Un parinte care asigura ingrijirea unui copil al unui lucrator migrant care urmeaza studii in statul membru gazda are un drept de sedere in acest stat

Regulamentul comunitar privind libera circulatie a lucratorilor prevedea ca, indiferent de cetatenie, membrii de familie ai unui lucrator resortisant al unui stat membru care ocupa un loc de munca pe teritoriul altui stat membru au dreptul sa se stabileasca impreuna cu acest lucrator (articolul 10). Potrivit aceluiasi regulament, copiii unui astfel de lucrator sunt admisi in sistemul de invatamant general, la cursurile de ucenici si de formare profesionala, daca acestia domiciliaza pe teritoriul statului membru gazda (articolul 12).
In Hotararea Baumbast, Curtea de Justitie a constatat ca acest articol trebuie interpretat in sensul ca un copil al unui lucrator migrant are un drept de sedere in cazul in care acest copil doreste sa isi continue studiile in statul membru gazda, desi lucratorul migrant nu are resedinta sau nu mai lucreaza nici el insusi in acest stat membru. Acest drept de sedere se aplica si parintelui care asigura in fapt ingrijirea acestui copil.
Directiva privind libera circulatie a cetatenilor Uniunii3 a modificat acest regulament si a inlocuit mai multe acte existente referitoare la libera circulatie a cetatenilor. Aceasta prevede ca orice cetatean are dreptul de circulatie si sedere pe teritoriul unui alt stat membru ca lucrator, student sau daca detine asigurari medicale complete si suficiente resurse astfel incat sa nu devina o povara pentru sistemul de asistenta sociala. Directiva a abrogat articolul 10 din regulament privind dreptul de sedere al membrilor de familie ai unui lucrator migrant, inlocuindu-l cu un drept de sedere pentru membrii de familie ai cetatenilor care indeplinesc conditiile de sedere. In schimb, ea nu a abrogat articolul 12 din regulament privind dreptul de acces la sistemul de educatie. Directiva prevede de asemenea ca dreptul de sedere al unui copil inscris intr-o institutie de invatamant cu scopul de a urma studii sau dreptul parintelui care asigura in fapt ingrijirea copilului nu este afectat de plecarea sau de decesul cetateanului.
Sesizata cu aceste doua cauze, Court of Appeal (Curtea de Apel, Regatul Unit) solicita Curtii de Justitie sa stabileasca daca interpretarea articolului 12 din regulament, consacrata de Hotararea Baumbast, se mai aplica de la intrarea in vigoare a noii directive si daca dreptul de sedere in favoarea persoanei care asigura in fapt ingrijirea copilului nu este supus de acum inainte conditiilor de exercitare a dreptului de sedere stabilite de aceasta directiva, respectiv in special cerintei ca parintele sa dispuna de suficiente resurse astfel incat sa nu devina o povara pentru sistemul de asistenta sociala.

Doamna Nimco Hassan Ibrahim, resortisant somalez, a sosit in Regatul Unit in luna februarie 2003, pentru a se alatura sotului sau, domnul Yusuf, cetatean danez, care a lucrat in acest stat membru in perioada cuprinsa intre octombrie 2002 si mai 2003. Cuplul are patru copii de cetatenie daneza, cu varste cuprinse intre 1 si 9 ani. Cei trei copii mai mari au sosit in Regatul Unit impreuna cu mama lor, cel de al patrulea copil fiind nascut in Regatul Unit. Doi dintre copii, cei mai mari, frecventeaza sistemul public de invatamant de la sosirea lor pe teritoriul acestui stat membru.

In lunile iunie 2003 si martie 2004, domnul Yusuf a solicitat sa beneficieze de ajutoare pentru incapacitate de munca . Atunci cand, la finalul acestei perioade, a fost declarat apt de munca, domnul Yusuf a parasit Regatul Unit. Intre momentul cand a incetat sa lucreze si cel al iesirii din Regatul Unit, domnul Yusuf nu a mai indeplinit conditiile pentru a ramane in mod legal in acest stat, in temeiul dreptului comunitar.
Doamna Ibrahim s-a separat de domnul Yusuf dupa plecarea acestuia. Nu a fost niciodata autonoma din punct de vedere economic si depinde in intregime de asistenta sociala. Nu detine asigurari medicale si este afiliata la National Health Service (serviciul de stat pentru sanatate). In luna ianuarie 2007, doamna Ibrahim a solicitat sa beneficieze de ajutorul pentru locuinta pentru ea si copiii sai. Aceasta cerere a fost respinsa pentru motivul ca numai persoanele care beneficiaza de un drept de sedere conferit de dreptul Uniunii pot formula o astfel de cerere, or, nici doamna Ibrahim, nici sotul acesteia nu aveau resedinta in Regatul Unit in temeiul dreptului Uniunii. Doamna Ibrahim a atacat aceasta decizie in fata instantelor nationale.

