Prin Sentinta civila nr. 2575/21.09.2018 pronuntata in Dosarul nr. x, Tribunalul C_- S. a admis actiunea formulata de reclamanta S.C. R.T.S.R.L., in contradictoriu cu paratul B.P.I. si a obligat pe parat sa- i plateasca reclamantei suma de 713 euro (echivalentul in lei la data platii efective), reprezentand despagubiri materiale pentru prejudiciul material cauzat acesteia.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca:
Paratul B.P.I. a fost angajatul reclamantei S.C. R.T.S.R.L., in baza contractului individual de munca incheiat si inregistrat sub nr. 48/14.07.2015 in registrul general de evidenta a salariatilor, in functia de conducator auto, cod C.x, respectiv postul de sofer pe autocamion (TIR), incepand cu data de 14.07.2015 si pana la data de 14.03.2017, cand, prin Decizia nr. 17/14.03.2017, emisa de reclamanta, s-a dispus incetarea contractului individual de munca prin acordul partilor, in temeiul disp. art. 55, lit. b din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Reclamanta desfasoara activitate de transport rutier de marfuri in tarile din spatiul comunitar, iar in toata perioada cat paratul a fost angajatul societatii, acesta si-a desfasurat activitatea in spatiul comunitar, in special in Danemarca, transportand in calitate de sofer de TIR marfa pentru diversi beneficiari ai societatii.
Tribunalul a retinut ca in luna mai 2016, in timpul efectuarii unei curse in Danemarca, paratul a condus camionul marca Scania, cu nr. de inmatriculare x, care tracta remorca cu nr. de inmatriculare DF 5949, iar in timpul efectuarii unei manevre acesta a avariat aceasta remorca, prin ruperea sistemului de prindere si inchidere/deschidere al usii din spate.
Pentru repararea remorcii avariate de catre parat, societatea reclamanta a achitat societatii Combino Spedition ApS, pentru care presteaza activitate de transport, din Danemarca, locatia unde s-a efectuat reparatia, suma de 1.208, 86 euro, conform facturii nr. x/09.06.2016, emisa de catre service-ul din Danemarca. Initial Societatea Combino Spedition ApS, a achitat contravaloarea reparatiei semiremorcii avariate catre service-ul care a efectuat reparatia in Danemarca, service-ul emitand factura proforma nr. x/09.06.2016 si devizul oferta unde sunt detaliate toate reparatiile pentru remedierea avariei de la semiremorca cu nr. de inmatriculare DF 5949.
Asadar, instanta a retinut ca Societatea Combino Spedition ApS a achitat suma de 1.208, 86 euro, care a fost retinuta din contul societatii reclamante, conform documentului financiar-contabil denumit Jurnal pentru cumparari, pentru perioada 01.06. x16, in care la pozitia nr. 3 este mentionat faptul ca plata a fost efectuata in cuantum de 6. 544, 52 lei si reprezinta contravaloarea facturii nr. x/09.06.2016.
Paratul a contestat semnatura de pe Declaratia din data de 13.03.2017, data de parat in fata administratorului societatii, prin care a recunoscut ca a prejudiciat societatea cu 1 000 euro din cauza avariei provocate la remorca si a fost de acord ca acoperirea prejudiciului sa se realizeze prin retinerea unei sume de bani din suma ce i se mai cuvenea.
Drept urmare, instanta a procedat la verificarea acestui inscris, scop in care l-a citat pe parat, in sedinta publica din data de 21 septembrie 2018 sa semneze in fata sa, atat din picioare, cat si din sezut.
Dupa compararea semnaturii efectuate pe acest inscris, cu semnaturile efectuate in fata sa si cu cele realizate pe inscrisurile depuse la dosar, instanta s-a lamurit asupra faptului ca semnatura de pe inscris nu apartine paratului, rezultand in mod evident acest aspect din compararea mentionata mai sus.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 713 Euro, echivalentul in lei la cursul BNR din data efectuarii platii, cu titlu de daune interese, reprezentand diferenta dintre prejudiciul de 1.000 euro cauzat de acesta societatii si prejudiciul achitat partial de parat pana in prezent de 287 euro, paguba cauzata angajatorului din vina si in legatura cu munca sa, prin indeplinirea defectuoasa a obligatiilor de serviciu asumate.
In ceea ce priveste angajarea raspunderii patrimoniale, instanta a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 254 alin. 1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) republicat, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, mai exact conform art. 1. 350 din Codul civil, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor. Astfel, pentru a fi angajata raspunderea patrimoniala este necesar sa fie indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii de fond: calitatea de salariat la angajatorul pagubit a celui care a produs paguba, fapta ilicita si personala a salariatului savarsita in legatura cu munca sa, existenta prejudiciului cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs si culpa, respectiv vinovatia salariatului.
In aceasta situatie, numai intrunirea cumulativa a acestor conditii atrage raspunderea patrimoniala a salariatului, lipsa uneia dintre conditiile enumerate inlaturand aceasta raspundere .
Analizand contractul individual de munca incheiat si inregistrat sub nr. 48/14.07.2015 in registrul general de evidenta a salariatilor, instanta a retinut ca la lit. F - Atributiile postului se stipuleaza ca atributiile postului sunt prevazute in fisa postului, iar la lit. M, pct. 2, lit. a si b se stipuleaza ca salariatul are obligatia de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului si obligatia de respecta disciplina muncii. Totodata, in fisa postului, la pct. 4 - Atributiile postului, la lit. ss se mai prevede ca soferul este direct raspunzator de integritatea autovehiculului pe care il are in primire si in cazul accidentelor produse din culpa soferului, acesta va suporta integral sumele care nu se recupereaza de la asigurari. Mai mult, din cuprinsul art. 7, liniuta de la pozitia 12 din Regulamentul intern, prelucrat paratului, rezulta ca salariatilor le revine obligatia de a raspunde material fata de prejudiciul creat din vina lor.
