Lipsa in gestiune. Incalcarea atributiilor de serviciu stabilite prin fisa postului. Contracte de imprumut intocmite fictiv

In motivarea actiunii, reclamanta a sustinut ca este o asociatie fara scop lucrativ, infiintata in temeiul Legii nr. 21/1924 si a Legii nr. 122/1996, avand ca scop intrajutorarea materiala a membrilor sai prin acordarea de imprumuturi cu o dobanda care se reintoarce la fondul social al membrilor dupa suportarea cheltuielilor statutare. Asociatia are patrimoniu propriu, iar evidenta contabila este condusa in regim propriu de persoane angajate pe baza de contract individual de munca cu atributii prevazute in fisa postului. In urma unui control financiar intern efectuat, finalizat prin nota de constatare nr. aa��A�, s-a constatat ca parata a incalcat atributiile de serviciu stabilite prin fisa postului si a cauzat un prejudiciu in valoare de 50.523,22 lei reprezentand lipsa in gestiune.
Mai sustine reclamanta ca potrivit art. 270 alin. 1 din Codul muncii, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor. Or, precizeaza reclamanta ca pentru atragerea raspunderii patrimoniale a paratei sunt indeplinite conditiile cumulative, respectiv calitatea de salariat a persoanei care a produs prejudiciul, fapta ilicita a salariatului savarsita in legatura cu munca sa, existenta unui prejudiciu, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul cauzat, vinovatia salariatului. Astfel, in perioada 1.03.1996 - 29.10.2008 parata a avut calitatea de salariat pe baza de contract individual de munca, fiind angajata initial pe postul de contabil, iar incepand cu data de 01.06.2004 pe postul de contabil casier. Modificarea contractului individual de munca a fost inregistrata la I.T.M. Iasi conform actului aditional nr. aa��A�., iar atributiile de serviciu au fost stabilite prin fisa postului semnata de catre salariata. Raporturile de munca dintre parti au incetat la data de 29.10.2008, in temeiul disp. art. 79 Codul muncii, ca urmare a demisiei paratei.
In ceea ce priveste fapta ilicita a salariatului savarsita in legatura cu munca sa, sustine reclamanta ca parata a intocmit fictiv un numar de 32 contracte de imprumut la un numar de 19 persoane (aceeasi persoana avand si cate 2 contracte), valoarea imprumuturilor acordate fiind de 47.000 lei, la care se adauga dobanda calculata in suma de 8.747,22 lei, totalizand 56.147,22 lei. Aceste contracte s-au derulat prin casieria unitatii in mod nelegal prin incalcarea prevederilor Legii nr. 82/1991 si ale Legii nr. 22/1969. Astfel, cererile de inscriere nu au trei luni de la inregistrare pentru a putea beneficia de imprumut, cererile de acordare imprumut nu sunt aprobate de Consiliul Director, contractele de imprumut nu au semnatura presedintelui aa��A�, un numar de 9 contracte de imprumut au ca unic garant pe parata. De asemenea, s-au acordat imprumuturi fara a se tine cont de perioada de 3 luni de la data achitarii imprumutului precedent, s-au ordonantat in registrul de casa documente fara aprobarea persoanelor competente in ceea ce priveste intocmirea si aprobarea dispozitiilor de plata, la intocmirea contractelor de imprumut nu s-a solicitat contractantului adeverinta de garant din partea a cel putin 2 persoane, s-au efectuat operatiuni contabile in fisele analitice reprezentand sume transferate de la o persoana la alta fara nici un document justificativ. Reclamanta mai invedereaza faptul ca parata nu a urmarit modul de recuperare a acestor debite, nu a adus la cunostinta Consiliului Director sau a presedintelui despre existenta acestor debite neincasate, desi avea aceasta obligatie stabilita conform atributiilor din fisa postului.
Reclamanta mai sustine faptul ca persoanele inscrise ca titulare ale acestor contracte de imprumut si ca beneficiare a imprumuturilor inscrise au fost convocate in scris cu scrisoare cu confirmare de primire la adresele specificate in contracte pentru a se prezenta la unitate in scopul clarificarii sinceritatii acestor contracte inclusiv a sumelor ce le au de achitat. Or, nici una dintre aceste persoane nu s-a prezentat la unitate si, mai mult, pentru 12 dintre acestea s-a mentionat pe plic ``adresa necunoscuta, incorecta sau lipsa de la domiciliu``. In consecinta, rezulta caracterul fictiv al contractelor de a caror sume a beneficiat persoana care le-a intocmit, respectiv parata.
