Imobil trecut in proprietatea statului fara titlu valabil, in baza Decretului nr. 92/1950

Actiune pentru acordarea de masuri reparatorii . Inexistenta autoritatii de lucru judecat in materia revendicarii bunurilor preluate in mod abuziv de stat

Potrivit art. 47 din Legea 10/2001, republicata, persoanele indreptatite, precum si persoanele vatamate intr-un drept al lor, carora pana la data intrarii in vigoare a legii li s-au respins, prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, actiunile avand ca obiect bunuri preluate in mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura solutiilor pronuntate, masuri reparatorii in natura sau prin echivalent, in conditiile acestei legi.
Drept urmare, prin vointa expresa a legiuitorului a fost inlaturata autoritatea de lucru judecat a hotararilor pronuntate in aceasta materie, persoanele indreptatite putand apela din nou la concursul autoritatii judecatoresti pentru a obtine masuri reparatorii in sistemul legii speciale.
***
La 27 noiembrie 2002, reclamantul V.V. a chemat in judecata pe paratii S.C. Rial SRL Brasov, N.S. si P.R. pentru ca instanta sa constate ca imobilul situat in Brasov, inscris in CF 20960 Brasov a trecut in proprietatea statului in temeiul deciziei penale nr. 123 din 19 ianuarie 1949 a Curtii Bucuresti; sa se constate ca nationalizarea imobilului in baza Decretului nr. 92/1950 nu a mai avut obiect si a fost inscris in mod eronat in listele anexe ale decretului; rectificarea in CF la pozitia B � 4 a inscrierii actului prin care statul a devenit proprietar, in loc de Decretul nr. 92/1950 sentinta penala nr. 123/1949; rectificarea CF in sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Roman si restabilirea situatiei anterioare nationalizarii; sa se constate ca defunctii I.I. si V. au edificat inainte de anul 1949 o constructie formata din casa cu parter, etaj si anexe garaj si corp de garda pe terenul in cauza; sa se constate ca imobilul a trecut in proprietatea statului fara titlu valabil; sa se constate nulitatea contractelor de vanzare-cumparare incheiate de parati; sa se dispuna desfiintarea in parte a deciziei nr. 56/2001 emisa de S.C. Rial SRL Brasov in sensul inlaturarii din decizie, la art. 2 alin. 3 a mentiunii �restituirea este conditionata de plata catre chirias a sumei de 71.684 lei�; obligarea S.C. Rial SRL Brasov de a completa decizia cu restituirea in natura a intregului imobil.
In subsidiar, reclamantul a solicitat sa se constate inaplicabilitatea Decretului nr. 92/1950 privind proprietatea lui I.I. asupra imobilului din CF 20960 Brasov; sa se dispuna modificarea art. 4 din Decizia nr. 56/2001 in sensul stabilirii valorilor despagubirilor oferite la valoarea de circulatie a imobilului revendicat si plata acestora actualizate, la data achitarii, potrivit indicelui de inflatie.

In motivarea cererii de chemare in judecata s-a aratat ca pe terenul cumparat in anul 1935 autorul reclamantului a edificat o constructie care nu a fost intabulata in evidentele de publicitate imobiliara. Prin hotarare penala I.I. a fost condamnat la 8 ani de temnita grea dispunandu-se si confiscarea averii. In aceste conditii, autorului reclamantului nu ii erau aplicabile prevederile Decretului nr. 92/1950.
Prin sentinta civila nr. 386 S din 17 octombrie 2003 Tribunalul Brasov, sectia civila a admis in parte actiunea si a constatat ca imobilul situat in Brasov, a trecut in proprietatea statului fara titlu valabil. A desfiintat in parte Decizia nr. 56 din 19 octombrie 2001 emisa de parata S.C. Rial SRL Brasov in sensul ca a inlaturat dispozitia cuprinsa in alin. 3 al art. 2 privitor la faptul ca restituirea imobilului este conditionata de plata catre chiriasi a sumei de 71.684 lei, reactualizata la data platii. A modificat prima parte a art. 4 din decizia sus mentionata in sensul ca a stabilit valoarea estimativa a partii din imobil pentru care se ofera despagubiri ca fiind de 2.180.183.213 lei. Au fost respinse celelalte pretentii.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca intr-un proces anterior, finalizat prin decizia civila nr. 142 din 13 februarie 1998 a Curtii de Apel Brasov, s-a stabilit irevocabil ca I.V. este succesoarea lui I.I. iar V.V. este succesor testamentar al lui I.V.

Intr-o noua actiune introdusa de acelasi reclamant a fost retinuta autoritatea de lucru judecat intemeiata pe hotararea pronuntata in primul litigiu.

In privinta petitelor relative la constatarea faptului ca imobilul a fost preluat de stat in temeiul unei hotarari penale prin confiscarea averii defunctului I.I.; la constatarea faptului ca nationalizarea imobilului in temeiul Decretului nr. 92/1950 nu a mai avut obiect; la rectificarea cartii funciare si a faptului ca defunctii I.I. si V. au edificat pe teren o constructie inainte de anul 1949 exista o statuare jurisdictionala ce are valoarea unei prezumtii legale absolute, potrivit art. 1200 pct. 4 C. civ.
Antecesorul reclamantului era, la data nationalizarii imobilului in litigiu, general pensionar, astfel incat ii erau aplicabile prevederile art. II din decret, preluarea fiind facuta fara titlu valabil.

Cat priveste constatarea nulitatii contractelor de vanzare-cumparare s-a retinut ca prin sentinta civila nr. 6223/2000 a Judecatoriei Brasov a fost admisa cererea de interventie in interes propriu formulata de P.R. si sotia acestuia si s-a constatat ca acestia sunt proprietarii apartamentului situat in imobilul in litigiu, in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 23658 din 7 aprilie 1998. Aceasta constatare jurisdictionala a intrat in puterea lucrului judecat, paratul putandu-se prevala in prezentul litigiu dea ea.

Nu a fost dovedita reaua � credinta a paratei N.S. la data perfectarii contractului de vanzare-cumparare. Aceasta parte a incheiat actul translativ de proprietate cu persoana care figureaza in evidentele de publicitate imobiliara ca fiind titularul dreptului de proprietate asupra imobilului. La data incheierii contractului de vanzare-cumparare proprietar tabular al imobilului era statul si nu era notata in evidentele de publicitate vreo actiune in rectificare de CF si nici nu s-a facut dovada ca la acea data N.S. cunostea despre existenta pe rolul instantelor a unei astfel de actiuni .
Decizia nr. 56/2001 emisa de Rial SRL Brasov este nelegala intrucat Legea 10/2001 nu contine nici o prevedere din care sa rezulte posibilitatea conditionarii restituirii partii din imobil detinuta cu chirie contra unei sume de bani decat in cazurile prevazute de art. 49. Valoarea estimativa a partii din imobil ce nu se restituie in natura a fost stabilita prin expertiza, insa instanta nu are competenta in materia stabilirii, cuantificarii si acordarii despagubirilor banesti, aceste atributii revenind altor organe ale statului.

Apelurile declarate de reclamant si de paratii persoane fizice au fost respinse prin decizia civila nr. 267 Ap. din 31 martie 2004 pronuntata de Curtea de Apel Brasov, Sectia civila.
In considerentele hotararii sale instanta de apel a aratat, cu privire la apelul reclamantului, ca prima instanta nu a omis sa se pronunte asupra petitului 5 din actiune, ci l-a respins cu motivarea ca asupra acestui capat de cerere, ca si asupra altora din actiunea introductiva, exista o statuare jurisdictionala cu valoarea unei prezumtii legale absolute potrivit art. 1200 pct. 4 C. civ. Faptul ca prin dispozitiv s-au respins �restul pretentiilor� nu constituie o nepronuntare asupra unui capat de cerere, atata timp cat acesta este analizat in considerente. De altfel, identificarea si intabularea constructiei s-a realizat in cartea funciara ca urmare a cererii reclamantului, dupa cum rezulta din extrasul CF aflat la fila 189 dosar fond . Din acelasi extras rezulta ca nu este intemeiata nici critica privitoare la nepronuntarea asupra terenului, atata timp cat acesta este evidentiat in cartea funciara in lotul nr. 1 care il are ca proprietar pe reclamant.

Relativ la reaua � credinta a chiriasilor cumparatori, desi a afirmat ca aceasta reiese din probele de la dosar, apelantul nu indica ce probe au fost omise in analiza primei instante si care ar fi putut duce la aceasta concluzie, ci face afirmatii generale, fara trimitere la acte sau file din dosarul de fond . Contractele au fost incheiate dupa finalizarea proceselor relative la titlul statului, dupa obtinerea unei hotarari irevocabile, ceea ce denota ca chiriasii au depus diligente si au asteptat incheierea ciclului procesual pentru a fi siguri ca vor cumpara de la adevaratul proprietar. Din notificarile depuse la dosar nu reiese data certa la care acestea au fost expediate paratilor, asa incat ele nu pot constitui o dovada a relei � credinte.
Cat priveste apelul paratilor, s-a retinut ca in mod corect prima instanta a respins capatul de cerere privitor la mentinerea hotararii penale ca titlu valabil de preluare a statului, retinand prezumtia puterii lucrului judecat in temeiul art. 1200 pct. 4 C. civ.

