A mentionat apelanta faptul ca, in momentul formularii prezentei contestatii cu referire la masura suspendarii, se regasea in situatia delicata a unei anchete disciplinare, careia nu i-a gasit motivatia, din perspectiva sa aceasta ancheta fiind una fals creata, fara a exista o motivatie concreta, derivata din incalcarea Regulamentul Intern al angajatorului, aparitia acestei situatii neplacute fiind prilejuita de un exces de zel al sefului serviciu de paza si protectie, domnul Mainea S_, care a pretins ca ar fi sesizat, pe camerele de luat vederi ale angajatorului, ca nu ar fi respectat o __ reglementari interne. Prin Convocarea nr. 323/17.03.2015, i s-a solicitat sa fie prezenta, pe data de 23 martie 2015, la sediul C_ L_, pentru a se realiza cercetarea sa disciplinara, data la care s-a prezentat impreuna cu avocatul sau, sustinandu-si nevinovatia cu privire la aspectele care au fost sesizate prin Convocare.
Cu referire la "necesitatea luarii masurii suspendarii", dat fiind aspectul concret al cazului de fata, angajatorul ar fi trebuit sa-si reconsidere pozitia atunci cand a inteles sa decida astfel, cu atat mai mult cu cat plana asupra sa aspectul clar al nevinovatiei .
Cu privire la "buna - credinta" a angajatorului, se remarca _a subliniat apelanta_ confuzia instantei de fond care face referire la aspectul bunei credinte, astfel cum este prevazut de art.52 alin2 Codul Muncii, in conditiile in care se discuta despre luarea masurii suspendarii cu buna - credinta de catre angajator, si nu de catre angajat.
Fara indoiala ca buna - credinta se prezuma, dar instanta de fond era chemata sa-si exercite rolul activ si sa solicite (in cazul in care nu ii era suficient probatoriul propus si administrat in dovedirea relei-credinte a angajatorului) sa se administreze si alte probe care sa o lamureasca cu privire la posibila existenta a relei-credinte a angajatorului, aspect care insa nu s-a produs.
A aratat apelanta ca s-a urmarit de catre angajator sa se "administreze" o lectie oricarui eventual alt caz de "insubordonare", prin suspendarea CIM pe perioada anchetei disciplinare, fiind absolut evident ca persoana sa a fost data ca "exemplu negativ", tocmai din dorinta de a se institui teama in randul celorlalti angajati, chiar daca, in permanenta, a explicat angajatorului ca a fost sanctionata pentru o activitate desfasurata d in afara orelor de program .
Intimatul Romania Hypermarche SA a formulat intampinare prin care a aratat ca suspendarea contractului de munca constituie o facultate pentru angajator, suspendarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului fiind reglementata de dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul muncii care statueaza urmatoarele: Contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului pe durata cercetarii disciplinare prealabile.
Astfel, suspendarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului reprezinta o facultate pentru acesta.
In speta dedusa judecatii, suspendarea s-a bazat pe criterii obiective, respectiv pe aspectele din sesizarea nr. 296/11.03.2015 si pe precizarile din Nota explicativa a salariatei din data de 13.03.2015, suspendarea salariatei reprezentand o masura necesara, ce se impunea a fi luata de catre intimata, avand in vedere neregulile realizate de catre salariata in ceea ce priveste exercitarea atributiilor de serviciu, acest fapt a fost confirmat si de instanta de judecata care, investita cu o actiune impotriva deciziei de sanctionare, a respins cererea reclamantei.
Masura suspendarii reclamantei a fost dispusa cu buna-credinta. De altfel, dispozitiile art. 52 alin. (2) din Codul muncii statueaza ca, in cazul prevazut la alin. (1) lit. a), daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara si i se plateste, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului, neexistand niciun prejudiciu.
Prin sentinta civila nr.8296/15.09.2015, Tribunalul Bucuresti a respins actiunea formulata de catre reclamanta, cu urmatoarea motivare:
Prin Decizia nr. 309/13.03.2015, emisa de parata, s-a dispus, la art.1, suspendarea contractului individual de munca al reclamantei, avand functia de operator case, pe durata cercetarii disciplinare, conform art.52 alin.1 lit. a din Codul muncii, incepand cu data de 14.03.2015 si pana la finalizarea cercetarii disciplinare.
