea Constitutionala, la punctele 1, 2 si 3 din dispozitivul deciziei, consideram ca instanta de contencios constitutional ar fi trebuit sa constate ca in cauza nu a existat si nu exista un conflict juridic de natura constitutionala intre prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, deoarece:A� nu suntem in prezenta refuzului indeplinirii unei obligatii ce revenea Presedintelui Romaniei, cata vreme nu sunt indeplinite conditiile procedurii simplificate de remaniere prevazuta inart. 85 alin. (2) din Constitutie, remanierea fiind solicitata de prim-ministru simultan cu iesirea ALDE de la guvernare, situatie in care, schimbandu-se compozitia politica a Guvernului, Presedintele are obligatia de a exercita competenta prevazuta in art. 85 alin. (2) din Constitutie, numai dupa aprobarea Parlamentului si in urma sesizarii acestuia, conform prevederilor art. 85 alin. (3) din Legea fundamentala;A� nu suntem in prezenta unui blocaj institutional, conditie esentiala pentru constatarea existentei unui conflict juridic de natura constitutionala, deoarece a existat si exista un alt mod de inlaturare a presupusului blocaj, respectiv prim- ministrul avea la dispozitie procedura prevazuta de art. 85 alin. (3) din Constitutie, procedura care putea si poate fi demarata doar din initiativa sa, in acest mod subzistand toate premisele prin care un eventual blocaj putea fi inlaturat.
Judecator,Dr. Livia Stanciu
*OPINIE SEPARATA
In dezacord cu solutia pronuntata de Curtea Constitutionala formulam prezenta opinie separata, considerand ca cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre prim-ministrul Guvernului Romaniei, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, cerere formulata de prim-ministrul Guvernului Romaniei trebuia respinsa si trebuia sa se constate ca nu a existat si nu exista conflict juridic de natura constitutionala generat de refuzul Presedintelui Romaniei de a revoca ori numi unii ministri titulari sau de refuzul tacit al Presedintelui Romaniei de a numi ministri interimari de vreme ce a avut loc o schimbare a compozitiei politice a Guvernului.1.1. In prezenta cauza, la data de 11 septembrie 2019, Curtea Constitutionala a fost investita cu solutionarea unui pretins conflict juridic de natura constitutionala ce ar rezulta din refuzul Presedintelui Romaniei de a revoca din functie doi ministri, de a numi trei ministri interimari si de a numi cinci ministri titulari in conditiile in care, in ziua in care prim-ministrul Romaniei a inaintat propunerile de revocare din functie a doi ministri si, respectiv, de numire in functie a cinci ministri titulari, unul dintre cele doua partide politice care alcatuiau coalitia politica aflata la guvernare si-a anuntat public iesirea de la guvernare si trecerea in opozitie.1.2. In fapt, incepand cu data de 26 august 2019, Guvernul, in alcatuirea ce a primit votul de investitura consemnat in Hotararea Parlamentului nr. 1/2018, si-a schimbat compozitia politica . Astfel, pe 26 august 2019, prim-ministrul Romaniei a inaintat Presedintelui Romaniei cinci adrese prin care a propus doua revocari din functia de ministru si cinci numiri in functia de membru titular al Guvernului. In aceeasi zi, in urma unor negocieri politice care au esuat, ALDE a denuntat public protocolul de constituire a Coalitiei de guvernare pentru dezvoltare si democratie PSD - ALDE si a declarat, de asemenea public, iesirea sa de la guvernare. De altfel, aceste declaratii publice au fost urmate a doua zi (27 august 2019) de demisiile a trei ministri pe care ALDE ii avea in cadrul Guvernului. Demisia fiind un act unilateral de vointa al titularului functiei, nesusceptibil de control ori aprobare, Presedintele Romaniei a luat act de indata de cele trei demisii prin decretele nr. 676/2019, nr. 677/2019 si nr. 678/2019 si a constatat vacanta functiilor. In schimb, Presedintele Romaniei a refuzat sa dea curs solicitarilor de remaniere guvernamentala (revocare a unor alti ministri decat cei demisionari sau numire a unor ministri titulari ori, ulterior, interimari) in absenta unei hotarari a Parlamentului prin care sa fi fost validata noua compozitie politica a Guvernului. Prim-ministrul Guvernului Romaniei si-a intemeiat propunerile pe art. 85 alin. (2) din Constitutie, Presedintele Romaniei si-a intemeiat refuzul pe art. 85 alin. (3) din Constitutie .2.1. Art. 85 din Constitutia Romaniei cuprinde doua ipoteze distincte referitoare la remanierea guvernamentala: in cazul in care remanierea presupune inlocuirea unor membri ai Guvernului fara afectarea