Decizia instantei de apel a fost recurata atat de catre reclamant cat si de catre paratii P.R. si N.S.
In recursul reclamantului, se arata ca decizia este nelegala intrucat ambele instante nu s-au pronuntat asupra petitului nr. 5 din actiunea introductiva privind constatarea faptului ca defunctii I.I. si V. au edificat inainte de anul 1949 o constructie pe terenul situat in Brasov.
Ambele instante au omis sa se pronunte asupra petitului nr. 9 din actiunea introductiva prin care s-a solicitat completarea Deciziei nr. 56/2001 cu restituirea in natura si a terenului in suprafata de 3955, 60 m.p. Pastrand sentinta prin care instanta de fond nu s-a pronuntat asupra acestui capat de cerere, instanta de apel a incalcat dreptul de proprietate al reclamantului si s-a refuzat analizarea dreptului sau de a primi intreaga suprafata de teren . Instanta de apel s-a folosit de un extras de carte funciara care nu mai este valabil, intrucat acea inscriere de CF a fost anulata de Tribunalul Brasov, in urma unei decizii definitive.
Cat priveste petitul 7 privitor la constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare, instantele au retinut gresit ca acestia au fost de buna � credinta deoarece trebuiau sa faca un minim de verificari, iar mentiunea din cartea funciara, privind dreptul de proprietate al statului asupra imobilului revendicat nu este suficienta in dovedirea bunei credinte a acestora.

Partile au incheiat contractele de vanzare-cumparare in cunostinta de cauza, stiind ca lucrul vandut este proprietatea antecesorilor reclamantului, fapt pentru care aceste contracte au o cauza ilicita.
Recursul paratilor vizeaza faptul ca instantele au nesocotit prevederile art. 1201 C. civ. atunci cand au acceptat sa repuna in discutie o chestiune care isi gaseste rezolvarea judiciara irevocabila.
Astfel, ignorand prezumtia absoluta de putere de lucru judecat, reclamantul cere iar sa se constate inaplicabilitatea Decretului nr. 92/1950 la persoana autorului sau cu privire la imobilul in litigiu.
Intrucat in etapa recursului reclamantul a decedat, pozitia sa procesuala a fost transmisa mostenitorilor sai.
Analizand recursurile, in limitele criticilor formulate si in raport de dovezile administrate in prima instanta, Inalta Curte a apreciat ca acestea nu sunt intemeiate pentru urmatoarele considerente:

1. Recursul reclamantului.
Ambele instante s-au pronuntat asupra cererii avand ca obiect constatarea faptului ca autorii reclamantului au edificat inainte de anul 1949 o constructie pe terenul in litigiu.
Astfel, prima instanta a retinut ca in privinta acestui petit exista o statuare jurisdictionala ce are valoarea unei prezumtii legale absolute, potrivit art. 1200 pct. 4 C. civ., decurgand din existenta unei hotarari judecatoresti irevocabile prin care a mai fost analizata aceasta chestiune. La randul ei, instanta superioara de fond a inlaturat acest motiv de apel, aratand ca prima instanta a facut aplicarea art. 1200 pct. 4 C. civ. Neanalizarea pe fond a acestei cereri si in litigiul de fata nu a fost de natura sa-l prejudicieze pe reclamant, de vreme ce paratii nu s-au aparat in sensul ca autorii reclamantului nu ar fi edificat pe teren constructia mentionata.
Nu este intemeiata nici critica privitoare la neanalizarea petitului avand ca obiect terenul in suprafata de 3955,60 m.p. Reclamantul a aratat ca in mod gresit instanta de apel a luat in considerare extrasul de carte funciara cu motivarea ca acesta nu mai este valabil, inscrierea fiind anulata de Tribunalul Brasov, dar nu a administrat dovezi in acest sens. La dosar a fost depus un extras de carte funciara din 27 iunie 2002 si extrasul de carte funciara din 16 decembrie 2002, luat in considerare de instanta de apel Or, intr-adevar in acest extras figureaza reclamantul in calitate de proprietar al terenului in discutie.
Cat priveste criticile privitoare la nulitatea contractelor de vanzare-cumparare, instanta de recurs a retinut ca reclamantul a formulat aceasta cerere la 27 noiembrie 2002. Or, in conditiile art. 45 alin. final din Legea 10/2001, in forma dupa republicare, actiunea in anulare a actelor de instrainare putea fi introdusa pana la data de 14 august 2002. In aceste conditii, criticile privitoare la modul in care instantele de fond au apreciat buna � credinta a cumparatorilor nu sunt intemeiate, solutia de respingere a acestui capat de cerere urmand a fi pastrata;

2. Recursul paratilor.
Potrivit art. 47 din Legea 10/2001, republicata, persoanele indreptatite, precum si persoanele vatamate intr-un drept al lor, carora pana la data intrarii in vigoare a legii li s-au respins, prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, actiunile avand ca obiect bunuri preluate in mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura solutiilor pronuntate, masuri reparatorii in natura sau prin echivalent, in conditiile acestei legi.
Drept urmare, prin vointa expresa a legiuitorului a fost inlaturata autoritatea de lucru judecat a hotararilor pronuntate in aceasta materie, persoanele indreptatite putand apela din nou la concursul autoritatii judecatoresti pentru a obtine masuri reparatorii in sistemul legii speciale.

Avand in vedere cele mai sus aratate, Inalta Curte a respins recursurile ca nefondate, cu consecinta ramanerii irevocabile a hotararii atacate.