Dreptul cetatenilor UE inactivi din punct de vedere economic de a fi afiliati la sistemul public de asigurari de sanatate al statului membru gazda

La putin timp dupa sosirea sa in Letonia, la 22 ianuarie 2016, el a solicitat Latvijas NacionA�lais veselA�bas dienests (Serviciul National de Sanatate, Letonia) sa il afilieze la sistemul public de asigurari de sanatate obligatoriu leton. Cererea sa a fost respinsa printr-o decizie din 17 februarie 2016, care a fost confirmata de Ministerul Sanatatii, pentru motivul ca A nu se incadra in niciuna dintre categoriile de beneficiari de ingrijiri medicale finantate de stat, deoarece nu era nici lucrator salariat, nici lucrator independent in Letonia.

Intrucat actiunea sa impotriva deciziei de respingere a autoritatilor letone a fost respinsa, A a declarat apel la AdministratA�vA� apgabaltiesa (Curtea Administrativa Regionala, Letonia), care, la randul sau, a pronuntat o hotarare care ii era defavorabila.

In acest context, AugstA�kA� tiesa (SenA�ts) (Senatul Curtii Supreme, Letonia), sesizat cu un recurs introdus de A, a decis sa solicite Curtii de Justitie sa se pronunte cu privire la compatibilitatea cu dreptul Uniunii in domeniile cetateniei si securitatii sociale a respingerii cererii lui A de catre autoritatile letone.

In hotararea sa, pronuntata in Marea Camera, Curtea confirma dreptul cetatenilor Uniunii inactivi din punct de vedere economic, cu resedinta in alt stat membru decat cel de origine al acestora, de a fi afiliati la sistemul public de asigurari de sanatate al statului membru gazda, pentru a beneficia de prestatii de ingrijiri medicale finantate de acest stat . Curtea precizeaza totusi ca dreptul Uniunii nu impune obligatia de afiliere gratuita la sistemul mentionat.

Aprecierea Curtii

Intr-o prima etapa, Curtea verifica aplicabilitatea Regulamentului nr. 883/2004 unor prestatii de ingrijiri medicale precum cele in discutie in litigiul principal. Aceasta concluzioneaza ca prestatiile finantate de stat si acordate, independent de orice apreciere individuala si discretionara a nevoilor personale, persoanelor care se incadreaza in categoriile de beneficiari definite de legislatia nationala constituie ``prestatii de boala``, in sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 883/20041 .

Aceste prestatii intra astfel in domeniul de aplicare al acestui regulament, intrucat nu sunt prestatii de ``asistenta sociala sau medicala`` excluse din acest domeniu de aplicare2 .

Intr-o a doua etapa, Curtea examineaza in esenta daca articolul 11 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 883/2004, precum si articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/383 se opun unei legislatii nationale care ii exclude de la dreptul de a fi afiliati la sistemul public de asigurari de sanatate al statului membru gazda, pentru a beneficia de prestatii de ingrijiri medicale finantate de acest stat, pe cetatenii Uniunii inactivi din punct de vedere economic, resortisanti ai unui alt stat membru, care, in temeiul articolului 11 alineatul (3) litera (e) din acest regulament, intra sub incidenta legislatiei statului membru gazda si care isi exercita dreptul de sedere pe teritoriul acestuia in conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din directiva mentionata.

In aceasta privinta, Curtea arata, mai intai, ca, in cadrul sistemului de norme de conflict instituit de Regulamentul nr. 883/20044 , care vizeaza stabilirea legislatiei nationale aplicabile incasarii prestatiilor de securitate sociala, persoanele inactive din punct de vedere economic intra in principiu sub incidenta legislatiei statului lor membru de resedinta.