Cu privire la calitatea de salariat al paratului, Tribunalul a retinut ca aceasta rezulta din contractul individual de munca, iar referitor la fapta ilicita savarsita de parat, aceasta consta in avarierea de catre acesta ca urmare a neglijentei manifestata si cu incalcarea atributiilor din fisa postului a remorcii cu nr. de inmatriculare DF 5949, avarie pentru remedierea careia societatea reclamanta a achitat suma de 1.208, 86 euro catre Societatea Combino Spedition ApS din Danemarca.
In ceea ce priveste prejudiciul cauzat patrimoniului societatii reclamante, acesta este cert, rezultand din facturile reprezentand contravaloarea reparatiilor efectuate la remorca, in urma carora suma totala de 1.208, 86 euro a fost achitata de societate catre firma care a efectuat reparatia, din aceasta suma, 208, 86 euro fiind suportati de catre asigurator, dupa cum rezulta din inscrisul aflat la fila 115 dosar (a carui traducere se afla la fila 116 dosar) si din inscrisul aflat la filele 133- 137 dosar (a carui traducere se afla la filele 156- 162 dosar). Din suma ramasa de achitat, i-a fost retinuta paratului suma de 287 euro, ramanand astfel de achitat suma de 713 euro. Rezulta ca prejudiciul produs este cert, reflectandu-se in patrimoniul societatii reclamante.
Analizand polita de asigurare, Tribunalul a retinut ca in cazul autocamioanelor de transport se incheie o asigurare ce acopera prin societatea de asigurare contravaloarea eventualelor daune daca acestea depasesc suma de 1.000 de euro. Daunele in cuantum de sub 1.000 de euro se suporta exclusiv de catre proprietarul sau utilizatorul autocamionului si din acest motiv contravaloarea reparatiilor in cuantum de 1.208, 86 euro a fost suportata doar partial de asigurator, adica acesta a achitat doar suma de 208, 86 euro.
Asadar, asiguratorul Speditiom-Assekuranz a emis nota de constatare pentru dauna produsa de catre parat, iar in urma acestei note s-a procedat la despagubirea care depasea valoarea de 1.000 euro, respectiv suma de 208, 86 euro.
Astfel, raportat la starea de fapt retinuta mai sus, Tribunalul a retinut ca sunt indeplinite cumulativ conditiile antrenarii raspunderii patrimoniale a paratului, care, prin fapta sa ilicita-prin conduita sa, din culpa lui exclusiva, a avariat remorca cu nr. de inmatriculare DF 5949, a cauzat reclamantei un prejudiciu in cuantum de 1.000 euro, din care i-a fost retinuta suma de 287 euro, existand un raport de cauzalitate intre fapta paratului si prejudiciul cauzat, precum si vinovatia acestuia.
De altfel, paratul nu a contestat faptul ca a avariat remorca, invederand instantei ca prejudiciul nu este cert, actual, direct, material si bine determinat, ca nu a dorit si nu a prevazut avarierea portierei din spate a remorcii, ca suma de 1.208, 86 euro este nejustificat de mare si ca avarierea produsa portierei remorcii ar fi trebuit sa constituie un risc normal al serviciului si care sa fie asigurat, iar costul reparatiei sa fie suportat de asigurator. Paratul a mai invederat ca, din moment ce prejudiciul nu poate fi identificat si nici individualizat, nefiind cert, nu este dovedita nici legatura de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita, si ca reclamanta nu a intocmit o nota de constatare si evaluare a pagubei conform disp. art. 254, alin. 3 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) si ca reclamanta a facut o retinere nelegala, intrucat suma de 287 euro retinuta din salariu depaseste o treime din salariul lunar net pe care il avea inainte de incetarea raporturilor de munca .
Ori, aceste sustineri ale paratului nu au putut fi acceptate de instanta, din moment ce paratul a incalcat atributiile stabilite prin fisa postului, cauzand reclamantei prejudiciul mentionat mai sus, care este cert, rezultand din inscrisurile depuse la dosar.
Nici sustinerile paratului in ceea ce priveste neintocmirea notei de constatare si evaluare a pagubei conform disp. art. 254, alin. 3 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) nu au putut fi primite de instanta, deoarece dispozitiile legale invocate sunt incidente doar in situatia posibilitatii recuperarii prejudiciului prin acordul partilor. Ori, reclamanta a inteles sa uzeze de cealalta posibilitate de recuperare a prejudiciului, respectiv prin hotarare judecatoreasca, introducand prezenta actiune .
Irelevante sunt apararile paratului privind retinerea nelegala, raportat la obiectul prezentei cauze .
Referitor la apararile paratului intemeiate pe disp. art. 254 alin. 2 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), ce vizeaza sfera notiunii de risc normal al serviciului in ceea ce priveste prejudiciul produs fostului angajator, instanta a constatat ca acestea nu sunt intemeiate, intrucat sintagma ``risc normal al serviciului`` este specifica domeniului productiei, unde riscul normal presupune o abatere acceptata, reprezentand un anumit procent din valoarea finala, dincolo de acest procent putand fi antrenata raspunderea patrimoniala a salariatului. Asadar, nu se poate extinde notiunea de risc normal al serviciului in cazul unui accident de circulatie produs din culpa salariatului.
Fata de considerente expuse, Tribunalul, avand in vedere dispozitiile legale mentionate mai sus, a admis actiunea formulata de reclamanta S.C. R.T.S.R.L. in contradictoriu cu paratul B.P.I. si in consecinta a obligat pe parat sa- i plateasca reclamantei suma de 713 euro (echivalentul in lei la data platii efective), reprezentand despagubiri materiale pentru prejudiciul material cauzat acesteia.
