Denuntarea unilaterala a contractului de locatiune (inchiriere)

Denuntarea unilaterala este caz de incetare a contractului de locatiune atunci cand acesta a fost incheiat pe o durata nelimitata.

Astfel, daca partile sau legea nu au determinat durata locatiunii, atunci contractul inceteaza prin „concediul” (art. 1436 alin. 2 C.civ.) dat de oricare dintre parti, cu conditia respectarii termenului de preaviz.

Prin „termen de preaviz” se intelege intervalul de timp dintre manifestarea vointei de a desface contractul si data incetarii efective a contractului.

Denuntarea unilaterala poate fi facuta de oricare dintre parti (locator si locatar), producand efecte chiar daca nu a fost acceptata de cealalta parte, acordul sau dezacordul acesteia neavand semnificatie.

Termenul de preaviz se poate stabili fie prin conventia partilor, fie, in lipsa, in functie de natura lucrului si dupa obiceiul lucrului (art. 1443 C.civ.). ratiunea acestui termen este ca locatorul sa gaseasca un alt locatar (daca preavizul s-a dat de la locatar) sau un lucru similar pe care sa-l ia in locatiune (daca preavizul s-a dat de catre locator).

Legea nu prevede o forma anume pentru denuntarea unilaterala. In practica aceasta se face in scris, iar daca cealalta parte refuza sa dea o dovada de primire se face prin notificare, prin intermediul executorilor judecatoresti.

Astfel, in practica judiciara s-a aratat ca, daca unei parti i-a fost notificata denuntarea contractului sau a fost introdusa o actiune in justitie pentru evacuare, atunci sunt intrunite cerintele prevazute de art. 1436 alin. 2 C.civ., contractul incetand prin denuntarea unilaterala.
Dupa expirarea termenului de preaviz, contractul de locatiune inceteaza, un nou contract putand fi incheiat numai printr-un nou acord de vointa al partilor.