structurii ori compozitiei politice a acestuia ea se realizeaza de catre Presedinte la propunerea prim-ministrului (alineatul 2), iar in cazul in care remanierea vizeaza modificari ale structurii sau compozitiei politice a Guvernului ea presupune cu necesitate un vot al Parlamentului (alineatul 3).2.2. Notiunea de schimbare a compozitiei politice a Guvernului a fost interpretata in mod constant de Curtea Constitutionala dupa cum urmeaza: "Compozitia politica se refera la partidele care intra in alcatuirea Guvernului, schimbarea compozitiei politice intervenind in situatia in care prin remanierea guvernamentala sunt cooptate sau, dupa caz, scoase de la guvernare un partid politic sau mai multe." (Decizia nr. 1.560 din 18.11.2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 824 din 30.11.2009 si Decizia nr. 128 din 8.03.2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 292 din 22.04.2014).3. In aceste conditii, in baza Constitutiei Romaniei, incepand cu ziua de luni, 26 august 2019, data incepand cu care a intervenit schimbarea compozitiei politice a Guvernului, orice propuneri de modificare a compunerii echipei guvernamentale ar fi fost inaintate de prim-ministru Presedintelui Romaniei ele necesitau aprobarea Parlamentului pentru a fi incununate de succes. Altfel spus, incidente in aceasta procedura de remaniere guvernamentala erau doar dispozitiile art. 85 alin. (3) din Constitutie si nu cele ale art. 85 alin. (2). Cu toate acestea, refuzand sa respecte prevederile exprese si clare ale art. 85 din Constitutie, prim-ministrul Romaniei a investit Curtea Constitutionala cu solutionarea unui pretins conflict juridic de natura constitutionala invocand exclusiv alineatul (2) al articolului 85 din Constitutie .4.1. Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, un conflict juridic de natura constitutionala dintre autoritati publice "presupune acte sau actiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe isi aroga puteri, atributii sau competente care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice, ori omisiunea unor autoritati publice, constand in declinarea competentei sau in refuzul de a indeplini anumite acte care intra in obligatiile lor" (Decizia nr. 53 din 28.01.2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 17.02.2005). Ulterior, prin Decizia nr. 270 din 10.03.2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 290 din 15.04.2008, Curtea a statuat ca textul art. 146 lit. e) din Constitutie "stabileste competenta Curtii de a solutiona in fond orice conflict juridic de natura constitutionala ivit intre autoritatile publice, iar nu numai conflictele de competenta nascute intre acestea". In aceasta etapa intermediara a notiunii evolutive de conflict juridic de natura constitutionala Curtea Constitutionala a precizat ca de esenta lui este blocajul institutional, insa ulterior ea a precizat ca "regula este aceea ca, in masura in care exista mecanisme prin care autoritatile publice sa se autoregleze prin actiunea lor directa si nemijlocita, rolul Curtii Constitutionale devine unul subsidiar" (Decizia nr. 108 din 5.03.2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 257 din 9.04.2014 sau Decizia nr. 875 din 19.12.2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.903 din 21.12.2018). Mai recent, potrivit jurisprudentei Curtii, conflictele juridice de natura constitutionala nu se limiteaza numai la conflictele de competenta, pozitive sau negative, care ar putea crea blocaje institutionale, ci vizeaza "orice situatii juridice conflictuale a caror nastere rezida in mod direct in textul Constitutiei" (a se vedea si Decizia nr. 901 din 17.06.2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 503 din 21.07.2009). Inclusiv interpretarea diferita a unui articol constitutional poate ocaziona un conflict juridic de natura constitutionala (Decizia nr. 270/2008, precitata, sau Decizia nr. 538 din 12.09.2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.076 din 19.12.2018). In aparenta, in prezenta cauza ne-am afla in aceasta din urma situatie, de vreme ce ambele autoritati implicate in pretinsul conflict deferit jurisdictiei constitutionale fac referire la art. 85 din Constitutie, dar il interpreteaza diferit.4.2. Cu toate acestea, aceeasi jurisprudenta a Curtii Constitutionale a stabilit si ca nu orice conflict, probabil si posibil, intre autoritatile publice intra sub incidenta textului constitutional, ci numai conflictele juridice de natura constitutionala. (Decizia nr. 108/2014, precitata). Prin urmare, in aceasta