In preambulul Deciziei nr.309/13.03.2015 se arata ca poate fi prejudiciata buna desfasurare a cercetarii disciplinare. Salariatul poate influenta aceasta prin comportamentul sau si, totodata, echipa din care face parte, prejudiciind imaginea angajatorului.
Suspendarea contractului individual de munca al reclamantei, in temeiul dispozitiilor art.52 alin.(1) lit. a din Codul muncii, republicat si actualizat, a intervenit ca urmare a inceperii cercetarii disciplinare prealabile pentru o presupusa fapta ce ar fi fost savarsita de reclamanta in data de 10.03.2015.
Astfel, in cuprinsul sesizarii nr. 296/11.03.2015, trimisa de Mainea A_S_ Sef serviciu paza si protectie, s-a aratat ca, potrivit imaginilor video de pe linia caselor de marcat, in data de 10.03.2015, la ora 18:30, reclamanta a efectuat cumparaturi in magazin si a trecut peste bariera de la casa 51, care era inchisa, pentru a ajunge in fata persoanelor care stateau la rand la casa nr. 52, reclamanta achitandu-si produsele fara sa respecte randul si, desi, in mana, avea doua pungi, a asezat pe banda casei de marcat doar o punga, iar produsele nu au fost scanate.
Avand in vedere sesizarea nr. 296/11.03.2015, la data de 13.03.2015, a fost constituita comisia de cercetare disciplinara a salariatei, dupa cum rezulta din Decizia nr. 307/13.03.2015, prin Nota explicativa data de catre reclamanta in cadrul cercetarii disciplinare privind presupusa fapta din data de 10.03.2015, reclamanta aratand ca, in data de 10.03.2015, in jurul orei 18:30, pleca acasa si a luat cateva produse pe care trebuia sa le achite, context in care s-a oprit la casa 52, iar casiera V_F_ i-ar fi zis sa treaca in fata pentru ca a vorbit cu clientul, astfel ca a trecut peste bara si s-a dus in fata. Potrivit celor aratate in Nota explicativa, reclamanta a recunoscut ca a incalcat Regulamentul si ca nu trebuia sa procedeze cum i-ar fi zis V_F_ asumandu-si aceasta greseala, precum si faptul ca nu a aratat sacosele.
In conformitate cu prevederile art.52 alin. (1) lit. a din Codul muncii, republicat si actualizat, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii.
In raport de aceste dispozitii legale, instanta retine ca suspendarea contractului individual de munca al unui salariat constituie o facultate pentru angajator in situatia inceperii cercetarii disciplinare prealabile, acesta avand dreptul de a decide daca dispune sau nu suspendarea, in functie de circumstantele fiecarui caz in parte .
Fata de criticile formulate de reclamanta in cauza de fata, se poate observa ca acestea se intemeiaza pe aspecte care tin de temeinicia presupusei fapte in legatura cu care a fost demarata cercetarea disciplinara prealabila, invocand ca se afla in timpul liber la momentul savarsirii faptei imputate de angajator .
Or instanta investita cu verificarea legalitatii si a temeiniciei masurii suspendarii nu poate efectua verificari decat in ceea ce priveste conditiile suspendarii, respectiv sa existe inceputa cercetarea prealabila disciplinara, iar masura dispusa sa fie necesara si dispusa cu buna - credinta.
In privinta acestor din urma doua elemente, este de mentionat ca masura suspendarii a fost necesara, atat timp cat presupusa fapta are legatura si cu activitatea altor salariati, fiind vorba de casiera V_____ F_________ si Mainea A_____-S_____ - sef la serviciu paza si protectie, fiind dispusa cu buna - credinta si intemeiata, in principal, pe recunoasterile realizate de catre reclamanta in cuprinsul notei explicative.
