Infractiunea de tulburare de posesie. Aplicarea sanctiunii cu caracter administrativ

S-a retinut in Ordonanta atacata ca petentul A.B a ocupat fara drept suprafata de teren de 50 m2 apartinand numitului XY, insa, avand in vedere modul si imprejurarile concrete ale comiterii faptei, s-a apreciat ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ fiind suficienta pentru atingerea scopului procesului penal.
Astfel, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a petentului si aplicarea acestuia a sanctiunii administrative a amenzii in suma de 500 lei.
Solutia a fost mentinuta de Prim-Procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Parchetul de pe langa Judecatoria Vaslui a retinut ca din expertiza topografica, efectuata in cursul solutionarii unui dosar civil, rezulta ca petentul A.B detine suprafata de 1050 mp in loc de 1000 m2 cat flgureaza in titlul de proprietate, iar numitul XY define suprafata de 1500 m2, mai putin decat figureaza in titlul de proprietate - 1550 m2.
Cu ocazia urmaririi penale efectuate in cauza s-a procedat doar la luarea unei declaratii invinuitului AB cu privire la plangerea formulata de numitul XY, flind atasata copia Sentintei civile a Judecatoriei Vaslui si a Deciziei civile a Tribunalului Vaslui, precum si raportul de expertiza topometrica efectuata in dosarul in care s-au pronuntat sentintele sus-mentionate. Se afla la dosarul cauzei si copii ale titlurilor de proprietate apartinand partilor.
Instanta apreciaza ca simplul fapt ca din raportul de expertiza efectuat in dosarul civil, care pentru cauza de fata reprezinta o proba extrajudiciara, rezulta ca petentul define cu 50 m2 mai mult decat are inscris in titlul de proprietate, iar numitul XY cu 50 m2 mai putin, nu este suficient pentru a crea convingerea savarsirii de catre petent a infractiunii prevazute de art. 220 alin.l Cod penal.
in cauza, fata de sustinerile partilor si in raport de egalitatea drepturilor pe care acestea le au in cadrul procesului penal, se impunea efectuarea unei cercetari la fata locului, iar in masura in care nici aceasta n-ar fi fost de natura sa lamureasca pe deplin situatia, era necesara efectuarea unei expertize topografice in cauza, cu obiectivele stabilite chiar de organul de urmarire penala raportat situatiei ce trebuia efectiv lamurita si anume, daca petentul ocupa intr-adevar cu 50 m2 mai mult decat are inscris in titlul de proprietate si daca acest teren apartine intr-adevar partii vatamate XY.
Acest lucru era necesar cu atat mai mult cu cat organele de urmarire penala au inlaturat schitele dispuse de petent si intocmite de personal al OCPI Vaslui ca nefiind intocmite de experti autorizati de Ministerul Justitiei.
De asemenea, organele de urmarire penala ar fi trebuit sa nu se limiteze doar la ascultarea punctelor de vedere ale partilor, ci ar fi trebuit sa completeze urmarirea penala efectuata cu declaratiile martorilor M.C. si M. N, care, dupa cum rezulta din continutul Sentintei civile a Judecatoriei Vaslui cunosteau despre fapta care face obiectul cauzei si care, coroborate cu celelalte probe, ar fi fost de natura sa lamureasca pe deplin situatia.
Urmarirea penala nu se poate limita doar la cele dispuse printr-o sentinta civila care desi se bucura de autoritate, in prezenta cauza, care are ca obiect tulburare a de posesie, nu poate conduce prin ea insasi la darea unei solutii.
De asemenea, din materialul probator existent in faza de urmarire penala, ca si din motivarea din Ordonanta atacata nu rezulta cu certitudine data comiterii faptei .
Astfel, partea vatamata XY arata in plangerea formulata ca petentul i-ar ocupa suprafata de teren inca din anul 1997, in timp ce prin Ordonanta atacata procurorul constata, tara a exista vreo proba in sprijinul acestei date, ca petentul a ocupat in cursul anului 2006 suprafata respectiva.
in consecinta, si acest aspect - foarte important raportat infractiunii de tulburare de posesie retinuta in sarcina petentului - trebuia foarte clar lamurit.
Un alt aspect care va fi retinut in prezenta cauza este cel referitor la faptul ca, desi partea vatamata a precizat ca terenul i-ar fi fost ocupat prin mutarea de catre petent a gardului despartitor- fapt care s-ar circumscrie incadrarii juridice prevazute de art. 220 alin.2 Cod penal, Parchetul a retinut in Ordonanta atacata comiterea de catre petent a infractiunii prevazute de art. 220 alin.l Cod penal, fara a motiva in vreun fel acest lucru.
Fata de aceste considerente, instanta constata necesitatea completarii urmaririi penale cu efectuarea unei cercetari la fata locului si, in masura in care se va impune, eventual efectuarea unei expertize, ascultarea martorilor mai sus indicati si lamurirea datei comiterii faptei si a incadrarii juridice a acesteia, motiv pentru care va admite plangerea formulata si va dispune trimiterea cauzei procurorului.