O companie aeriana este responsabila pentru prejudiciile cauzate de un pahar cu cafea fierbinte care se varsa

Prin hotararea pronuntata Curtea de Justitie precizeaza ca raspunderea unei companii aeriene pentru arsurile cauzate de cafeaua fierbinte care s-a varsat in timpul unui zbor din motive necunoscute nu presupune ca s-a realizat un risc inerent zborului. In speta, o tanara cere despagubiri din partea companiei aeriene austriece Niki Luftfahrt GmbH (aflata in lichidare) ca urmare a arsurilor pe care le-a suferit atunci cand, in timpul unui zbor de la Palma de Mallorca (Spania) la Viena (Austria), cafeaua fierbinte care ii fusese servita tatalui sau si fusese asezata pe masuta plianta a acestuia s-a varsat din motive necunoscute.

Compania aeriana sustine ca nu este responsabila, intrucat nu ar fi vorba despre un accident in sensul Conventiei de la Montreal¹ , care reglementeaza raspunderea companiilor aeriene in caz de accident . Astfel, aceasta notiune ar impune sa se realizeze un risc inerent zborului, conditie care nu ar fi indeplinita in speta. De fapt, nu s-a putut stabili daca paharul cu cafea s-a rasturnat din cauza unei defectiuni a masutei pliante sau a vibratiilor avionului. Oberster Gerichtshof (Curtea Suprema, Austria) a cerut Curtii sa precizeze notiunea de ``accident`` in sensul Conventiei de la MontrAA�al, care nu o defineste. Potrivit Curtii, sensul obisnuit dat notiunii de ``accident`` se intelege ca un eveniment involuntar, prejudiciabil si neprevazut.

De altfel, Curtea constata printre altele ca Conventia de la Montreal urmareste introducerea unui regim de raspundere obiectiva a companiilor aeriene mentinand totodata un ``echilibru echitabil al intereselor``. Curtea constata ca atat sensul obisnuit al notiunii de ``accident``, cat si obiectivele Conventiei de la Montreal se opun ca raspunderea companiilor aeriene sa fie supusa conditiei ca prejudiciul sa fie rezultatul materializarii unui risc inerent transportului aerian sau sa existe o legatura intre ``accident`` si exploatarea sau miscarea aeronavei.

Ea aminteste ca Conventia de la Montreal permite companiilor aeriene sa excluda sau sa limiteze raspunderea lor. Astfel, o companie aeriana se poate exonera de raspunderea sa sau sa o limiteze dovedind ca pasagerul a cauzat el insusi prejudiciul sau a contribuit la producerea sa. In plus, ea isi poate limita raspunderea la 100 000 de ``drepturi speciale de tragere``² dovedind ca prejudiciul nu a fost cauzat de culpa sa ori ca acesta a fost cauzat exclusiv de culpa unui tert .

Curtea raspunde, asadar, la intrebarea adresata de Oberster Gerichtshof ca notiunea de ``accident`` in discutie acopera toate situatiile care se produc la bordul unei aeronave, in care un obiect utilizat pentru serviciul pasagerilor a cauzat o vatamare corporala unui pasager, fara a fi necesar sa se verifice daca acestea rezulta dintr-un risc inerent transportului aerian.

1 Conventia pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian international, incheiata la Montreal la 28 mai 1999, semnata de Comunitatea Europeana la 9 decembrie 1999 si aprobata in numele acesteia prin Decizia 2001/539/CE a Consiliului din 5 aprilie 2001 (JO 2001, L 194, p. 38, Editie speciala, 07/vol. 8, p. 112), care a intrat in vigoare, in ceea ce priveste Uniunea Europeana, la 28 iunie 2004. Aceasta Conventie face parte integranta din ordinea juridica a Uniunii.

2 Astfel cum sunt definite de Fondul Monetar International (FMI). Potrivit FMI, la inceputul lunii decembrie a anului 2019, un drept special de tragere era echivalent cu aproximativ 1,24 euro.