Cu toate acestea, un stat membru le poate refuza acest drept pentru motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica.In Regatul Unit, deciziile administrative prin care se refuza intrarea pe teritoriul national, adoptate pe baza unor informatii a caror publicare ar putea sa aduca atingere sigurantei nationale, pot fi contestate la Special Immigration Appeals Commission (Comisia Speciala de Solutionare a Contestatiilor in materie de Imigrare, denumita in continuare ``SIAC``). In cadrul procedurii desfasurate in fata SIAC, nici persoana care a contestat o astfel de decizie, nici avocatii sai personali nu au acces la informatiile pe care a fost bazata decizia in cazul in care divulgarea lor ar fi contrara interesului general. Cu toate acestea, intr-un astfel de caz, este desemnat un avocat special, care are acces la aceste informatii, pentru a reprezenta interesele persoanei in cauza in fata SIAC. Totusi, avocatul special nu poate comunica cu persoana interesata cu privire la aspecte legate de procedura incepand din momentul in care i-au fost notificate elemente fata de a caror divulgare se opune Secretary of State, autoritatea britanica competenta in materie. Avocatul special poate solicita insa SIAC sa emita instructiuni care sa autorizeze o astfel de comunicare . ZZ are dubla cetatenie, franceza si algeriana. El este casatorit din anul 1990 cu o resortisanta britanica, impreuna cu care are opt copii. In perioada 1990-2005, ZZ a locuit legal in Regatul Unit. Cu toate acestea, in august 2005, dupa ce a parasit Regatul Unit, Secretary of State i-a anulat dreptul de sedere pentru motivul ca prezenta sa aducea prejudicii interesului general. In septembrie 2006, ZZ s-a deplasat in Regatul Unit unde autoritatea mentionata a adoptat o decizie de refuz al intrarii.ZZ a formulat la SIAC o actiune impotriva deciziei de refuz al intrarii. In cadrul acestei proceduri, el nu a putut discuta cu cei doi avocati speciali ai sai decat referitor la elementele de proba publice. SIAC a respins actiunea si a pronuntat o asa-numita hotarare ``confidentiala``, care avea o motivare exhaustiva, si o asa-numita hotarare ``publica``, avand o motivare sumara, si numai aceasta din urma i-a fost comunicata lui ZZ. Din ``hotararea publica`` reiese ca SIAC este convinsa, din motive care sunt explicate in ``hotararea confidentiala``, ca ZZ a fost implicat in activitati ale retelei Grupului Islamic Armat (GIA) si in activitati teroriste in anul 1995 si in anul 1996.ZZ a formulat apel impotriva hotararii SIAC la Court of Appeal (England & Wales) (Curtea de Apel, Regatul Unit), care adreseaza Curtii de Justitie intrebarea in ce masura este SIAC obligata sa comunice persoanei interesate motivele de siguranta publica care constituie temeiul unei decizii de refuz al intrarii.In hotararea sa pronuntata astazi, Curtea aminteste, mai intai, ca, potrivit Directivei 2004/381 , o decizie de refuz al intrarii trebuie sa fie notificata in scris persoanei interesate, astfel incat aceasta sa poata intelege continutul deciziei si implicatiile acesteia. In plus, persoana interesata trebuie sa fie informata in mod precis si complet cu privire la motivele de ordine publica sau de siguranta publica pe care se bazeaza o astfel de decizie, cu exceptia situatiilor in care acest lucru este contrar intereselor sigurantei statului.In acest context, Curtea precizeaza ca statele membre sunt obligate sa prevada un control jurisdictional efectiv atat al temeiniciei deciziei de refuz al intrarii, cat si al temeiniciei motivelor referitoare la siguranta statului invocate pentru a se refuza comunicarea catre persoana interesata a motivelor pe care se bazeaza respectiva decizie . Astfel, pe de o parte, instanta insarcinata cu controlul legalitatii deciziei de refuz al intrarii trebuie sa poata lua cunostinta de ansamblul motivelor si al elementelor de proba care au stat la baza respectivei decizii. Pe de alta parte, o instanta trebuie sa fie insarcinata sa verifice daca motivele legate de siguranta statului se opun divulgarii motivelor pe care se intemeiaza decizia si a elementelor de proba mentionate. In aceasta privinta, Curtea subliniaza ca autoritatea nationala competenta trebuie sa dovedeasca faptul ca siguranta statului ar fi efectiv compromisa de o comunicare precisa si completa a motivelor catre persoana interesata. In consecinta, nu exista o prezumtie in favoarea existentei si a temeiniciei motivelor invocate de o autoritate nationala pentru a refuza divulgarea motivelor pe care se bazeaza decizia de refuz al intrarii.Daca, in aceste conditii, instanta concluzioneaza ca siguranta statului nu se opune comunicarii in mod precis si complet a motivelor care stau la baza unei decizii de refuz al intrarii, aceasta da autoritatii nationale competente posibilitatea de a comunica persoanei interesate motivele si