categorie nu pot fi incluse conflictele de natura politica . Altfel spus, asa cum se arata in una dintre opiniile concurente la Decizia nr. 875/2018, precitata, chiar daca sunt deduse Curtii Constitutionale "unele conflicte raman in esenta si in continutul lor o simpla disputa politica". Diferentele ideologice ori de viziune politica sau chiar confruntarile dintre diversele forte politice tin de esenta unei democratii pluraliste si sunt chiar o garantie a sa, dar nu orice astfel de confruntari devin conflicte juridice de natura constitutionala in intelesul dat acestei notiuni de Constitutia Romaniei.4.3. In incercarea de a delimita cat mai clar conflictele de natura politica de cele juridice de natura constitutionala, jurisdictia constitutionala a aratat ca opiniile, judecatile de valoare sau afirmatiile unor persoane sau autoritati publice nu constituie prin ele insele conflicte juridice de natura constitutionala (Decizia nr. 53/2005, precitata, sau Decizia nr. 435 din 26.05.2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 576 din 4.07.2006).4.4. Mai mult, atunci cand o autoritate publica nu face altceva decat sa isi indeplineasca atributiile care i-au fost repartizate prin Constitutie, eventualul diferend ce ar apare in relatia cu o alta autoritate publica "nu poate fi echivalat din punct de vedere juridic cu un conflict in sensul autonom pe care il presupune art. 146 lit. e) din Constitutie" (Decizia nr. 285 din 21.05.2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 478 din 28.06.2014). Apreciem ca aceasta este situatia si in cauza de fata.5.1. Astfel, art. 85 alin. (2) din Constitutie are in vedere cazul in care "Presedintele revoca si numeste, la propunerea prim- ministrului, pe unii membri ai Guvernului". Curtea Constitutionala a sustinut in mod constant ca "interpretarea literala a textului impune concluzia ca, in acest caz, Presedintele [...] se afla in situatia de a decide el insusi numirea unor ministri, la propunerea prim-ministrului. Actul de decizie in aceasta faza fiind prin definitie un act de vointa, este evident ca Presedintele are libertatea de a primi propunerea prim-ministrului sau de a-i cere sa faca o alta propunere" (Decizia nr. 356 din 5.04.2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 322 din 14.05.2007, Decizia nr. 98 din 7.02.2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 22.02.2008, Decizia nr. 799 din 17.06.2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 440 din 23.06.2011). De altfel, in Decizia nr. 98/2008 Curtea a aratat si ca motivele pentru care Presedintele poate cere prim-ministrului sa faca o noua propunere "nu pot fi cenzurate de prim-ministru, care, in procedura prevazuta de art. 85 alin. (2) din Constitutie nu are decat dreptul de a propune Presedintelui numirea unui ministru, iar nu competenta decizionala".5.2. De vreme ce textul articolului 85 din Constitutie nu face nicio diferenta intre revocare si numire, mentionandu-le impreuna, legate printr-o conjunctie si intr-o succesiune logica din punct de vedere temporal, in virtutea adagiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, inseamna ca nici interpretul nu ar putea impune un regim juridic diferit acestor doua atributii constitutionale pe care le exercita Presedintele Romaniei in procedura remanierii guvernamentale. Orice incercare de a crea in mod artificial o distinctie de regim juridic intre revocarea si numirea prevazute de art. 85 din Constitutie ramane arbitrara in absenta unei justificari rationale. A sustine, precum opinia majoritara, ca revocarea nu are drept consecinta directa inlocuirea unui membru al Guvernului, ci urmareste strict vacantarea postului de membru al Guvernului echivaleaza cu sustinerea ideii ca un prim-ministru ar putea urmari sa blocheze activitatea unui sau unor ministere din propriul Guvern. La prima vedere un astfel de rationament pare absurd, dar nu imposibil. A duce mai departe acest sofism si a sustine ca prin refuzul acceptarii unei astfel de revocari, adica una realizata exclusiv cu scopul de a vacanta unul sau mai multe posturi de ministru, o alta autoritate publica determina un blocaj in functionarea Guvernului, asa cum se argumenteaza in cererea introductiva si in opinia majoritara, nu releva nici de domeniul juridic si nici de cel al politicului.5.3. In acest context decizia Curtii Constitutionale nr. 875/2018, precitata, ramane singulara prin aceea ca este unica din intreaga jurisprudenta a Curtii Constitutionale in care aceasta a identificat o diferenta intre cele doua atributii ale