Aceasta procedura este reglementata de Legea nr. 85 din 25 iunie 2014 privind procedurile de prevenire a insolventei, ca finalitate a acestei din urma proceduri, in eventualitatea in care situatia juridica si economica a debitorului o impune.
Ab initio, inainte de a trece la analiza conditiilor de admisibilitate si/sau temeinicie a unei cereri de deschidere a procedurii falimentului formulata de catre creditor, se impune a se observa ca dezideratul stabilit de Legea nr. 85/2014 inca din titlu este tocmai evitarea deschiderii procedurii insolventei si, a fortiori, a falimentului.
Acest aspect este stabilit chiar de principiile ce stau la baza procedurii insolventei, unul dintre acestea fiind ``acordarea unei sanse debitorilor de redresare eficienta si efectiva a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolventei, fie prin procedura de reorganizare judiciara``.
In acest sens, in jurisprudenta s-a aratat ca ``spiritul Legii 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa rezulta din prevederile art. 2 din lege care arata ca primordiala este acordarea sansei de redresare activitatii debitorului. In aceste conditii, scopul unei societati comerciale este sa functioneze in circuitul economic national cu toate consecintele pozitive, angajati, venituri, taxe la bugetul national si local``[1]
Totodata, intr-o cauza avand ca obiect deschiderea cererii de faliment la solicitarea creditorului s-a aratat ca ``avand in vedere ca scopul principal al unei proceduri de insolventa nu este acela al falimentului, de a desfiinta societatea comerciala, ci redresarea economica a acesteia prin depasirea momentelor economice dificile, precum si raportat la stadiul si modul de derulare a procedurii pana in prezent, pozitia exprimata de creditoare si de debitoare, prin administratorul judiciar, s-a apreciat ca intrarea in faliment a debitoarei nu este in acest moment justificata.``[2].
Astfel, principalul element ce trebuie avut in vedere la introducerea sau, dupa caz, analizarea oricarei cereri de deschidere a procedurii insolventei, cu atat mai mult a unei cereri de deschidere a procedurii falimentului, este tocmai acest principiu, al acordarii cu prioritate unei sanse de redresare debitorului, o cerere de deschidere a procedurii falimentului gasindu-si justificarea numai in situatia in care se face dovada faptului ca nu ar mai exista nicio sansa de redresare a debitorului.
Pornind de la acest principiu, este evident faptul ca o cerere introdusa de un creditor cu unicul scop de a conduce la ruinarea debitorului sau si radierea acestuia din registrul in care este inmatriculat este in sine abuziva.
Legea nr. 85 din 25 iunie 2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa stabileste, prin art. 70, faptul ca ``orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezentul titlu (procedura insolventei - n.n.) poate introduce o cerere de deschidere a procedurii impotriva unui debitor prezumat in insolventa``.
Insolventa debitorului se prezuma, potrivit art. 5 alin. (1), pct. 29 lit. a), atunci cand acesta, dupa 60 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de creditor . Aceasta prezumtie este una relativa, ce se intemeiaza, la randul ei, pe situatia premisa a existentei unei creante certe, lichide si exigibile a debitorului fata de care se solicita deschiderea procedurii insolventei/falimentului.
In consens, jurisprudenta a retinut ca ``in calitate de creditor, reclamanta are obligatia de a dovedi faptul ca indeplineste conditiile stipulate de art. 5 pct. 20 din Legea 85/2014, in sensul ca este creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei respectiv detine o creanta asupra patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile. Prin creanta certa, in sensul prezentei legi, se intelege acea creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.
Nu s-au dovedit aceste conditii, in special cele legate de existenta creantei, deoarece nu s-au depus titlurile de creanta fiscale in sensul prevazut de art. 110 din Codul de procedura fiscala (aa��A�). Prin urmare, constata ca cererea nu este intemeiata si va fi respinsa fiind aplicabile prevederile art. 72 alin. (4) din Legea 85/2014 care stipuleaza ca daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul nu este in stare de insolventa, respinge cererea creditorului, care va fi considerata ca lipsita de orice efect chiar de la inregistrarea ei.``[3].