Sub aspectul bunei - credinte sunt de retinut si dispozitiile art. 52 alin. (2) din Codul muncii, republicat si actualizat, potrivit carora in cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si b), daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara si i se plateste, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
Asadar, a concluzionat Tribunalul, in cazul in care se va constata nevinovatia reclamantei in privinta presupusei fapte in legatura cu care se desfasoara cercetarea prealabila disciplinara, reclamanta isi va relua activitatea anterioara si i se vor plati salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsita pe perioada suspendarii contractului, societatea parata asumandu-si toate aceste consecinte .
Asupra apelului, Curtea retine urmatoarele:
Parata intimata a dispus suspendarea contractului individual de munca al reclamantei pe perioada desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile care a vizat cercetarii imprejurarilor in care, in timpul programului de lucru, a efectuat cumparaturi pentru uz personal la una dintre casele de marcat ale hipermarket-ului C_, trecand in fata unor clienti aflati la rand si neachitand decat produsele dintr-o singura sacosa purtand sigla C_.
In motivarea suspendarii, intimata-parata a retinut urmatoarele: `` a��.prezenta la serviciu a salariateia��. pe durata cercetarii disciplinare prealabile poate prejudicia buna desfasurare a acesteia (sublinierea Curtii: din topica frazei nu rezulta cine este sau ce s-a urmarit a se reprezenta prin folosirea pronumelui ``acesteia``) dat fiind faptul ca salariatul poate influenta negativ prin comportamentul si atitudinea sa echipa din care face parte, prejudiciind imaginea angajatorului; (sublinierea Curtii: punctuatia este redata astfel cum a fost inserata in motivarea deciziei de suspendare) comportament pe care l-a avut in data de 10.03.2015, cand a trecut peste un spatiu inchis pentru a ajunge in fata persoanelor care stateau la rand la casa nr.52 si si-a achitat produsele fara sa respecte randul. a��..in mana avea doua pungi iar pe banda casei de marcat nu a pus decat o punga iar produsele nu au fost scanate conform procedurii C_.``
Lectura acestei motivari prilejuieste doua observatii: pe de o parte, faptul ca pericolul in sensul prejudicierii activitatii (cel mai probabil, prin folosirea pronumelui ``acesteia``, angajatorul se referea la activitatea sa) C_ este exclusiv unul potential, in cele cateva randuri ale motivarii suspendarii figurand, in mod repetat, verbul ``a putea``, ceea ce sugereaza o posibilitate, iar nu o certitudine si, pe de alta parte, faptul ca, in justificarea necesitatii suspendarii contractului individual de munca, se retine o imprejurare care, cu siguranta, nu ar trebui imputata reclamantei, si anume imprejurarea nescanarii produselor conform procedurii C_.
Or atat din motivarea suspendarii cat si din cuprinsul Convocarii la cercetarea disciplinara prealabila rezulta ca de obligatia indeplinirii corespunzatoare a scanarii produselor era responsabila, in mod logic, persoana care indeplinea acea procedura la casa nr.52, iar nu reclamanta.
Daca, prin aceasta formulare, angajatorul a incercat sa sugereze savarsirea unei infractiuni de catre reclamanta, respectiv infractiunea de furt, este de subliniat ca o astfel de sugestie, in modalitatea in care a fost realizata, nu poate contura, de o maniera adecvata, o fapta grava cu conotatii penale clare.
In privinta pericolului constand in influentarea negativa, prin comportament si atitudine, a echipei din care reclamanta facea parte, prejudiciindu-se astfel imaginea angajatorului, Curtea retine ca acest pericol nu este in niciun fel exemplificat, rezumandu-se exclusiv la emiterea unor ipoteze putin plauzibile, in contextul in care reclamanta nu indeplinea o functie de coordonare sau atributii in exercitarea carora sa fie in masura sa-si influenteze negativ colegii.