Presedintelui Romaniei reglementate de art. 85 alin. (2) din Constitutie . Este interesant si faptul ca ea pare sa fie singurul reper al opiniei majoritare din prezenta decizie in aceasta privinta, ceea ce ignora fara o justificare rationala o jurisprudenta anterioara constanta si contrara. Astfel, opinia majoritara afirma ca "motivele pentru care prim-ministrul poate solicita Presedintelui Romaniei declararea vacantei functiei de membru al Guvernului ca urmare a revocarii" nu sunt prevazute de legislatia in vigoare, caci aceasta "nu include vreo conditie care sa-l constranga pe prim-ministru atunci cand apreciaza ca este necesara revocarea unui membru al Guvernului", pentru a dezvolta ideea prezenta deja in Decizia nr. 875/2018, conform careia "Presedintele nu poate cenzura motivele pentru care prim-ministrul a inaintat propunerea de revocare a unui membru al Guvernului si nu se poate opune deciziei prim-ministrului de a opera anumite modificari in componenta Guvernului, aceasta fiind competenta exclusiva si nepartajata a sefului Guvernului". Numai ca, pe de o parte, legislatia in vigoare nu prevede nici ca Presedintele Romaniei trebuie "sa raspunda de indata, in scris si motivat" cu privire la refuzul de a revoca sau numi ministri titulari ori interimari, asa cum se solicita prin opinia majoritara. Astfel de "constrangeri" sunt o creatie a jurisdictiei constitutionale, de data extrem de recenta si care vine in flagranta contradictie cu o bogata jurisprudenta anterioara in care nu era vorba de vreun document formal, scris, prin care sa se prezinte motivele refuzului, ci doar de constatarea posibilitatii Presedintelui de a refuza, motivat, propunerea facuta de prim-ministru. Pe de alta parte, cata vreme art. 85 alin. (2) din Constitutie face vorbire de revocarea ce este facuta de Presedinte la propunerea prim- ministrului, este dificil de sustinut ca oricare din cele doua autoritati publice ar avea competente exclusive si nepartajate in materie. Dimpotriva, ambele autoritati trebuie sa conlucreze pentru a finaliza procedura remanierii guvernamentale indiferent ca este vorba de revocarea sau de numirea unor membri ai Guvernului.5.4. De altfel, rolul fiecareia dintre cele doua autoritati publice din sfera Executivului este conturat precis de Legea fundamentala si marcat, de data aceasta, printr-o diferenta de terminologie juridica notabila, ceea ce conduce la o diferenta de regim juridic. Cu referire la interpretarea literala a art. 85 alin. (2) din Constitutie (mentionata in deciziile nr. 356/2007, nr. 98/2008, nr. 799/2011 precitate), din punct de vedere semantic, prim-ministrul "propune", ceea ce in dictionarele explicative ale limbii romane este definit ca o actiune prin care se formuleaza o recomandare, o sugestie, in vreme ce Presedintele "revoca si numeste", ceea ce in dictionarele explicative ale limbii romane este definit ca o actiune prin care se decide, se stabileste. Sensul denotativ al cuvintelor "propune", respectiv "numeste si revoca" este clar si constant in limba romana, fapt care conduce la o interpretare gramaticala si teleologica a textului in sensul obligatiei de colaborare intre prim-ministru si Presedinte, nicidecum la ideea de competente exclusive. Conform art. 85 alin. (2) din Constitutie, aceste roluri diferite revin Presedintelui Romaniei si, respectiv, prim- ministrului Guvernului Romaniei indiferent ca este vorba de revocarea sau de numirea unor membri ai Guvernului in cadrul remanierii ce nu implica schimbarea compozitiei politice a Guvernului.5.5. Prin urmare, ideea ca Legea fundamentala nu ar stabili in sarcina prim-ministrului o obligatie constitutionala de a se consulta in prealabil cu Presedintele in vederea realizarii unei remanieri guvernamentale contravine textului Constitutiei in vigoare si jurisprudentei constante in materie a jurisdictiei constitutionale. In plus, aceasta asertiune contravine si principiului colaborarii loiale dintre autoritatile statului atat de des invocat de jurisdictia constitutionala. Constitutia Romaniei nu a consacrat o separatie rigida a puterilor in stat (de exemplu, ea nu interzice cumulul demnitatii de parlamentar cu cea de ministru), ci una supla, in cadrul careia colaborarea celor trei puteri este necesara pentru buna functionare a mecanismului statal. Prin urmare, pentru a fi realizata o simpla remaniere guvernamentala sunt necesare informari si consultari reciproce intre prim-ministru si Presedinte chiar si in absenta unei prevederi exprese a Constitutiei.5.6. De altfel, adesea invocata in