Caracterul cert al creantei se impune a fi analizat prin coroborarea intregului probatoriu. Cu titlu de exemplu, aratam ca nu este suficienta existenta, la dosarul cauzei, a unor facturi emise de catre pretinsa creditoare. Astfel, aceasta trebuie sa faca dovada faptului ca obligatiile de plata erau scadente, atat prin raportare la data scadentei indicata in cuprinsul facturilor, cat si prin raportare la eventualele prevederi contractuale din care izvorasc facturile in cauza: ``cat priveste caracterul cert al sumelor pentru care s-au emis facturi fiscale, analizand coroborat inscrisurile depuse de creditor prin raportare la prevederile contractuale si la dispozitiile legale anterior mentionate, judecatorul sindic apreciaza ca societatea creditoare nu a facut dovada ca detine o creanta certa impotriva debitorului. Astfel, se are in vedere ca partile au stabilit la art.6.1 in contract ca AA�produsele vor fi livrate ex caraus (aa��A�) Prin aceasta se intelege faptul ca furnizorul s-a achitat/a indeplinit obligatia de livrare in momentul in care a predat produsele in grija carausului sau a expeditoruluiAA�. Or, in speta, creditorul nu a facut dovada predarii produselor in grija expeditorului si, pe cale de consecinta, nici a indeplinirii obligatiilor de livrare a produselor pentru care a emis facturile fiscale.``[4].
Totodata, se impune a se sublinia faptul ca nici simpla existenta a unei creante nu este suficienta in vederea introducerii unei cereri admisibile/temeinice de deschidere a procedurii insolventei/falimentului, legea stabilind un cuantum minim al creantei. Astfel, potrivit art. 5 alin. (1) pct. 72, valoarea-prag, cuantumul minim al creantei, pentru a putea fi introdusa cererea de deschidere a procedurii de insolventa, este de 50.000 lei atat pentru creditori, cat si pentru debitori, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit in procedura de lichidare prevazuta de Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru creante de alta natura decat cele salariale, iar pentru salariati este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.
Dovada atingerii valorii-prag este o conditie de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii insolventei/falimentului, nefiind suficient ca aceasta sa fie pretinsa. In acest sens, analizand o cauza avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei la cererea creditorului, Tribunalul Bucuresti a aratat ca ``prin inscrisurile depuse creditoarea nu a facut dovada imprejurarii ca a emis facturi pentru debite de cel putin 40.000 lei[5]. Nu pot fi avute in vedere nici sumele rezultate din aditionarea celor mentionate in biletele la ordin emise de debitoare intrucat in centralizatorul depus de catre creditoare se evidentiaza numai unul dintre aceste bilete la ordin . Prin urmare, numai acest titlu reprezinta cauza pretentiilor creditoarei, nu si celelalte doua. Se mai retine ca nu s-a facut dovada refuzului la plata a acestor bilete la ordin, din copiile certificate depuse de creditoare nerezultand acest aspect``[6].
In analiza indeplinirii acestei conditii se impun a fi avute in vedere si prevederile art. 5 alin. (1) pct. 20 din Legea 85/2014, potrivit caruia ``creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolventei doar in cazul in care, dupa compensarea datoriilor reciproce, de orice natura, suma datorata acestora va depasi suma prevazuta la pct. 72``.
Astfel, daca intre creditor si debitor exista datorii reciproce, independent daca acestea au natura unor creante monetare sau a unor servicii neprestate, numai ulterior compensarii reciproce a acestor datorii se poate stabili daca este sau nu indeplinita conditia de admisibilitate stabilita de art. 5 alin. (1) pct. 72.
``Este creditor indreptatit, potrivit art.5 pct.20 din lege, creditorul a carui creanta asupra patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile . Prin creanta certa, in sensul prezentei legi, se intelege acea creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul. Creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolventei doar in cazul in care, dupa compensarea datoriilor reciproce, de orice natura, suma datorata acestora va depasi suma prevazuta la pct. 72``[7].
Este de observat faptul ca legiuitorul stabileste, in aceste conditii, posibilitatea unui creditor de a solicita deschiderea procedurii insolventei impotriva unui debitor prezumat in insolventa, ci nu posibilitatea de a solicita deschiderea procedurii falimentului.
Mai mult decat atat, desi aceste prevederi legale stabilesc posibilitatea oricarui creditor de a introduce o cerere de deschidere a procedurii insolventei in situatia in care insolventa creditorului este prezumata, deschiderea procedurii insolventei se impune exclusiv atunci cand insolventa debitorului este iminenta, respectiv, atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.