Doamna Maria Teixeira, resortisant portughez, a venit in Regatul Unit in 1989 impreuna cu sotul sau, de asemenea resortisant portughez, si a lucrat in acest stat membru pana in 1991. Fiica lor, Patricia, s-a nascut in acest stat la 2 iunie 1991. Ulterior, doamna Teixeira si sotul sau au divortat, ambii ramanand insa in Regatul Unit. Intre 1991 si 2005, doamna Teixeira a lucrat cu intermitenta in Regatul Unit, iar Patricia si-a continuat scolarizarea in Regatul Unit.
In iunie 2006, o instanta a hotarat ca Patricia trebuia sa locuiasca la tatal sau, dar ca putea sa ramana in contact cu mama sa oricat de mult dorea. In luna noiembrie 2006, Patricia s-a inscris la un curs de puericultura la Vauxhall Learning Centre din Lambeth. In luna martie 2007, Patricia s-a mutat la mama sa.
La 11 aprilie 2007, doamna Teixeira a solicitat ajutor pentru locuinta pentru persoanele fara adapost. Aceasta cerere a fost respinsa pentru motivul ca nu beneficia de un drept de sedere in Regatul Unit intrucat nu lucra si prin urmare nu dispunea de resurse proprii. Doamna Teixeira a atacat aceasta decizie in fata instantelor nationale, sustinand ca beneficia de un drept de sedere in considerarea faptului ca Patricia urma studii in acest stat .
In hotararile pronuntate astazi, Curtea aminteste ca articolul 12 din regulament permite sa se recunosca unui copil al unui lucrator migrant, in legatura cu dreptul sau de acces la instruire in statul membru gazda, un drept de sedere autonom. Inainte de intrarea in vigoare a directivei privind libera circulatie a cetatenilor Uniunii, cand articolul 10 din regulament, referitor la dreptul de sedere, era inca in vigoare, dreptul de acces la instruire prevazut la articolul 12 din acelasi regulament nu era subordonat conditiei ca respectivul copil sa pastreze, pe intreaga durata a studiilor, un drept de sedere specific in temeiul articolului 10. Odata dobandit dreptul de acces la instruire, dreptul de sedere ramane dobandit in favoarea copilului si nu mai poate fi pus in discutie. Articolul 12 din regulament nu impune decat ca respectivul copil sa fi locuit impreuna cu cel putin unul dintre parintii sai pe teritoriul unui stat membru in perioada in care acesta locuia in statul respectiv cu statutul de lucrator . Aplicarea acestui articol trebuie facuta astfel in mod autonom fata de dispozitiile dreptului Uniunii care reglementeaza in mod expres conditiile de exercitare a dreptului de sedere in alt stat membru.
Aceasta autonomie nu a fost pusa in discutie de intrarea in vigoare a noii directive. In aceasta privinta, Curtea subliniaza ca articolul 12 din regulament nu a fost abrogat si nici macar modificat prin directiva, spre deosebire de alte articole din regulament. In plus, lucrarile pregatitoare ale directivei mentioneaza ca aceasta a fost conceputa astfel incat sa fie coerenta cu Hotararea Baumbast.
In continuare, Curtea constata ca acordarea dreptului de sedere al copiilor si al parintelui nu este supusa unei conditii de autonomie financiara. Aceasta interpretare este sustinuta de directiva care prevede ca plecarea sau decesul cetateanului nu atrage pierderea dreptului de sedere pentru copiii sai sau pentru parinte.
In consecinta, Curtea constata ca dreptul de sedere de care beneficiaza parintele care asigura in fapt ingrijirea copilului unui lucrator migrant, copil care isi exercita dreptul de a urma studii nu este supus conditiei potrivit careia parintele trebuie sa dispuna de resurse suficiente astfel incat sa nu devina o povara pentru sistemul de asistenta sociala al statului membru gazda .
Astfel, drept raspuns la o alta intrebare adresata in cauza Teixeira prin care se urmareste sa se stabileasca daca dreptul de sedere al parintelui inceteaza atunci cand copilul acestuia a implinit varsta majoratului, intrebare care isi are originea in imprejurarea ca fiica doamnei Teixeira a implinit varsta de 18 ani in 2009, devenind, asadar, majora potrivit legislatiei in vigoare in Regatul Unit, Curtea aminteste ca nu exista nicio limita de varsta pentru drepturile conferite copilului prin articolul 12 din regulament: dreptul de acces la instruire si dreptul de sedere aferent al copilului sunt aplicabile pana cand copilul isi finalizeaza studiile.
In plus, chiar daca un copil care a implinit varsta majoratului este, in principiu, prezumat a fi independent din punct de vedere economic, dreptul de sedere al parintelui poate totusi sa fie prelungit dincolo de aceasta varsta in cazul in care copilul are nevoie in continuare de prezenta si de ingrijirea acestui parinte pentru a-si putea continua si finaliza studiile. Este obligatia instantei de trimitere sa aprecieze daca aceasta este situatia in actiunea principala.
Curtea concluzioneaza ca dreptul de sedere al parintelui care asigura in fapt ingrijirea copilului unui lucrator migrant, in cazul in care acest copil urmeaza studii in statul membru gazda, inceteaza atunci cand copilul a implinit varsta majoratului, cu exceptia cazului in care copilul are nevoie in continuare de prezenta si de ingrijirea acestui parinte pentru a-si putea continua si finaliza studiile.

MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara