Imobil preluat in mod abuziv de stat. Masa succesorala. Repunerea de drept in termenul de acceptare a succesiunii

Potrivit articolului 4 alin. 2 si 3 din Legea 10/2001, de prevederile acestei legi beneficiaza si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite.

Succesibilii care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea, sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii, pentru bunurile care fac obiectul acestei legi, cererea de restituire avand valoare de acceptare a succesiunii.
Atunci cand legiuitorul a conturat aria persoanelor indreptatite la masuri reparatorii a tinut seama de imprejurarea ca, de cele mai multe ori victimele preluarilor abuzive, nu mai supravietuiesc la data reparatiei, stabilindu-se ca atare, prin textele mai sus indicate, vocatia de a succede in drepturile si obligatiile acestora.
Repunerea succesibililor in termenul de acceptare a succesiunii, a vizat tocmai situatia lipsei � la data deschiderii succesiunii � din patrimoniul defunctului a unor bunuri imobile, de o valoare importanta, aspect care nu i-a motivat pe acestia sa declanseze dezbaterea succesorala.
***
Prin dispozitia nr.2569 din 22 decembrie 2003, Primarul Municipiului Timisoara a respins notificarea formulata, in baza dispozitiilor Legii nr.10/2001 de G.F.I.I si de O.V.C., vizand restituirea in natura a imobilului situat in Timisoara, cu motivarea ca notificatoarele nu au facut dovada calitatii de persoane indreptatite si a dreptului de proprietate invocat, in sensul ca nu au probat calitatea lor de mostenitoare dupa H. I., fostul proprietar tabular al imobilului.

La 30 ianuarie 2004, persoanele indreptatite au contestat aceasta dispozitie, solicitand instantei ,in contradictoriu cu Primarul Municipiului Timisoara, sa constate ca notificarea a fost gresit respinsa in conditiile in care, din actele de stare civila depuse, rezulta ca sunt aceleasi persoane cu cele mentionate in certificatul de mostenitor eliberat de notarul de stat .

In cauza, au formulat cereri de interventie in interesul intimatului, S.C. M. D. SRL, S.C. D. SNC Timisoara si S.C. X. R. SRL Timisoara, prin care s-a solicitat respingerea contestatiei, ca nefondata, invocandu-se ca autoarele notificarii nu au depus declaratie notariala din care sa rezulte ca sunt unicele mostenitoare ale fostului proprietar tabular al imobilului, fata de care nu s-au aflat in nici un raport de rudenie.

Tribunalul Timis � Sectia Civila, prin sentinta nr.554 din 6 mai 2004 a admis contestatia si anuland dispozitia atacata a dispus reluarea de catre intimat a procedurii administrative, in conditiile Legii nr.10/2001, in sensul solutionarii notificarii prin emiterea unei noi dispozitii motivate, asupra cererii de restituire in natura, avand in vedere ca petentele-contestatoare au legitimare procesuala activa, fiind astfel indreptatite a formula notificare . A respins cererile de interventie accesorii in interesul intimatului, formulate de S.C. M. D. SRL, S.C. D. SNC si S.C. X. R. SRL.

Prima instanta a retinut in esenta ca fostul proprietar tabular al imobilului, a fost casatorit cu mama contestatoarelor, H. F., decedata la 11 decembrie 1977, care mostenise in calitate de sotie supravietuitoare � intreaga avere ramasa dupa sotul sau, H. I., astfel cum o atesta certificatul de mostenitor emis la 24 mai 1974.

Tot astfel, se mai arata, contestatoarele au venit, in calitate de fiice, la mostenirea mamei lor H. F., imprejurare atestata de certificatul de mostenitor nr.321 din 27 aprilie 1978 care, chiar daca prezinta anumite greseli de ortografie, se completeaza, din punct de vedere probator, cu declaratiile autentificate date de persoanele indreptatite, in sensul ca sunt una si aceeasi persoana cu O. V. C. si respectiv G. F. I., din mai sus mentionatul certificat de mostenitor .

Prin decizia nr.1950 din 22 septembrie 2004, Curtea de Apel Timisoara a admis apelurile declarate de parat si intervenienti si schimband in tot sentinta, a respins contestatia ca nefondata, retinand ca nu s-a dovedit imprejurarea ca reclamantele sunt beneficiarele unui testament sau ale unui contract de donatie de bunuri viitoare intocmit de defunctul H. I., dupa cum nu au reusit sa faca dovada ca ar fi mostenitoarele acestuia, in virtutea beneficiului legii.

Inalta Curte de Casatie si Justitie � Sectia Civila si de proprietate Intelectuala, prin decizia nr.9569 din 21 noiembrie 2005 a admis recursul contestatoarelor si casand decizia nr.1950 din 22 septembrie 2004 a Curtii de Apel Timisoara � Sectia Civila, a trimis cauza aceleiasi instante, in vederea rejudecarii apelurilor.

