In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca, intre partile acestui proces, a existat un raport juridic contractual care a luat nastere prin incheierea contractului de munca inregistrat sub nr. CEN#x/127/24.03.2017, fiind angajat in functia de inginer COD: x, pentru o perioada determinata, in vederea verificarii aptitudinilor, durata timpului de lucru fiind de 8 ore.
Ulterior, intrucat corespundea din punct de vedere profesional necesitatilor societatii angajatoare, a incheiat actul aditional nr. 335/24.04.2017 prin care s-au modificat cateva elemente esentiale ale contractului individual de munca .
Astfel, reclamantul a precizat ca a fost modificat locul de munca de la Centrala S.C. E.S. a. la Sucursala E.Egipt si salariul de la suma de 2. 729 lei la suma de 4. 450 lei, fiind stabilita in favoarea sa si o diurna lunara ca urmare a faptului ca urma sa lucreze in strainatate, actul aditional fiind valabil pe toata perioada - 25.04. x17.
Ulterior, a mai fost incheiat un alt act aditional, prin care i s-a marit salariul la 6. 831 lei.
Reclamantul a sustinut ca si-a indeplinit cu constiinciozitate sarcinile de serviciu, insa, fiind departe de casa si familie si nefiind remunerat in conformitate cu dispozitiile contractului de munca si ale legislatiei in vigoare, a inteles sa solicite incetarea raportului de munca .
Prin Decizia nr. 702/13.12.2017 emisa de reprezentantii S.C. E.S. a. s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului, conform art. 55 lit. b) Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), respectiv prin acordul partilor si, fata de faptul ca angajatorul nu si-a indeplinit toate obligatiile pecuniare asumate, a inteles sa initieze prezentul demers judiciar, solicitand sa i se achite contravaloarea orelor suplimentare efectuate in perioada 25.04. x17 la Sucursala E.din Egipt.
In opinia reclamantului, s.parata trebuie sa ii achite o .sume de bani la care s-a obligat atat prin contractul individual de munca, cat si prin cel colectiv de munca, si care exced salariului de baza, respectiv contravaloarea orelor suplimentare lucrate in perioada in care isi desfasura activitatea la sucursala din Egipt.
In continuare, reclamantul a invederat ca, potrivit art. H alin. 1 din contractul individual de munca nr. CEN # x/127/24.03.2017, durata muncii a fost stabilita ca fiind de 8 ore/zi, adica 40 de ore/saptamana, aceasta dispozitie contractuala fiind in acord cu art. 37 din contractul colectiv de munca la nivelul societatii pentru anii 2015 - 2017, potrivit cu care norma intreaga de munca este de 8 ore, dar si cu art. 112 C. muncii.
Prin actul aditional nr. 335/24.04.2017, norma de munca nu a fost modificata, ci doar programul de munca, precizandu-se in art. 5 ca ``programul de munca este specific locului de munca unde isi va desfasura efectiv activitatea salariatul``.
Astfel, reclamantul a mentionat ca a fost angajat sa desfasoare o activitate de 8 ore/zi, adica 40 ore/saptamana si aproximativ 160/168 ore/luna, insa, cu toate acestea, programul in Egipt era diferit.
Astfel, de sambata pana miercuri lucra de la ora 7.00 la ora 19.00, joi de la ora 6.00 la ora 16.00, iar vinerea ar fi trebuit sa fie zi libera, dar, in realitate, din cauza volumului foarte mare de munca, era nevoit sa acopere si aceasta zi.
Atributiile reclamantului vizau: aprovizionarea cu materiale de sudura a magaziei intermediare, autorizarea sudorilor in functie de necesitatea santierului, supravegherea sudorilor pe santier, intocmirea documentatiei preliminara probelor de presiune, verificarea tuturor sudurilor din santier conform documentatiei, impreuna cu inspectorul de specialitate, asistarea la proba de presiune, aceste atributii necesitand o atentie sporita, intrucat, raspundea pentru activitatea sudorilor si orice deficienta putea produce pagube materiale, dar si umane.
Totodata, reclamantul a precizat ca, asa cum a aratat, programul sau nu era de 8 ore/zi, dupa cum prevedea contractul de munca si pentru care era platit, ci era de 10, chiar 12 ore pe zi, in ziua libera, programul variind in functie de necesitati.
Astfel, lucra 6 zile din 7, uneori chiar 7 zile din 7, cu ore suplimentare zilnic, insa, era remunerat doar pentru 40 de ore/saptamana, desi, atat contractul individual de munca, cat si contractul colectiv de munca la nivel de societate, dar si Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) prevedeau, expres, ca orele in plus fata de cele 40 saptamanale se platesc prin aplicarea unui spor de 75% din salariul de baza .
In Egipt, pe baza condicii de prezenta, se intocmeau pontaje cu orele lucrate, situatia fiind transmisa si la sediul central al societatii, la Bucuresti, in aceste pontaje nefiind cuprinse orele lucrate vinerea care era considerata zi libera, sarbatoare legala in statul respectiv.
Cu toate acestea, in Romania, ca si colegii sai, reclamantul era platit dupa un alt pontaj, diferit, potrivit caruia norma de lucru era de 8 ore timp de 5 zile, doua fiind libere, practic pentru aceeasi situatie de fapt, existand doua pontaje diferite cu mentiuni diferite.
In considerarea pontajului din Romania, reclamantului i s-a achitat doar salariul de baza, fara sporuri, dupa cum rezulta din fluturasii de salariu pe care l-a depus la dosar, desi, dupa cum a aratat si rezulta si din pontajul paralel, a efectuat multe ore suplimentare.
In opinia reclamantului, nu i-au fost platite: pentru luna aprilie - 26 ore suplimentare; pentru luna mai - 72 ore suplimentare; pentru luna iunie - 94 ore suplimentare; pentru luna iulie - 102 ore s uplimentare; pentru luna august - 98 ore suplimentare; pentru luna septembrie - 102 ore suplimentare; pentru luna octombrie - 66 ore suplimentare; pentru luna noiembrie - 136 ore suplimentare; pentru luna decembrie - 54 ore suplimentare.
Reclamantul a prec izat ca este doar in posesia pontajelor aferente lunilor septembrie - decembrie 2017, sens in care a solicitat obligarea societatii parate sa le depuna si pe cele aferente lunilor aprilie - august 2017, in ambele variante.
Or, toate aceste imprejurari dovedesc ca i s-a platit doar salariul de baza, nu si sporul orelor suplimentare, desi efectuarea acestora rezulta din actele care emana chiar de la s.parata.
Potrivit sustinerilor reclamantului, in situatia sa sunt si alti angajati/fosti angajati ai S.C. E.S. a. care, fie au formulat cereri pentru plata contravalorii orelor suplimentare (cererea nr. 168/01.03.2018), fie au investit instanta de judecata cu solicitari similare (dosar nr. x al Tribunalului V_).
In dovedirea actiunii, reclamantul a solicitat incuviintarea probe i cu inscrisurile depuse la dosar, precum si orice alte inscrisuri a caror necesitate rezulta din administrarea cauzei, urmand sa i se puna in vedere paratei sa depuna pontajele (ambele variante) aferente lunilor aprilie - august 2017 si contractul colectiv de munca la nivel de societate pentru perioada 2015 - 2017; declaratiile a doi martori, in persoanele numitilor B. a. si M.I. a. , interogatoriul paratei; expertiza contabilitate car e are ca obiectiv general stabilirea cuantumului sumei datorate.
In cadrul probei cu inscrisuri solicitate, reclamantul a inteles sa depuna la dosar contractul individual de munca, actul aditional nr. 335/2017, decizia de incetare a raportului de munca, fluturasii de salariu, cele doua pontaje aferente lunilor septembrie - decembrie 2017, adresa nr. 168/01.03.2018 formulata de angajatii paratei.
Parata E.S. a. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiata, pentru urmatoarele motive:
Reclamantul a incheiat cu parata contractul individual de munca inregistrat sub nr. CEN#x/127/24.03.2017, fiind angajat in functia de inginer si, datorita unor necesitati de productie ale societatii care vizau un proiect in Egipt, in perioada 25.04. x17, s-a modificat locul muncii reclamantului la Sucursala SAEM Egipt din cadrul Centralei Societatii E.S. a. , cu schimbarea, totodata, a salariului acestuia, conform actului aditional nr. 335/24.04.2017.