Conform notei de constatare, cele 32 contracte de imprumut intocmite fictiv pentru imprumuturile inscrise acordate/incasate totalizeaza o diferenta in minus ce constituie lipsa in gestiune in suma de 47.400 lei. La aceasta suma se adauga dobanda aferenta de 8747,22 lei, astfel incat suma totala este de 56.147,22 lei. Din paguba constatata ca fiind lipsa in gestiune, pana la data de 30.10.2008 s-a recuperat de la parata suma de 6.624 lei, rezultand o paguba de recuperat in suma de 50.523,22 lei, din care 43.124 lei contravaloare imprumut si 7.309,22 lei dobanzi aferente. Or, pentru aceasta suma raspunderea revine exclusiv paratei, aceasta fiind cea care a intocmit contractele de imprumut, le-a ordonantat in registrul de casa si a eliberat/incasat sumele prevazute in aceste contracte . Mai mult, pasivitatea persoanelor inscrise in contracte care au fost convocate conduce la concluzia ca sumele prevazute au fost incasate direct de catre parata. De altfel, un argument in plus il constituie angajamentul de plata din 3.12.2008 prin care parata s-a obligat sa se ocupe de incasarea imprumuturilor acordate unui numar de 11 persoane (care fac parte din familie sau sunt rude apropiate). Prin angajamentul de plata semnat, parata a consimtit la achitarea unor imprumuturi acordate si neachitate, iar acest inscris constituie un act de recunoastere pe baza caruia se poate angaja raspunderea patrimoniala.
In ceea ce priveste prejudiciul, reclamanta sustine ca prin nota de constatare intocmita in urma controlului financiar intern s-a constatat ca unitatea a fost prejudiciata cu suma de 50.523,22 lei. Valoarea prejudiciului cuprinde atat prejudiciul efectiv (imprumutul), cat si beneficiul nerealizat (dobanda). De asemenea, prejudiciul este real (determinat pe baza unor analize economice concrete), cert, cauzat direct unitatii si material, iar evaluarea acestuia s-a facut pe baza actelor primare existente la unitate .
Referitor la raportul de cauzalitate, reclamanta arata ca in speta exista o legatura cauzala directa intre faptele comise de parata si prejudiciul cauzat unitatii prin intocmirea contractelor de imprumut in urma carora s-au eliberat/incasat din casierie sume de bani reprezentand imprumuturi care nu au mai fost onorate la restituire, de sumele respective beneficiind parata. In ceea ce priveste ultima conditie, vinovatia, aceasta constituie elementul subiectiv al raspunderii si consta in atitudinea psihica a paratei fata de faptele sale si consecintele lor pagubitoare. Vinovatia presupune ca parata a actionat cu buna stiinta in sensul savarsirii faptelor prejudiciabile, excedand sarcinilor care i-au fost stabilite prin fisa postului si incalcand dispozitiile statutare, dispozitiile Legii nr. 82/1991 si ale Legii nr. 22/1969.
Reclamanta mai sustine faptul ca in speta sunt indeplinite conditiile raspunderii civile contractuale, faptul ca parata, angajata pe baza unui contract individual de munca, este obligata sa repare atat prejudiciul efectiv si actual, cat si prejudiciul nerealizat, precum si faptul ca raspunderea paratei este individuala, excluzandu-se orice forma de solidaritate cu alte persoane .
In dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, in copie, inscrisuri .
Parata aa��A� a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii. In motivarea pozitiei sale procesuale, parata a sustinut ca din anul 1997 au existat doua forme de imprumut, forma clasica si forma bancara, astfel incat era posibil ca o persoana sa aiba doua imprumuturi . De asemenea, in calitate de contabila, incasa banii de la membrii CAR cu datorii si imediat, fara ca cererile platite sa mai fie semnate de presedinte, ii platea altor membri CAR care aveau cereri de imprumut sau cereri de retragere. Aceasta plata o efectua imediat, fara a mai astepta, intrucat la sediul reclamantei nu existau conditii de pastrare a banilor, iar presedintele CAR venea rar la sediu. In acest sens, parata a sustinut ca presedintele CAR venea la unitate doar o data pe luna, cand trebuiau semnate viramentele si cand incasa indemnizatia lunara. Parata mai invedereaza faptul ca, desi actele de plata nu erau semnate de presedinte, sumele de bani au fost achitate membrilor CAR, astfel incat aceste sume nu pot fi considerate ``lipsa in gestiune``.
