Dreptul Uniunii se opune ca un ordin profesional sa impuna membrilor sai un sistem de formare obligatorie

Faptul ca un ordin profesional are obligatia legala de a institui un sistem de formare obligatorie nu exclude normele adoptate de acest ordin din domeniul de aplicare al dreptului Uniunii

Ordinul expertilor contabili (Ordem dos TA�cnicos Oficiais de Contas, OTOC) este un ordin profesional portughez, de natura asociativa, la care expertii contabili se afiliaza in mod obligatoriu. OTOC are obligatia de a reprezenta interesele profesionale ale membrilor sai si de a supraveghea toate aspectele legate de exercitarea functiilor lor.

In Portugalia, in temeiul unui regulament adoptat de OTOC, expertii contabili trebuie sa obtina pe parcursul ultimilor doi ani o medie anuala de 35 de credite de formare asigurata sau omologata de OTOC. Regulamentul privind obtinerea de credite pentru formare, adoptat de asemenea de OTOC, prevede in acest sens doua tipuri de formare . Pe de o parte, este vorba despre formarea institutionala (avand o durata maxima de 16 ore) al carei obiectiv este de a sensibiliza specialistii cu privire la initiativele si la modificarile legislative, precum si cu privire la problemele de natura etica si deontologica. Aceasta formare poate fi asigurata numai de OTOC. Fiecare expert contabil trebuie sa obtina 12 credite de formare institutionala pe an. Pe de alta parte, este vorba despre formarea profesionala (avand o durata minima mai mare de 16 ore), care cuprinde sesiuni de studiu a unor teme specifice profesiei. Aceasta formare poate fi asigurata de OTOC, dar si de organizatiile inregistrate la OTOC. Decizia de admitere sau de respingere a inregistrarii unei organizatii de formare, precum si de a omologa sau de a nu omologa actiunile de formare propuse de aceste organizatii este de competenta OTOC, in urma platii unei taxe.

Prin decizia din 7 mai 2010, Autoritatea in domeniul concurentei din Portugalia a declarat ca regulamentul privind obtinerea de credite pentru formare a cauzat o denaturare a concurentei pe piata formarii obligatorii a expertilor contabili pe intreg teritoriul national, prin incalcarea dreptului Uniunii. Prin urmare, OTOC i s-a aplicat o amenda. Astfel, aceasta piata ar fi fost segmentata in mod artificial prin rezervarea unei treimi din aceasta pentru OTOC (12 credite dintr-un total de 35) si prin impunerea unor conditii discriminatorii pe cealalta parte a acestei piete, in detrimentul concurentilor ordinului respectiv.

OTOC a solicitat anularea acestei decizii in fata instantelor portugheze. In acest context, Tribunal da RelaA�ao de Lisboa (Curtea de Apel din Lisabona), sesizata in apel cu solutionarea litigiului, a adresat Curtii de Justitie intrebari cu privire la aplicarea dreptului Uniunii in domeniul concurentei in cazul unor ordine profesionale.

In hotararea pronuntata astazi, Curtea de Justitie declara, in primul rand, ca un regulament adoptat de un ordin profesional precum OTOC trebuie considerat o decizie adoptata de o asociere de intreprinderi, in sensul dreptului Uniunii in materia concurentei1. Pe de alta parte, imprejurarea ca un ordin profesional precum OTOC are obligatia legala de a institui un sistem de formare obligatorie destinat membrilor sai nu poate sa excluda din domeniul de aplicare al dreptului european al concurentei normele adoptate de acest ordin, in masura in care acestea ii sunt imputabile in exclusivitate. In plus, imprejurarea ca normele respective nu au o influenta directa asupra activitatii economice a ordinului profesional mentionat nu aduce atingere aplicarii dreptului Uniunii in materia concurentei intrucat incalcarea reprosata aceluiasi ordin profesional priveste o piata pe care el insusi desfasoara o activitate economica.