In considerarea prioritatii pe care legea o acorda sansei debitorului de a se redresa, precum si a efectelor ireversibile pe care deschiderea procedurii falimentului le-ar avea fata de debitor, legea stabileste expres si limitativ situatiile in care un creditor ar putea solicita direct deschiderea procedurii falimentului, reglementand, in acest sens, procedura simplificata.
Procedura simplificata reprezinta procedura de insolventa prin care debitorul care indeplineste o serie de conditii stabilite de lege intra direct in procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 20 de zile .
Astfel, se poate solicita deschiderea procedurii simplificate a falimentului fata de creditorii care se incadreaza in una dintre urmatoarele categorii:
a) profesionisti persoane fizice supuse obligatiei de inregistrare in registrul comertului, cu exceptia celor care exercita profesii liberale;
b) intreprinderi familiale, membrii intreprinderii familiale;
c) debitori care fac parte din categoriile prevazute la alin. (1) si indeplinesc una dintre urmatoarele conditii:
1. nu detin niciun bun in patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite;
3. administratorul nu poate fi gasit;
4. sediul social/profesional nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comertului;
d) persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formularii cererii introductive, chiar daca lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, desi numit, mentiunea privitoare la numirea sa nu a fost inscrisa in registrul comertului;
e) debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment;
f) orice persoana care desfasoara activitati specifice profesionistilor, care nu a obtinut autorizarea ceruta de lege pentru exploatarea unei intreprinderi si nu este inregistrata in registrele speciale de publicitate; aplicarea prezentei legi fata de aceste persoane nu exclude sanctiunile aplicabile pentru lipsa autorizarii sau inregistrarii respectivei persoane .
Analizand conditiile impuse de lege in aceasta situatie, subliniem faptul ca, spre deosebire de solicitarea de deschidere a procedurii insolventei, care se intemeiaza pe o prezumtie relativa a insolvabilitatii creditorului, procedura simplificata a falimentului se aplica debitorilor aflati in stare de insolventa, deci, fata de care insolventa a fost stabilita cu certitudine, fara a se pune in discutie o simpla prezumtie. Mai mult, nici aceasta certitudine nu este suficienta, fiind necesara indeplinirea conditiilor antereferite pentru a ne afla in fata unei cereri admisibile de deschidere a procedurii simplificate a falimentului.
Asadar, din intreaga economie a prevederilor legale in materie, transpare cu usurinta intentia legiuitorului de a reglementa falimentul drept o ultima optiune in vederea recuperarii de catre creditori, cel putin in parte, a creantelor acestora.
In considerarea acestor argumente, aratam ca un creditor de buna-credinta care are o creanta certa, lichida si exigibila, in vederea recuperarii sumelor ce i s-ar datora, are, in principal, deschisa calea actiunii in raspundere contractuala. In eventualitatea in care, in cadrul acestei actiuni, s-ar demonstra insolvabilitatea debitorului, creditorul are la indemana procedura insolventei.
In cadrul procedurii insolventei, in vederea asigurarii atat a posibilitatii debitorului de a se redresa, cat si a recuperarii de catre creditor a unor sume cat mai apropiate de cuantumul creantei sale (sau chiar a intregii creante), legiuitorul a reglementat procedura reorganizarii judiciare, ce se aplica debitorului in insolventa, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor.
Procedura de reorganizare presupune intocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate sa prevada, impreuna sau separat, restructurarea operationala si/sau financiara a debitorului, restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social, restrangerea activitatii prin lichidarea partiala sau totala a activului din averea debitorului. Totodata, in cadrul acestei proceduri se stabileste si un program de plata a creantelor.
Aprobarea planului de reorganizare se face pe criterii clare, cu asigurarea unui tratament egal intre creditorii de acelasi rang, a recunoasterii prioritatilor comparative si a acceptarii unei decizii a majoritatii, urmand sa se ofere celorlalti creditori plati egale sau mai mari decat ar primi in faliment.
Astfel, de cele mai multe ori, un creditor de buna-credinta va urmari, cu prioritate, stabilirea unui plan de reorganizare in detrimentul deschiderii procedurii falimentului, o astfel de solutie fiindu-i mai favorabila din punct de vedere al sumelor ce ar urma sa fie recuperate. Mai mult, in eventualitatea in care debitorul s-ar redresa, creditorul si-ar putea satisface, in cadrul reorganizarii, intreaga creanta, in timp ce in cadrul procedurii falimentului risca sa obtina doar o parte dintre sumele ce ii sunt datorate.