Parata mai sustine faptul ca avea dreptul de a completa registrele de casa, faptul ca operatiunile de transfer de imprumuturi de la un membru CAR la altul sunt prevazute in Statutul CAR, precum si faptul ca Statutul CAR nu ii interzice sa fie membru sau garant pentru membrii CAR. De asemenea, daca membrii familiei sale au luat imprumuturi, aceasta nu inseamna ca imprumuturile sunt fictive sau ca ea ar fi incasat banii respectivi. Mai mult, nu i se poate reprosa faptul ca alti membri CAR nu au restituit imprumuturile sau nu au fost gasiti la domiciliu . Potrivit dispozitiilor din Statut, reclamanta, in cazul neachitarii ratelor, avea obligatia de a proceda la acoperirea unei parti din datorie prin valorificarea (compensarea) fondurilor sociale (fonduri considerate garantii asiguratorii). De asemenea, reclamanta trebuia sa procedeze la recuperarea creantelor pe calea executarii silite.
Analizand actele si lucrarile dosarului cauzei, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Incepand cu data de 01.03.1996, parata aa��A� a fost salariata reclamantei aa��A� pe postul de contabil, conform contractului individual de munca inregistrat sub nr. aa��A�. Incepand cu data de 01.06.2004, parata a fost angajata pe postul de contabil - casier, potrivit deciziei nr. aa��A�. Raporturile de munca dintre parti au incetat la data de 29.10.2008, in temeiul disp. art. 79 Codul muncii, conform notificarii nr. aa��A�.
Prin actiunea introductiva, reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 50.523,22 lei reprezentand prejudiciu cauzat unitatii din vina si in legatura cu munca sa, prin indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor de serviciu . A sustinut reclamanta ca parata a intocmit fictiv un numar de 32 contracte de imprumut la un numar de 19 persoane (aceeasi persoana avand si cate 2 contracte), valoarea imprumuturilor acordate fiind de 47.000 lei, la care se adauga dobanda calculata in suma de 8.747,22 lei, suma totala fiind de 56.147,22 lei. Din paguba constatata ca fiind lipsa in gestiune, pana la data de 30.10.2008 s-a recuperat de la parata suma de 6.624 lei, rezultand o paguba de recuperat in suma de 50.523,22 lei, din care 43.124 lei contravaloare imprumut si 7.309,22 lei dobanzi aferente.
Potrivit disp. art. 270 Codul muncii, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor. Astfel, pentru a exista raspundere patrimoniala, este necesar sa fie intrunite cumulativ urmatoarele conditii: calitatea de salariat la angajatorul pagubit a celui care a produs paguba; fapta ilicita si personala a salariatului, savarsita in legatura cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; vinovatia (culpa) salariatului. Numai intrunirea cumulativa a acestor conditii poate atrage raspunderea patrimoniala, lipsa uneia dintre conditiile enumerate inlaturand raspunderea .
Potrivit disp. art. 287 Codul muncii, sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.
Or, in speta, se retine de catre instanta ca reclamanta, careia ii revenea sarcina probei conform disp. art. 287 Codul muncii, nu a facut dovada indeplinirii tuturor conditiilor necesare pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a paratei.
Astfel, a sustinut reclamanta ca fapta ilicita savarsita de parata consta in intocmirea fictiva a unui numar de 32 contracte de imprumut pentru un numar de 19 persoane (aceeasi persoana avand si cate 2 contracte), valoarea imprumuturilor acordate fiind de 47.000 lei, la care se adauga dobanda calculata in suma de 8.747,22 lei, suma totala fiind de 56.147,22 lei.
Or, in speta, instanta retine ca reclamanta nu a facut dovada faptului ca cele 32 de contracte de imprumut ar fi fost intocmite fictiv, respectiv nu a facut dovada faptului ca cele 32 de contracte nu au fost incheiate cu membrii CAR care figureaza ca titulari ai contractului si nu au fost semnate de catre membrii CAR respectivi. De asemenea, faptul ca beneficiarii celor 32 contracte de imprumut nu au achitat ratele nu conduce la concluzia ca respectivele contracte ar fi fost intocmite fictiv de catre parata.