jurisprudenta Curtii Constitutionale a Romaniei, Comisia de la Venetia a aratat in Avizul privind compatibilitatea cu principiile constitutionale si statul de drept a actiunilor Guvernului Romaniei cu privire la alte institutii ale statului si Ordonanta de urgenta a Guvernului de modificare a Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si Ordonanta de urgenta a Guvernului de modificare si completare a Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului in Romania, aviz adoptat de la cea de-a 93-a Sesiune Plenara/Venetia, 14-15 decembrie 2012 citat in extenso in Decizia nr. 611 din 3.10.2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 877 din 7.11.2017, urmatoarele:"72. Respectarea statului de drept nu poate fi limitata numai la punerea in aplicare a prevederilor explicite si formale ale legii si ale Constitutiei. Aceasta implica, de asemenea, comportament si practici constitutionale, care sa faciliteze conformitatea cu regulile formale de catre toate organele constitutionale si respectul reciproc intre acestea.73. In Romania culturile politice si constitutionale trebuie dezvoltate. Demnitarii nu urmaresc intotdeauna interesele statului ca un intreg. [...] O astfel de lipsa de respect fata de institutii este strans legata de o alta problema in cultura politica si constitutionala, si anume incalcarea principiului cooperarii loiale intre institutii. Acest principiu este de o importanta deosebita in cazurile in care functii precum, de exemplu, cea de Presedinte si cea de prim-ministru sunt detinute de persoane cu convingeri politice diferite. Numai respectul reciproc poate duce la stabilirea unor practici mutual acceptate, care sunt in conformitate cu patrimoniul constitutional european si care permit unei tari sa evite si sa depaseasca crizele cu seninatate."5.7. Avand in vedere ca functia de ministru este una politica, informarile si consultarile reciproce dintre prim-ministru si Presedinte au preponderent natura politica . In cadrul lor intre cele doua autoritati publice pot aparea divergente. Toate aceste interactiuni insa nu sunt de natura juridica, ci eminamente politica . Nu e mai putin adevarat ca interactiuni politice intre diversi actori (Presedinte, prim-ministru, parlamentari, partide politice, grupuri parlamentare etc.) determina consecinte de natura juridica prin aceea ca, in final, se poate ajunge la remanierea guvernamentala sau nu. Constitutia nu a stabilit detaliat modalitatea in care trebuie purtate negocierile politice in vederea unei remanieri guvernamentale, ci a precizat exclusiv modul in care se ia act in plan juridic de rezultatul negocierii politice. Daca negocierea politica se finalizeaza cu o remaniere simpla este suficienta numirea unor ministri de catre Presedintele Romaniei la propunerea prim- ministrului. Daca negocierea politica se finalizeaza cu o schimbare in compozitia politica a Guvernului devine necesar un vot al Parlamentului.5.8. Pe de alta parte, nu se poate sustine nici ca alineatul 2 al art. 85 din Constitutie este regula in materie in vreme ce alineatul 3 ar constitui o exceptie si nici ca alineatului 2 ar trebui sa i se acorde prioritate de aplicare in fata alineatului 3 din acelasi articol, eventual chiar lasandu-l pe acesta din urma inoperant. Modalitatea de redactare a normei juridice din art. 85 din Constitutie nu lasa loc de interpretari. Textele alineatelor 2, respectiv 3 ale art. 85 vizeaza ipoteze normative alternative: "in caz de. . ." si "daca. . .". Altfel spus (si intr-o terminologie colocviala), in ipoteza in care se constata ca situatia politica este de un anumit fel (continuitate politica la guvernare) consecinta juridica este remanierea simpla, in ipoteza in care se constata ca situatia politica este de alta natura (discontinuitate politica la guvernare) consecinta juridica este restructurarea Guvernului. Tertium non datur.5.9. De altfel, distinctia de substanta dintre cele doua ipoteze normative face imposibila si mixarea aleatorie a consecintelor lor juridice. Nu este posibila revocarea unui ministru in baza art. 85 alin. (2) si numirea unui titular doar pentru respectivul portofoliu in baza art. 85 alin. (3) din Constitutie, adica dupa un vot al Parlamentului. In egala masura, nu este posibila nici schimbarea compozitiei politice a Guvernului in baza art. 85 alin. (3) din Constitutie urmata de numirea unor ministri prin simpla colaborare dintre Presedinte si prim-ministru, cu eludarea rolului decizional pe care Parlamentul il are in cadrul acestei proceduri.5.10. Situatia particulara