elementele de proba care lipsesc. Totusi, in cazul in care autoritatea respectiva nu permite comunicarea acestora, instanta trece la examinarea legalitatii unei astfel de decizii numai pe baza motivelor si a elementelor de proba care au fost comunicate.In schimb, daca se dovedeste ca siguranta statului se opune efectiv comunicarii catre persoana interesata a acestor motive, controlul jurisdictional al legalitatii deciziei de refuz al intrarii trebuie efectuat in cadrul unei proceduri care tine seama in mod adecvat atat de cerintele care tin de siguranta statului, cat si de cele ale dreptului la o protectie jurisdictionala efectiva, limitand in acelasi timp eventualele ingerinte in exercitarea acestui drept la strictul necesar.Aceasta procedura trebuie sa garanteze, in cea mai mare masura posibila, respectarea principiului contradictorialitatii, pentru a permite persoanei interesate sa conteste motivele pe care se intemeiaza decizia in cauza, precum si sa prezinte observatii cu privire la elementele de proba aferente acesteia si, prin urmare, sa isi prezinte in mod util argumentele in aparare. In special, trebuie sa se comunice persoanei interesate esenta motivelor pe care se intemeiaza o decizie de refuz al intrarii, protectia necesara a sigurantei statului neputand avea ca efect lipsirea respectivei persoane de dreptul sau de a fi ascultata si, prin urmare, anularea caracterului efectiv al dreptului sau de a exercita caile de atac.Curtea subliniaza de asemenea ca ponderarea dreptului la o protectie jurisdictionala efectiva cu necesitatea de a asigura protectia sigurantei statului in cauza nu este aplicabila in acelasi mod in ceea ce priveste elementele de proba care se afla la originea motivelor prezentate in fata instantei nationale competente. Astfel, in anumite cazuri, divulgarea acestor elemente de proba poate compromite in mod direct si specific siguranta statului prin aceea ca poate, de exemplu, sa puna in pericol viata, sanatatea sau libertatea unor persoane sau sa dezvaluie metodele de investigare utilizate in mod specific de autoritatile nationale cu atributii in domeniul sigurantei si, astfel, sa afecteze serios, sau chiar sa impiedice, indeplinirea in viitor a sarcinilor acestor autoritati.In sfarsit, Curtea precizeaza ca este de competenta instantei din Regatul Unit, pe de o parte, sa se asigure ca esenta motivelor care constituie temeiul deciziei in cauza este comunicata persoanei interesate intr-un mod care sa tina seama corespunzator de confidentialitatea necesara a elementelor de proba si, pe de alta parte, sa stabileasca consecintele unei eventuale incalcari a acestei obligatii de comunicare .
Hotararea in cauza C-300/11ZZ/Secretary of State for the Home Department1 Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 si de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE si 93/96/CEE (JO L 158, p. 77, rectificari in JO L 229, p. 35 si JO 2005, L 197, p. 34, Editie speciala, 05/vol. 7, p. 56)
Simpla incalcare a Regulamentului GDPR nu constituie temeiul unui drept la despagubiri Sursa: MCP Cabinet avocati
GDPR: Montarea unor camere video in perimetrul apartamentului proprietate personala Sursa: Raportul pe anul 2020 al ANSPDCP
Polita RCA este obligatorie atunci cand vehiculul in cauza este inmatriculat si nu a fost retras in mod legal din circulatie Sursa: EuroAvocatura.ro
Dreptul la deconectare al salariatului in era digitala. Reglementare Sursa: avocat Emilia Alexandra Ioana | MCP Cabinet avocati
CJUE: Noi instructiuni practice pentru parti. Faza scrisa si orala a procedurii Sursa: EuroAvocatura.ro
CJUE: Despre respectarea termenelor de plata care nu depasesc 30 sau 60 de zile Sursa: EuroAvocatura.ro
CJUE nu este competenta sa se pronunte asupra unui diferend frontalier cu caracter international care nu tine de dreptul Uniunii Sursa: EuroAvocatura.ro
Timpul de lucru; munca suplimentara; sarcina probei privind timpul de munca al salariatului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, Decizia nr. 355/15.09.2020
Dreptul la concediu de odihna in cazul cumulului de contracte de munca ale aceluiasi salariat. Principiul nediscriminarii in cazul salariatilor angajati cu fractiune de norma Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 640/11.10.2018
Drept de autor asupra programului informatic. Obligatia de confidentialitate a fabricantului bazei de date Pronuntaţă de: I.C.C.J., Sectia I civila, decizia nr. 179 din 28 ianuarie 2020
Actiune in contrafacere. Conflict intre o marca si un nume comercial. Invocarea notorietatii marcii. Conditii Pronuntaţă de: I.C.C.J., Sectia I civila, decizia nr. 284 din 4 februarie 2020
Prelungirea raportului de serviciu dupa implinirea varstei de pensionare, pana la varsta de 65 de ani. Conditii. Aplicarea prioritara a dreptul european Pronuntaţă de: Curtea de Apel BUCURESTI - 533/28.05.2020