Avand in vedere disp. art. 453 din Noul Cod de procedura civila, instanta nu a acordat cheltuieli de judecata reclamantei, deoarece nu a solicitat astfel de cheltuieli, si nici paratului, intrucat acesta este in culpa procesuala.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul B.P_- I., solicitand admiterea apelulu i, modificarea in totalitate a hotararii atacate si, rejudecand cauza, respingerea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta, fara cheltuieli de judecata, pentru urmatoarele motive:
Acesta a aratat ca poate fi de acord cu solutia data de prima instanta, intrucat o apreciez a fi nelegala si netemeinica. Astfel, referitor la prejudiciu, mai exact la caracterul cert si bine de terminat al acestuia, a sustinut ca din documentele depuse la dosarul cauzei nu se poate deduce cuantumul clar al prejudiciului suferit de reclamanta. Intimata a sustinut ca, cuantumul total al prejudiciului cauzat societatii este de 1.208, 86 de Euro. Cat priveste facturile pe care intimata le-a depus la dosarul cauzei, paratul a facut mai multe mentiuni. In factura nr. x din 01.06.2016 se face mentiune despre pretul de 1, 208, 86 Euro care reprezinta ``repararea daunelor asupra remorcii DF 5949 in conformitate cu documentele anexate de la KH ONE STOP``. Referitor la factura nr. x din 09.06.2016 emisa de KH ONE STOP se poate observa cu usurinta ca niciunde in continutul acesteia nu se regaseste suma de 1.208, 86 Euro. Mai mult decat atat, aceasta factura a fost emisa ulterior facturii nr. x din 01.06.2016, desi ar fi trebuit sa fie anterioara fata de mentiunile din factura x, fapt care denota cel putin un semn de intrebare referitor la legalitatea acestor facturi. Iar din facturile depuse la dosarul cauzei nu rezulta ca intimata a platit suma de 1.000 de Euro despre care a sustinut ca reprezinta prejudiciul cauzat societatii.
Fata de toate considerentele de mai sus, paratul a sustinut ca in prezenta cauza nu sunt intrunite toate conditiile existentei raspunderii civile patrimoniale, intrucat prejudiciul nu este cert, actual, direct, material si bine determinat.
Prima instanta s-a pronuntat asupra acestei nelegalitati pe care acesta a invocat-o, dar neanalizand temeinic cele invocate referitor la constatarea caracterului cert si neindoielnic al prejudiciului. Instanta de fond s-a multumit sa reitereze cele sustinute de intimata in cererea de chemare in judecata, dar fara a oferi motivele care au determinat-o sa constate ca prejudiciul este clar, cert si bine determinat.
Avand in vedere cele de mai sus, a sustinut ca prejudiciul a carui recuperare o solicita intimata nu este cert, clar si bine determinat.
Din moment ce prejudiciul nu poate fi identificat si nu a fost individualizat, nefiind cert, nu exista dovedita nici legatura de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita. Cat despre vinovatie, paratul a aratat ca nu a dorit si nu a prevazut avarierea portierei din spate a remorcii. intr-adevar a avut un mic accident, daca poate fi numit astfel, intrucat portiera a fost atinsa de protectia de cauciuc a rampei de descarcare, rupandu-se doar niste balamale, portiera fiind intacta. Avarierea produsa portierei remorcii ar fi trebuit sa constituie un risc normal al serviciului si care sa fie asigurat, iar costul reparatiei sa fie suportat de asigurator. Declaratia de care s-a folosit intimata si in jurul careia a gravitat intreaga cerere introductiva de instanta este nula pentru ca este un inscris fals, produs de intimata in mod cert ulterior incetarii raporturilor de munca al paratului si menit sa induca onorata instanta in eroare. Acest aspect a fost sesizat si de prima instanta care, administrand proba verificarii de scripte, a constatat fara putinta de tagada ca semnatura de pe Declaratia din 13.03.2017 (despre care intimata a facut vorbire in cadrul cererii de chemare in judecata) nu ii apartine. Mai mult decat atat, paratul nu a stiut despre existenta acesteia, pana cand a primit actele de la prima instanta.
Desi s-a constatat ca acel inscris nu a fost semnat de parat, totusi instanta de fond nu a luat in considerare aceasta proba la pronuntarea hotararii si nu a cantarit valoarea acestei probe. Revenind la prejudiciu, a sustinut ca la dosarul cauzei nu exista niciun inscris de unde sa rezulte ca suma de 208, 86 Euro ar fi fost achitata de asigurator si ca refuza sa plateasca diferenta de 1.000 de Euro. Extrasul unei corespondente tip email nu poate tine loc de act doveditor al acestei tranzactii si de refuzul asiguratorului de a achita costul intreg al reparatiei.
In aceeasi ordine de idei, a observat ca prima instanta a dispus respingerea apararilor referitoare la faptul ca asiguratorul ar fi trebuit sa suporte costul reparatiei si refuzul acestuia de a plati reparatia. Totusi, a sustinut in continuare ca asiguratorul ar fi trebuit sa suporte costul integral al reparatiei deoarece, din cuprinsul contractului de asigurare si a conditiilor de asigurare, desi le-a studiat cu atentie, nu se poate regasi niciunde exprimarea clara ca ``pentru orice dauna, conform contractului de asigurare, valoarea de pana la 1.000 Euro este suportata de catre societatea asigurata``, astfel dupa cum a mentionat intimata. Tot astfel, la punctul 3 din contract denumit Co-plata nu apare niciunde exprimarea fara echivoc cum ca asiguratorul despagubeste intimata pentru daune partiale a caror valoare este de la 1.000 Euro in sus si pentru daune totale a caror valoare este de la 2.000 de Euro in sus, desi prima instanta a retinut aceasta motivare. Vazand cele inscrise in Domeniul de aplicare al asigurarii, punctul 2 din contract, rezulta in mod cert ca asigurarea facuta de intimata acoperea si repararea daunelor de la portiera remorcii avariate.
Fata de toate considerentele de mai sus, a sustinut ca in prezenta cauza nu sunt intrunite toate conditiile existentei raspunderii civile patrimoniale, intrucat prejudiciul nu este cert, actual, direct, material si bine determinat.
Mai apoi, referitor la retinerea primei instante a dispozitiilor clauzelor din fisa postului referitoare la suportarea sumelor care nu se recupereaza de la asigurari, in aprecierea acestuia au intaietate in prezenta cauza prevederile art. 254 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro). Avarierea minora produsa portierei remorcii este o paguba care se incadreaza in riscul normal al serviciului. Mai apoi, din actele depuse la dosarul cauzei rezulta ca intimata nu a intocmit o nota de constatare si evaluare a pagubei conform dispozitiilor art. 254 alin. 3 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro). Cel putin acesta nu a primit niciodata un asemenea act si nici nu i s-a adus la cunostinta vreodata ca ar exista un asemenea inscris.
Totodata, conform dispozitiilor art. 257 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro): ``(1) Suma stabilita pentru acoperirea daunelor se retine in rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei in cauza din partea angajatorului la care este incadrata in munca . (2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fara a putea depasi impreuna cu celelalte retineri pe care le-ar avea cel in cauza, jumatate din salariul respectiv.``. Raportat la aceste dispozitii legale angajatorul, dupa ce ar fi constatat producerea pagubei in patrimoniul societatii, ar fi trebuit sa comunice salariatului nota de constatare si evaluare a pagubei si ar fi trebuit sa solicite recuperarea prejudiciului in rate lunare prin retinere din salariu, in baza unui acord . Conform art. 257 alin. 2 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net. Bineinteles ca intimata nu a respectat nici prevederile art. 258 si 259 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), pentru ca nu a respectat procedura legala in materie referitoare la emiterea notei de constatare si evaluare a pagubei si a intocmirii acordului dintre salariat si angajator pentru suportarea prejudiciului in rate lunare.
A preciza ca nu i se pare just ca pe perioada cat a fost angajatul acesteia intimata sa nu il convoace in vederea reglementarii situatiei acelei avarieri a portierei remorcii, din moment ce societatea angajatoare a aratat ca ar fi facut plata sumei de 1.208, 86 Euro in cursul lunii iunie 2016, iar acesta a fost angajatul intimatei pana in data de 14 martie 2017, cand au incetat raporturile de munca ca urmare a acordului partilor, in urma cererii formulate de para si acceptate de angajator . Autoutilitara si remorca pe care le-a condus aveau asigurare CASCO.
A solicitat a se pune in vedere intimatei sa depuna la dosarul cauzei contractul de asigurare CASCO al autoutilitarei si remorcii pe care paratul le-a condus cand s-a produs micul accident si sa precizeze daca a adus la cunostinta asiguratorului CASCO despre producerea accidentului si daca acesta din urma a refuzat sa plateasca prejudiciul suferit. Pentru ca in atare situatie, cea a existentei contractului de asigurare CASCO, atunci cererea de chemare in judecata promovata de intimata nu prezinta interes, nu se justifica si ar trebui sa ramana fara obiect .
In drept, a invocat dispozitiile art. 480 alin. 2 Cod procedura civila, art. 254 alin. 2, 3, art. 257, art. 258 si art. 259 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
In probatiune, inscrisurile existente la dosarul cauzei, efectuarea unei adrese catre intimata pentru a depune la dosarul cauzei contractul de asigurare CASCO al autoutilitarei si remorcii pe care paratul le-a condus cand s-a produs micul accident si sa precizeze daca a adus la cunostinta asiguratorului CASCO despre producerea accidentului si daca acesta din urma a refuzat sa plateasca prejudiciul suferit, orice alte probe necesare unei juste solutionari a cauzei.
Prin intampinare, reclamanta S.C. R.T.S.R.L. a solicitat respingerea apelului si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei atacate, pentru urmatoarele motive:
Apelantul a aratat in principal, in mod neintemeiat, in apelul promovat, faptul ca instanta de fond nu ar fi pronuntat o hotarare temeinica si legala deoarece prejudiciul la care acesta a fost obligat sa il plateasca, nu ar fi clar si bine determinat. A considerat ca instanta de fond, in mod temeinic si legal, a retinut in hotararea apelata faptul ca societatea a probat existenta prejudiciului produs de catre apelantul-parat, acesta fiind cert prin documentele financiar-contabile depuse la dosarul cauzei, respectiv facturile fiscale reprezentand contravaloarea reparatiilor in cauza, documente contabile privind achitarea acestor reparatii de catre societate, polita de asigurare, precum si vinovatia paratului si dovada calitatii de angajat a acestuia, documente depuse la dosarul de fond al cauzei. Prin documentele contabile, respectiv facturile in cauza si dovada achitarii de catre societate a reparatiilor, a dovedit cuantumul prejudiciului produs de catre apelantul-parat in patrimoniul societatii, prejudiciu de 1.000 Euro ce reprezenta o parte din costul reparatiei avariei produse de catre apelant, prin accidentarea usii la remorca in cauza si care nu a fost acoperit de catre asigurator. Cuantumul total al reparatiei a fost de 1208, 86 Euro din care asiguratorul a despagubit conform contractului de asigurare doar 208, 86 Euro iar restul de 1.000 de Euro a fost suportat de catre societate . Astfel, din prejudiciul de 1.000 de euro, societatea in calitate de angajator al paratului a reusit sa retina suma de 278 euro, ramanand de achitat suma de 713 euro, suma ce face obiectul acestei actiuni .
