Despagubiri solicitate de victima unui accident de munca sub forma platii unei rente viagere. Prescriptia actiunii

Dispozitiile art. 12 din Decretul 167/1958 � potrivit carora, in cazul cand un debitor este obligat la prestatiuni succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare din aceste prestatiuni se stinge printr-o prescriptie distincta

� se aplica atunci cand se cere executarea prestatiei fata de debitorul care a fost, anterior, obligat la prestatii succesive, iar nu si in cazul actiunii, prin care victima unui accident de munca cere stabilirea in sarcina persoanei responsabila civilmente a unei �rente viagere� .

***


Prin actiunea civila, precizata ulterior, reclamantul M.L.A. a chemat in judecata Ministerul Apararii Nationale, UM 02515 Bucuresti si Ministerul Finantelor Publice solicitand obligarea partilor la plata unei rente viagere in favoarea sa.

In motivarea cererii reclamantul a aratat ca la data de 9 ianuarie 1986 a fost incorporat de UM 01354 Baia Mare. Dupa o perioada de 6 luni a fost transferat la UM 02642 Petrosani unde a lucrat in mina, unde, din cauza conditiilor precare de muna, la data de 3 aprilie 1987 a suferit un accident de munca in urma caruia a fost incadrat in categoria persoanelor handicapate cu consecinta stabilirii unei pensii, incepand cu data de 1.02.1998 prin decizia nr. 3382/6.02.1998 a DMPS Bistrita Nasaud.

Prin sentinta civila nr. 752 din 23 februarie 2004 Judecatoria Bistrita a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de Ministerul Apararii Nationale, si a respins actiunea ca prescrisa, retinand ca termenul de prescriptie al actiunii, pentru obtinerea diferentei de suma destinata a acoperi integral prejudiciul suferit, formulata impotriva autorului faptei ilicite, se calculeaza de la data stabilirii pensiei, in speta de la 6 februarie 1998 cand s-a emis decizia de acordare a pensiei pentru pierderea capacitatii de munca .
Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul aratand ca instanta, in baza rolului activ si a inscrisurilor depuse la dosar, trebuie sa constate ca a suferit un accident de munca in calitate de militar, iar dreptul sau la daune nu este prescris.

Prejudiciul suferit prin accident poate fi atenuat doar prin acordarea unor despagubiri pe ultimii 3 ani.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia civila nr. 1842 A din 30 august 2004, a respins apelul ca nefondat a retinut ca: potrivit art. 8 din Decretul 167/1958, prescriptia dreptului la actiune, in repararea pagubei pricinuita prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea; acest termen de prescriptie este, potrivit art. 3 din acelasi decret, de 3 ani, iar conform art. 1 dreptul la actiune se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege; este cert ca reclamantul a cunoscut eventuala paguba cel mai tarziu la data de 6 februarie 1998 cand s-a emis decizia de stabilire a pensiei pentru pierderea capacitatii de munca, iar actiunea reclamantului a fost introdusa la 26 mai 2003, dupa implinirea termenului de prescriptie .

Impotriva deciziei a declarat recurs reclamantul sustinand ca, daca dreptul la renta viagera este prescris pe perioada 1987 � 2000 nu acelasi lucru se poate spune si despre pretentiile banesti nascute dupa luna iunie 2003 cand a inaintat actiunea; in speta sunt aplicabile art. 7 si 12 din Decretul 167/1958.

Recursul este nefondat.
Instantele au apreciat corect situatia de fapt retinand ca actiunea reclamantului a fost promovata dupa expirarea termenului general de prescriptie de 3 ani, prevazut de art. 8 al Decretului nr. 167/1958, de la data cand reclamantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba, cat si pe cel care raspunde de producerea acesteia.
De asemenea, s-au aplicat corect dispozitiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958 stabilindu-se ca dreptul material la actiune a inceput sa curga de la data emiterii deciziei de pensionare.
Cat priveste art. 12 din Decretul nr. 167/1958, acesta nu este aplicabil, in speta, intrucat el reglementeaza prescriptia speciala a dreptului de a cere executarea prestatiei fata de debitorul care a fost, anterior, obligat la prestatii succesive.

Fata de aceste considerente recursul a fost respins ca nefondat.