Prin actul aditional nr. 335/24.04.2017, partile semnatare au convenit completarea clauzelor contractului individual de munca cu clauze care sa reglementeze conditiile specifice desfasurarii activitatii salariatului in strainatate, respectiv in Republica Araba Egipt - Burullus.
Printre clauzele specifice din acest act aditional, parata a mentionat: art. 1 - se modifica ``locul de munca`` al contractului individual de munca de la Centrala E.S. a. la Sucursala E.Egipt; art. 2 - se modifica ``salariul`` cu urmatoarele prevederi: negociat salariul de baza de la clasa 24, respectiv de la 2. 729 lei la 4. 450 lei; art. 3 - impozitul pe venit si alte taxe solicitate de statul egiptean, aferente veniturilor realizate de salariat, obtinute pe durata desfasurarii activitatii in Egipt, vor fi retinute de angajator din veniturile cuvenite si virate in numele salariatului, conform legislatiei egiptene; art. 4-programul de lucru este specific locului de munca unde isi va desfasura efectiv activitatea salariatul.
In acest context, parata a precizat ca reclamantul a negociat si semnat cu angajatorul actul aditional nr. 335/24.04.2017 care, in cuprinsul art. 4, a stabilit si programul de lucru al salariatului ca fiind cel specific locului de munca unde isi va desfasura efectiv activitatea, nerezultand ca reclamantul trebuia sa presteze munca suplimentara pe durata desfasurarii activitatii in Egipt - Burullus.
Conform prevederilor Codului muncii in vigoare, prestarea orelor suplimentare se face doar la solicitarea an gajator ului si cu acordul salariatului. O r, pe durata de derulare a contractului din Egipt - Burullus, angajatorul, respectiv Directorul General al E.S. a. nu a solicitat reclamantului nici direct, nici prin intermediul Directorului Sucursalei En ergomontaj Egipt, efectuarea unor ore suplimentare.
Din coroborarea prevederilor din Titlul III - Capitolul I - Sectiunea 1 si 2 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu prevederile art. 99 din Contractul Colectiv de Munca al E.S. a. pe anii 2015 - 2017, in ceea ce priveste regimul legal al prestarii muncii suplimentare rezulta, in mod evident, ca Directorul General al E.S. a. , in calitate de angajator, trebuia sa solicite reclamantului prestarea de ore suplimentare, ori pe perioada lucrata (dedusa judecatii) nu a existat o dispozitie a angajatorului in acest sens.
Parata a facut trimitere la art. 121 alin. 1 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), in conformitate cu care salariatii pot efectua ore suplimentare numai daca se solicita expres din partea angajatorului si numai daca salariatul isi da acordul pentru prestarea de munca suplimentara pe care o va efectua, conform art. 120 alin. 2 C. muncii.
In acelasi timp, parata a sustinut ca, pe toata perioada dedusa judecatii (25.04. x17), angajatorul E.S. a.-prin directoru l general ing. H. s.nu a solicitat angajatilor de la Sucursala Egipt efectuarea de ore suplimentare, neexistand vreo dispozitie scrisa a angajatorului catre conducerea Sucursalei E.Egipt in vederea prestarii de catre salariati a unor ore suplimentare pentru a respecta termenele de finalizare a lucrarilor si a punerilor in functiune.
In lipsa unei astfel de solicitari, reclamantul R.I.- C.nu poate solicita plata unor asa - zise ore suplimentare prestate.
Pe cale de consecinta, parata a aratat ca prestarea unor pretinse ore suplimentare de catre reclamant nu poate fi luata in considerare, aspect pe care acesta l-a cunoscut pe toata perioada desfasurarii activitatii in Egipt - Burullus, prin neplata acestora odata cu drepturile salariale lunare cuvenite in conformitate cu actul aditional .
In plus, parata a invederat ca, din analiza pontajelor lunare pe baza carora s-au calculat si drepturile salariale, se poate constata ca, pe perioada lucrata de reclamant, acesta a fost pontat cu 8 ore/zi, 5 zile/saptamana, pontaje care au fost semnate de Directorul Sucursalei SAEM Egipt - ing. D.D. si de conducerea E.S. a.
Referitor la pontajele pentru program normal, parata a aratat ca singurele pontaje aprobate, sistematic, de conducere (prin directorul proiectului sau prin directorul tehnic al societatii, in functie de prezenta acestora in unitate) au fost predate la departamentul financiar al societatii pentru calcularea drepturilor salariale.
Programul de lucru din Egipt este similar celui din Romania, in sensul de cinci zile lucratoare pe saptamana, diferind, dupa caz, zilele de repaus, in functie de necesitatile de productie ale angajatorului.
Celelalte pontaje depuse in probatoriu de reclamant la dosarul cauzei pentru pretinse ore suplimentare prestate nu au fost luate in considerare, deoarece nu a existat o solicitare a angajatorului in acest sens, neluarea in considerare a respectivelor ponta je echivaland cu o nerecunoastere din partea E.S. a. a existentei unor ore suplimentare prestate de reclamant.
In contextul ipotetic al prestarii unor ore suplimentare, avand in vedere faptul ca angajatorul este cel care va plati remuneratia in plus fata de salariu, este necesar sa existe o solicitare din partea acestuia pentru efectuarea muncii suplimentare.
Totodata, intrucat ``orele suplimentare se efectueaza la solicitarea angajatorului, rezulta ca cele efectuate de salariat din initiativa sa nu au regimul juridic al orelor suplimentare, neconferindu-i salariatului dreptul la compensare sau plata`` (V.Z., Noul Cod al Muncii - Evolutie reala sau formala, in raporturi de munca nr. 5/2003, pag. 42- 43 si Tratatul de Dreptul Muncii Editia a X- a actualizata - a. T.- pag. 589).
In contextul celor de mai sus, parata a considerat ca se impunea intocmirea unui Referat de necesitate privind prestarea de ore suplimentare din partea conducatorului ierarhic al reclamantului din santierul Burullus Egipt care trebuia supus aprobarii conducerii E.S. a. , astfel ca, in lipsa unui astfel de document ce trebuia intocmit si aprobat, nu se poate face dovada ca aceste ore suplimentare era necesar a fi prestate in interesul angajatorului, putandu-se considera ca s-a stat, in mod voluntar, la serviciu din varii motive, doar pentru a se incasa in mod nejustificat drepturi salariale mai mari.
Mai mult decat atat, daca s-ar lua in considerare numarul orelor suplimentare pretins prestate de reclamant, s-ar observa ca programul zilnic de lucru ar fi fost de 13 - 15 ore (lucru greu de conceput raportat la capacitatea fizica a unei persoane, zi de zi, timp de 8 luni).
In aceste conditii care ar afecta, in mod serios, eficienta in munca a salariatilor, in mod retoric se poate pune intrebarea ``Ce angajator ar decide prestarea unor ore suplimentare, cu consecinta suportarii unor costuri mai mari cu salarizarea raportat la riscul efectuarii unor lucrari defectuoase din punct de vedere calitativ, pe fondul scaderii performantelor profesionale ale salariatilor?``.
Prin cele exprimate in cererea de chemare in judecata, reclamantul a incearcat sa creeze aparenta ca, pe toata perioada desfasurarii activitatii in Santierul din Egipt - Burullus, ar fi lucrat zilnic ore suplimentare. O r, intr-o atare situatie, s-ar impune o logica intrebare ``cum de reclamantul nu a consta tat dupa plata primului salariu ca nu a avut ore suplimentare platite, aspect in raport de care ar fi putut face o sesizare catre angajator?``.
In ceea ce priveste afirmatia reclamantului potrivit careia, in aceeasi situatie cu el s-ar mai afla si alti salariati, parata a aratat ca se poate desprinde ideea unei posibile intelegeri intre acestia in vederea obtinerii unor mijloace banesti de la societate pentru ore suplimentare pretins prestate, in considerentul renumelui si bonitatii unitatii.
