Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160 ind. 2 alin. (1) si (2) si ale art. 160 ind. 4 alin. (1) din Codul de procedura penala

Decizia nr. 207 din 4 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160 ind. 2 alin. (1) si (2) si ale art. 160 ind. 4 alin. (1) din Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 25 mai 2004

[...] Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 160 ind. 2 alin. (1) si (2) si ale art. 160 ind. 4 alin. (1) din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins:

- Art. 160 ind. 2 alin. (1) si (2): �Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 12 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care invinuitul sau inculpatul este recidivist ori cand exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte .�;

- Art. 160 ind. 4 alin. (1): �Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda de instanta de judecata, atat in cursul urmaririi penale, cat si al judecatii, la cerere, cand s-a depus cautiunea si sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 160 ind. 2 alin. (1) si (2).�

Autorul exceptiei considera aceste dispozitii ca fiind contrare prevederilor constitutionale ale art. 23 alin. (10) referitoare la dreptul persoanei arestate preventiv de a cere punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, fara sa prevada vreo conditie, in timp ce dispozitiile legale criticate prevad, intre altele, ca arestatul sa nu fi savarsit o infractiune intentionata sanctionata cu pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani sau sa nu fie recidivist.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160 ind. 2 si art. 160 ind. 4 din Codul de procedura penala, prin raportare la prevederile art. 23 alin. (10) din Constitutie, republicata, potrivit carora �Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune�, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.

Ridicarea exceptiei se bazeaza pe o gresita intelegere a prevederilor constitutionale invocate, deoarece dreptul constitutional al persoanei arestate preventiv de a cere punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune nu se poate realiza decat in conditiile prevazute de Codul de procedura penala, care arata in ce situatii poate functiona o masura procesuala, oricare ar fi aceasta. Restrangerea exercitiului dreptului constitutional mentionat se face pe baza prevederilor constitutionale ale art. 53, care impun necesitatea asigurarii desfasurarii instructiei penale. Interzicerea liberarii provizorii sub control judiciar sau pe cautiune a arestatilor preventiv care au savarsit infractiuni sanctionate cu inchisoare ce depaseste 12 ani sau care sunt recidivisti, ca in speta, se face in scopul bunei desfasurari a procesului penal.

Curtea Constitutionala a mai fost sesizata si s-a pronuntat prin numeroase decizii asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160 ind. 2 si art. 160 ind. 4 din Codul de procedura penala, in acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 92 din 11 mai 2000, nr. 15 din 18 ianuarie 2001, nr. 41 din 7 februarie 2002 si, recent, nr. 36 din 29 ianuarie 2004, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 344 din 25 iulie 2000, nr. 167 din 2 aprilie 2001, nr. 144 din 25 februarie 2002 si, respectiv, nr. 130 din 13 februarie 2004. Exceptiile au vizat, ca si in prezenta cauza, conditiile in care pot fi acordate masuri procesuale privind liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, si anume fie durata pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita, fie calitatea de recidivist sau in genere periculozitatea infractorului. Temeiul constitutional al criticilor de neconstitutionalitate l-a reprezentat art. 23 alin. (7), devenit dupa republicare alin. (10), iar Curtea Constitutionala a respins exceptiile cu aceeasi motivare.

Intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa schimbe aceasta jurisprudenta, Curtea constata ca atat considerentele acestor decizii, cat si solutiile pronuntate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.

In ceea ce priveste aspectele invederate de autorul exceptiei, referitoare, in esenta, la legalitatea mandatului de arestare, precum si la respectarea normelor procesual penale privind audierea martorilor, Curtea retine ca, potrivit competentei sale, nu se poate pronunta asupra acestor aspecte, ele fiind de resortul instantei judecatoresti. Conform dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea 47/1992, republicata, �in exercitarea controlului, Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei�.