Regimul de sanctiuni aferent taxei maghiare pe publicitate nu este compatibil cu dreptul Uniunii

Prin Hotararea din 3 martie 2020, Google Ireland (C-482/18), Marea Camera a Curtii a statuat ca principiul liberei prestari a serviciilor enuntat la articolul 56 TFUE nu se opune reglementarii maghiare care impune prestatorilor de servicii de publicitate stabiliti in alt stat membru o obligatie de inregistrare, in scopul supunerii lor la plata taxei maghiare pe publicitate. Aceasta in pofida faptului ca prestatorii de astfel de servicii stabiliti in Ungaria sunt scutiti de aceasta obligatie pentru motivul ca li se aplica obligatii de declarare sau de inregistrare in temeiul supunerii lor la plata oricarei alte taxe aplicabile pe teritoriul maghiar .

In schimb, Curtea a aratat ca principiul amintit anterior se opune reglementarii maghiare prin care acestor prestatori, care nu s-au conformat obligatiei de inregistrare, li se aplica, in cateva zile, o serie de amenzi care pot ajunge la mai multe milioane de euro, fara ca autoritatea competenta, inainte de emiterea deciziei sale prin care stabileste in mod definitiv cuantumul cumulat al acestor amenzi, sa acorde prestatorilor mentionati timpul necesar pentru a-si indeplini obligatiile, fara sa le dea posibilitatea de a-si prezenta observatiile si fara sa examineze ea insasi gravitatea incalcarii.

In aceasta privinta, Curtea subliniaza ca cuantumul amenzii care ar fi aplicata unui prestator de servicii de publicitate stabilit in Ungaria care a omis indeplinirea unei obligatii de declarare sau de inregistrare similare, cu incalcarea prevederilor generale ale legislatiei fiscale nationale, este semnificativ mai scazut si nu este majorat, in cazul nerespectarii continue a unei astfel de obligatii, nici in aceleasi proportii, nici in mod necesar in termene atat de scurte. In speta, Google Ireland, o societate de drept irlandez, care desfasura o activitate supusa taxei maghiare pe publicitate, nu si-a indeplinit obligatia de inregistrare in raport cu aceasta taxa . In temeiul regimului de sanctiuni aferent taxei pe publicitate, Google Ireland i s-a aplicat, intr-o prima etapa, o amenda in cuantum de 10 milioane de forinti maghiari (HUF) (aproximativ 31 000 de euro) si, ulterior, dupa cateva zile, amenzi suplimentare al caror cuantum total se ridica la 1 miliard HUF (aproximativ 3,1 milioane de euro).

Aceasta suma corespundea cuantumului maxim pe care legislatia maghiara l-a prevazut pentru amenzile aplicate pentru neregularitati aferente taxei in cauza. Google Ireland contesta, in fata FA�vA�rosi KA�zigazgatA�si A�s MunkaA�gyi BirosA�g (Tribunalul Administrativ si pentru Litigii de Munca din Budapesta, Ungaria), compatibilitatea cu dreptul Uniunii, de pe o parte, a obligatiei de inregistrare a prestatorilor de servicii de publicitate straini si, pe de alta parte, a regimului de sanctiuni aferent taxei pe publicitate.

Aceasta instanta solicita Curtii de Justitie sa solutioneze aceste chestiuni . Curtea a amintit ca principiul liberei prestari a serviciilor interzice orice reglementare nationala care poate face ca o prestare de servicii intre statele membre sa fie mai dificila decat prestarea de servicii realizata exclusiv in cadrul unui stat membru. Acest principiu prevede astfel eliminarea oricaror restrictii privind libera prestare a serviciilor impuse in temeiul faptului ca prestatorul este stabilit intr-un alt stat membru decat cel in care se efectueaza prestatia.

Cu toate acestea, Curtea a precizat ca aceasta interdictie nu vizeaza masurile al caror unic efect este cauzarea unor costuri suplimentare pentru prestatia respectiva si care afecteaza in acelasi mod prestarea serviciilor intre statele membre si prestarea lor in interiorul unui singur stat membru.

Curtea a constatat ca obligatia de inregistrare in speta nu conditioneaza exercitarea activitatii de difuzare de publicitate pe teritoriul maghiar si ca aceasta obligatie este impusa indiferent de locul de stabilire a tuturor acestor prestatori.

Aceasta formalitate administrativa nu constituie in sine un obstacol in calea liberei prestari a serviciilor. Astfel, in speta nu a putut fi constatata nicio diferenta de tratament care sa poata constitui o restrictie privind libera prestare a serviciilor, intrucat orice prestator este scutit de obligatia de inregistrare daca s-a declarat sau s-a inregistrat deja cu titlu de contribuabil pentru orice alt impozit direct sau indirect aplicat in Ungaria.

Aceasta scutire nu are efect disuasiv, ci evita indeplinirea unei formalitati inutile de catre prestatorii deja inregistrati. In ceea ce priveste sanctiunile in materie fiscala, Curtea a amintit ca, desi regimurile de sanctiuni in materie fiscala sunt, in lipsa unei armonizari la nivelul Uniunii, de competenta statelor membre, astfel de regimuri nu pot avea ca efect compromiterea libertatilor prevazute de Tratatul FUE.

In acest cadru, Curtea a examinat aspectul daca sanctiunile care sunt asociate omisiunii de a proceda la inregistrarea prevazuta de legislatia nationala in discutie in speta sunt contrare liberei prestari a serviciilor prevazute la articolul 56 TFUE.

In aceasta privinta, Curtea constata ca, din punct de vedere formal, regimul de sanctiuni in cauza este aplicabil fara distinctie tuturor persoanelor impozabile care nu se conformeaza obligatiei de inregistrare, indiferent de statul membru pe teritoriul caruia sunt stabilite. Totusi, numai persoanele care nu sunt rezidenti fiscali in Ungaria sunt in realitate supuse riscului de a li se aplica aceste sanctiuni. Desigur, prestatorii de servicii de publicitate stabiliti in Ungaria pot fi sanctionati pentru neexecutarea obligatiilor similare de declarare si de inregistrare care le sunt impuse in temeiul dispozitiilor generale ale legislatiei fiscale nationale.

Cu toate acestea, regimul de sanctiuni aferent Legii privind taxa pe publicitate permite aplicarea unor amenzi in cuantum semnificativ mai ridicat decat cel al amenzilor prevazute in cazul nerespectarii de catre un prestator de servicii de publicitate stabilit in Ungaria a obligatiei sale de inregistrare .

De altfel, nici cuantumurile, nici termenele prevazute de acest din urma regim nu sunt atat de riguroase precum cele aplicabile in cadrul sanctiunilor prevazute de Legea privind taxa pe publicitate. Curtea concluzioneaza ca aceasta diferenta de tratament, pe care o considera disproportionata si, asadar, nejustificata, constituie o restrictie privind libera prestare a serviciilor interzisa de articolul 56 TFUE.

Hotararea in cauza C-482/18 Google Ireland Limited/Nemzeti Ado- A�s VA�mhivatal Kiemelt Ado- A�s VA�migazgatosA�ga