Parata a precizat ca reclamantul nu a facut nicio solicitare de plata a acestor ore suplimentare pretins a fi fost prestate inauntrul perioadei deduse judecatii, ci, la ceva timp de la incetarea calitatii de salariat al E.S. a. (18.12.2017) si chiar dupa finalizarea lucrarilor pe santierul Burullus - Egipt (aprilie 2018).
In sprijinul acestei ipoteze, parata a specificat si faptul ca, asa cum se observa din continutul adresei inregistrate sub nr. 168/01.03.2018, Directorul Sucursalei E.Egipt a adaugat singur (olograf, prin scriere de pix), in tabelul salariatilor care solicitau conducerii E.S. a. plata de ore suplimentare, procedand la difuzarea acesteia la Departamentul Resurse Umane (rezolutia pusa pe adresa salariatilor) si nu primordial catre conducerea societatii, in conditiile in care, pentru prestarea unor ore suplimentare de catre Directorul Sucursalei E.Egipt, se impunea, in prealabil, aprobarea expresa a efectuarii acestora de catre Directorul General al E.S. a.
In lipsa unei aprobari exprese, Directorul Sucursalei E.Egipt nu putea solicita efectuarea unor ore suplimentare salariatilor din subordine, cu consecinta neluarii in considerare a acestora de E.S. a.
In plus, existenta unei astfel de intelegeri intre salariati este demonstrata si prin aspectul ca reclamantul se afla in posesia adresei nr. 168/01.03.2018, in conditiile in care nu mai era salariatul societatii inca din luna decembrie 2017 si nici nu se afla pe acea lista din respectiva adresa.
intr-o atare situatie, pontajele depuse de reclamant ori de alti salariati in alte dosare similare prin care se solicita plata drepturilor salariale sunt nereale, existand o practica la nivelul angajatilor de a intocmi pontaje contrare situatiei reale, pentru a se sprijini reciproc in instanta.
Pe acest considerent, parata a aratat ca nu poate depune, asa cum a solicitat reclamatul, cele ``2 variante de pontaje``, ci doar pontajele pentru program normal, singurele aprobate sistematic de conducerea E.S. A, orice alte pontaje tinute in paralel de salariati fiind fictive.
De observat este si faptul ca, pentru valabilitatea foilor colective de prezenta, asa cum au fost intocmite pe santierul Burullus - Egipt, tocmai pentru a preintampina eventualele erori sau abuzuri in intocmirea lor, erau imperios necesare si alte 2 semnaturi: cea a Directorului Directiei Resurse Umane si cea a Directorului Directiei Tehnice, reclamantul depunand la dosarul cauzei doar pontaje care nu poarta aceste doua semnaturi.
Referitor la probatoriul solicitat de reclamant, parata a invederat ca intelege sa depuna foile colective de munca (pontaje) pentru lunile aprilie - august 2017 aprobate de conducerea E.S. a. , orice alte de pontaje fiind fictive pe considerentele aratate.
De asemenea, parata a mentionat ca se opune audierii martorului B. a. , motivat de faptul ca depozitia acestuia nu poate fi considerata a fi una obiectiva, acesta aflandu-se in litigiu cu parata in Dosarul nr. x aflat pe rolul Tribunalului V.
Raportat la obiectul dosarului, a precizarilor reclamantului si a inscrisurilor depuse, parata a considerat ca nu este oportuna efectuarea une i expertize contabile, intrucat aceasta nu are cum sa stabileasca prestarea orelor suplimentare invocate de reclamant ca fiind real efectuate.
Expertul contabil intocme ste o evidenta a unor ore, insa nu poate aprecia daca acele ore au fost prestate sau nu (raportat la capacitatea fizica a unei persoane si in lipsa unei dispozitii a angajatorului).
Mai mult decat atat, pontajele depuse in probatoriu de reclamant (altele decat cele pentru program normal de lucru, pe baza carora au fost calculate si platite drepturile salariale ale angajatilor) pentru pretinse ore suplimentare lucrate, nu contin semnatura angajatorului, nefii nd insusite de acesta, intrucat nu a existat vreo dispozitie in acest sens.
In contextul celor aratate, parata a apr eciat ca, inainte de a se pune in discutie admisibilitatea probei cu expertiza tehnica contabila, s-ar impune ca instanta, in virtutea prevederilor art. 22 Cod procedura civila (reprezentare juridica in instanta - www.MCP-Avocati.ro), sa analizeze si sa clarifice, raportat si la prevederile art. 114 si art. 115 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), aspectul ca un salariat ar putea lucra 14 - 15 ore in medie pe perioada a opt luni, toate aceste prevederi din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) avand la baza studii stiintifice de specialitate privind capacitatea de munca a unui salariat corelata cu timpul de repaos.
In considerentul celor exprimate anterior, parata a solicitat respingerea in totalitate a cererii reclamantului, ca neintemeiata si incuviintarea probei cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei, dar si cu orice alte mijloace de proba necesare si utile solutionarii cauzei, depunand raspunsul la interogatoriul propus de reclamant; foile colective de munca (pontaje) pentru lunile aprilie - august 2017 aprobate de conducerea E.S. a. ; contractul colectiv de munca pentru perioada 2015 - 2017; extras de pe portalul de judecata al instantelor din Romania (www. portaljust. ro), pentru a dovedi ca martorul B. a. propus de reclamant se afla in litigiu cu parata; imputernicire de reprezentare juridica - consilier juridic.
Reclamantul R.I.- C.depus ras puns la intampinare, prin care a solicitat instantei sa cenzureze sustinerile paratei E.S. a. , intrucat sunt nefondate, pentru argumentele urmatoare:
In primul rand, cu privire la sustinerea ca reclamantul a semnat actul aditional nr. 335/24.04.2017 prin care a fost de acord cu modificarea programului de lucru, in functie de locul nou de munca si ca, in acest mod, a fost de acord cu un program mai mare, s-a aratat ca, potrivit art. H alin. 1 din contractul individual de munca nr. CEN # x/127/24.03.2017, durata muncii a fost stabilita la 8 ore/zi, adica 40 de ore/saptamana, aceasta dispozitie contractuala fiind in acord cu art. 37 din contractul colectiv de munca la nivelul societatii pentru anii 2015 - 2017, potrivit cu care norma intreaga de munca este de 8 ore, dar si art. 112 C. muncii.
Prin actul aditional nr. 335/24.04.2017, timpul/norma de munca nu a fost modificat/a, ci doar programul de munca, precizandu-se, in art. 5, ca ``programul de munca este specific locului de munca unde isi va desfasura efectiv activitatea salariatul``.
Astfel, reclamantul a fost angajat sa desfasoare o activitate de 8 ore/zi, adica 40 ore/saptamana si aproximativ 160/168 ore/luna.
Modificarea de program la care se refera actul aditional nu insemna un timp/o norma mai mare de lucru, ci faptul ca nu este obligatoriu sa se respecte orele de lucru din Romania, adica sa .00 si sa termine ziua de lucru la ora 16.00, in Egipt urmand a se lucra in functie de programul de lucru de acolo.
Astfel, semnarea actului aditional nu inseamna ca s-a stabilit, de comun acord, un timp de munca diferit, acesta ramanand de 8 ore/zi.
De altfel, daca angajatorul dorea modificarea timpului de lucru, in limitele legii, folosea aceasta terminologie folosita si in Codul munci i.
Programul de munca inseamna repartizarea orelor din norma de lucru pe parcursul unei zile, aspect ce rezulta din dispozitiile art. 116 si 117 C. muncii, o dovada in acest sens fiind faptul ca, pentru veniturile din Romania, incasa o suma de 2. 729 lei net, iar venitul pentru activitatea desfasurata in Egipt, o suma de 4. 450 lei brut - impozitele si taxele aferente, potrivit legislatiei din Egipt, urmand a fi retinute de angajator din aceasta suma.
In concluzie, reclamantul a considerat ca actul aditional confirma, o data in plus, ca norma sa de munca in Egipt era de 8 ore pe zi si ca parata incearca sa dea o aparenta de legalitate refuzului de a-i achita drepturile salariale solicitate.