a numirii unor ministri interimari, in baza art. 107 alin. (3) din Constitutie, a facut si ea obiectul unei bogate si constante jurisprudente a Curtii Constitutionale, care a stabilit ca "prin desemnarea unui sau unor ministri interimari nu are loc o remaniere guvernamentala (s.n.)" (Decizia nr. 1.560/2009 precitata). Jurisdictia constitutionala a precizat si ca nu se poate sustine ca art. 85 alin. (3) din Constitutie nu face nicio distinctie intre ministri titulari si ministri interimari tocmai pentru ca "ipoteza aplicarii [art. 85 alin. (3)] este foarte clar definita de legiuitorul constituant, ceea ce exclude necesitatea realizarii vreunei distinctii" (Decizia nr. 1.559/18.11.2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 823 din 30.11.2009). De asemenea, nu poate fi primita sustinerea potrivit careia, in cazul desemnarii ministrilor interimari, nerespectarea procedurii impuse de art. 85 alin. (3) din Constitutie ar crea un regim discriminatoriu intre candidatii la functia de ministru, intrucat ministrii interimari nu sunt "candidati la functia de ministru", ci ministri in functie care exercita pe o perioada de cel mult 45 de zile si atributiile altui membru al Guvernului a carui functie a fost declarata vacanta (Decizia nr. 1.559/2009, precitata). Prin urmare, institutia ministrului interimar are ca finalitate asigurarea temporara a functionarii Guvernului investit de Parlament in situatia in care survin oricare dintre cauzele de incetare a functiei de membru al Guvernului prevazute de art. 106 din Constitutie . Ea nu poate fi incidenta in cadrul procedurii prevazute de art. 85 alin. (3) din Constitutie ce presupune o noua aprobare a Parlamentului pentru un Guvern cu o compozitie politica diferita de cea pentru care a fost dat votul initial de investitura si nici in cadrul procedurii prevazute de art. 85 alin. (2) din Constitutie, caci acesta se refera la numirea unor ministri titulari, si nu la cei interimari.5.11. A sustine, precum opinia majoritara, ca "prin refuzul Presedintelui Romaniei de a numi ministri interimari s-a creat un blocaj institutional la nivelul activitatii Guvernului" revine cu negarea ipotezei de la care s-a pornit, anume aceea ca revocarea unui ministru "reprezinta un mijloc legal pus la dispozitia prim-ministrului pentru vacantarea unei functii din structura Guvernului [...] exclusiv in sensul respectarii formalismului si a principiului simetriei". Daca revocarea este pur formala si serveste doar la vacantarea unei functii, de ce ar mai fi nevoie de inlocuirea ministrului revocat? Iar daca totusi s-a ajuns la vacantarea functiei, adica obiectivul urmarit a fost atins, de ce pentru eventualele probleme survenite (care pot ajunge pana la blocaje institutionale) ca urmare a deciziei prim- ministrului ar fi responsabila o alta autoritate publica? Daca revocarea nu are alt scop decat vacantarea unei functii din Guvern, numirea unor ministri interimari (sau titulari) nu mai este necesara.5.12. Insa desemnarea unor ministri interimari nu este nici obligatorie in cazul de fata, deoarece schimbarea compozitiei politice a Guvernului face inoperante prevederile art. 107 alin. (3) si (4) din Constitutie atata vreme cat acestea sunt corelate cu art. 85 alin. (2) din Constitutie, precum in cererea introductiva. In Decizia nr. 1.559/2009, precitata si invocata si de opinia majoritara, dar pentru sustinerea unui punct de vedere contrar, Curtea Constitutionala a precizat ca numirea unor ministri interimari de catre Presedintele Romaniei este posibila, si nu ca ea ar fi obligatorie, in orice caz nu in absenta unor imperios necesare consultari si negocieri politice. Faptul ca atat opinia majoritara, cat si cea separata invoca aceeasi decizie anterioara a Curtii Constitutionale, dar in sensuri diferite, poate fi o dovada a faptului ca ea nu este pe deplin relevanta in speta.6.1. In cauza de fata ne aflam in situatia in care o coalitie politica aflata la guvernare s-a destramat din motive de natura politica . Unul dintre cele doua partide politice aflate in coalitia de guvernamant a declarat public pe 26 august 2019 ca a iesit de la guvernare. Acest fapt obiectiv, de natura eminamente politica, numit de art. 85 din Constitutie "schimbarea compozitiei politice a Guvernului", atrage consecinta juridica a aplicarii art. 85 alin. (3) din Constitutia Romaniei. Intr-o astfel de situatie ignorarea art. 85 alin. (3) din legea fundamentala ar echivala cu frauda la Constitutie si ar putea fi cauza unui veritabil conflict juridic de natura constitutionala.