Pentru a decide astfel, instanta suprema a retinut in esenta ca manifestand lipsa de rol activ, instanta de apel nu a facut o judicioasa aplicare a dispozitiilor art.1, 3 si 4(2) din Legea nr.10/2001.
In rejudecare, Curtea de Apel Timisoara � Sectia Civila, prin decizia nr.145 din 20 aprilie 2006 a respins apelurile declarate in cauza de parat si intervenienti, impotriva sentintei civile nr.554 din 6 mai 2004 pronuntata de Tribunalul Timis, pe care a mentinut-o, retinand ca reclamantele sunt beneficiarele dispozitiilor art.4 alin.2 din lege, erorile de inscriere a prenumelor nefiind de natura a inlatura calitatea acestora de persoane indreptatite, in conditiile in care autoarea lor a dobandit si apoi a retransmis dreptul fostului proprietar al imobilului de a solicita masuri reparatorii, in temeiul Legii nr.10/2001.

In cauza, au declarat recurs in termen legal, paratul Primarul Municipiului Timisoara si intervenientii S.C. X. R. SRL si S.C. M. D. SRL, care invocand temeiurile prevazute de art.304 pct.7, 8 si 9 din Codul de procedura civila, critica hotararea data in apel, dupa cum urmeaza:
- contestatoarelor nu le poate fi recunoscuta calitatea de persoane indreptatite, in acceptiunea Legii nr.10/2001, in conditiile in care imobilul a fost preluat cu titlu de catre stat, iar nemiscatorul nu a figurat niciodata in patrimoniul F. H. si nici in cel preluat de contestatoare, urmare devolutiunii succesorale;
- indicatiile instantei supreme au fost interpretate extensiv, atunci cand s-a considerat ca reclamantele beneficiaza de masurile reparatorii prevazute de lege, pentru imobilul in litigiu si ca in speta, ar fi aplicabile dispozitiile art.4(2) din Legea nr.10/2001;
- cum imobilul a fost preluat cu titlu valabil, in cauza nu este aplicabila �fictiunea� juridica prevazuta in art.2(2) din lege, intrucat autorul contestatoarelor nu si-a pastrat calitatea de proprietar avuta la data preluarii;
- reclamantele nu fac dovada dreptului de proprietate intrucat bunul nu s-a aflat in patrimoniul defunctului H. I. in anul 1972, cand acesta a gratificat-o pe sotia sa H. F., prin testamentul nr.1974 din 1 februarie 1972 si nici la momentul decesului, 22 martie 1974.
Recursurile sunt nefondate.

Potrivit dispozitiilor art.2(1) lit. h din Legea nr.10/2001, in categoria imobilelor preluate abuziv, in sensul acestui act normativ, sunt incluse si imobilele preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum acesta este definit prin art.6 alineat 1 din Legea nr.213/1998, privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificarile si completarile ulterioare.

Tot astfel, potrivit articolului 4 alin.2 si 3 din acelasi act normativ, de prevederile acestei legi beneficiaza si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite.
Chiar si succesibilii care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea, sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii, pentru bunurile care fac obiectul acestei legi, cererea de restituire avand valoare de acceptare a succesiunii.

Atunci cand legiuitorul a conturat aria persoanelor indreptatite la masuri reparatorii, in temeiul acestui act normativ, a tinut seama de imprejurarea ca, de cele mai multe ori victimele preluarilor abuzive, nu mai supravietuiesc la data reparatiei, stabilindu-se ca atare, prin textele mai sus indicate, vocatia de a succede in drepturile si obligatiile acestora.

Or, repunerea succesibililor in termenul de acceptare a succesiunii, a vizat tocmai situatia lipsei � la data deschiderii succesiunii � din patrimoniul defunctului a unor bunuri imobile, de o valoare importanta, aspect care nu i-a motivat pe acestia sa declanseze dezbaterea succesorala.
Criticile recurentilor vizand lipsa imobilelor din patrimoniul autoarei contestatoarelor, este in dezacord cu toate textele legii, intr-o interpretare coroborata si cu insasi scopul legiuitorului postdecembrist care da dreptul mostenitorilor sa succeada in drepturile celor deposedati abuziv.

Astfel, in speta, este de necontestat ca proprietar tabular al imobilului a fost H. I., de la care imobilul a fost preluat abuziv, ca efect al nationalizarii, prin Decretul nr.92/1950.
Urmare devolutiunii legale, sotiei acestuia H. F. � mama contestatoarelor � i-a revenit la data decesului fostului proprietar, respectiv la 22 martie 1974, intreaga succesiune, conform art.887 Cod civil.

Cat priveste imobilul in litigiu, este firesc ca acesta lipsea din masa succesorala, de vreme ce fusese preluat abuziv.
F.H. i-au succedat in drepturi, fiicele sale din prima casatorie, G.F.I.I. si O. V. C., conform certificatului de mostenitor nr.321 din 27 aprilie 1978, acestea preluand intreaga mostenire.
Ca atare, in mod corect a retinut instanta de control judiciar si in limitele indrumarilor date prin decizia instantei supreme, ca antecesoarea celor in cauza, a dobandit prin mostenire si apoi a retransmis fiicelor sale, dreptul fostului proprietar tabular al imobilului de a solicita masuri reparatorii, in temeiul dispozitiilor Legii nr.10/2001.
Asa fiind, recursurile au fost respinse, fiind nefondate.