In al doilea rand, s-a sustinut ca, pentru prestarea orelor suplimentare, era nevoie de solicitarea scrisa a angajatorului si de acordul salariatului in acest sens, afirmatie cu privire la care reclamantul a redat dispozitiile art. 120 si art. 121 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro):
Aceasta situatie este confirmata de art. 99 din CCM, unde se arata ca se poate presta munca suplimentara in functie de necesitatile productiei fara a se impune vreo cerinta de forma .
Este adevarat ca legiuitorul a impus cerinta existentei unei solicitari din partea angajatorului, insa, nu se prevede ca aceasta trebuie sa imbrace o anumita forma, ceea ce inseamna ca poate fi si verbala, important fiind sa fie probata cu orice mijloc de proba .
Dupa cum se arata in jurisprudenta ``Dispozitiile art. 121 nu se refera la o solicitare scrisa, fiind suficienta o cerere implicita din partea angajatorului`` (Hotararea nr. 5636/28.09.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti).
De asemenea, opinia este identica si in doctrina.
Astfel, se arata ca ``Avand in vedere ca angajatorul este cel care va plati remuneratia, in plus fata de salariu, este necesar sa existe solicitarea angajatorului pentru efectuarea muncii suplimentare. Aceasta solicitare nu trebuie sa imbrace forma scrisa. Se cere si acordul salariatului, care poate fi si tacit, rezultand din prestarea muncii suplimentare`` (a. a. , L.D., Regimul juridic al raporturilor de munca in reglementarea noului Cod al muncii, in Pandectele romane nr. 1/2004, p.271, A. A. , L.D., Dreptul muncii, Editura AllBeck, Bucuresti, 2005, p.169).
De altfel, si in prezenta speta, solicitarea a fost acceptata, dovada fiind faptul ca reclamantul a efectuat toate orele suplimentare din dorinta de a realiza niste venituri suplimentare, nelucrand nimeni in plus daca nu era o solicitare in acest sens.
Multi au renuntat la acest raport juridic, tocmai pentru faptul ca, desi munceau pana la epuizare intr-o tara straina, cu speranta ca vor castiga niste bani care sa asigure familiilor un trai decent, nu au fost platiti corespunzator, nu li s-a achitat contravaloarea orelor suplimentare.
In al treilea rand, parata a contestat faptul ca ar exista doua pontaje - unul real, intocmit in Egipt si unul intocmit in Romania, ce nu avea in vedere orele suplimentare - , insa, asa cum a aratat in cererea de chemare in judecata, in Egipt, pe baza condicii de prezenta, se intocmeau pontaje cu orele lucrate, situatia fiind transmisa si la sediul central al societatii, la Bucuresti.
In aceste pontaje nu au fost cuprinse orele lucrate vinerea, aceasta fiind considerata zi libera, sarbatoare legala in statul respectiv.
Cu toate acestea, in Romania, reclamantul, ca si colegii sai, era platit dupa un alt pontaj, diferit, potrivit caruia norma de lucru era de 8 ore timp de 5 zile, doua fiind libere, practic pentru aceeasi situatie de fapt, existand doua pontaje diferite cu mentiuni diferite, ambele intocmite si semnate de reprezentantii societatii parate, emanand de la aceasta, iar faptul ca parata nu le recunoaste pe cele ce reflecta situatia reala nu-i poate fi imputat reclamantului.
In al patrulea rand, s-a sustinut ca numarul orelor suplimentare pretinse de reclamant este prea mare raportat la capacitatea fizica a unei persoane, insa, nu i-au fost platite: pentru luna aprilie - 26 ore suplimentare, pentru luna mai - 72 ore suplimentare, pentru luna iunie - 94 ore suplimentare, pentru luna iulie - 102 ore suplimentare, pentru luna august - 98 ore suplimentare, pentru luna septembrie - 102 ore suplimentare, pentru luna octombrie - 66 ore suplimentare, pentru luna noiembrie - 136 ore suplimentare, pentru luna decembrie - 54 ore suplimentare.
Cele mai multe ore au fost in luna noiembrie - 136 ore, adica o medie de 4 ore suplimentare/zi, dupa cum rezulta din pontajul paratei, in rest, fiind mai putine.
Chiar art. 99 din C.C.M. prevede ca se pot face suplimentar 1, 2, 3 ore/zi in functie de necesitatile productiei, deci 11 ore/zi erau permise de angajator prin C.C.M., desi in intampinare parata a avut alte sustineri.
Dupa luna noiembrie, reclamantul a decis sa renunte la acest contract de munca, fiind epuizat fizic de activitatea pe care o desfasura, nu a plecat dupa primul salariu, pentru ca existau promisiuni de plata a tuturor drepturilor salariale cuvenite, sustragerea de la aceste plati determinand s.sa modifice pontajele reale.
In al cincilea rand, s-a sustinut ca ar exista o intelegere intre fostii salariati de a actiona pentru obtinerea unor sume necuvenite, insa, reclamantul a precizat ca orele suplimentare se platesc automat, nu la cerere, asa cum sugereaza parata.
Momentul investirii instantei de judecata nu prezinta importanta din moment ce se incadreaza in termenul de prescriptie, solicitari si discutii intre angajati si angajator existand, inclusiv solicitarea din data de 01.03.2018, dar fara a ave a vreo finalitate, astfel incat salariatii s-au adresat instantelor de judecata .
Faptul ca si directorul Sucursalei din Egipt s-a inclus in lista celor care solicitau plata orelor suplimentare este un argument in sprijinul sustinerilor reclamantului, in sensul ca parata a refuzat sa achite aceste drepturi si nu se poate pune problema unei intelegeri intre salariati, acestia intelegand sa-si solicite drepturile .
In al saselea rand, reclamantul a solicitat a se avea in vedere si faptul ca se refuza depunerea pontajelor reale cu motivarea ca nu exista, insa, acestea exista, parte fiind depuse la dosar, purtand semnatura angajatilor societatii parate si, fata de argumentele prezentate, reclamantul a solicitat cenzurarea sustinerilor paratei, ca fiind nelegale si nefondate.
In urma probelor administrate, Tribunalul Prahova a pronuntat Sentinta civila nr. 142/22 ianuarie 2019, prin care a respins actiunea ca neintemeiata, retinand urmatoarele:
Din probatoriile administrate in cauza, respectiv inscrisurile depuse la dosar rezulta ca, potrivit Contractului individual de munca incheiat si inregistrat sub nr. CEN#x/127/24.03.2017, reclamantul R.I.- C. a fost angajat al paratei E.S. a. , initial, pentru o perioada determinata de 2 luni - 27.03. x17 - in functia de inginer COD: x, activitatea desfasurandu-se la E.S. a. - Centrala, existand posibilitatea ca, in functie de necesitatile de productie ale societatii, aceasta sa se desfasoare, conform alin. 2 (la toate subunitatile S.C. E.S. a. si sediile secundare ale acestora, potrivit art. 42 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicata, si art. 60 din C.C.M. aplicabil). Durata muncii era de o norma intreaga, fiind de 8 ore/zi, 40 ore/saptamana (programul de munca putandu-se modifica in conditiile Regulamentului intern/C.C.M. aplicabil), salariul d e baza brut lunar fiind de 2. 729 lei, cu precizarea ca celelalte elemente constitutive ale salariului, precum sporuri, indemnizatii, prestatii suplimentare in bani, alte adaosuri sa se acorde, potrivit C.C.M. (f.13).
Pct. 3 al lit. J) din sus - mentionatul contract stipuleaza ca ``Orele suplimentare prestate in afara programului normal de lucru sau in zile in care nu se lucreaza ori in zile de sarbatori legale se compenseaza cu ore libere platite sau se platesc cu un spor la salariu, conform C.C.M. aplicabil sau Legii nr. 53/2003 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicata``.
La data de 24.04.2017, intre aceleasi parti si in aceleasi calitati a intervenit Actul aditional nr. 35 - semnat de reclamant, in totalitate, fara obiectiuni-prin care s-a convenit asupra completarii clauzelor contractului individual de munca al acestuia, cu mentiuni care sa reglementeze conditiile specifice desfasurarii activitatii salariatului in strainatate, respectiv in Republica Araba Egipt - Burullus, astfel: locul de munca a fost schimbat de la Centrala Societatii E.S. a. - Directia Asigurarea Calitatii - Departament Sudura si Conexe la Sucursala E.Egipt; salariului i s-au adus noi prevederi, in sensul ca salariul de baza a fost negociat de la clasa 24, respectiv de la 2. 729 lei la 4. 450 lei; programul de lucru este specific locului de munca unde salariatul isi va desfasura, efectiv, activitatea (f.17).
Prin Decizia nr. 702/13.12.2017 emisa de E.S. a. s-a dispus, in baza cererii nr. 153/13.12.2017 formulata de reclamantul R.I.- C.privind incetarea contractului individual de munca, precum si acordul societatii ca, incepand cu data de 18.12.2017, sa inceteze raporturile de munca dintre salariatul - inginer la Sucursala E.Egipt din cadrul paratei E.S. a. , potrivit art. 55 lit. b) Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat, cu modificarile si completarile ulterioare (f.18).
Aceasta este situatia-premisa de la care trebuie pornit in analizarea temeiniciei demersului judiciar initiat de reclamantul R.I.- C.vizand obligarea paratei S.C. E.S. a. la plata contravalorii orelor suplimentare efectuate de salariat in perioada in care a lucrat in Egipt - Burullus, respectiv 25.04. x17, incluzand si sarbatorile legale din Romania, suma actualizata in functie de rata de inflatiei.
Potrivit art. 111 C. muncii ``Timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractul colectiv de munca si/sau ale legislatiei in vigoare``, art. 112 alin. 1 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) stipuland ca ``Pentru salariatii angajati cu norma intreaga, durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 ore pe saptamana``.
La randul sau, art. 120 alin. 1 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) statueaza ca ``Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara``, alin. 2 al aceluiasi articol mentionand ca ``Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident``.
Avand ca sursa dreptul european (Directiva nr. 2003/88 din 4 noiembrie 2003 referitoare la unele aspecte ale organizarii timpului de munca care a inlocuit Directiva nr. 93/104 din 22 iunie 2000), legiuitorul a prevazut (art. 114 alin. 1 C. muncii) ca durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.
Prin exceptie, insa, durata timpului de munca poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 ore pe saptamana (art. 114 alin. 2 C. muncii).
Printr-o interpretare strict juridica a prevederilor legale se va ajunge la urmatoarele concluzii: regula este ca durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare, ceea ce, evident, presupune si depasirea duratei zilei de lucru de 8 ore pe zi, avand in vedere ca saptamana de lucru este de 5 zile; exceptional, pot fi depasite cele 48 de ore, cu conditia ca media orelor de munca calculata pe perioada de referinta sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
O alta conditie pentru efectuarea muncii suplimentare (alaturi de limita sa maxima) consta in acordul salariatului, ceea ce inseamna ca angajatorul nu poate dispune, in mod unilateral, prestarea acestei munci.
Asadar, cel care trebuie sa aiba initiativa orelor suplimentare este angajatorul care le solicita, fie in scris, fie verbal, solicitarea putand fi expresa, dar si implicita, ori tacita .
Pe aceeasi linie, si art. 99 alin. 1 din C.C.M. al S.C. E.S. a. pe anii 2015 - 2017 reglementand ``Sporul pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de lucru`` prevede ca ``In baza prevederilor art. 115 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat si a notei M. M. S. S. nr. 1828/2003, fiecare subunitate a S.C. E.S. a. poate presta un regim de lucru mai mare de 8 ore pe zi, adica 9, 10, 11 ore pe zi, in functie de necesitatile productiei, cu conditia ca durata timpului de munca sa se incadreze in media anuala de 48 ore pe saptamana`` (f. 55).
Data fiind situatia de fapt, astfel cum a fost retinuta si prezentata in precedent, prin prisma probelor administrate in cauza, dar si a normelor juridice incidente in solutionarea pricinii, este evident ca, in speta, angajatorul, respectiv Directorul General al E.S. a. nu a solicitat reclamantului R.I.- C., nici direct, expres, dar nici prin intermediul reprezentantului Sucursalei E.Egipt, efectuarea unor ore suplimentare, neexistand, in acest sens, vreo dispozitie a angajatorului in vederea respectarii termenelor de finalizare a lucrarilor contractate sau pentru punerea in functiune, context in care salariatul nu poate solicita plata pretinselor ore suplimentare prestate.
De altfel, verificandu-se foile colective de prezenta aferente perioadei aprilie 2017 - august 2017 depuse de parata E.S. a. , s-a constatat ca acestea sunt semnate de toti factorii de raspundere din cadrul societatii, respectiv Director Directie, Director D. R. U. si Director santier ing. D.D.(f. 80 - 84), fiind aprobate, in mod constant, de conducere, spre deosebire de foile colective de prezenta aferente perioadei iunie 2017, august 2017, iulie 2017, septembrie 2017 - decembrie 2017 depuse de reclamant, care poarta numai semnatura Directorului de santier ing. D.D.- persoana care figureaza, impreuna cu alti salariati, in calitate de reclamant, in cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/3/2018 solutionat prin Sentinta civila nr. 7881/30.10.2018 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIIi-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, pricina in care a fost respinsa ca neintemeiata cererea reclamantilor privind obligarea paratei E.S. a. la plata orelor suplimentare (f.149, 215, 226, 21 - 36, 105), iar nu si a celorlalte persoane cu functii de conducere - Director Directie si Director D. R. U., aspect de natura a pune sub semnul indoielii legalitatea intocmirii acestor din urma inscrisuri .
Astfel, din analiza pontajelor lunare pe baza carora s-au calculat si drepturile salariale, s-a retinut ca, pe perioada lucrata de reclamant care, pana la data de 14.08.2018 - data inregistrarii actiunii pe rolul instantei, nu a reclamat si nu a solicitat angajatorului, in niciun mod, plata pretinselor ore suplimentare prestate in Egipt - Burullus, acesta a fost pontat cu 8 ore pe zi, timp de 5 zile pe saptamana, fapt care conduce la concluzia certa ca programul de lucru din Egipt este identic cu cel din Romania, in sensul de 5 zile lucratoare pe saptamana, diferind, dupa caz, zilele de repaus, in functie de necesitatile de productie ale angajatorului.
Nu in ultimul rand, desi, in expunerea situatiei de fapt din cererea de chemare in judecata, reclamantul a sustinut ca programul de lucru in Egipt era diferit, astfel: de sambata pana miercuri, se lucra de la ora 07.00 la ora 19.00 (12 ore/zi), iar joi de la ora 06.00 la ora 16.00 (10 ore/zi) (f. 8), Tribunalul a apreciat ca, raportat nu numai la conditiile de temperatura ridicate, indeosebi, in perioada de vara, dar, si in restul perioadelor, rezistenta fizica a unei persoane era depasita, fapt cu repercusiuni negative, implicit, si asupra eficientei, a randamentului si a productiei.
Pentru considerentele expuse in precedent si, retinandu-se ca, in speta, nu s unt intrunite, in mod cumulativ cele trei conditii imperative care sa permita prestarea orelor suplimentare si, implicit, compensarea/plata acestora in modalitati le prevazute de lege, respectiv aparitia unei necesitati obiective, solicitarea expresa a angajatorului si ac ordul salariatului, Tribunalul a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantul R.I.- C.in contradictoriu cu parata E.S. a.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul R.I.C., apreciind-o ca fiind nelegala si nefondata.
A sustinut apelantul ca instanta de fond a incalcat o .drepturi procesuale, intrucat i-a respins cererea de administrare a probatoriului propus, singura proba admisa fiind cea cu inscrisuri .
Or, constituie proba orice element de fapt care ajuta la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei si care contribuie la aflarea adevarului in procesul civil.
Aceasta definitie a probei surprinde esenta procesului, finalitatea urmarita prin desfasurarea acestuia. Fara probe nu poate exista o solutionare justa a cauzei si, mai mult, se incalca principiul dreptului la aparare, care este unul din cele mai importante principii ce guverneaza desfasurarea procesului civil, consacrat cu valoare constitutionala (art. 24 din Constitutia Romaniei), iar instantele de judecata au obligatia de a respecta dreptul la aparare al partilor, aceasta fiind una din cerintele privitoare la desfasurarea unui proces echitabil, asa cum impune art. 6 paragraf 1 din Conventia (europeana) a drepturilor omului.
Cu alte cuvinte, notiunea de proces echitabil presupune respectarea si aplicarea principiului dreptului la aparare si a principiului aflarii adevarului, iar potrivit art. 129 alin. 1 Cod pr. civila, judecatorul are indatorirea sa faca respectate si sa respecte el insusi principiul dreptului la aparare si celelalte principii ale procesului civil.
Aceste principii nu au fost respectate in prezenta speta din moment ce nu i s-a dat posibilitatea sa-si dovedesc pretentiile, i-a fost respinsa cererea de probatorii, inclusiv proba cu expertiza de specialitate, instanta pronuntand hotararea fara a verifica efectiv daca sustinerile sale sunt fondate.
In ceea ce priveste motive le de netemeinicie ale sentintei, apelantul-reclamant a sustinut ca instanta de fond a retinut ca nu sunt indeplinite cerintele legale pentru plata orelor suplimentare, insa s_- parata trebuie sa- i achite o .sume de bani la care s-a obligat atat prin contractul individual de munca, cat si prin cel colectiv de munca si care exced salariului de baza, respectiv contravaloarea orelor suplimentare lucrate in perioada in care si-a desfasurat activitatea la sucursala din Egipt.
Potrivit art. H alin. 1 din Contractul individual de munca nr. CEN # x/127 din 24.03.2017, durata muncii apelantului a fost stabilita ca fiind de 8 ore/zi, adica 40 de ore/saptamana. Aceasta dispozitie contractuala este in acord cu art. 37 din contractul colectiv de munca la nivelul societatii pentru 2015 - 2017, potrivit cu care norma intreaga de munca este de 8 ore, dar si art. 112 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Prin actul aditional nr. 335/24.04.2017, norma de munca nu a fost modificata, ci doar programul de munca, precizandu-se in art. 5 ca programul de munca este specific locului de munca unde isi va desfasura efectiv activitatea salariatul.
Astfel, apelantul a aratat ca a fost angajat sa desfaso a r e o activitate de 8 ore/zi, adica 40 ore/saptamana si aproximativ 160/168 ore/luna.
Cu toate acestea insa, programul in Egipt era diferit. Astfel, de sambata pana miercuri lucra de la 7.00 la 19.00, joi de la 6.00 la 16.00, iar vinerea ar fi trebuit sa fie libera . In realitate, din cauza volumul foarte mare de munca, era nevoit sa acopere si aceasta zi.
In continuare, apelantul-reclamant a sustinut ca atributiile sale vizau aprovizionarea cu materiale de sudura a magaziei intermediare; autorizarea sudorilor in functie de necesitatea santierului; supravegherea sudorilor pe santier; intocmirea documentatiei preliminara probelor de presiune; verificarea tuturor sudurilor din santier conform documentatiei, impreuna cu inspectorul de specialitate; asistarea la proba de presiune.
Aceste atributii necesitau o atentie sporita intrucat raspundea pentru activitatea sudorilor, iar orice deficienta putea produce pagube materiale dar si umane.
Insa, asa cum a aratat, programul sau nu era de 8 ore/zi dupa cum prevedea contractul de munca si pentru care era platit, ci de 10 chiar 12 ore pe zi, iar in ziua libera programul varia in functie de necesitati.
Astfel, lucra 6 zile din 7, uneori chiar 7 din 7, cu ore suplimentare zilnic, insa era remunerat doar pentru 40 de ore pe saptamana. Aceasta, desi atat contractul sau individual de munca, dar si contractul colectiv de munca la nivel de societate si Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) prevedeau expres ca orele in plus fata de cele 40 saptamanale se platesc prin aplicarea unui spor de 75% din salariul de baza .
In Egipt, pe baza condicii de prezenta, se intocmeau pontaje cu orele lucrate, situatia fiind transmisa si la sediul central al societatii la Bucuresti. In aceste pontaje nu au fost cuprinse orele lucrate vinerea, aceasta fiind considerata zi libera, sarbatoare legala in statul respectiv.
Cu toate acestea, in Romania, apelantul, cat si colegii sai, erau platiti dupa un alt pontaj diferit, potrivit caruia norma de lucru era de 8 ore timp de 5 zile, doua fiind libere, astfel ca practic pentru aceeasi situatie de fapt exista doua pontaje diferite cu mentiuni diferite.
In considerarea pontajului din Romania i s-a achitat doar salariul de baza, fara sporuri, dupa cum rezulta din fluturasii de salariu depusi la dosar, desi asa cum rezulta si din pontajul paralel, apelantul-reclamant a efectuat multe ore suplimentare.
Dupa cum rezulta din referatul atasat, a solicitat plata orelor suplimentare chiar in perioada raportului contractual, directorul de santier apreciind ca se impune plata acestor ore suplimentare, sesizand si conducerea din Romania in acest sens.
Or, toate aceste imprejurari dovedesc faptul ca i s-a platit doar salariul de baza, nu si sporul orelor suplimentare, desi efectuarea acestora rezulta din actele care emana chiar de la s_- parata.
Totodata, apelantul a mai sustinut ca instanta de fond a retinut ca angajatorul nu i-a solicitat efectuarea de ore suplimentare, neexistand nicio dispozitie in acest sens, insa potrivit art. 120 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal prevazuta la art. 112 este considerata munca suplimentara.
Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident, iar potrivit art. 121 alin. 1 din acelasi act normativ, la solicitarea angajatorului, salariatii pot efectua munca suplimentara cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz.
Aceasta situatie este confirmata de art. 99 din CCM unde se arata ca se poate presta munca suplimentara in functie de necesitatile productiei, fara a se impune vreo cerinta de forma .
Este adevarat ca legiuitorul a impus cerinta existentei unei solicitari din partea angajatorului, insa nu se prevede ca aceasta trebuie sa imbrace o anumita forma, ceea ce inseamna ca poate fi si verbala, important fiind sa fie probata cu orice mijloc de proba .
Dupa cum se arata in jurisprudenta, dispozitiile art. 121 nu se refera la o solicitare scrisa, fiind suficienta o cerere implicita din partea angajatorului (hotararea nr. 5636 din 28.09.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti).
De asemenea, si in doctrina opinia este identica. Astfel, se arata ca, avand in vedere ca angajatorul este cel care va plati remuneratia in plus fata de salariu, este necesar sa existe solicitarea angajatorului pentru efectuarea muncii suplimentare. Aceasta solicitare nu trebuie sa imbrace forma scrisa. Se cere, de asemenea, si acordul salariatului, care poate fi si tacit, rezultand din prestarea muncii suplimentare.
In concret, apelantul a sustinut ca in speta solicitarea a fost acceptata, dovada fiind faptul ca a efectuat toate orele suplimentare din dorinta de a realiza niste venituri suplimentare si nimeni nu ar fi lucrat in plus daca nu era o solicitare in acest sens, multi renuntand la acest raport juridic tocmai pentru faptul ca, desi munceau pana la epuizare intr-o tara straina cu speranta ca vor castiga niste bani care sa asigure familiilor lor un trai decent, nu au fost platiti corespunzator si nu li s-a achitat contravaloarea orelor suplimentare.
Asa fiind, sustinerea in sensul ca a lucrat suplimentar fara a exista acordul angajatorului in acest sens nu poate fi primita.
In continuare, apelantul a sustinut ca instanta de fond a retinut ca legalitatea pontajelor intocmite in Egipt pe baza condicii de prezenta este pusa sub semnul intrebarii, deoarece nu cuprind semnaturile reprezentantilor societatii adica a directorului directiei si directorului DRU, insa acestia nu au semnat tocmai in considerarea faptului ca nu au fost de acord cu plata acestor drepturi salariale.
Mai mult, chiar daca aceste pontaje nu au fost insusite prin semnatura de conducerea din Romania ele nu sunt falsificate, cum a sugerat instanta de fond, ci contin datele reale fiind intocmite in Egipt de directorul de santier, iar un eventual aspect penal ar trebui constatat de organele penale, pana atunci prezumandu-se a exprima adevarul. Aceste situatii puteau fi detaliate de martorii propusi, deoarece si ei au lucrat in Egipt, in aceleasi conditii ca si apelantul.
In plus, instanta de fond a sustinut ca numarul orelor suplimentare putea fi de maxim 8 ore pe saptamana, putand fi depasit doar in mod exceptional si ca oricum apelantul nu putea lucra mai multe ore din cauza temperaturii foarte ridicate, insa nici aceste imprejurari nu sunt reale, deoarece nu lucram afara in soare decat in anumite momente, activitatea sa fiind de control atat a documentelor, cat si a unor instalatii, lucrand in spatii inchise si desi exista astfel de argumente, instanta nu a admis actiunea pentru aceste 8 ore pe care le-a recunoscut, ci a respins-o in totalitate, la fel si expertiza de specialitate care ar fi analizat in concret numarul de ore lucrat.
In fine, apelantul a mai sustinut ca instanta de fond a preluat motivarea din hotararea pronuntata de Tribunalul Bucuresti in Dosarul nr. x/3/2018, prin care s-a respins o cerere formulata de alti angajati E., fara a sesiza ca apelantul nu a fost parte in acel dosar, hotararea nefiindu-i opozabila, nefiind definitiva si vizand alte situatii, alte raporturi de munca .
Oricum, jurisprudenta nu constituie izvor de drept, iar in tara sunt pronuntate si hotarari prin care au fost admise astfel de solicitari de plata a orelor suplimentare.
Mai mult, din analiza portalului instantelor de judecata se observa ca s_- parata este implicata in foarte multe litigii, in calitate de parata, inclusiv in litigii de munca cu angajati care au lucrat pe alte santiere, aspect ce dovedeste imprejurarea ca nu-si onoreaza obligatiile legale sau contractuale.
Asa fiind, toate situatiile invederate anterior dovedesc nelegalitatea si netemeinicia hotararii instantei de fond .
In concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, rejudecarea cauzei prin administrarea probelor ce au fost respinse la fond, respectiv declaratiile martorilor si expertiza de specialitate si schimbarea in tot a sentintei in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
Intimata - parata a depus la dosarul cauzei intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
A sustinut in esenta ca, pe perioada de derulare a contractului din Egipt - Burullus, angajatorul, respectiv directorul general al E.SA nu a solicitat reclamantului nici direct, nici prin intermendiul directorului sucursalei E.Egipt efectuarea unor ore suplimentare. De asemenea, la nivelul E.SA exista o procedura interna, obligatorie, pentru toate sucursalele si compartimentele societatii privitoare la modalitatea de solicitare/prestare de munca suplimentara in folosul societatii, pe care directorul de santier, d-nul D.D.o cunostea inca din perioada cand detinea o alta functie in cadrul societatii, respectiv aceea de director de santier in cadrul Diviziei Termo pentru Proiectul Desulfurare Rovinari. Cu toate acestea, nesocotind prevederile procedurii interne, d-nul D. a semnat pontaje pentru ore suplimentare pretins prestate, fara a intocmi un referat de necesitate, care trebuia supus aprobarii conducerii E.SA, astfel ca acestea nu au fost luate in considerare, deoarece nu a existat o solicitare a angajatorului in acest sens.
s-a mai sustinut ca, daca s-ar lua in considerare numarul orelor suplimentare pretins prestate de reclamant, s-ar observa ca programul zilnic de lucru ar fi fost de 13- 15 ore/zi, aspect de neconceput raportat la capacitatea fizica a unei persoane, zi de zi, timp de 8 luni.
Prin raspunsul la intampinare, apelantul - reclamant a raspuns punctual sustinerilor intimatei - parate, precizand ca s.este cea care trebuie sa raspunda pentru actele persoanelor care o reprezinta, astfel ca nu ii poate fi imputata neparcurgerea procedurii interne de catre directorul de santier in ceea ce priveste prestarea orelor suplimentare. In plus, procedura interna la care se face referire nu a fost semnata de d-nul D.D., ci de o alta persoana care a semnat pentru mai multi angajati.
Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, dar si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea constata ca apelu l este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Unica critica de nelegalitate a sentintei apelate formulata de apelantul - reclamant consta in aceea ca singura proba care i-a fost incuviintata de catre Tribunalul este proba cu inscrisuri, prin respingerea celorlalte probe, inclusiv a probei cu expertiza de specialitate, fiindu-i incalcat dreptul la aparare si dreptul la un proces echitabil.
Fata de aceasta sustinere, Curtea constata ca, intr-adevar, prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, pe care le-a atasat, doi martori (ale caror nume si adrese au fost indicate), interogatoriul paratei, precum si expertiza contabila, avand ca obiectiv stabilirea cuantumului sumei datorate de s.parata, insa in sedinta publica din data de 22.01.2019, Tribunalul a respins, raportat la petitele deduse judecatii, toate celelalte probe, cu exceptia probei cu inscrisuri, considerand ca celelalte probe nu se justifica.
Cu toate acestea, instanta de apel a dispus completarea probelor administrate de tribunal, incuviintand si administrand la solicitarea apelantului - reclamant proba testimoniala, sens in care a fost audiat martorul L.F.T., precum si proba cu expertiza, specialitatea contabilitate, raportul de expertiza intocmit de expertul a. C.fiind atasat la dosar.
Ca atare, apelantul - reclamant a beneficiat de toate garantiile unui proces echitabil, dreptul sau de aparare, consacrat constitutional, fiind respectat.
In ceea ce priveste netemeinicia sentintei apelate, critica esentiala a apelantului - reclamant vizeaza faptul ca instanta de fond a apreciat eronat ca nu sunt indeplinite cerintele legale pentru plata orelor suplimentare.
Aceasta critica este fondata.
Curtea constata ca, desi Tribunalul a redat in mod corect dispozitiile legale relevante, si anume art. 120 alin. 1 si 2 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) (Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara. Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident) si art. 121 din acelasi act normativ (La solicitarea angajatorului, salariatii pot efectua munca suplimentara, cu rspectarea prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz), precum si pe cele ale art. 99 alin. 1 din CCM al . anii 2015 - 2017, a apreciat eronat ca angajatorul nu a solicitat nici direct, expres, si nici prin intermediul reprezentantului Sucursalei E.Egipt efectuarea orelor suplimentare pretinse de catre apelant.
Din depozitia martorului L.F.T., persoana care si-a desfasurat activitatea impreuna cu apelantul - reclamant pe santierul din Egipt, in meseria de inginer, rezulta ca, din dispozitia verbala a sefului de santier, d-nul D.D., apelantul - reclamant era chemat la serviciu destul de des in ziua de vineri, care este zi libera in Egipt, programul de lucru al acestuia, ca si al intregii echipe, pe intreaga perioada a detasarii in Egipt, fiind in fiecare zi de la ora 7 dimineata, la ora 19.00 seara, cu exceptia zilei de joi, in care programul se termina la ora 18.00. De asemenea, a mai aratat martorul ca apelantul - reclamant nu a avut nicio sambata sau duminica libera, dar si ca a adus la cunostinta sefului de santier nemultumirile in legatura cu programul prelungit, insa i s-a comunicat ca este lipsa de personal si flux mare de lucrari, nemultumiri cu privire la neplata orelor suplimentare fiind formulate si de alti salariati.
Chiar daca solicitarea angajatorului, in speta a sefului de santier, d-nul D.D., privind prelungirea programului de lucru al apelantului - reclamant, nu a fost una scrisa, fata de depozitia martorului audiat in apel, nu se poate retine lipsa unei astfel de solicitari, avand in vedere faptul ca dispozitiile art. 121 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) nu fac nicio distinctie in ceea priveste forma pe care trebuie sa o imbrace o astfel de solicitare, ea putand fi si verbala, aspect recunoscut in mod constant in doctrina si in practica judiciara.
Este adevarat ca la nivelul intimatei - parate a fost adoptata incepand cu data de 01.02.2015 o procedura interna, unitara, referitoare la modul de efectuare a orelor suplimentare (filele 25 - 28 dosar apel), care a fost comunicata conducerii compartimentelor (directii, departamente, servicii, birouri), in care se prevede faptul ca seful direct al compartimentului, anterior efectuarii orelor suplimentare, va intocmi si fundamenta referatul de necesitate pentru prestarea muncii suplimentare si va nominaliza personalul necesar, acesta va fi avizat de directorul directiei, iar ulterior se va supune spre aprobare, in functie de subordonarea ierarhica, directorului general, directorului general adjunct si directorului economic, programul de lucru suplimentar putandu-se desfasura numai dupa aprobarea acestuia, in caz contrar programul de lucru desfasurandu-se in regim normal. Nerespectarea acestui proceduri interne nu ii poate fi opusa apelantului - reclamant de catre intimata - parata, cata vreme orele suplimentare au fost prestate din dispozitia directorului sucursalei E.Egipt, care reprezinta s.in raporturile cu salariatii din Egipt, iar deciziile sale erau de fapt deciziile societatii, s.fiind cea care trebuie sa raspunda pentru actele persoanelor care o reprezinta. Mai mult, din tabelul aflat la fila 27 din dosarul de apel, in care sunt mentionate persoanele carora le-a fost difuzata adresa nr. 999/09.02.2015 referitoare la modul de efectuare a orelor suplimentare, Curtea observa ca la poz.18 - 20, in care sunt mentionati directorii de proiect, ing. Pupazeanu P. si G.R. a. , si directorul de santier, ing. D.D., apare aceeasi semnatura, cu mentiunea ``pentru``, neputandu-se stabili daca, in realitate, cel care a semnat in numele celor trei directori mentionati era domnul D.D.
Ca atare, fata de cele aratate, nu pot fi retinute apararile intimatei - paratei expuse in intampinare in sensul ca, in lipsa referatului de necesitate din partea conducatorului ierarhic al apelantului - reclamant, aprobat de conducerea E.SA, nu ii pot fi platite acestuia orele suplimentare.
Curtea noteaza si faptul ca, potrivit art. H alin. 1 din contractul individual de munca incheiat intre parti nr. CEN # x/127 din 24.03.2017, durata muncii apelantului a fost stabilita ca fiind de 8 ore/zi, adica 40 de ore/saptamana, iar p rin actul aditional nr. 335/24.04.2017, norma de munca nu a fost modificata, ci doar programul de munca, precizandu-se in art. 5 ca programul de munca este specific locului de munca unde isi va desfasura efectiv activitatea salariatul. Ca atare, si in perioada in care si-a desfasurat activitatea pe santierul Burullus din Egipt - 25.04.2017 - 18.12.2017 - , norma de munca a apelantul ui era tot de 8 ore/zi, adica 40 ore/saptamana si aproximativ 160/168 ore/luna.
In conformitate cu concluziile raportului de expertiza intocmit de expertul a. C., pe baza pontajelor de ore suplimentare realizate pe santierul Burullus Egipt, semnate de directorul Sucursalei E.SA Egipt, d-nul D.D., in lunile iunie 2017 - decembrie 2017, apelantul - reclamat a efectuat un total de 684 ore suplimentare (85 ore, in iunie 2017, 125 ore, in iulie 2017, 116 ore, in august 2017, 102 ore, in septembrie 2017, 66 ore in octombrie 2017, 126 ore in noiembrie 2017 si 54 ore in decembrie 2017), pentru lunile aprilie si mai 2017 nefiind evidentiate ore suplimentare, valoarea orelor suplimentare fiind de 50. 398 lei, iar actualizarea cu indicele de inflatie de 3. 981 lei.
Cu toate ca la dosarul cauzei se regasesc doua pontaje, unul intocmit in Egipt, semnat exclusiv de directorul Sucursalei E.SA Egipt, d-nul D.D., iar unul in Romania, care nu include ore suplimentare si care este semnat de toti factorii de raspundere ai societatii (directorul directiei, directorul DRU si ing. D.D_), in solutionarea prezentului apel, Curtea nu va putea da eficienta acestui ultim pontaj, cata vreme el nu reflecta situatia reala a muncii prestate de apelantul - reclamant pe santierul Burullus din Egipt, dovedita de acesta prin audierea martorului L.F.T., persoana care, desfasurandu-si activitatea impreuna cu apelantul - reclamant pe santierul din Egipt, cunostea foarte bine situatia.
Sustinerea intimatei - parate in sensul ca numarul orelor suplimentare pretins prestate de reclamant este foarte mare raportat la capacitatea fizica a unei persoane, zi de zi, timp de 8 luni, nu poate fi luata in considerare, deoarece doar in luna noiembrie 2017 a fost inregistrata o medie de 4 ore suplimentare pe zi, in celelalte luni numarul orelor suplimentare fiind mai mic. De altfel, chiar prin art. 99 al CCM al . anii 2015 - 2017, in functie de necesitatile productiei, angajatii puteau presta un numar suplimentar de ore/zi, 1, 2 sau 3 ore, astfel ca 11 ore de lucru/zi erau permise chiar de angajator .
In final, nu prezinta relevanta nici imprejurarea ca apelantul - reclamant nu a formulat o solicitare scrisa adresata intimatei - parate, pe perioada derularii contractului, in vederea platii orelor suplimentare, ci numai ulterior incetarii calitatii de salariat al E.SA, avand in vedere faptul ca, asa cum a aratat si martorul audiat in cauza, apelantul - reclamant a adus la cunostinta sefului de santier, pe durata desfasurarii activitatii in Egipt, nemultumirile sale in legatura cu programul prelungit, asteptand rezolvarea situatiei sale intr-un interval de timp rezonabil, dupa care s-a adresat instantei.
Concluzionand, fata de cele ce preced, Curtea retine ca in mod netemeinic Tribunalul a apreciat ca nu se impune compensarea in bani a orelor suplimentare efectuate de apelantul -reclamant in perioada 25.04. x17, in care si-a desfasurat activitatea pe santierul Burullus din Egipt, motiv pentru care, in temeiul art. 480 alin. 2 din Codul de procedura civila, va admite apelul, va schimba in tot sentinta apelata, in sensul ca va admite actiunea si va o bliga intimata-parata sa plateasca apelantului-reclamant, suma de 54. 379 lei, reprezentand contravaloare ore suplimentare, pentru perioada 25.04. x17, actualizata (suma bruta), astfel cum a fost calculata de expertul a. C.
In temeiul dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila, va obliga intimata-parata sa plateasca apelantului-reclamant suma de 1300 lei, reprezentand cheltuieli de judecata la fond (onorariu de avocat (vezi www.MCP-Avocati.ro) in suma de 500 de lei, conform chitantei nr. 1/10.08.2018) si in apel (onorariu expert in cuantum de 800 de lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul R.I.- C., domiciliat in Ploiesti, impotriva Sentintei civile nr. 142/22 ianuarie 2019 pronuntata de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu parata S.C. E.S. A Bucuresti, cu sediul in Bucuresti, Calea Dorobantilor nr. 103 - 105, sector 1 si in consecinta:
Schimba in tot sentinta apelata, in sensul ca admite actiunea .
Obliga intimata-parata sa plateasca apelantului-reclamant, suma de x lei reprezentand contravaloare ore suplimentare, pentru perioada 25.04. x17, actualizata (suma bruta).
Obliga intimata-parata sa plateasca apelantului-reclamant cheltuieli de judecata in cuantum de 1300 lei, la fond si in apel.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 21 octombrie 2019.
Mentionarea fictiva a efectuarii de ore suplimentare. Drepturi salariale incasate necuvenit Pronuntaţă de: Tribunalul Prahova - Sentinta civila nr. 1530 din data de 21 Iunie 2019
Stabilirea unor drepturi pentru salariati in contractul colectiv de munca numai in limitele minime prevazute de lege Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti - Sentinta civila nr. 3004 din 14.07.2020
Stabilirea sporului sub limitele legale. Nulitate absoluta a clauzei din contractul colectiv de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti � Decizia civila nr. 2731/10.09.2020
Suspendarea partiala a activitatii angajatorului. Timpul de munca. Munca suplimentara. Pronuntaţă de: Tribunalul Hunedoara - Sentinta civila nr. 1302/2019
Dreptul la plata orelor suplimentare pentru invatatorii care se ocupa si de orele de educatie fizica Pronuntaţă de: Curtea de Apel Timisoara - Secia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr.4/2017, in sedinta publica din 10 ianuarie 2017