RIL promovat ref. calitatea procesuala pasiva a Statului Roman in actiunile avand ca obiect constatarea calitatii de unic mostenitor asupra unei mase succesorale

RECURS IN INTERESUL LEGII

In practica judiciara s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la ``calitatea procesuala pasiva a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice sau a unitatilor administrativ teritoriale, in actiunile avand ca obiect constatarea calitatii de unic mostenitor asupra unei mase succesorale``.

In urma verificarii jurisprudentei la nivelul intregii tari, au fost identificate cauze civile in care reclamantii, fara parcurgerea procedurii succesorale notariale pentru recunoasterea vocatiei lor succesorale concrete, au solicitat sa se constate calitatea lor de unici mostenitori.

In toate aceste situatii, intrucat succesiunile nu erau vacante, iar Statul Roman sau unitatea administrativ teritoriala nu au opus un drept propriu asupra succesiunii si nici nu existau alti mostenitori legali sau testamentari in cauza, cu exceptia reclamantilor, s-a pus problema calitatii procesuale pasive a paratilor chemati in judecata .

I. Astfel, unele instante de judecata au apreciat ca in actiunile cu acest obiect, statul nu are calitate procesuala pasiva intrucat, nu este persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii si nici persoana fata de care reclamantul sa poata stabili existenta unui drept potrivnic.

Statul Roman reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice poate avea calitate procesuala pasiva in aceste actiuni, numai atunci cand mostenirea este vacanta, situatie ce trebuie atestata fie prin certificatul de vacanta succesorala eliberat de notarul public, fie prin hotararea instantei de judecata .

Pe de alta parte, s-a apreciat ca, intrucat in cauza nu mai sunt alti mostenitori carora reclamantul sa le poata opune litigios dreptul sau si nici nu este o succesiune vacanta care sa fi atras calitatea procesuala pasiva a statului, partea se poate adresa pentru realizarea dreptului sau notarului public, conform procedurii prevazute de dispozitiile din Legea nr. 36/1995. (Anexa I)


II. Alte instante de judecata au considerat dimpotriva, ca statul are calitate procesuala pasiva in actiunile cu acest obiect intrucat, in lipsa de mostenitori legali sau testamentari, acesta este singurul care ar putea contesta dreptul reclamantului, in calitatea sa de titular al mostenirii vacante, in lumina dispozitiilor art. 85 din Legea nr. 36/1995.

In acest sens, s-a apreciat ca, asa cum constatarea existentei unei succesiuni vacante si a componentei acesteia se poate face si de catre instanta judecatoreasca, in mod direct, in lipsa certificatului de vacanta succesorala eliberat de notarul public, tot astfel, instanta poate constata calitatea de unic mostenitor a unui succesibil, indiferent daca vocatia acestuia isi are izvorul in lege sau in manifestarea de ultima vointa a defunctului.

Pe de alta parte, s-a precizat ca, potrivit art. 680 Cod civil, in lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului.

Prin ``lipsa`` de mostenitori in sensul acestei norme legale, se intelege nu numai lipsa fizica a mostenitorilor, ci si absenta lor juridica determinata de renuntarea la mostenire, de inlaturarea lor urmare exheredarii, nedemnitatii sau revocarii pe cale judecatoreasca. Or, si in aceasta situatie, patrimoniul succesoral trece in proprietatea statului. (Anexa II)

III. Alte instante de judecata au apreciat ca, in situatia acestor actiuni, calitatea procesuala pasiva apartine consiliului local al unitatii administrativ teritoriale in a carei circumscriptie se aflau imobilele din masa succesorala, deoarece, in cazul in care o succesiune ar fi vacanta, bunurile ce o compun ar urma sa intre in domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ teritoriale, potrivit Legii nr. 213/1998.

In acest sens, atributii privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orasului sau municipiului, are consiliul local, dupa cum rezulta din art. 36 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 215/2001. (Anexa III)

Apreciez primul punct de vedere ca fiind in acord cu litera si spiritul legii.

In conformitate cu prevederile art. 41 alin. 1 din Codul de procedura civila: ``Orice persoana care are folosinta drepturilor civile poate sa fie parte in judecata``, iar potrivit dispozitiilor art. 109 alin. 1 din acelasi cod: ``Oricine pretinde un drept impotriva unei alte persoane trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente``.

Aceste norme leaga notiunile de parte si de exercitiu al dreptului la actiune, de existenta sau pretinderea unui drept subiectiv civil. Or, orice drept subiectiv presupune atat un subiect activ determinat, cat si un subiect pasiv determinat (in cazul drepturilor relative) sau nedeterminat (in cazul drepturilor absolute).

Prin urmare, o conditie esentiala pentru exercitarea actiunii civile este calitatea procesuala (legitimatio ad causam) care contribuie atat la desemnarea titularului dreptului de a actiona, cat si a persoanei impotriva careia se poate exercita actiunea .

In acest sens, in doctrina s-a apreciat ca spre deosebire de capacitatea procesuala care se apreciaza in general, pentru o anumita categorie de persoane, calitatea procesuala se determina in concret, ``la speta``, in raport de litigiul dedus judecatii. Astfel spus, raportul de drept procesual nu se poate stabili decat intre persoanele care isi disputa dreptul in litigiu.

Aceasta presupune, pe de o parte, existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecatii (calitate procesuala activa) si, pe de alta parte, intre persoana paratului si cel obligat in acelasi raport juridic (calitate procesuala pasiva).

