Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala

Decizia nr. 257 din 17 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 20 iulie 2004

[...] Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 337 din Codul de procedura penala, avand urmatorul continut:

�In cursul judecatii, cand se descopera date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute de legea penala pusa in sarcina inculpatului sau date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana .
Daca instanta gaseste cererea intemeiata, o admite si procedeaza potrivit dispozitiilor art. 336, care se aplica in mod corespunzator.�

Desi autoarea exceptiei nu indica textele din Constitutie carora le contravin dispozitiile legale criticate, din motivarea exceptiei rezulta ca acestea ar aduce atingere dreptului de acces liber la justitie si dreptului la un proces echitabil, garantate de art. 21 din Constitutie, dreptului la aparare prevazut in art. 24 din Legea fundamentala si principiului potrivit caruia justitia se infaptuieste in numele legii, inscris in prevederile constitutionale ale art. 124 alin. (1).

Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca nu poate fi primita nici una dintre criticile formulate de autoarea exceptiei de neconstitutionalitate.
Astfel, Curtea retine ca procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane, reglementata de normele criticate, este aplicabila doar in cazul in care procesul penal este pornit din oficiu, prin rechizitoriu, de catre procuror (in cazul pornirii procesului penal la plangerea prealabila a persoanei vatamate aceasta avand posibilitatea chemarii in judecata, in limitele prevazute la art. 279 din Codul de procedura penala, a persoanei vinovate).

Aceasta procedura este in concordanta cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constitutie, republicata, referitoare la rolul Ministerului Public, potrivit carora �In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor�. Corespunzator acestor atributii constitutionale, Ministerul Public este singurul indreptatit sa ceara extinderea procesului penal, asa cum este singurul care intocmeste actul de acuzare, in cazurile in care procesul penal este pornit din oficiu . Aceasta simetrie juridica respecta accesul liber la justitie, contrar sustinerilor autoarei exceptiei, deoarece impotriva masurilor si actelor efectuate de procuror se poate formula plangere in justitie potrivit art. 278 ind. 1 din Codul de procedura penala, respectandu-se astfel dreptul de acces liber la justitie al oricarei persoane .

Curtea mai retine ca prevederile criticate nu incalca dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, si nici dreptul la aparare, reglementat de prevederile constitutionale ale art. 24. Astfel, in cazul in care instanta de judecata gaseste intemeiata cererea de extindere a procesului penal si procedeaza conform dispozitiilor art. 336 din Codul de procedura penala (fie judecand cauza si cu privire la acea persoana, daca procurorul declara ca pune in miscare actiunea penala, fie revenind asupra extinderii ori dispunand trimiterea la procuror, atunci cand procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala, dar cere trimiterea cauzei la procuror in conditiile art. 333 din Codul de procedura penala), partea nemultumita poate exercita impotriva acestor hotarari judecatoresti caile de atac prevazute de Codul de procedura penala, putandu-se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza un proces echitabil.

Curtea mai constata ca dispozitiile art. 337 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor art. 124 alin. (1) din Legea fundamentala, intrucat infaptuirea justitiei in numele legii are semnificatia, in speta, a judecarii cauzei penale in limitele actului de sesizare, persoana nemultumita de solutiile adoptate de organele judiciare avand la dispozitie suficiente modalitati de contestare a acestora, folosind caile de atac.

De altfel, dispozitiile art. 337 din Codul de procedura penala au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionala stabilind, in repetate randuri, ca aceste dispozitii sunt conforme prevederilor Legii fundamentale (Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001, Decizia nr. 256 din 20 septembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 838 din 27 decembrie 2001, Decizia nr. 307 din 15 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 108 din 8 februarie 2002, Decizia nr. 336 din 29 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2002, Decizia nr. 195 din 27 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 576 din 5 august 2002, Decizia nr. 221 din 11 iulie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 725 din 4 octombrie 2002).

Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia adoptata prin deciziile mentionate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.