In al doilea rand, Curtea declara ca un regulament adoptat de un ordin profesional care instituie un sistem de formare obligatorie a expertilor contabili pentru a garanta calitatea serviciilor oferite de acestia constituie o restrangere a concurentei interzisa de dreptul Uniunii in masura in care, aspect care trebuie verificat de instanta de trimitere, acesta elimina concurenta pe o parte semnificativa din piata relevanta in beneficiul acestui ordin profesional si impune, pe cealalta parte a pietei mentionate, conditii discriminatorii in detrimentul concurentilor ordinului respectiv.

Astfel, pentru a analiza efectele regulamentului asupra concurentei, instanta portugheza va trebui sa analizeze mai intai structura pietei pentru a decide daca este justificata distinctia operata intre cele doua tipuri de formare in functie de obiectul si de durata lor si de organismele autorizate sa le asigure. Cu privire la obiectul lor, unele elemente pot demonstra ca aceste doua tipuri de formare ar putea fi considerate, cel putin in parte, inteschimbabile (de exemplu, nu este exclus ca evolutiile legislative sa poata face obiectul nu numai al unei formari institutionale, ci si al unei formari profesionale). Cu privire la organismele autorizate sa asigure aceste doua tipuri de formare, Curtea observa ca regulamentul in discutie rezerva OTOC o parte care nu este neglijabila din piata formarii obligatorii a expertilor contabili. Cu privire la durata lor, instanta va trebui sa verifice daca alte organisme care doresc sa propuna programe de formare de scurta durata sunt impiedicate sa actioneze in acest sens, imprejurare care ar afecta functionarea normala a cererii si ofertei. Instanta va trebui de asemenea sa verifice daca imprejurarea ca expertii contabili trebuie sa obtina in mod obligatoriu un minim de 12 credite pentru formare institutionala pe an - desi , in ceea ce priveste formarea profesionala nu este prevazuta nicio cerinta analoga - poate sa aduca un avantaj concurential actiunilor de formare asigurate de OTOC.

Instanta portugheza va trebui in continuare sa verifice conditiile de acces pe piata al altor organizatii decat OTOC pentru a stabili daca este asigurata egalitatea de sanse intre diferiti operatori economici . In acest sens, Curtea arata ca formarea profesionala asigurata de OTOC nu este supusa unei proceduri de omologare, spre deosebire de organismele de formare in privinta carora, pe de alta parte, conditiile care trebuie indeplinite sunt formulate de regulament in mod neclar. Astfel, OTOC si-a atribuit competenta de a se pronunta in mod unilateral cu privire la cererile de inregistrare sau de omologare, fara ca pentru aceasta competenta sa fie prevazute limite, obligatii si un control, ceea ce l-ar putea determina sa denatureze concurenta prin favorizarea propriilor actiuni de formare . De asemenea, Curtea subliniaza ca procedura de omologare a actiunilor de formare, astfel cum este organizata de OTOC, poate limita oferta propusa de alte organisme de formare, intrucat impune ca cererea de omologare sa fie depusa cu cel putin trei luni inainte de inceperea formarii, ceea ce, in fapt, le impiedica posibilitatea sa ofere intr-un timp scurt actiuni de formare de actualitate.

In sfarsit, Curtea observa, pe de o parte, ca asemenea restrictii par sa depaseasca ceea ce este necesar pentru a asigura calitatea serviciilor oferite de expertii contabili si, pe de alta parte, ca acestea nu se incadreaza in domeniul exceptiilor prevazute de tratat.

Hotararea in cauza C-1/12 Ordem dos TA�cnicos Oficiais de Contas

1 Articolul 101 alineatul (1) interzice orice acorduri intre intreprinderi, orice decizii ale asocierilor de intreprinderi si orice practici concertate care pot afecta comerul dintre statele membre si care au ca obiect sau efect impiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurentei in cadrul pietei interne.