Salariatele pot fi concediate in cadrul si ca urmare a concedierilor colective. Opinia CJUE

La 9 ianuarie 2013, societatea spaniola Bankia a lansat o perioada de consultare a reprezentantilor lucratorilor, in vederea efectuarii unei concedieri colective. La 8 februarie 2013, grupul special de negociere a ajuns la un acord care stabilea criteriile aplicabile pentru alegerea lucratorilor ce urmau a fi concediati, precum si criteriile care stabileau o prioritate la mentinerea locurilor de munca in intreprindere .

La 13 noiembrie 2013, Bankia i-a transmis unei lucratoare, insarcinata la acel moment, o notificare de concediere in conformitate cu acordul elaborat de grupul special de negociere . Aceasta notificare indica in special ca, in cazul concret al provinciei in care aceasta presta servicii, era necesara reducerea semnificativa a personalului si ca din procedura de evaluare efectuata in cadrul intreprinderii in perioada consultarilor rezulta ca rezultatul obtinut de ea se incadra printre evaluarile cu cel mai mic punctaj din provincie.

Lucratoarea in cauza a contestat concedierea in fata Juzgado de lo Social nAA� 1 de Mataro (Tribunalul pentru Litigii de Munca nr. 1 din Mataro, Spania), care s-a pronuntat in favoarea Bankia. Aceasta a formulat astfel apel impotriva hotararii mentionate in fata Tribunalul Superior de Justicia de CataluAA�a (Curtea Superioara de Justitie din Catalonia, Spania). Instanta mentionata solicita Curtii sa interpreteze interdictia concedierii lucratoarelor gravide, prevazuta in Directiva 92/85 privind securitatea si sanatatea la locul de munca in cazul lucratoarelor gravide¹ , in contextul unei proceduri de concediere colectiva in sensul Directivei 98/59 privind concedierile colective² . Astfel, Directiva 92/85 interzice concedierea lucratoarelor in perioada de la inceputul sarcinii pana la terminarea concediului de maternitate, cu exceptia cazurilor speciale care nu au legatura cu starea lor, admise de legislatiile si/sau practicile nationale.

Prin hotararea pronuntata, Curtea statueaza ca Directiva 92/85 nu se opune unei reglementari nationale care permite concedierea unei lucratoare gravide ca urmare a unei concedieri colective. Curtea aminteste mai intai ca o decizie de concediere luata pentru motive care in esenta au legatura cu starea de graviditate a lucratoarei interesate este incompatibila cu interdictia de concediere prevazuta in aceasta directiva. In schimb, o decizie de concediere luata, in perioada de la inceputul sarcinii pana la terminarea concediului de maternitate, pentru motive fara legatura cu starea de graviditate a lucratoarei nu este contrara Directivei 92/85 daca angajatorul prezinta in scris motive bine intemeiate pentru concediere, iar respectiva concediere este permisa de legislatia si/sau de practica statului membru in cauza. Rezulta ca motivele fara legatura cu persoana lucratorului, care pot fi invocate in cadrul concedierilor colective in sensul

Curtea declara de asemenea ca Directiva 92/85 nu se opune unei reglementari nationale care permite angajatorului sa concedieze o lucratoare gravida in cadrul unei concedieri colective fara a-i furniza alte motive decat cele care justifica aceasta concediere colectiva, in masura in care sunt indicate criteriile obiective retinute pentru a desemna lucratorii care urmeaza a fi concediati. In acest sens, cele doua directive coroborate impun doar ca angajatorul: (i) sa prezinte in scris motivele care nu au legatura cu persoana lucratoarei gravide pentru care efectueaza concedierea colectiva (in special motive economice, tehnice sau legate de organizarea ori de productia intreprinderii) si (ii) sa ii indice lucratoarei in cauza criteriile obiective retinute pentru desemnarea lucratorilor care urmeaza a fi concediati.

Raspunzand la o alta intrebare formulata de Tribunal Superior de Justicia de CataluAA�a, Curtea statueaza de asemenea ca Directiva 92/85 se opune unei reglementari nationale care nu interzice, in principiu, concedierea cu titlu preventiv a unei lucratoare gravide, care a nascut de curand sau care alapteaza si care prevede exclusiv nulitatea acestei concedieri atunci cand ea este ilegala, cu titlu de reparatie. Curtea subliniaza ca Directiva 92/85 face distinctie in mod expres intre, pe de o parte, protectia impotriva concedierii insesi, cu titlu preventiv, si, pe de alta parte, protectia impotriva consecintelor concedierii, cu titlu de reparatie. Statele membre sunt tinute asadar sa stabileasca aceasta dubla protectie . Protectia preventiva prezinta o importanta speciala in cadrul Directivei 92/85, avand in vedere riscul ca o eventuala concediere sa afecteze situatia fizica si psihica a lucratoarelor gravide, care au nascut de curand sau care alapteaza, inclusiv riscul deosebit de grav de a indemna lucratoarea gravida sa intrerupa voluntar sarcina . Interdictia concedierii prevazuta in directiva vine in intampinarea aceste preocupari. Astfel, Curtea considera ca protectia cu titlu de reparatie, chiar in ipoteza in care conduce la reintegrarea lucratoarei concediate si la plata salariilor neincasate ca urmare a concedierii, nu poate inlocui protectia cu titlu preventiv. In consecinta, statele membre nu se pot margini sa prevada exclusiv, cu titlu de reparatie, nulitatea acestei concedieri atunci cand ea nu este justificata.

Raspunzand la alte doua intrebari ale instantei spaniole, Curtea declara ca Directiva 92/85 nu se opune unei reglementari nationale care, in cadrul unei concedieri colective, nu prevede nici o prioritate la mentinerea locurilor de munca, nici o prioritate la redistribuire aplicabile prealabil acestei concedieri, pentru lucratoarele gravide, care au nascut de curand sau care alapteaza. Astfel, Directiva 92/85 nu impune statelor membre sa prevada asemenea prioritati. Totusi, intrucat directiva nu contine decat dispozitii minime, statele membre pot prevedea o protectie mai ridicata a lucratoarelor gravide, care au nascut de curand sau care alapteaza.

Hotararea in cauza C-103/16 Jessica Porras Guisado/Bankia S.A., Fondo de Garantia Salarial si altii

1 Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si a sanatatii la locul de munca in cazul lucratoarelor gravide, care au nascut de curand sau care alapteaza [A zecea directiva speciala in sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO 1992, L 348, p. 1, Editie speciala, 05/vol. 3, p. 3).

2 Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislatiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO 1998, L 225, p. 16, Editie speciala, 05/vol. 8, p. 86). Directivei 98/59, intra in sfera cazurilor speciale care nu au legatura cu starea lucratoarelor, in sensul Directivei 92/85.