Aceasta subliniaza, in continuare, ca, atunci cand stabilesc conditiile existentei dreptului de a fi afiliat la un regim de securitate sociala, statele membre sunt tinute sa respecte dispozitiile de drept al Uniunii in vigoare. In special, normele de conflict prevazute de Regulamentul nr. 883/2004 se impun in mod imperativ statelor membre, iar acestea nu dispun de posibilitatea de a stabili in ce masura este aplicabila propria legislatie sau cea a unui alt stat membru.

Prin urmare, un stat membru nu poate, in temeiul legislatiei sale nationale, sa refuze sa afilieze la sistemul sau public de asigurari de sanatate un cetatean al Uniunii care, in conformitate cu articolul 11 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 883/2004, privind stabilirea legislatiei aplicabile, intra sub incidenta legislatiei acestui stat membru.

In sfarsit, Curtea analizeaza incidenta dispozitiilor Directivei 2004/38, in special a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din aceasta, asupra afilierii la sistemul de securitate sociala al statului membru gazda . Rezulta din aceasta ultima dispozitie ca, pe intreaga durata a sederii pe teritoriul statului membru gazda mai mare de trei luni si mai mica de cinci ani, cetateanul Uniunii inactiv din punct de vedere economic trebuie printre altele sa dispuna, pentru el insusi si pentru membrii familiei sale, de o asigurare medicala completa pentru a nu deveni o sarcina excesiva pentru finantele publice ale acestui stat membru.

In ceea ce priveste legatura dintre aceasta conditie a unei sederi conforme cu Directiva 2004/38 si obligatia de afiliere care decurge din Regulamentul nr. 883/2004, Curtea precizeaza ca statul membru gazda al unui cetatean al Uniunii inactiv din punct de vedere economic poate prevedea ca accesul la acest sistem nu este gratuit, pentru a evita ca acelasi cetatean sa devina o sarcina excesiva pentru finantele publice ale statului membru mentionat.

Curtea considera, astfel, ca statul membru gazda poate supune afilierea la sistemul sau public de asigurari de sanatate a unui cetatean al Uniunii inactiv din punct de vedere economic, cu resedinta pe teritoriul sau in temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38, unor conditii, precum incheierea sau mentinerea de catre acest cetatean a unei asigurari medicale complete private, care permit rambursarea catre statul membru amintit a cheltuielilor legate de sanatate suportate de acesta din urma in favoarea cetateanului in cauza sau plata de catre un astfel de cetatean, a unei contributii la sistemul public de asigurari de sanatate al acestui stat membru. Revine totusi statului membru gazda sarcina de a asigura respectarea principiului proportionalitatii in acest context si, asadar, faptul ca nu este excesiv de dificil pentru cetateanul in cauza sa respecte astfel de conditii .

Curtea concluzioneaza ca articolul 11 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 883/2004 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38 se opune unei legislatii nationale care ii exclude de la dreptul de a fi afiliati la sistemul public de asigurari de sanatate al statului membru gazda, pentru a beneficia de prestatii de ingrijiri medicale finantate de acest stat, pe cetatenii Uniunii inactivi din punct de vedere economic, resortisanti ai unui alt stat membru, care, in temeiul acestui regulament, intra sub incidenta legislatiei statului membru gazda si care isi exercita dreptul de sedere pe teritoriul acestuia in conformitate cu aceasta directiva.

In schimb, aceste dispozitii nu se opun ca afilierea unor astfel de cetateni ai Uniunii la acest sistem sa nu fie gratuita, pentru a evita ca cetatenii mentionati sa devina o sarcina excesiva pentru finantele publice ale statului membru gazda .

Hotararea in cauza C-535/19, A (Servicii publice de ingrijiri medicale)

1 Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala (JO 2004, L 166, p. 1, Editie speciala, 05/vol. 7, p. 82), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 988/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 septembrie 2009 (JO 2009, L 284, p. 43).

2 In temeiul articolului 3 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004.

3 Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 si de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE si 93/96/CEE (JO 2004, L 158, p. 77, Editie speciala, 05/vol. 7, p. 56).

4 Articolul 11 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 883/2004.