Plangere impotriva dispozitiei de disjungere a cauzei. Inadmisibilitate

Daca procurorul dispune, prin aceeasi rezolutie, atat neinceperea urmaririi penale fata de o persoana, cat si disjungerea cauzei cu privire la o alta, numai solutia de neincepere a urmaririi penale poate fi atacata cu plangere in temeiul art. 278 ind. 1 Codul de procedura penala , deoarece, potrivit alin. (1) al aceluiasi articol,

obiectul plangerii nu ii constituie alte solutii adoptate de procuror, cum este cea de disjungere a cauzei sl de trimitere a acesteia la parchetul competent, in acest caz, tinand seama de prevederile art. 278 ind. 1 alin. (4) Codul de procedura penala , la judecarea plangerii se citeaza numai persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale si cea care a facut plangerea, iar nu si persoana cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei.

***

Prin rezolutia din 22 decembrie 2004, procurorul de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Galati a dispus neinceperea urmaririi penale cu privire la V.S., pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 26 raportat la art. 194, art. 2151, art. 289 si art. 291 Codul penal
Prin aceeasi rezolutie, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la V.L., reclamata pentru savarsirea infractiunilor prevazute in art. 194, art. 2151, art. 289 si art. 291 Codul penal si trimiterea dosarului spre competenta solutionare la Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea.
La 1 februarie 2005, petitionarii M.F. si D.R. au formulat plangere impotriva rezolutiei mentionate la procurorul ierarhic superior.

Prin rezolutia din 18 februarie 2005, emisa de procurorul general adjunct al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Galati, s-a dispus respingerea, ca neintemeiata, a plangerii formulate de petitionari.
La 21 martie 2005, M.F. s-a adresat instantei cu plangere formulata impotriva rezolutiei din 22 decembrie 2004, prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de V.S. si disjungerea cauzei cu privire la V.L., cu trimiterea dosarului la Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea, precum si impotriva rezolutiei din 18 februarie 2005, prin care a fost respinsa prima plangere .

Curtea de Apel Galati, prin sentinta penala nr. 73 din 8 noiembrie 2005, a respins, ca nefondata, plangerea formulata de M.F., mentinand solutia data prin rezolutia procurorului din 22 decembrie 2004.

In considerentele sentintei s-a apreciat ca solutia data prin rezolutia criticata este legala si temeinica, subliniindu-se ca in mod corect cercetarile premergatoare efectuate au vizat numai faptele atribuite lui V.S. Sub acest aspect, s-a invederat ca, in raport cu dispozitiile legale referitoare la competenta dupa calitatea persoanei si la competenta dupa materie, in mod corect solutia data il priveste numai pe V.S.

Impotriva sentintei, M.F. a declarat recurs, sustinand, intre altele, ca in mod nejustificat a fost solutionata numai plangerea cu privire la solutia de neincepere a urmaririi penale fata de V.S.
Prin cererea de recurs s-a precizat ca aceasta cale de atac vizeaza si incheierea din 26 aprilie 2005, prin care s-a apreciat ca nu este necesar sa fie citata, intre altii, V.L.

Recursul nu este fondat.
Asa cum corect s-a invederat prin considerentele sentintei, in raport cu continutul si dispozitivul rezolutiilor atacate prin plangerea adresata instantei de catre petitionarul M.F., aceste acte procedurale nu an vizat, potrivit competentei de solutionare a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Galati, decat situatia Iui V.S., datorita calitatii sale de inspector principal de politie.
Prin dispozitiile art. 278 ind. 1 alin. (1) Codul de procedura penala , in care se reglementeaza expres si limitativ actele procurorului ce pot fi atacate cu plangere in fata instantei, se prevede ca este supus unei atare cai de atac modul de rezolvare, potrivit art. 277 si art. 278 din acelasi cod, dat prin rezolutia de neincepere a urmaririi penale sau ordonanta ori, dupa caz, rezolutia de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, iar nu si solutiile de disjungere a cauzei si de trimitere a acesteia pentru rezolvare de catre un alt parchet.

Cata vreme constatarea existentei cazului in care nu poate fi pusa in miscare actiunea penala, prevazut in art. 10 alin. (l)lit. a) Codul de procedura penala , a impus neinceperea urmaririi penale fata de V.S., nu se poate considera ca instanta de judecata ar fi trebuit sa citeze in fata sa si alt faptuitor decat acesta.
Pe de alta parte, nici in raport cu dispozitiile art. 278 ind. 1 alin. (4) Codul de procedura penala nu era necesar sa se dispuna citarea persoanei ia care se refera recurentul, deoarece, potrivit acestor dispozitii, in cazul plangerii in fata instantei impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata se citeaza numai persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi, precum si persoana care a facut plangerea, iar nu si persoana cu privire la care s-a dat o alta solutie, cura este aceea de disjungere a cauzei si trimitere a dosarului la alt parchet.
Asa fiind, incheierea Curtii de Apel Galati din 26 aprilie 2005, prin care s-a apreciat ca nu este necesar sa fie citata, intre altii, V.L., a fost data cu respectarea cerintelor legii.
In consecinta, recursul declarat de petitionarul F.M. a fost respins.