Astfel, pentru a face dovada certa a prejudiciului in cuantum de 713 Euro, provocat de catre apelantul parat, reclamanta a depus la dosarul cauzei toate documentele ce au legatura cu acest aspect dupa cum urmeaza: contractul individual de munca al apelantului paratul, contractul de asigurare tradus si legalizat, incheiat cu asiguratorul Speditions-assekuranz, pentru toate autocamioanele societatii, printre care si autocamionul cu numar de inmatriculare x, factura nr. x/31.05.2016 emisa de Service-ul B&K din Danemarca catre Societatea Combino Spedition si fotografiile anexate, tradusa din limba daneza si legalizata, unde s-a efectuat reparatia semiremorcii cu numar de inmatriculare DF5949, factura nr. x/01.06.2016 emisa de Societatea Combino Spedition catre societatea reclamanta si traducerea aferenta, documentul privind plata efectuata de catre societate, pentru achitarea contravalorii facturii nr. x/01.06.2016, document denumit ``Jurnal pentru cumparari``, pentru perioada 01.06. x16, unde la pozitia nr. 3 se poate observa ca plata a fost efectuata in lei echivalent, respectiv 6. 544, 52 lei cu TVA inclus, din care 5. 453, 77 lei fara TVA si reprezinta contravaloarea facturii nr. x/01.06.2016.
Toate documentele financiare anterior mentionate au fost analizate de catre instanta de fond si au fost avute in vedere la pronuntarea hotararii, aceasta retinand ca in speta este vorba despre un prejudiciu cert. Mai mult de atat, prin intampinarea formulata la instanta de fond, apelantul-parat a recunoscut ca a produs fapta prejudiciabila, respectiv ca a avariat remorca in cauza, avarie in urma careia a fost rupta usa remorcii cu numar de inmatriculare DF 5949 si in urma careia societatea a achitat contravaloarea reparatiilor, contravaloare ce reprezinta obiectul prezentului litigiu. A precizat faptul ca remorca avariata de catre apelantul parat era o remorca frigorifica iar ruperea balamalelor uneia dintre usi a scos efectiv remorca in cauza din circuitul normal deoarece societatea transporta din Italia in Danemarca si retur, produse congelate sau refrigerate (produse din carne, peste, legume, fructe, etc.) iar temperatura acestor produse trebuie mentinuta scazuta pe timpul transportului. De fapt remorca in cauza este un frigider urias care nu mai poate functiona in momentul in care uneia dintre usi ii sunt rupte balamalele si aceasta nu mai poate fi inchisa, aspect pe care apelantul parat nu 1- a inteles nici in prezent, desi a lucrat in societate o perioada buna de timp .
In mod corect si intemeiat instanta de fond a respins apararile paratului cu privire la contravaloarea reparatiilor efectuate, deoarece asa cum a retinut si instanta, valoarea reparatiei a fost stabilita si dovedita printr-un document emis in conditiile legii de catre unitatea reparatoare, service-ul B&K din Danemarca, care a emis factura nr. x/09.06.2016, factura achitata de catre societatea cu care reclamanta colaboreaza, respectiv Societatea Combino Spedition apS, care la randul ei a facturat catre societate contravaloarea acestor reparatii in cuantum de 1.208, 86 Euro, contravaloare pe care a achitat-o asa cum a dovedit prin intermediul documentului financiar-contabil denumit ``Jurnal pentru cumparari``, pentru perioada 01.06. x16 iar asiguratorul a despagubit ulterior cu suma de 208, 86. Din acest punct de vedere, asa cum a retinut si instanta de fond in hotararea pronuntata, este vorba despre un prejudiciu cert, acesta fiind corect identificat prin documentele financiare existente la dosarul de fond al cauzei iar criticile paratului cu privire la acest aspect sunt neintemeiate.
A considerat ca instanta de fond a analizat temeinic toate documentele depuse la dosarul cauzei si a retinut in mod corect ca prejudiciul cauzat patrimoniului este cert, rezultand din facturile ce reprezinta contravaloarea reparatiilor efectuate la remorca, in urma carora suma totala de 1.208, 86 euro a fost achitata catre societatea Combino Spedition apS care a achitat initial contravaloarea reparatiei catre service-ul care a efectuat reparatia, din aceasta suma, 208, 86 euro au fost suportati de catre asigurator, asa cum rezulta din inscrisul aflat la fila 115 dosar de fond si traducerea aferenta aflata la fila 116 dosar si din inscrisul aflat la filele 133- 137 dosar si traducerile aferente aflate la filele 156- 162.
Din suma de 1.000 de euro ramasa ulterior de achitat de societate (asigurarea a suportat 208, 86 de euro din 1.208, 86 euro total reparatie), paratului i-a fost retinuta suma de 287 euro, ramanand de achitat de catre acesta suma de 713 euro si de aici a rezultat ca prejudiciul este cert si s-a reflectat in patrimoniul societatii, asa cum intemeiat s-a retinut in hotarare si de catre instanta de fond .
Cu privire la declaratia paratului din data de 13.03.2017, respectiv cu privire la faptul ca semnatura de pe acest document nu ar apartine paratului si procedura compararii de catre instanta a semnaturii de pe acest inscris, procedura prevazuta de art. 303 din Codul de procedura civila, in urma careia instanta de fond a ajuns la concluzia ca semnatura in cauza nu ar apartine paratului, a aratat faptul ca reclamanta nu a mai staruit in a folosi inscrisul in cauza si nu a mai staruit in acest sens nici prin prezentele aparari, deoarece a apreciat ca in speta a dovedit cu suficiente documente, pretentiile, desi semnatura in cauza apartine apelantului. Apelantul a apreciat in mod gresit in apelul promovat faptul ca cererea introductiva ar gravita doar pe declaratia data de acesta la data de 13.03.2017, prin intermediul careia a recunoscut prejudiciul adus societatii in urma avarierii remorcii in cauza si s-a obligat sa acopere acest prejudiciu.