6.2. Aceste dificultati politice din cadrul acum defunctei coalitii de guvernare au generat disfunctionalitati in plan juridic, la nivelul Guvernului, ceea ce ar fi trebuit sa conduca la negocieri politice pentru iesirea din impas. Impasul astfel conturat nu este un blocaj institutional apt sa genereze un conflict juridic de natura constitutionala in sensul dat acestei sintagme de jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale atata vreme cat "exista mecanisme prin care autoritatile publice sa se autoregleze prin actiunea lor directa si nemijlocita" (Decizia nr. 108/2014 sau Decizia nr. 875/2018, precitate). Chiar daca situatia politica este una in care divergentele predomina, solutiile juridice raman aceleasi: remanierea simpla presupune colaborarea dintre Presedintele Romaniei si prim-ministrul Guvernului Romaniei, adica aplicarea art. 85 alin. (2), in vreme ce schimbarea compozitiei politice a Guvernului face necesara aprobarea Parlamentului, adica aplicarea art. 85 alin. (3).6.3. Jurisprudenta constanta de pana acum a Curtii Constitutionale a confirmat aceasta interpretare a textului art. 85 din Constitutie, bazata pe buna-credinta si colaborarea loiala dintre autoritatile statului. Ducand mai departe unele rationamente dezvoltate anterior in cadrul acestei jurisprudente constante, pentru ca Presedintele sa se poata afla in situatia de a cenzura motivele pentru care prim-ministrul a inaintat o propunere de revocare a unui membru al Guvernului (asa cum se afirma in Decizia nr. 875/2018), trebuie ca prim-ministrul sa fi formulat astfel de motive, ceea ce ar fi posibil in cadrul unor negocieri politice, dar nu se regaseste nicaieri in adresele trimise Presedintelui Romaniei si anexate cererii adresate Curtii Constitutionale de catre prim-ministru. De principiu, in dreptul public revocarea este o masura care trebuie motivata, fie si de ineficienta actiunii ministrului in plan exclusiv politic ori prin raportare la programul de guvernare, dar in speta de fata nu se poate identifica nici macar o intentie de motivare pentru revocarile propuse. Pentru ca prim-ministrul sa se afle in situatia de a cenzura motivele pentru care Presedintele poate cere prim- ministrului sa faca o noua propunere (asa cum se afirma in Decizia nr. 98/2008), Presedintele trebuie sa aiba ocazia de a prezenta respectivele motive, ceea ce Presedintele a facut in repetate randuri in mod public, dar nu in cadrul unor negocieri politice pentru ca acestea nu au avut loc. Faptul ca prim- ministrul a trimis adrese prin care a solicitat Presedintelui sa ia act de propunerile sale nu tine loc de negociere politica, dar nici nu obliga Presedintele sa se conformeze unor sugestii. Politica faptului implinit este considerata agresiva in planul relatiilor internationale si cu greu ar putea fi apreciata in mod diferit in cadrul altor tipuri de interactiuni politice ori sociale.6.4. Absenta dialogului politic nu poate fi suplinita juridic. Indiferent cat de detaliat ar fi putut fi redactata Constitutia Romaniei sau oricat de generica este perceputa reglementarea sa, ea nu are cum sa inlocuiasca informarea si consultarea politica dintre actori politici. Din aceste motive consideram ca nu ne aflam in prezenta unui conflict juridic de natura constitutionala, ci a unuia exclusiv politic. La data redactarii prezentei opinii separate rezolvarea sa corecta, in conformitate cu prevederile art. 85 alin. (3) din Constitutia Romaniei, inca se lasa asteptata.7. In plus, merita facuta inca o precizare. Atunci cand parlamentarii au dorit sa revizuiasca art. 85 din Constitutie si sa prevada faptul ca "Presedintele Romaniei nu poate refuza propunerea prim-ministrului de revocare si numire a unor membri ai Guvernului", Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi, a recomandat reformularea prevederii in sensul potrivit caruia "Presedintele Romaniei poate refuza propunerea prim- ministrului de numire a unor membri ai Guvernului pentru neindeplinirea conditiilor legale" (Decizia nr. 80/14.02.2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 246 din 7.04.2014). Jurisdictia constitutionala a observat ca, in mod obiectiv, in situatia remanierii guvernamentale, Presedintele revoca si numeste, in vreme ce in ipoteza vacantei postului (urmare, de exemplu, unei demisii) el poate doar sa numeasca unii membri ai Guvernului, pe cand, in cazul restructurarii