Reabilitarea numelui mareşalului Antonescu, respinsă

Judecătorii instanţei supreme au admis, marţi, recursul formulat de procurori în procesul în care s-a cerut reabilitarea numelui mareşalului Ion Antonescu şi au respins cererea de revizuire formulată de Şerban Alexianu, urmaşul profesorului Gheorghe Alexianu.

Instanţa supremă "admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, rejudecând în fond, respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Alexianu ca nefondată. Respinge ca nefondat recursul formulat de Alexianu", potrivit sentinţei date marţi.

Astfel, cererea de revizuire a sentinţei din 1948 prin care Antonescu şi Alexianu au fost judecaţi a fost respinsă definitiv de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În octombrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a început judecarea recursului la decizia instanţei inferioare de achitare a unor crime de război comise de mareşalul Ion Antonescu, de guvernatorul Transnistriei Gheorghe Alexianu şi de şeful Gărzii de Fier Horia Sima.

În 5 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât achitarea mareşalului Ion Antonescu, a şefului Gărzii de Fier Horia Sima şi a altor 19 membri ai Guvernului român din 1940, pentru unele crime de război imputate ca urmare a colaborării militare dintre România şi Germania în agresiunea "contra popoarelor din Rusia Sovietică".

În procesul lui Ion Antonescu - militarul care a preluat puterea în România în 1940, după abdicarea Regelui Carol al II-lea -, Protocolul secret numărul 3 la Pactul Ribbentrop - Molotov dintre Germania şi URSS, la data judecăţii în 1946, nu a fost cunoscut de Tribunalul Poporului, el nefiind dezvăluit la acea dată opiniei publice, se arată în motivarea sentinţei Curţii de Apel Bucureşti (CAB).

Acest aspect a fost relevat în cadrul judecării cererii de revizuire a procesului făcute de fiul lui Gheorghe Alexianu - fostul guvernator al Transinistriei, condamnat într-unul din dosarele lui Ion Antonescu .

În procesul de revizuire, declanşat la 60 de ani de la sentinţa de condamnare a Guvernului Antonescu, s-a arătat că "starea de necesitate şi de legitimă apărare în care s-a aflat România urmare acestui protocol şi urmat de ultimatumurile sovietice din vara anului 1940, s-au răsfrânt şi asupra condamnatului Alexianu Gheorghe".

Pe de altă parte, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, prin permiterea şi militarea de către autorităţile române a pătrunderii armatei hitleriste pe teritoriul României, a fost sprijinită indirect agresiunea Germaniei naziste din 6 aprilie 1941 faţa de state balcanice situate în afara garanţiilor de securitate ale Pactului Tripartit sau Uniunii Sovietice (Iugoslavia şi Grecia). În raport de aceste state, cei 21 de inculpaţi au fost corect condamnaţi pentru crimele de agresiune prevăzute de articolul 1 lit.a si b din Decretul-Lege 312/1945, arăta CAB.

În 5 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a decis anularea în parte a Hotărârii 17 date în 1946, constatând că Protocolul secret 3 al Pactului Ribbentrop-Molotov, prin sferele de influenţă stabilite, a stat la baza gravelor agresiuni teritoriale suferite de România în anul 1940.

"A încălcat prin aceasta normele imperative ale dreptului internaţional de la acea dată cu privire la integritatea teritorială a statelor, respectiv articolul 10 din Pactul Societăţii Naţiunilor, fiind prin urmare nul", susţinea judecătorul CAB Adrian Podar.

Mai mult, pentru faptele imputate - în ciuda existenţei Protocolului secret, despre care s-a vorbit de abia în timpul procesului declanşat la CAB în 2006 -, judecătorul Podar îi achită, alături de Gheorghe Alexianu, şi pe mareşalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu - fostul ministru de Externe, Horia Sima - şeful Gărzii de Fier, Pantazi Constantin, Vasiliu Constantin, Dobre Gheorghe, Ion Marinescu, Traian Brăileanu, Dumitru Popescu, Petrovicescu Constantin, Danulescu Constantin, Buşilă Constantin, Mareş Nicolae, Petre Tomescu, Dimitriuc Vasile, Sturza Mihail, Protopopescu Ioan, Georgescu Corneliu, Papanace Constantin şi Iaşinschi Vasile .

CAB mai arăta în motivarea sentinţei sale că, în data de 22 iunie 1941, când Hitler a declarat război împotriva URSS, găseşte România cu totul aservită politicii germane, şi aceasta prin fapta acuzatului Ion Antonescu şi a celor care l-au secondat în politica sa, comiţând cea mai mare crimă petrecută în istoria poporului român, alăturându-se Germanie hitleriste la agresiunea contra popoarelor din Rusia Sovietică, "care doreau o colaborare paşnică cu poporul român".