In cazul in care sunt acordate ingrijiri spitalicesti neplanificate cu ocazia unei sederi temporare intr-un alt stat membru decat cel in care este asigurata persoana in cauza, acesta din urma nu este obligat sa ramburseze pacientului cheltuielile care, in statul in care au fost acordate ingrijirile, sunt lasate in sarcina acestui pacient

Institutia din statul membru in care este asigurata persoana in cauza este obligata numai sa ramburseze institutiei din statul in care au fost acordate aceste ingrijiri cheltuielile suportate de aceasta din urma in functie de nivelul de acoperire in vigoare in acest stat membru de sedere

Potrivit legislatiei spaniole din domeniul sanatatii, in general, numai serviciile furnizate de sistemul national de sanatate spaniol persoanelor asigurate in cadrul acestuia sunt total gratuite. Cu toate acestea, in conformitate cu mecanismul prevazut de Regulamentul nr. 1408/711, atunci cand o persoana asigurata in sistemul de sanatate spaniol primeste intr-un alt stat membru ingrijiri inopinate (si anume ingrijiri spitalicesti care au devenit necesare ca urmare a unei evolutii a starii sale de sanatate pe parcursul unei sederi temporare in acest stat membru), sistemul spaniol ramburseaza institutiei din statul in care au fost acordate aceste ingrijiri cheltuielile suportate de aceasta din urma, in functie de nivelul de acoperire in vigoare in acest stat membru de sedere2. In consecinta, asiguratul in cauza nu are dreptul, in principiu, la suportarea de catre institutia spaniola a partii din costul ingrijirilor care nu este acoperita de statul membru de sedere si care este lasata in sarcina asiguratilor sai.
In urma plangerii adresate de un asigurat din cadrul sistemului de sanatate spaniol care a trebuit sa fie spitalizat in mod inopinat in timpul unei sederi in Franta si caruia, la intoarcerea sa in Spania, i-a fost refuzata rambursarea partii din cheltuielile de spitalizare pe care Franta o lasase in sarcina sa conform reglementarii sale, Comisia a decis sa introduca impotriva Spaniei prezenta actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor. Aceasta institutie considera ca reglementarea spaniola incalca libera prestare a serviciilor in masura in care refuza sa ramburseze asiguratilor spanioli partea din costul ingrijirilor care nu este acoperita de institutia statului membru de sedere. Ca atare, reglementarea in cauza ar avea un efect restrictiv atat in ceea ce priveste prestarea de servicii referitoare la ingrijirile spitalicesti, cat si in ceea ce priveste prestarea de servicii turistice sau educative, a caror obtinere poate motiva o sedere temporara intr-un alt stat membru.
In hotararea pronuntata astazi, Curtea de Justitie considera ca libera prestare a serviciilor cuprinde posibilitatea unui asigurat stabilit intr-un stat membru de a se deplasa, de exemplu in calitate de turist sau de student, intr-un alt stat membru pentru o sedere temporara si de a primi in acest stat ingrijiri spitalicesti din partea unui prestator stabilit in acest alt stat membru atunci cand starea sa de sanatate necesita astfel de ingrijiri pe parcursul acestei sederi. Cu toate acestea, Curtea considera ca reglementarea spaniola nu poate, in ansamblul sau, sa fie privita ca fiind de natura sa restranga libera prestare a serviciilor de ingrijiri spitalicesti, a serviciilor turistice sau a serviciilor educative.
In aceasta privinta, Curtea considera ca trebuie sa se distinga situatia ingrijirilor inopinate de cea a ingrijirilor programate autorizate intr-un alt stat membru.
Curtea considera ca, in ceea ce priveste o persoana asigurata a carei deplasare catre un alt stat membru rezulta din motive, de exemplu, turistice sau educative, iar nu, precum in cazul ingrijirilor programate, din vreo insuficienta a ofertei sistemului de sanatate de care aceasta apartine, conditiile aferente unei sederi in spital intr-un alt stat membru pot, dupa caz, sa fie mai mult sau mai putin avantajoase sau dezavantajoase pentru persoana asigurata. Astfel, deosebirile nationale existente in materie de acoperire sociala si obiectivul Regulamentului nr. 1408/71, care consta in coordonarea legislatiilor nationale, iar nu in armonizarea acestora, explica o astfel de situatie3.
Pe de alta parte, Curtea subliniaza ca in cazul in care ingrijirile spitalicesti inopinate survin in imprejurari legate, in special, de urgenta situatiei, de gravitatea afectiunii sau a accidentului ori de imposibilitatea medicala a unei repatrieri catre statul membru de afiliere, nu se poate imputa reglementarii spaniole vreun efect restrictiv asupra furnizarii de servicii de ingrijiri spitalicesti de catre prestatori stabiliti intr-un alt stat membru. Astfel, in aceste cazuri, persoana asigurata nu are de ales intre o spitalizare in statul membru de sedere temporara sau o intoarcere anticipata in Spania.
In plus, in cazurile in care ingrijirile inopinate sunt rezultatul unor situatii care permit persoanei asigurate sa aleaga intre o spitalizare in statul membru de sedere temporara si o intoarcere anticipata in Spania, Curtea subliniaza ca eventuala decizie a persoanei asigurate de a se intoarce anticipat in Spania sau de a renunta la o calatorie intr-un alt stat membru ar depinde, pe de o parte, de eventualitatea in care starea sa de sanatate ar necesita efectiv ingrijiri spitalicesti in cursul sederii sale temporare si, pe de alta parte, de nivelul de acoperire aplicabil in statul membru de sedere temporara pentru tratamentul spitalicesc care este avut in vedere si al carui cost global nu este, la acest moment, cunoscut. In consecinta, Curtea a ajuns la concluzia ca, in astfel de situatii, faptul ca persoanele asigurate in sistemul de sanatate spaniol ar putea fi incurajate sa se intoarca anticipat in Spania pentru a beneficia in acest stat de ingrijirile spitalicesti devenite necesare sau sa renunte la o calatorie intr-un alt stat membru, intrucat nu se pot baza pe o interventie complementara spaniola, este prea aleatoriu si indirect.
Pe de alta parte, Curtea subliniaza ca, spre deosebire de ingrijirile programate, numarul de cazuri de ingrijiri inopinate are un caracter imprevizibil si incontrolabil. In acest context, Curtea considera ca aplicarea Regulamentului nr. 1408/71 se bazeaza pe o compensare globala a riscurilor. Astfel, in cadrul mecanismului prevazut de regulamentul mentionat in ceea ce priveste ingrijirile inopinate, are loc o compensare generala. Astfel, situatiile in care ingrijirile spitalicesti inopinate acordate intr-un alt stat membru obliga statul membru de afiliere, ca urmare a aplicarii reglementarii acestuia, sa suporte o sarcina financiara mai ridicata decat in cazul in care aceste ingrijiri ar fi fost acordate intr-una dintre structurile sale sunt compensate de situatiile in care, dimpotriva, aplicarea reglementarii statului membru de sedere determina suportarea de catre statul membru de afiliere a unei sarcini financiare mai reduse decat cea care ar fi decurs din aplicarea propriei sale reglementari.


Prin urmare, faptul de a impune unui stat membru obligatia de a garanta propriilor asigurati o rambursare complementara de fiecare data cand nivelul de acoperire aplicabil in statul membru de sedere pentru ingrjirile spitalicesti inopinate se dovedeste inferior celui aplicabil in temeiul propriei sale reglementari ar insemna sa fie afectata chiar economia sistemului instituit de Regulamentul nr. 1408/71. Astfel, intr-o asemenea situatie, statul membru de afiliere ar fi sistematic expus sarcinii financiare celei mai ridicate, fie prin aplicarea reglementarii statului membru de sedere care prevede un nivel de acoperire superior celui prevazut de reglementarea statului membru de afiliere, fie prin aplicarea acestei din urma reglementari in ipoteza contrara.
In consecinta, Curtea a respins actiunea Comisiei.

MENTIUNE: O actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor, care este indreptata impotriva unui stat membru care nu isi respecta obligatiile care decurg din dreptul Uniunii, poate fi formulata de catre Comisie sau de catre un alt stat membru. In cazul in care Curtea de Justitie constata neindeplinirea obligatiilor, statul membru in cauza trebuie sa se conformeze de indata hotararii pronuntate.
In cazul in care considera ca statul membru nu s-a conformat hotararii, Comisia poate introduce o noua actiune prin care sa solicite aplicarea unor sanctiuni pecuniare. Cu toate acestea, in situatia in care nu au fost comunicate Comisiei masurile de transpunere a unei directive, Curtea poate aplica sanctiuni, la propunerea Comisiei, de la stadiul primei hotarari.

¹ Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala in raport cu lucratorii salariati, cu lucratorii care desfasoara activitati independente si cu membrii familiilor acestora care se deplaseaza in cadrul Comunitatii, in versiunea modificata si actualizata prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996 (JO 1997, L 28, p. 1, Editie speciala, 05/vol. 4, p. 35), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 18 decembrie 2006 (JO L 392, p. 1, Editie speciala, 05/vol. 8, p. 288). Acest regulament a fost inlocuit de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 incepand cu 1 mai 2010 (JO L 166, p. 1).
² Cu toate acestea, in cazuri exceptionale referitoare la ingrijiri a��urgente, imediate si cu caracter vitala�� care au fost acordate intr-un alt stat membru a�� care nu sunt insa avute in vedere in prezenta cauza a�� sistemul spaniol de sanatate suporta si ramburseaza in intregime cheltuielile .

³ In aceasa privinta, Curtea precizeaza ca jurisprudenta sa referitoare la libera prestare a serviciilor in cadrul ingrijirilor programate nu poate fi aplicabila in cazul ingrijirilor inopinate. Astfel, Curtea subliniaza cu privire la acest aspect ca situatiile de recurgere la ingrijiri spitalicesti programate intr-un alt stat membru rezulta din constatarea lipsei de disponibilitate, in statul membru de afiliere, a ingrijirilor in cauza sau a unor ingrijiri care sa prezinte acelasi grad de eficacitate, intr-un termen acceptabil din punct de vedere medical. Prin urmare, spre deosebire de regimul ingrijirilor spitalicesti inopinate, in cazul ingrijirilor programate, statul membru de afiliere trebuie, in temeiul normelor referitoare la libera prestare a serviciilor si, asadar, dincolo de obligatiile sale ce rezulta din aplicarea Regulamentului nr. 1408/71, sa garanteze persoanei asigurate un nivel de acoperire la fel de avantajos precum cel pe care l-ar fi acordat persoanei interesate in cazul in care ingrijirile mentionate ar fi fost disponibile intr-un astfel de termen in propriul sau sistem de sanatate.