Criterii de convergenta, Drept Bancar

Criteriile de convergenta (cunoscute drept criteriile de la Maastricht) permit statelor membre ale Uniunii Europene sa intre in a treia etapa a Uniunii Economice si Monetare Europene (UME), etapa in care pot adopta moneda euro.

Cele patru criterii principale se bazeaza pe Articolul 121(1) din Tratatul Comunitatii Europene si se refera la:

1. Stabilitatea preturilor: inseamna ca un stat membru are o stabilitate durabila a nivelului preturilor si o rata medie a inflatiei, in cursul unei perioade de un an inaintea examinarii, care nu poate depasi cu mai mult de 1,5% media aritmetica a ratelor inflatiei din cele trei state membre care au inregistrat cele mai bune rezultate in domeniul stabilitatii preturilor. Inflatia se calculeaza cu ajutorul indicelui preturilor de consum pe o baza comparabila, tinand seama de diferentele dintre definitiile nationale
2. Finantele publice:
1. Deficitul bugetar anual: Raportul dintre deficitul bugetar anual si produsul intern brut (PIB) nu trebuie sa depaseasca 3% la sfarsitul anului fiscal precedent. Daca nu, cerinta este sa ajunga cat mai aproape de 3%. Numai in situatii exceptionale si de scurta durata va fi acceptat un excendent de deficit bugetar.
2. Datoria publica: Raportul dintre datoria bruta a statului si PIB nu trebuie sa depaseasca 60% la sfarsitul anului fiscal precedent. Chiar daca nu se poate atinge tinta din cauza unor conditii specifice, raportul trebuie sa scada suficient de mult, apropiindu-se de valoarea de referinta, intr-un ritm satisfacator.
3. Participarea la mecanismul cursului de schimb al Sistemului Monetar European inseamna ca un stat membru a respectat marjele normale de fluctuatie prevazute de mecanismul cursului de schimb al Sistemului Monetar European, fara sa cunoasca tensiuni grave cel putin pe parcursul ultimilor doi ani dinaintea examinarii. In special, statul membru nu a devalorizat din proprie initiativa moneda nationala fata de euro.
4. Convergenta ratelor dobanzilor, in cursul unei perioade de un an inaintea examinarii, inseamna ca un stat membru a avut o rata a dobanzii nominala medie pe termen lung care nu o poate depasi cu mai mult de 2% pe cea a celor trei state membre care au inregistrat cele mai bune rezultate in domeniul stabilitatii preturilor. Ratele dobanzilor sunt calculate pe baza obligatiunilor de stat pe termen lung sau a unor titluri comparabile, tinand seama de diferentele dintre definitiile nationale.