Din aceasta perspectiva, se observa ca, in situatia actiunilor avand ca obiect constatarea calitatii de unic mostenitor, atunci cand mostenirea nu este vacanta si nici nu exista alti mostenitori legali sau testamentari in cauza, statul nu are calitate procesuala pasiva intrucat nu este parte in raportul juridic concret, obligational, de drept substantial, dedus judecatii.

Astfel, statul nu are vocatie succesorala concreta la succesiunea autorului reclamantului si nu poate pretinde drepturi asupra patrimoniului succesoral, atata timp cat, premisa art. 680 din Codul civil, respectiv, cea a lipsei totale sau partiale a mostenitorilor legali sau testamentari, nu numai ca nu este realizata, dar este inlaturata de insusi reclamantul care pretinde ca este unicul mostenitor .

Prin urmare, vocatia succesorala abstracta nu ii confera statului legitimare procesuala pasiva in astfel de cauze, intrucat, vocatia sa succesorala este subsidiara vocatiei succesorale a rudelor si a eventualilor legatari universali, potrivit art. 680 din Codul civil.

Preluand principiul consacrat de aceasta norma legala, art. 85 din Legea nr. 36/1995 prevede ca: ``In lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constata ca succesiunea este vacanta, eliberand certificat de vacanta succesorala, dupa expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii``.

In cazul in care statul nu a dobandit anterior promovarii actiunii, mostenirea autorului reclamantului, fapt ce poate fi dovedit, fie printr-un certificat de vacanta succesorala sau printr-un certificat de mostenitor (in cazul in care statul culege mostenirea in calitate de legatar universal ori cu titlu universal, instituit de defunct) ori prin hotarare judecatoreasca, acesta nu are vocatie succesorala concreta si, deci, nu poate avea nici calitate procesuala pasiva intr-o actiune avand ca obiect constatarea calitatii de unic mostenitor .

Asadar o astfel de actiune trebuie respinsa ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala.

In acest context, prevalandu-se de vocatia succesorala concreta, legala sau testamentara, reclamantul din aceste cauze are posibilitatea de a obtine recunoasterea calitatii lor de mostenitori in procedura reglementata de dispozitiile art. 68 - 88 din Legea nr. 36/1995.

In situatia unui refuz al notarului public, de a da curs cererii de deschidere a procedurii succesorale, pe care reclamantul l-ar considera nelegal, acesta are la indemana plangerea impotriva incheierii de respingere a notarului public, adresata instantei de judecata in conditiile art. 100 alin. 2 din Legea nr. 36/1995.

De altfel, se observa ca, in conformitate cu prevederile art. 111 din Codul de procedura civila, actiunea in constatare are un caracter subsidiar, ea neputand fi primita ``daca partea poate cere realizarea dreptului``.

Legiuitorul da astfel preferinta realizarii dreptului, pentru a inlatura definitiv neintelegerile cu privire la dreptul respectiv si, numai in masura in care acest lucru nu este posibil, permite introducerea unei cereri de constatare a dreptului.

In aprecierea caracterului subsidiar, fostul Tribunal Suprem a statuat ca art. 111 din Codul de procedura civila se refera la toate mijloacele de realizare a dreptului si nu numai la actiunea de drept comun[1].

De altfel, noul Cod de procedura civila, adoptat prin Legea nr. 134 din 1 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial nr. 485 din 15.07.2010, care va intra in vigoare la o data ce va fi stabilita ulterior, transeaza aceasta problema, stabilind in art. 35 teza a II-a ca actiunea in constatare ``nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice cale prevazuta de lege``.

Sub acest aspect, Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, in Recomandarea nr. R (86) 12 privind masurile de prevenire si reducere a volumului excesiv de activitate al instantelor, adoptata la data de 16 septembrie 1986, retinand ca numarul mare de cauze poate aduce atingere dreptului la judecata in termen rezonabil, drept protejat de art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului recomanda statelor membre ale acestei conventii, sa ia masuri pentru a reduce atributiile non-juridice incredintate judecatorilor si atribuirea acestor indatoriri altor persoane sau organe.

In anexa la aceasta recomandare, printre atributiile non-juridice sunt mentionate si ``operarea ca notar public`` si ``masurile referitoare la patrimoniul persoanelor decedate``.

Or, in Romania exista cadrul legal in sensul acestei recomandari, persoana interesata avand la indemana procedura succesorala notariala prevazuta de Legea nr. 36/1995.

In acest sens, mentionam si dispozitiile art. 1 din Legea nr. 36/1995, conform carora: ``Activitatea notariala asigura persoanelor fizice si juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum si exercitiul drepturilor si ocrotirea intereselor, in conformitate cu legea``.

In consecinta, in situatia actiunilor avand ca obiect constatarea calitatii de unic mostenitor asupra masei succesorale, statul nu are calitate procesuala pasiva, intrucat nu exista un raport juridic obligational intre el si reclamant, atata timp cat, nici statul si nici o alta persoana, cu exceptia reclamantului, nu invoca un drept asupra mostenirii, persoana interesata avand la indemana procedura notariala reglementata de Legea nr. 36/1995.

Pentru aceste motive, in temeiul prevederilor art. 329 din Codul de procedura civila, solicit admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a acestei probleme de drept .


PROCUROR GENERAL
Laura Codruta KAA¶vesi

^[1] Tribunalul Suprem, colegiul civil, decizia nr. 790 din 26 iunie 1958, publicata in Culegere de Decizii pe anul 1958, p. 252 - 253;