A reiterat faptul ca nu a dorit si nu a staruit sub nicio forma pentru a fi folosita in cauza, in favoarea ei, declaratia paratului din data de 13.03.2017. Cererea introductiva s-a bazat in principal tocmai pe documentele pe care si instanta de fond si-a intemeiat argumentatia juridica atunci cand a admis actiunea, respectiv Contratul individual de munca al paratului si clauzele acestuia, Fisa postului, Regulamentul intern, documentatia privind accidentarea remorcii, documentele financiare privind plata de catre societate a contravalorii reparatiilor efectuate, polita de asigurare in cauza si clauza acesteia privind co-plata, respectiv franciza in valoare de 1.000 de euro, vinovatia paratului si nu in ultimul rand indeplinirea cumulativa in cauza a conditiilor necesare antrenarii raspunderii patrimoniale a apelantului parat si temeiul legal al acestei forme a raspunderii civile contractuale, aspecte care in mod legal au fost retinute si de catre instanta de fond in sentinta apelata.
Referitor la criticile aduse de catre apelant cu privire la polita de asigurare si retinerile instantei de fond in acest sens, a apreciat ca apelantul este de rea credinta atunci cand sustine faptul ca societatea nu s-ar fi folosit de asigurarea CASCO pentru a despagubi paguba produsa in urma accidentului. A se observa ca polita de asigurare depusa la dosarul cauzei, incheiata intre societate si asiguratorul Speditions-assekuranz este o polita de tip CASCO si este facultativa si nu obligatorie. Societatea are incheiate pentru fiecare autocamion doua polite de asigurare, o polita de asigurare obligatorie, ca si la autoturismele rutiere mici si care nu poate face obiectul prezentului litigiu deoarece prin intermediul acestei asigurari sunt despagubite doar daunele provocate tertilor in urma accidentelor in care soferul autoturismului/autovehiculului in cauza este vinovat si o polita de asigurare facultativa (tip CASCO), care face obiectul prezentului litigiu (polita de asigurare depusa la dosarul cauzei, incheiata intre societate si asiguratorul Speditions-assekuranz) si care are menirea sa acopere daunele provocate de sofer propriului autoturism/autovehicul, in limita prevazuta in acest contract de asigurare si nu tertilor, asa cum este si situatia privind polita din speta. Astfel, polita de asigurare depusa la dosarul cauzei, incheiata intre societate si asiguratorul Speditions-assekuranz este o polita tip CASCO si despagubeste daunele provocate de soferii nostri propriilor autocamioane, dar despagubirea se acorda conform contractului pentru eventuale daune ce depasesc 1.000 de euro iar ceea ce este sub 1.000 de euro se suporta de catre proprietarul sau utilizatorul autocamionului, conform clauzei prevazuta la pct. 3 din anexa (Versicherungsbedingungen) la contractul de asigurare, denumit Co-plata. Din aceasta cauza, contravaloarea reparatiilor in cuantum total de 1.208, 86 euro a fost suportata doar partial de asigurator, adica acesta a achitat catre societate doar suma de 208, 86 euro iar restul de 1.000 de euro a ramas in sarcina societatii, aspect dovedit cu documente, respectiv probe concrete.
Daca societatea nu ar fi avut incheiata aceasta polita de asigurare tip CASCO cu asiguratorul Speditions-assekuranz, apelantul ar fi fost chemat in judecata si reclamanta ar fi solicitat ca acesta sa achite intreaga suma de 1.208, 86 euro ce reprezinta valoarea totala a reparatiilor efectuate la remorca avariata. Daunele a caror valoare de reparatie este in cuantum de 1.000 de euro sau sub aceasta suma reprezinta franciza care se suporta in mod exclusiv de catre proprietarul sau utilizatorul autocamionului, conform clauzelor contractului de asigurare (a se vedea anexa denumita Versicherungsbedingungen, pct. 3- Co-plata).
Apelantul cunoaste acest lucru si a incearcat in mod neintemeiat sa induca in eroare instanta de judecata cu privire la aspectul legat de modalitatea de acordare a despagubirilor in caz de accidente, in baza politelor de asigurare facultative cum este si polita din speta. Mai mult de atat, asiguratorul Speditions-assekuranz a emis Nota de constatare pentru dauna produsa de catre parat, document pe care l-a anexat in copie tradusa la dosarul de fond al cauzei de unde se poate observa ce dauna a fost produsa la remorca cu numarul de inmatriculare DF 5949 si cine a produs dauna, respectiv numele apelantului-parat. In urma acestei note s-a procedat la despagubirea care depasea valoarea francizei de 1.000 euro, respectiv suma de 208, 86 euro, conform e-mailului transmis de asigurator in acest sens si care constituie document oficial de acceptare a despagubirii de catre asigurat.
A facut precizarea ca a solicitat prin intermediul prezentei actiuni sa fie despagubita doar pentru contravaloarea prejudiciului ce nu a fost despagubit de catre asigurator, respectiv o parte din prejudiciu, avand in vedere si faptul ca din suma de 1.000 de euro i-a fost retinuta apelantului suma de 287 euro, ramanand de achitat de catre acesta suma de 713 euro dar, de buna credinta fiind, nu a solicitat a fi despagubita si pentru pierderea aferenta zilelor in care autocamionul a fost oprit pentru repararea remorcii sau pentru cursele neefectuate tocmai din vina paratului in legatura cu accidentul in cauza. A se observa ca in speta dedusa judecatii, instanta de fond in mod temeinic si legal a retinut ca, prin probele, respectiv inscrisurile depuse la dosarul cauzei, s-a facut dovada ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 254 alin. l din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) republicat, potrivit carora salariatii raspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Cu privire la cererea de probatoriu a paratului, respectiv ca reclamanta sa depuna la dosarul cauzei contractul de asigurare CASCO si dovada refuzului asiguratorului de despagubire in intregime a daunei de 1.208, 86 euro, a solicitat respingerea acestei solicitari ca fiind fara obiect deoarece contractul de asigurare depus la dosarul de fond al cauzei impreuna cu anexele acestuia, incheiat de societate cu asiguratorul Speditions-assekuranz, este tocmai contractul de asigurare facultativa de tip CASCO despre care apelantul face vorbire, fiind unul dintre documentele pe care reclamanta si-a intemeiat actiunea iar daca acest contract nu ar fi existat, ar fi solicitat obligarea apelantului la plata intregului prejudiciu de 1.208, 86 euro.
Cu privire la refuzul de despagubire in intregime a daunei de 1.208, 86 euro, a aratat ca acest refuz nu exista si nu avea obligatia de a solicita acest lucru deoarece contractul de asigurare in cauza stipuleaza in mod foarte clar la pct. 3, Co-plata, din anexa denumita Versicherungsbedingungen, ca daunele in cuantum de sub 1.000 de euro se suporta de catre proprietar/utilizator.
De fapt, toate criticile aduse de apelant sentintei atacate sunt apararile acestuia prezentate si in fata instantei de fond care in mod temeinic si legal le-a inlaturat, conform retinerilor din hotararea judecatoreasca in cauza.
Prin raspunsul la intampinare, paratul B.P_- I. a aratat ca intimata a sustinut aceleasi aspecte ca si in fata primei instante. Cu privire la prejudiciu, mai exact la caracterul cert si bine determinat al acestuia, a sustinut in continuare ca din documentele depuse la dosarul cauzei nu se poate deduce cuantumul clar al prejudiciului suferit de reclamanta. Intimata a sustinut ca, cuantumul total al prejudiciului cauzat societatii este de 1.208, 86 de Euro si ca la dosarul cauzei nu exista niciun inscris de unde sa rezulte ca suma de 208, 86 Euro ar fi fost achitata de asigurator si ca refuza sa plateasca diferenta de 1.000 de Euro. Extrasul unei corespondente tip email nu poate tine loc de act doveditor al acestei tranzactii si de refuzul asiguratorului de a achita costul intreg al reparatiei.
Paratul a aratat ca intimata a facut mentiunea ca nu mai doreste ca declaratia din 13.03.2017 sa mai aiba valoarea de proba in dosar, sustinand in continuare ca semnatura de pe inscris i-ar apartine paratului, desi prima instanta, administrand proba verificarii de scripte, a constatat fara putinta de tagada ca semnatura de pe Declaratia din 13.03.2017 nu ii apartine. Aceasta este nula pentru ca este un inscris fals, produs de intimata in mod cert ulterior incetarii raporturilor mele de munca . A mai aratat ca este just ca pe perioada cat a fost angajatul intimatei sa nu fie convocat in vederea reglementarii situatiei acelei avarieri a portierei remorcii, din moment ce intimata a aratat ca ar fi facut plata sumei de 1.208, 86 Euro in cursul lunii iunie 2016, iar acesta fiind angajat pana in data de 14 martie 2017, cand au incetat raporturile de munca ca urmare a acordului partilor, in urma cererii formulate si acceptate de angajator .
Analizand apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedura efectuate in fata instantei de fond, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 466 si urm. Cod procedura civila (reprezentare juridica in instanta - www.MCP-Avocati.ro), Curtea retine urmatoarele:
Apelantul B.P.I. a fost angajatul societatii intimate S.C. R.T.S.R.L., in baza contractului individual de munca incheiat si inregistrat sub nr. 48/14.07.2015 in registrul general de evidenta a salariatilor, in functia de conducator auto, cod C.x, respectiv postul de sofer pe autocamion (TIR), incepand cu data de 14.07.2015 si pana la data de 14.03.2017 cand, prin Decizia nr. 17/14.03.2017, emisa de catre societate, s-a dispus incetarea contractului individual de munca prin acordul partilor, in temeiul dispozitiilor art. 55 lit. b din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Societatea intimata presteaza activitate de transport pentru societatea Combino Spedition APS din Danemarca.
In luna mai 2016, in timpul efectuarii unei curse in Danemarca, apelantul parat a condus camionul marca Scania, cu nr. de inmatriculare x, iar in timpul efectuarii unei manevre a fost avariata remorca cu nr. de inmatriculare DF 5949, remorca tractata de camion, prin ruperea sistemului de prindere si inchidere/deschidere al usii din spate.
Actiunea de fata are ca obiect antrenarea raspunderii patrimoniale a apelantului-parat, in calitatea sa de fost salariat al societatii intimate, raspundere ce ar rezulta din producerea incidentului descris anterior.
P otrivit prevederilor art. 254 alin. 1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Astfel, d in analiza prevederilor legale reproduse mai sus, rezulta fara echivoc ca, pentru a exista raspundere patrimoniala este necesar sa fie indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii: calitatea de salariat la angajatorul pagubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicita a salariatului savarsita in legatura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia salariatului. Numai intrunirea cumulativa a acestor conditii atrage raspundere a patrimoniala a salariatului, l ipsa uneia dint re conditiile enumerate inlaturand aceasta raspundere . Producerea unui prejudiciu in patrimoniul angajatorului de catre un salariat al sau este de e senta raspunderii patrimoniale iar, pentru a da nastere raspunderii, prejudiciul trebuie sa fie real si efectiv.
In cuprinsul apelului, apelantul-parat a criticat modalitatea in care prima instanta a apreciat asupra existentei prejudiciului.
Pentru repararea remorcii avariata de catre apelant, societatea intimata sustine ca a achitat societatii Combino Spedition ApS, pentru care presteaza activitate de transport, din Danemarca, locatia unde s-a efectuat reparatia, suma de 1.208, 86 euro, conform facturii nr. 4661 din data de 01.06.2016 emisa de catre Combino Spedition APS (f. 38 dosar prima instanta).