A mai sustinut reclamanta ca cele 19 persoane titulare ale contractelor de imprumut au fost convocate pentru a se clarifica situatia contractelor si a sumelor ce le au de achitat. Din cele 19 persoane, 7 persoane au semnat de primire, iar pentru celelalte 12 persoane pe plic s-a inscris mentiunea ``adresa necunoscuta, incorecta sau lipsa de la domiciliu``, nici una dintre aceste persoane convocate neprezentandu-se insa la unitate pentru clarificarea situatiei. Or, instanta retine ca neprezentarea persoanelor convocate la unitate sau mentiunile inscrise pe plicuri (``adresa necunoscuta``, ``adresa incorecta`` sau ``lipsa de la domiciliu``) nu sunt de natura a dovedi caracterul fictiv al contractelor, respectiv nu dovedesc faptul ca parata ar fi beneficiat de sumele inscrise in contractele de imprumut .
Pe cale de consecinta, instanta retine faptul ca reclamanta nu a facut dovada faptei ilicite si personale a salariatei, savarsita in legatura cu munca sa, fapta care sa fi avut drept consecinta producerea unui prejudiciu.
Referitor la prejudiciul produs patrimoniului angajatorului, acesta este de esenta raspunderii patrimoniale, iar evaluarea pagubei si, deci, intinderea prejudiciului, trebuie sa se stabileasca pe baza unor date economice concrete. De asemenea, prejudiciul trebuie sa fie real si cert. In ceea ce priveste caracterul de certitudine a prejudiciului, acesta implica determinarea intinderii lui prin evaluarea precisa intr-o suma de bani . In speta, instanta retine faptul ca reclamanta a suferit un prejudiciu ca urmare a nerestituirii imprumuturilor de catre membrii CAR, imprumuturi acordate in baza celor 32 de contracte . Or, acest prejudiciu nu este consecinta unei fapte ilicite si personale a paratei, ci este consecinta nerestituirii sumelor imprumutate de catre unii membri CAR.
Reclamanta a mai sustinut faptul ca cererile de inscriere nu au trei luni de la inregistrare pentru a putea beneficia de imprumut, cererile de acordare imprumut nu sunt aprobate de Consiliul Director, contractele de imprumut nu au semnatura presedintelui CAR TEROM, un numar de 9 contracte de imprumut au ca unic garant pe parata. De asemenea, s-a sustinut ca s-au acordat imprumuturi fara a se tine cont de perioada de 3 luni de la data achitarii imprumutului precedent, s-au ordonantat in registrul de casa documente fara aprobarea persoanelor competente in ceea ce priveste intocmirea si aprobarea dispozitiilor de plata, la intocmirea contractelor de imprumut nu s-a solicitat contractantului adeverinta de garant din partea a cel putin 2 persoane, s-au efectuat operatiuni contabile in fisele analitice reprezentand sume transferate de la o persoana la alta fara nici un document justificativ. Or, faptul ca parata ar fi acordat imprumuturi unor persoane fara a fi respectate dispozitiile legale privitoare la conditiile de acordare a imprumuturilor, nu constituie o fapta ilicita care sa fi avut drept consecinta producerea unui prejudiciu, prejudiciul produs reclamantei fiind consecinta nerestituirii unor imprumuturi de catre titularii contractelor.
O alta conditie necesara pentru existenta raspunderii patrimoniale o constituie vinovatia salariatului. Astfel, vinovatia este elementul subiectiv al raspunderii si consta in atitudinea psihica a persoanei fizice fata de fapta sa si fata de consecintele ei pagubitoare, implicand constiinta incalcarii unor relatii sociale. Vinovatia presupune atat discernamantul autorului, deci capacitatea sa de a-si reprezenta legatura dintre fapta si rezultatul negativ, ilicit, antisocial al acesteia, cat si vointa libera in desfasurarea conduitei sale. Or, nici acest element nu a fost probat in speta de catre reclamanta, astfel incat nu se poate retine de catre instanta existenta lui.
In consecinta, se retine de catre instanta ca reclamanta, careia ii revenea sarcina probei conform disp. art. 287 Codul muncii, nu a facut dovada indeplinirii tuturor conditiilor necesare pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a paratei.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanta constata ca este neintemeiata actiunea formulata de reclamanta aa��A� in contradictoriu cu parata aa��A�, urmand sa o respinga.