Stabilirea cu prioritate a unui plan de reorganizare si respectarea acestuia in vederea redresarii debitorului este un principiu stabilit de lege si imbratisat de jurisprudenta, aceste aspecte fiind analizate cu prioritate inclusiv in solutionarea cererilor de deschidere a procedurii falimentului: ``o societatea aflata in perioada de reorganizare are obligatia de a se conforma planului de reorganizare atat in ceea ce priveste achitarea creantelor potrivit graficului de plati, cat si a obligatiilor fiscale curente, iar in situatia in care aceste obligatii nu sunt respectate, si se aduc pierderi atat averii sale cat si creditorilor prin desfasurarea activitatii, judecatorul sindic va dispune deschiderea procedurii falimentului``[8].
``Desi nu se face trimitere la dispozitiile art. 75 alin. (3), creditorul cu creanta curenta va trebui sa faca o cerere de plata si numai in masura in care plata nu va fi facuta in baza deciziei administratorului judiciar sau a judecatorului sindic dupa 60 zile de la scadenta, creditorul neplatit va fi indreptatit sa ceara conversia reorganizarii in faliment.
In speta, astfel cum judecatorul sindic a subliniat, creditorul fiscal a formulat direct cerere pentru trecerea in faliment, fara a solicita anterior plata creantei curente inregistrate pentru a da posibilitatea administratorului judiciar sa se pronunte cu privire la aceasta in conditiile art.75 alin. (3) si art. 106 din Legea 85/2014.
De asemenea, si prin inscrisurile solicitate de instanta si depuse in faza apelului, creditorul fiscal nu a evidentiat distinct creantele nascute anterior deschiderii procedurii insolventei si creantele curente. In consecinta, in mod corect s-a retinut ca nu rezulta din probele administrate acumularea de noi datorii si nici cuantumul creantelor curente.``[9].
Astfel, daca dupa parcurgerea tuturor etapelor premergatoare s-a trecut la deschiderea procedurii insolventei fata de debitor si s-a stabilit un plan de reorganizare, in analiza unei cereri de deschidere a procedurii falimentului, instanta de judecata urmeaza sa analizeze modul in care acesta a fost respectat, precum si daca, din ansamblul operatiunilor economice desfasurate in procedura reorganizarii, debitorul dovedeste realizarea de venituri: ``debitorul a facut plati apelantei in suma de 345.973 lei dovedind realizarea de venituri. Or, prevederile art. 145 alin.(1) lit. c). din Legea 85/2014 care arata se dispune intrarea in faliment cu consecinta dizolvarii daca obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite in conditiile stipulate prin planul confirmat sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii sale aduce pierderi averii sale, trebuie interpretate in conditiile art.2 din lege. In concluzie, de vreme ce in speta exista premisa platilor stabilite in planul de reorganizare, se impune continuarea activitatii debitoarei potrivit planului de reorganizare``[10].
Prin urmare, in eventualitatea in care debitorul face dovada obtinerii de venituri in faza reorganizarii judiciare, unica solutie legala este aceea a continuarii activitatii. Cu atat mai mult se impune aceasta solutie in eventualitatea in care un debitor face dovada obtinerii de venituri si a solvabilitatii chiar anterior deschiderii procedurii insolventei, in analiza unei astfel de cereri si/sau in analiza unei cereri de deschidere a procedurii falimentului.
Analizand acest ansamblu de principii, conditii si limitari in ceea ce priveste cererile de deschidere a procedurii falimentului la solicitarea creditorului putem concluziona cu usurinta ca o cerere introdusa cu vadita incalcare a acestora poate fi considerata abuziva, fiind evident ca scopul real al creditorului in aceasta situatie nu este simpla recuperare a creantei sale, ci, eventual, s-ar urmari indestularea inaintea celorlalti creditori sau chiar ruina economica a debitorului.
Pentru a preveni astfel de cereri abuzive, art. 72 din Legea nr. 85/2014 stabileste ca ``(1) in cazul cererii de deschidere a procedurii insolventei formulate de creditor, la cererea debitorului, formulata in termenul prevazut la alin. (3), judecatorul-sindic poate dispune, prin incheiere, in sarcina creditorului consemnarea la o banca a unei cautiuni de pana la 10% din valoarea creantei, dar nu mai mult de 40.000 lei. Cautiunea va fi consemnata in termen de 5 zile de la comunicarea masurii, sub sanctiunea respingerii cererii de deschidere a procedurii. (aa��A�) (4)Daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul nu este in stare de insolventa, respinge cererea creditorului, care va fi considerata ca lipsita de orice efect chiar de la inregistrarea ei. In acest caz, cautiunea va fi folosita pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, pentru introducerea cu rea-credinta a unei astfel de cereri, conform dispozitiei judecatorului-sindic``.