Service-ul care a procedat la efectuarea reparatiei a emis catre Societatea Combino Spedition ApS factura nr. x/09.06.2016 pentru valoarea de 11.242, 34 DKK (f. 40 dosar prima instanta) si devizul oferta unde sunt detaliate toate reparatiile pentru remedierea avariei de la semiremorca cu nr. de inmatriculare DF 5949.
Se constata astfel ca factura pretins a fi achitata de care societatea intimata catre societatea Combino Spedition APS, factura nr. 4661, care se refera la o suma exprimata in euro, a fost emisa anterior efectuarii reparatiilor-01.06.2016- anterior deci emiterii de catre service-ul care a procedat la efectuarea reparatiilor, a facturii nr. x/09.06.2016., aceasta din urma factura continand o suma ce se refera la coroane daneze.
Instanta constata ca, desi individualizarea prejudiciului pretins ar rezulta din continutul facturii x/09.06.2016, emisa de K One Stop, care atesta costul reparatiilor efectuate in data de 09.06.2016 la semiremorca DF5949, nici aceasta factura si nici factura nr. 4661 din 01.06.2016 emisa de catre Combino Spedition APS catre societatea intimata, nu fac dovada ca aceasta suma ar fi fost suporta ta efectiv de catre reclamanta, respectiv, ca prejudiciul pretins prin cererea de chemare in judecata ar fi fost unul produs efectiv.
In mod eronat prima instanta a considerat ca dovada platii prejudiciului s-ar fi facut cu inscrisul denumit Jurnal pentru cumparaturi (fila 48 dosar prima instanta), care reprezinta in fapt un tabel in care apare inserata, printre altele, suma de 6544, 52 lei, ce ar fi fost achitata de societatea reclamanta, cu TVA, in temeiul f acturii fiscale nr. x, emisa de Combino Spedition Aps. Acest inscris nu este asumat de vreun salariat al societatii, nu poarta stampila emitentului si nu rezulta cine l-a intocmit pentru a putea fi considerat un mijloc de proba eficient in dovedirea faptului juridic al platii. Insa, chiar si in situatia in care conditiile formale ale inscrisului mai sus analizat erau indeplinite, instanta retine ca, potrivit prevederilor art. 280 alin. 1 din Codul de procedura civila ``registrele profesionistilor, intocmite si tinute cu respectarea dispozitiilor legale, pot face .in justitie, pentru faptele si chestiunile legate de activitatea lor profesionala``. Prin urmare, contra paratului, care nu are calitatea de profesionist, ci de salariat al societatii reclamante, aceasta din urma era datoare sa probeze suportarea efectiva a prejudiciului in conditiile dreptului comun, cu aplicarea preve derilor art. 1499 si urm. Cod civil, inclusiv cu chitanta liberatorie sau ordin de plata semnat de debitor .
In acest context, fara a mai insista asupra celorlalte motive de apel ale apelantului paratul, Curtea apreciaza ca in cauza nu s-a facut dovada intrunirii cumulative a tuturor conditiilor raspunderii materiale a salariatului la care se refera prevederile art. 254 alin. 1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), societatea intimata nefiind in masura sa probeze prejudiciul efectiv cauzat prin fapta culpabila a salariatului, obligatie ce ii revine potrivit dispozitiilor art. 272 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Pentru motivele expuse, in temei ul prevederilor art. 480 alin. 2 Cod procedura civila (reprezentare juridica in instanta - www.MCP-Avocati.ro), Curtea va admite apelul paratului, va schimba in tot sentinta apelata, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata a reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul formulat de catre apelantul-parat B.P.I., impotriva Sentintei civile nr. 2575/21.09.2018 pronuntata de Tribunalul C_- S.in dosar nr. x, in contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. R.T.S.R.L.
Schimba in tot sentinta apelata, pe cale de consecinta, respinge actiunea formulata de catre reclamanta .impotriva paratului B.P.I.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 15.03.2019.
Negocierea si includerea clauzei de confidentialitate in contractul individual de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti
Restituirea, cu titlu de plata nedatorata, a drepturilor salariale incasate fara temei legal Pronuntaţă de: Decizia civila nr.410/14.06.2018 a Curtii de Apel Galati
Daunele morale in litigiile de munca. Salariatul trebuie sa faca dovada unor consecinte negative pe plan social si psihic, argumentarea acestora nefiind suficienta. Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 255/2014 din 07.03.2014
Recuperarea prejudiciului cauzat angajatorului de un salariat. Termenul de prescriptie. Pronuntaţă de: CURTEA DE APEL BUCURESTI � Decizia nr. 4376/ 09.10.2019
Suma stabilita pentru acoperirea daunelor produse angajatorului se retine in rate lunare din drepturile salariale Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti - Sentinta civila nr. 6233/2020
Contravaloarea pagubei recuperate de angajator prin acordul partilor nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie Pronuntaţă de: Tribunalul Suceava - Sentinta civila nr. 45/2019
Recunoasterea faptei generatoare de prejudiciu la adresa angajatorului. Angajarea raspunderii patrimoniale Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti - Sentinta civila nr. 6233 din data de 13 noiembrie 2020
Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti - Sentinta civila nr. 6233/2020
Raspunderea patrimoniala a salariatului. Restituirea salariilor compensatorii dupa anularea deciziei de concediere Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia nr. i��1814/2019 din 27.03.2019
Acoperirea prejudiciilor morale si materiale ca urmare a nerespectarii regulilor de sanatate si securitate in munca. Criterii si conditii de acordare a daunelor-interese Sursa: Irina Maria Diculescu
[Av. muncii] Raspunderea patrimoniala a salariatului pentru pagubele produse anagajatorului Sursa: MCP Cabinet avocati