CJUE confirma jurisprudenta sa potrivit careia pasagerii zborurilor care au intarzieri prelungite pot fi despagubiti

Dreptul Uniunii¹ prevede ca, in caz de anulare a unui zbor, pasagerii pot primi o compensatie in suma fixa al carei cuantum este cuprins intre 250 si 600 de euro. In Hotararea Sturgeon², Curtea de Justitie a considerat ca pasagerii zborurilor intarziate pot fi asimilati pasagerilor zborurilor anulate in ceea ce priveste dreptul la compensatie. Prin urmare, Curtea a decis ca, daca ajung la destinatia lor finala cu trei ore sau mai mult dupa ora de sosire prevazuta initial, acestia pot solicita companiei aeriene o compensatie in suma fixa, cu exceptia cazului in care intarzierea este cauzata de imprejurari extraordinare.

Amtsgericht Koln (Tribunal regional din Koln, Germania) si High Court of Justice (Regatul Unit) doresc sa obtina precizari cu privire la intelesul Hotararii Sturgeon. In prima cauza (C-581/10), instanta germana este sesizata cu un litigiu intre unii pasageri si compania aeriana Lufthansa cu privire la intarzierea zborului lor cu mai mult de 24 de ore fata de orarul prevazut initial. In a doua cauza (C-629/10), TUI Travel, British Airways, easyJet Airline, precum si International Air Transport Association (asociatie internationala de transport aerian - IATA) au sesizat instanta din Regatul Unit ca urmare a refuzului Civil Aviation Authority (autoritate de aviatie civila) de a admite cererea lor de a nu le impune o obligatie de a despagubi pasagerii zborurilor intarziate. Acest organism independent, responsabil cu punerea in aplicare a reglementarii din domeniul aviatiei in Regatul Unit, precizase ca era obligat sa respecte Hotararea Sturgeon.

In hotararea pronuntata astazi, Curtea confirma interpretarea dreptului Uniunii pe care a dat-o in Hotararea Sturgeon. Curtea aminteste ca principiul egalitatii de tratament impune ca pasagerii zborurilor intarziate sa fie considerati ca fiind intr-o situatie comparabila cu pasagerii zborurilor anulate ``in ultimul minut`` in ceea ce priveste aplicarea dreptului lor la compensatie, intrucat acesti pasageri suporta o neplacere similara, si anume o pierdere de timp .

Or, avand in vedere ca pasagerii zborurilor anulate au dreptul la o compensatie in cazul in care pierderea de timp suportata este egala sau mai mare de trei ore, Curtea hotaraste ca pasagerii zborurilor intarziate pot de asemenea sa invoce acest drept atunci cand suporta, ca urmare a intarzierii zborului lor, aceeasi pierdere de timp, cu alte cuvinte atunci cand ajung la destinatia finala cu trei ore sau mai mult dupa ora de sosire prevazuta initial de operatorul de transport aerian.

In aceste conditii, legiuitorul Uniunii, prin adoptarea acestei legislatii, urmarea sa creeze un echilibru intre interesele pasagerilor aerieni si cele ale operatorilor de transport aerian. Astfel, o intarziere de aceasta natura nu confera dreptul la o despagubire a pasagerilor daca operatorul de transport aerian poate face dovada ca intarzierea prelungita este cauzata de imprejurari exceptionale care nu ar fi putut sa fie evitate in pofida adoptarii tuturor masurilor rezonabile, cu alte cuvinte imprejurari care scapa de sub controlul efectiv al operatorului de transport aerian.

Curtea subliniaza de asemenea ca obligatia de despagubire a pasagerilor zborurilor intarziate este compatibila cu Conventia de la Montreal³. In aceasta privinta, Curtea constata ca pierderea de timp inerenta unei intarzieri a zborului constituie o neplacere care nu este reglementata in Conventia de la Montreal. In consecinta, obligatia de despagubire a pasagerilor zborurilor intarziate se situeaza in afara domeniului de aplicare al acestei conventii, fiind insa complementara sistemului de daune interese pe care il prevede aceasta.

In continuare, Curtea considera ca obligatia respectiva este compatibila si cu principiul securitatii juridice potrivit caruia pasagerii si operatorii de transport aerian trebuie sa cunoasca cu exactitate intinderea drepturilor si obligatiilor lor.

Mai mult, Curtea precizeaza ca aceasta cerinta este conforma cu principiul proportionalitatii, potrivit caruia actele institutiilor Uniunii nu trebuie sa depaseasca limitele a ceea ce este adecvat si necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmarite de reglementarea in cauza, iar inconvenientele cauzate nu trebuie sa fie disproportionate in raport cu scopurile vizate. In aceasta privinta, Curtea constata ca obligatia de compensatie nu vizeaza toate intarzierile, ci numai intarzierile prelungite. Pe de alta parte, companiile aeriene nu au obligatia sa plateasca o compensatie daca pot face dovada ca anularea sau intarzierea prelungita este cauzata de imprejurari exceptionale.

In fine, Curtea examineaza solicitarile companiilor aeriene in cauza, care urmaresc limitarea in timp a efectelor hotararii pronuntate. Acestea din urma apreciaza ca dreptul Uniunii nu poate fi invocat ca temei pentru cererile de compensatie ale pasagerilor privind zboruri care au intarziat anterior datei pronuntarii prezentei hotarari, cu exceptia pasagerilor care, la data pronuntarii acestei hotarari, introdusesera deja o actiune in vederea obtinerii unei compensatii. In aceasta privinta, Curtea raspunde ca nu este necesar sa fie limitate in timp efectele prezentei hotarari.

Hotararea in cauzele conexate C-581/10 Nelson si altii/Deutsche Lufthansa AG si C-629/10 TUI Travel si altii/Civil Aviation Authority

¹ Regulamentul nr. 261/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune in materie de compensare si de asistenta a pasagerilor in eventualitatea refuzului la imbarcare si anularii sau intarzierii prelungite a zborurilor (JO L 46, p. 1, Editie speciala, 7/vol. 12, p. 218).
² Hotararea Curtii din 19 noiembrie 2009, Sturgeon (C-402/07 si C-432/07), a se vedea si CP nr. 102/09. 3 Conventia pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian international, semnata la Montreal la 9 decembrie 1999 si aprobata in numele Comunitatii Europene prin Decizia 2001/539/CE din 5 aprilie 2001 (JO L 194, p. 38, Editie speciala, 07/vol. 8, p. 112)

³ Conventia pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian international, semnata la Montreal la 9
decembrie 1999 si aprobata in numele Comunitatii Europene prin Decizia 2001/539/CE din 5 aprilie 2001 (JO L 194, p.
38, Editie speciala, 07/vol. 8, p. 112)