Mai degraba, prin modalitatea in care a fost dispusa suspendarea, apare ca evidenta intentia angajatorului de a da un ``exemplu`` celorlalti salariati care ar intentiona sa nu respecte intocmai regulile de disciplina a muncii instituite prin regulamentul intern, ceea ce imprima masurii de suspendare, in sine, un caracter de sanctiune disciplinara, desi suspendarea nu este enumerata ca sanctiune in dispozitiile Codului muncii, iar, daca ar fi mentionata ca posibila sanctiune in Regulamentul intern al paratei, in orice caz nu putea fi dispusa mai inainte de finalizarea etapei cercetarii disciplinare prealabile.
Suspendarea pe perioada cat urmeaza sa se desfasoare cercetarea disciplinara _ prevedere legala declarata, intre timp, pana la motivarea prezentei decizii, neconstitutionala de catre Curtea Constitutionala, nepublicarea acestei decizii pana la momentul pronuntarii acestei decizii facand neconstitutionalitatea retinuta inaplicabila spetei deduse controlului judiciar _ nu este si nu poate fi dispusa ca o sanctiune aditionala sau ca o sanctiune aplicata salariatului, mai inainte de desfasurarea si finalizarea cercetarii disciplinare prealabile, ci reprezinta o modalitate de inlaturare a unui pericol care trebuie sa fie cat mai verosimil posibil ca rezultat preconizat sa se intample.
Expunerea unei posibilitati de o maniera generala, fara nici macar o simpla concretizare in ce ar putea consta latura reala a ``pericolului`` pentru activitatea hipermarketului in cazul continuarii activitatii de catre reclamanta apelanta pe perioada desfasurarii cercetarii disciplinare nu reprezinta o descriere corespunzatoare a unei stari de pericol cu un grad semnificativ de concretizare in realitatea faptica a activitatii paratei intimate.
Reclamanta este un simplu angajat care a fost acuzat de incalcarea unor prevederi din regulamentul intern, prezenta cauza nepurtand asupra lamuririi imprejurarilor in care au fost sau nu savarsite ipoteticele abateri, ci in aprecierea daca, in sine, respectivele abateri ar fi avut aptitudinea de a crea o stare de pericol concret in activitatea paratei, prin efectul de ``contagiune`` pe care intimata il expune in motivarea masurii suspendarii, atunci cand se refera la posibila influentare negativa a colegilor reclamantei ca urmare a faptelor (savarsite sau nu) imputate acesteia din urma.
Este neverosimil ca instanta sa retina ca, in ipoteza existentei unui posibil comportamentul reclamantei de a nu se aseza la rand si de a-si face cumparaturile in timpul de lucru (ipoteza contestata de catre reclamanta, dar care, in sine, nu formeaza obiectul prezentei judecati), subzista un pericol real ca toti angajatii paratei sau o mare parte dintre acestia sa procedeze la fel, sarind peste barele de protectie, cu plase inscriptionate C_ si asezandu-se in fata clientilor pentru a evita timpul pierdut la casele de marcat de catre clientii obisnuiti ai paratei.
Masura suspendarii nu este sau nu ar trebui sa fie o masura represiva, cu caracter de exemplaritate pentru ceilalti salariati, ci reprezinta o masura de protectie pe care si-o ia angajatorul, prevazand un pericol, cu conditia ca acest pericol sa nu fie unul pur teretic, chiar iluzoriu, ci sa aiba un caracter real, cu un grad sporit de probabilitate de a se reproduce in realitatea faptica a desfasurarii activitatii.
Or din insesi descrierea faptelor imputate reclamantei se dezvolta, cu usurinta, concluzia ca a fost vorba despre un eveniment izolat (daca s-a produs, intr-adevar, asa cum sustine parata, aspect care nu face obiectul analizei prezentei judecati), fara semnificative urmari in ceea ce priveste activitatea hipermarketului, context in care nu apare ca justificata masura suspendarii contractului individual de munca al reclamantei.
Este adevarat ca, pana la momentul declararii sale ca neconstitutionale, aceasta suspendare avea un caracter facultativ, reprezentand optiunea angajatorului, dar aceasta nu inseamna ca oportunitatea, justificarea masurii nu ar putea fi analizata de catre o instanta de judecata .