Consideram ca aceleasi dispozitii sunt cu atat mai mult aplicabile in situatia unui creditor care formuleaza direct cerere de deschidere a procedurii falimentului, consecintele potentiale ale unui astfel de demers asupra debitorului fiind chiar mai grave decat cele produse de o solicitare de deschidere a procedurii insolventei.
Similar, legea reglementeaza o masura de protectie a debitorului si fata de eventualele masuri vremelnice care ar putea fi solicitate de un creditor de rea-credinta prin cererea de deschidere a procedurii insolventei/falimentului.
Astfel, potrivit art. 70 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, ``creditorul care are inregistrata o cerere de deschidere a procedurii, in cazuri urgente, pana la data judecarii cererii, poate solicita judecatorului-sindic pronuntarea unei ordonante presedintiale prin care sa dispuna masuri vremelnice, in scopul suspendarii operatiunilor de instrainare a unor bunuri sau drepturi patrimoniale importante din averea debitorului, sub sanctiunea nulitatii, precum si masuri de conservare a acestor bunuri``.
Cu toate acestea, alin. (6) al aceluiasi articol stabileste ca ``judecata cererii prevazute la alin. (5) se face de urgenta, in camera de consiliu, fara citarea creditorului care a formulat cererea si nici a debitorului. Masura va fi incuviintata vremelnic, pana la data solutionarii cererii de deschidere a procedurii. Creditorul poate fi obligat la plata unei cautiuni de pana la 10% din valoarea creantei pretinse, care va putea fi folosita de debitor pentru acoperirea daunelor produse in cazul respingerii cererii de deschidere a procedurii``.
Apreciem ca aceasta cautiune poate fi solicitata separat de cea prevazuta de art. 72 pentru simpla cerere de deschidere a procedurii insolventei, cele doua sume putand fi cumulate. Elementul principal ce sta la baza acestui rationament este reprezentat tocmai de efectele produse si/sau urmarite prin cererea creditorului.
Desi este evident ca si o ``simpla`` cerere de deschidere a procedurii insolventei/falimentului, introdusa cu rea-credinta, poate avea consecinte majore, defavorabile fata de debitor, afectandu-i activitatea si relatiile economice, motiv pentru care isi gaseste ratiunea cautiunea prevazuta de art. 72, cu atat mai mult se impune o protectie suplimentara in situatia in care activitatea debitorului este blocata imperativ pana la solutionarea cererii, astfel incat, unica solutie juridica rezonabila este, in mod evident, ca acesta sa beneficieze de o despagubire corespunzatoare pentru prejudiciul suferit, ce nu se poate limita la cautiunea stabilita de art. 72 din Lege, ci este necesar ca acesteia sa i se adauge cautiunea reglementata de art. 70 alin. (6).
Concluzionand, apreciem ca o cerere de deschidere a procedurii falimentului impotriva unui debitor solvabil sau aflat in perioada de observatie, fata de care s-a stabilit un plan de reorganizare si care isi respecta obligatiile stabilite pe aceasta cale, constituie un veritabil abuz de drept din partea creditorului solicitant, necesar a fi sanctionat potrivit prevederilor legale.
Mai mult decat atat, in ceea ce priveste o eventuala cerere de deschidere a procedurii falimentului formulata impotriva unui debitor fata de care nu s-a deschis sau, cel putin, nu s-a solicitat deschiderea procedurii insolventei, este nu doar vadit abuziva si lipsita de temei (din moment ce starea de insolvabilitate a debitorului nu a fost nici macar analizata, cu atat mai putin putand fi constatata), ci este inadmisibila.
Astfel, orice creditor care se considera vatamat in drepturile sale, apreciaza ca debitorul sau a devenit insolvabil, si indeplineste conditiile stabilite de lege (existenta unei creante certe, lichide si exigibile, scadenta de peste 60 de zile si care depaseste valoarea-prag de 50.000 de lei), are la dispozitie calea stabilita de art. 70 din Legea nr. 85/2014, respectiv formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolventei, in niciun caz neputand fi solicitata deschiderea procedurii falimentului impotriva unui debitor a carui stare de solvabilitate/insolvabilitate nu a fost anterior stabilita sau care nu se incadreaza in conditiile stabilite de art. 38 din Legea nr. 85/2014 referitoare la procedura simplificata a falimentului.
Este evident faptul ca a admite o astfel de ipoteza ar deschide calea unor numeroase abuzuri, lipsindu-l pe debitorul insolvabil de dreptul de a se redresa stabilit cu valoare de principiu de lege si afectand grav activitatea, imaginea si relatiile comerciale ale unui debitor solvabil.
In acest sens, subliniem faptul ca pe langa cele doua forme ale cautiunii prevazute de lege tocmai in scopul de a preveni si sanctiona introducerea cu rea-credinta a unor cereri de deschidere a procedurii insolventei/falimentului, debitorul vatamat de o astfel de cerere abuziva are deschisa calea unei actiuni separate, prin care sa solicite repararea eventualelor prejudicii materiale provocate de actiunea creditorului si care nu au putut fi acoperite de cautiune.
Autor: avocat Irina Maria Diculescu, partener MCP Cabinet avocati - specializati in relatii de munca, comerciale si protectia datelor.
Bibliografie:
[1] Curtea de Apel Alba Iulia, Sectia a II-a Civila, Decizia nr. 347/2020.
[2] Curtea de Apel Pitesti, Sectia a II-a civila, Decizia nr. 426/2019.
[3] Tribunalul Ilfov, Sectia Civila, Sentinta Civila nr. 1066/2019.
[4] Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a Civila. Sentinta Civila nr. 8948/2015
[5] La data de 11.07.2020, Punctul 72. din Alineatul (1) , Articolul 5 din Legea nr. 85/2014 a fost modificat de Punctul 2, Articol Unic din Legea nr. 113 din 8 iulie 2020, publicata in Monitorul Oficial nr. 600 din 08 iulie 2020, valoarea-prag fiind crescuta de la suma de 40.000 de lei la suma de 50.000 de lei.
[6] Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a Civila. Sentinta Civila nr. 8948/2015
[7] Ibidem.
[8] Curtea de Apel Brasov, Sectia Civila, Decizia civila nr. 773/2020.
[9] Ibidem.
[10] Curtea de Apel Alba Iulia, Decizia Civila nr. 347/2020.
Protectia sociala a salariatilor. Drepturi si Proceduri de care acestia pot beneficia (II � pe durata starii de urgenta) Sursa: avocat Irina Maria Diculescu
Pastrati-va si protejati-va salariatii! Veti avea din nou nevoie de ei! Sursa: avocat Irina Maria Diculescu
Drepturi salariale neplatite de angajatorul aflat in insolventa. Fondul de garantare a creantelor salariale Sursa: MCP Cabinet avocati
Drepturile parintelui salariat la intoarcerea din concediul de crestere a copilului Sursa: Irina Maria Diculescu
Codul Fiscal: Stabilirea de catre Presedintele A.N.A.F. a criteriilor pentru evaluarea riscului fiscal � o incalcare a principiului separatiei puterilor in stat? Sursa: Irina Maria Diculescu
ICCJ. Contestatie decizie incetare contract individual de munca. Insolventa. Suspendare de drept Sursa: Avocat Lacatus Igor
Rambursarea retroactiva a somajului eronat de catre autoritatea publica Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Contestatie la raport de distribuire. Distribuirea onorariului de succes al lichidatorului. Ordinea de distribuire a sumelor obtinute din vanzarea bunului obiect al garantiei imobiliare Pronuntaţă de: Decizia civila nr. 168/A din 16.05.2018 a Curtii de Apel Galati
Obiectiuni la raportul final al lichidatorului. Tardivitate. Contradictie intre considerente si dispozitiv Pronuntaţă de: Decizia civila nr. 32/2018 din 13.04.2018 a Curtii de Apel Galati
Admisibilitate Cerere de drept comun de obligare a Fondului de Garantare a Asiguratilor la plata daunelor morale si materiale determinate de un accident rutier Pronuntaţă de: Decizia civila nr. 113/A din 15.06.2018 a Curtii de Apel Galati
Decaderea din dreptul de a propune, in vederea votarii planului de reorganizare, a categoriei creditorilor indispensabili. Conditii si efecte Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia civila, Decizia civila nr. 41/6.02.2020