Guvernului, Presedintele este tinut de votul Parlamentului. A impune o limitare de acest tip Presedintelui Romaniei, prin stabilirea unei unice conduite indiferent de varietatea situatiilor avute in vedere de art. 85 din legea fundamentala, a fost calificata atunci drept "lipsita de logica juridica" de vreme ce ea ignora si rolul Parlamentului in cadrul acestor proceduri. "Prim- ministrul nu poate impune o anumita optiune cu privire la persoanele care vor ocupa functia de membru al Guvernului nici Parlamentului si nici Presedintelui, autoritatile statului avand obligatia constitutionala de a-si exercita cu buna-credinta si in spiritul colaborarii loiale competentele pe care Legea fundamentala le stabileste in sarcina fiecareia" (Decizia nr. 80/2014, precitata).8.1. Pe cale de consecinta in prezenta cauza nu a existat si nu exista conflict juridic de natura constitutionala intre prim-ministrul Guvernului Romaniei si Presedintele Romaniei in legatura cu refuzul revocarii unor ministri in baza art. 85 alin. (2) din Constitutie si nu a existat si nu exista conflict juridic de natura constitutionala in privinta refuzului tacit de a numi ministri interimari in baza art. 107 alin. (3) din Constitutie .8.2. Cat despre obligarea Presedintelui Romaniei la a raspunde de indata, in scris si motivat, cu privire la refuzul asupra propunerilor de numire in functia de ministru titular in conditiile in care, cu unanimitate de voturi, Curtea Constitutionala a constatat ca nu exista conflict juridic de natura constitutionala in aceasta privinta, ea apare drept o contradictio in terminis.
Judecator,Elena-Simina Tanasescu
Decizia CCR 279/17.06.2015 nu este aplicabila atunci cand decizia de suspendare fost consolidata prin trimiterea in judecata a salariatului pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta Pronuntaţă de: Curtea de Apel Brasov - Decizia civila nr. 897/26.06.2019
Perioada serviciului de permanenta al procurorilor fara prestarea activitatii nu constituie timp de lucru Pronuntaţă de: Tribunalul Valcea - Sentinta Civila nr. 867 din 24.09.2020.
Decizia CCR nr. 657/2019 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a sintagmei "pe baza de abonament" - Legea 1/2011 Pronuntaţă de: Curtea Constitutionala a Romaniei
Decizia CCR nr. 466/2019 - admiterea obiectiei de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum si a Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie Pronuntaţă de: Curtea Constitutionala a Romaniei
CCR - Decizia 506/2019 asupra obiectiei de neconstitutionalitate a unor dispozitii din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice Pronuntaţă de: Curtea Constitutionala a Romaniei
Decizia nr. 439/2019 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea art. 109 din Codul Rutier Pronuntaţă de: Curtea Constitutionala a Romaniei
Decizia nr. 417/2019 - conflict juridic constitutional intre Parlament si ICCJ Pronuntaţă de: Curtea Constitutionala a Romaniei
Decizia CCR nr. 388/2019 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a unor dispozitii din Legea 115/1996 si din Legea 176/2010 Pronuntaţă de: Curtea Constitutionala a Romaniei
Decizia nr. 398/2019 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 506 din Codul de procedura civila Pronuntaţă de: Curtea Constitutionala a Romaniei
Conditiile in care se poate construi pe un teren privat cu functiunea de spatiu verde, dupa suspendarea PUZ-urilor coordonatoare de sector Sursa: Roxana Dudau, Partener Asociat si coordonator al practicii de drept imobiliar din cadrul Radu si Asociatii SPRL
Dialogurile MCP � Oportunitatea reorganizarii angajatorului vs. Legalitarea concedierii salariatilor Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Un salariat are dreptul, pentru perioada cuprinsa intre concedierea sa nelegala si reintegrarea sa in functia detinuta anterior, la concediu anual platit Sursa: EuroAvocatura.ro
Incidenta Deciziei CCR nr. 279/2015 asupra contractelor de munca suspendate la data pronuntarii. Neretroactivitate si neconstitutionalitate Sursa: Irina Maria Diculescu
Aplicarea unui spor obligatoriu la pedeapsa principala a inchisorii � pedeapsa echitabila sau asuprire neconstitutionala Sursa: Irina Maria Diculescu
Egalitatea in drepturi la acordarea pensiei sociale minime garantate Sursa: EuroAvocatura.ro
Reglementarea administratiei publice, centrale si locale, in Noul Cod Administrativ (II) Sursa: Irina Maria Diculescu