O instanta de judecata nu ar putea dispune, in locul angajatorului, suspendarea contractului individual de munca (cel putin, nu in actualul stadiu de dezvoltare al dispozitiilor Codului Muncii), insa poate si, mai ales, trebuie, sa analizeze daca aceasta masura a fost corespunzator dispusa de catre angajator .
Aprecierea angajatorului in privinta dispunerii masurii suspendarii este suverana doar la momentul alegerii daca instituie sau nu aceasta masura, insa aceasta prerogativa nu impiedica, in exercitarea efectiva, iar nu doar formala a controlului masurilor unilaterale dispuse de catre angajator, o instanta de judecata sa verifice, in concret, daca au existat premisele legale, dar, mai ales, faptice pentru instituirea respectivei masuri, precum si daca aceasta masura a reprezentat, intr-adevar, o masura de protectie pentru angajator (ceea ce presupune, in mod logic, si analiza realitatii justificarii acestuia, inscrise in decizia de suspendare), iar nu o modalitate mascata de sanctionare a priori a salariatului, mai inainte de a se realiza si finaliza cercetarea disciplinara in ceea ce il priveste pe acesta.
Daca nu s-ar fi avut in vedere exercitarea controlului plenar al conditiilor in care o masura a suspendarii contractului individual de munca a fost dispusa, nu s-ar fi mai prevazut de catre legiuitor posibilitatea atacarii respectivei decizii la instanta competenta, fiind evident ca salariatul, de cele mai multe ori, nu isi va intemeia sustinerile exclusiv pe aspecte ce tin de forma deciziei, ci, mai ales, va contesta realitatea faptica ce sta la baza unei astfel de masuri .
Nicio dispozitie a Codului muncii nu limiteaza si nu intemeiaza in drept limitarea verificarii conditiilor in care a fost dispusa masura suspendarii doar in ceea ce priveste forma unei decizii, ceea ce inseamna ca, dand eficienta principiului accesului efectiv la o instanta _ principiu ce presupune analiza efectiva a pretentiilor si apararilor partilor in masura in care aceasta analiza poate fi hotaratoare in ceea ce priveste rezultatul demersului judiciar_, pretentiile formulate trebuie analizate in concret, iar nu printr-un veritabil ``fine de neprimire`` exprimat, de regula, prin sintagma `` reprezinta prerogativa exclusiva a angajatorului de a aprecia daca se impunea dispunerea masurii suspendarii, instanta neputandu-se imixtiona in aceasta alegere``.
Intr-adevar, asa cum se sublinia in cele ce preced, instanta nu se poate ``amesteca`` in decizia unui angajator daca sa dispuna sau nu masura suspendarii, insa nicio dispozitie legala expresa nu o impiedica sa analizeze daca masura a fost corect dispusa, cu pastrarea caracterului acestei suspendari de masura de protectie sau daca, in raport de particularitatile spetei, respectiva masura nu a reprezentat, in fapt, o sanctionare mascata a salariatului in privinta caruia nu a fost finalizata cercetarea disciplinara prealabila, cu incalcarea dispozitiilor art.251 alin.1 din Codul muncii potrivit carora nicio masura, cu exceptia avertismentului scris, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
Atunci cand legiuitorul a intentionat sa limiteze nivelul de analiza a unei pretentii deduse judecatii numai in ceea ce priveste conditiile de forma ale actului juridic sau doar in privinta unor alte aspecte, a precizat expres in actele normative emise, in lipsa unei astfel de limite impuse in mod expres trebuind sa se confere aplicabilitate practica principiului analizei efective a pretentiilor formulate, limitarea analizei reprezentand o exceptie de la regula generala, exceptie care este necesar sa fie prevazuta in mod expres de prevederi legale, iar nu ``dedusa`` din diferite formulari, mai mult sau mai putin ambigue, ale unor acte normative a caror incidenta a fost retinuta in cauza dedusa judecatii.
Motivarea instantei de fond pune un accent gresit pe circumstante care tin mai degraba de aprecierea asupra savarsirii sau nu a abaterii retinute in sarcina reclamantei si care fac obiectul unei cauze distincte, in timp ce imprejurarea conexarii abaterii retinute in sarcina reclamantei cu activitatea altor doua persoane (din care una este cea care a facut sesizarea, deci nu ar putea fi ``influentata`` de catre reclamanta prin ``puterea exemplului negativ``, iar cealalta este cea care a permis daca aspectele vor fi definitiv confirmate in cauza ce are ca obiect contestarea sanctiunii avertismentului scris _ trecerea peste rand a reclamantei si nescanarea produselor) ca justificare pentru suspendarea contractului individual de munca nu este suficient de puternica, in raport de complexitatea activitatii paratei, de numarul de angajati ai acesteia, sa justifice, de o maniera convingatoare, necesitatea dispunerii masurii suspendarii care nu este o sanctiune aplicata ``a priori``, ci o masura de natura sa protejeze efectiv angajatorul in fata unui pericol concret, ramas nearatat nici macar in motivarea Tribunalului.
Acesta trebuia sa puna in balanta ce anume se acuza ca s-ar fi intamplat si consecintele foarte grave in ceea ce o priveste pe salariata acuzata, consecinte generate de masura suspendarii, respectiv pierderea sursei de venit care ii permitea desfasurarea traiului cotidian si sa surprinda in ce ar fi constat pericolul real pentru angajator, suficient de puternic si de probabil ca realizare, daca reclamanta ar fi continuat sa-si desfasoare activitatea pe perioada cercetarii disciplinare prealabile.
In ceea ce priveste faptul ca, la finalul procedurii cercetarii disciplinare, daca se constata nevinovatia salariatului cercetat, este reluata activitatea, fiind platite drepturile salariale ale respectivului salariat, corespunzator perioadei se suspendare, neexistand un prejudiciu, aceasta obligatie legala instituita in sarcina angajatorului nu reprezinta, asa cum intimata sustine prin intampinare, o garantie sau o dovada a ``bunei sale credinte`` in dispunerea masurii suspendarii, deoarece o suspendare poate dura si doua-trei luni (chiar si mai mult decat atat), timp in care salariatul suspendat nu isi primeste drepturile salariale din care se poate presupune in mod rezonabil ca isi achita toate obligatii financiare lunare, precum si faptul ca isi achizitioneaza bunurile strict destinate supravietuirii sale si, daca este cazul, familiei sale (hrana, produse de igiena etc.), neputandu-se accepta ca s-ar repara ``prejudiciul`` generat de o suspendare, prin faptul ca, dupa ce timp de cateva luni salariatul s-a aflat in imposibilitatea de a face fata cheltuielilor cotidiene, la un moment dat, se va gasi in ipostaza primirii unei sume de bani .
Aceasta primire este irelevanta, pentru ca, asa cum este general cunoscut, necesitatea hranirii este zilnica, neputandu-se astepta ivirea unui eveniment indepartat pentru a fi satisfacuta ca necesitate de baza, dupa cum si o ___e etc.), neputandu-se justifica in fata furnizorilor de servicii, in contextul lipsei mijloacelor pentru plata acestora, o ipotetica imbunatatire viitoare a conditiilor financiare ale salariatului.
Si din aceste motive, analiza conditiilor in care a fost dispusa suspendarea raporturilor de munca trebuie sa se realizeze in mod efectiv, trecandu-se dincolo de aprecierea asupra formei deciziei prin care a fost dispusa, forma care, de foarte multe ori, poate respecta cerintele legale, imprejurare care nu imprima deciziei, in mod automat, si temeinicie.
Avandu-se in vedere ansamblul argumentelor ce preced, in baza art. 480 alin.1 Cod proc.civila, Curtea va admite apelul si va schimba, in tot, sentinta apelata in sensul anularii decizia de suspendare, urmand a dispune revenirea partilor in situatia anterioara intervenirii deciziei de suspendare a contractului individual de munca, inclusiv in ceea ce priveste plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei pe perioada suspendarii efective a contractului individual de munca .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite apelul declarat de reclamanta T_P_M_(CNPxxxxxxxxxxxx9), cu domiciliul procesual ales la av. E_L_P_ din Bucuresti, sector 1, impotriva sentintei civile nr.8296 din data de 15.09.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Civila - Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu parata S.C. R_ Hypermarche S.A., cu sediul procesual ales la SCA ,,S si Asociatiia��a�� din Bucuresti, sector 3, Schimba, in tot, hotararea apelata.
Admite actiunea .
Anuleaza decizia de suspendare a contractului individual de munca nr. 309/13.05.2015 emisa de S.C. R_Hypermarche S.A.
Dispune repunerea partilor in situatia anterioara intervenirii deciziei de suspendare a contractului individual de munca, inclusiv in ceea ce priveste plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei pe perioada suspendarii efective a contractului individual de munca .
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 Iunie 2016.
Contestatie decizie de suspendare a contractului individual de munca din initiativa angajatorului. Trimiterea in judecata a angajatului pentru fapte incompatibile cu functia detinuta Pronuntaţă de: Curtea de apel Iasi, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia nr. 361/22.09.2020
Reducerea programului de lucru si a salariului in contextul reducerii temporare a activitatii impune existenta unor motive obiective care nu depind de vointa exclusiva a angajatorului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Timisoara - Decizia civila nr.135/2020
Plata de despagubiri salariatului in cazul suspendarii contractului de munca. Principiul raspunderii civile contractuale Pronuntaţă de: Curtea de Apel Craiova - Decizia civila nr. 2351/2019
Suspendarea de drept a raportului de serviciu nu poate opera in cazul in care este necesar a se evalua de catre angajator infractiunea pentru care s-a dispus trimiterea in judecata Pronuntaţă de: Tribunalul Arges - Sentinta civila nr. 292/2020
Suspendarea raportului de serviciu al functionarului public. Conditii Pronuntaţă de: Tribunalul ARGES - Sentinta civila nr. 292/17.07.2020
Termenul de contestare a deciziei prin care s-a dispus suspendare a contractului individual de munca. Pronuntaţă de: Curtea de Apel BRASOV - Decizia civila nr. 897/26.06.2019
Decizia CCR 279/17.06.2015 nu este aplicabila atunci cand decizia de suspendare fost consolidata prin trimiterea in judecata a salariatului pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta Pronuntaţă de: Curtea de Apel Brasov - Decizia civila nr. 897/26.06.2019
Despagubirile pe perioada suspendarii neintemeiate a contractului de munca. Renuntarea la judecata nu inlatura posibilitatea salariatului de a solicita despagubiri pe cale separata. Pronuntaţă de: Curtea de Apel Craiova - Decizia civila nr. 87/16.01.2020
Angajatorul este obligat sa plateasca impozite specifice si contributii pentru despagubirile cuvenite salariatului pe perioada in care i s-a suspendat netemeinic contractul de munca Pronuntaţă de: Tribunalul Vrancea - Sentinta Civila nr. 605 din 18.12.2019
Lipsa elementelor obligatorii ale deciziei de concediere atrage sanctiunea nulitatii absolute Pronuntaţă de: Curtea de Apel Pitesti - Decizia civila nr. 2114 din data de 18 aprilie 2019
Modificarea contractelor de munca in contextul noilor realitati economice Sursa: avocat Irina Maria Diculescu
Izolarea si carantina in coronacriza. Efecte juridice si economico-sociale Sursa: avocat Irina Maria Diculescu
Protectia sociala a salariatilor. Drepturi si Proceduri de care acestia pot beneficia (II � pe durata starii de urgenta) Sursa: avocat Irina Maria Diculescu
Evitati abuzurile! Informati-va despre suspendarea, modificarea si incetarea contractului individual de munca! Sursa: av. Emilia Alexandra Ioana
Beneficiarii si procedura de atribuire a somajului tehnic pe perioada starii de urgenta Sursa: MCP Cabinet avocati
Pastrati-va si protejati-va salariatii! Veti avea din nou nevoie de ei! Sursa: avocat Irina Maria Diculescu
Suspendarea contractului de munca ca urmare a carantinei sau fortei majore Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut