Aprecierea utilitatii unui loc de munca in organigrama societatii revine factorilor de decizie ai angajatorului, ci nu instantei de judecata

In motivarea contesta?iei, se arata de contestatoare ca din data de 14.12.2015 si-a desfa?urat activitatea in cadrul ____________________________ SRL, in baza contractului individual de munca nr.2160/11.12.2015, in func?ia de specialist recrutare. La data de 01.04.2016 a primit un preaviz de 20 de zile lucratoare prin care era informata ca la data expirarii acestuia urma sa-i inceteze contractul individual de munca . Motivul concedierii l-a aflat in momentul luarii la cuno?tin?a a deciziei nr.1590/03.05.2016 respectiv in data de 13.05.2016. Considera ca decizia de concediere este nelegala. Motivul in fapt al concedierii l-a reprezentat desfiin?area locului de munca ca urmare a structurii organizatorice a _____________________________ SRL, dar nu este vorba de nicio structura organizatorica, aceasta men?inandu-se identica, in sensul existentei continue in organigrama postului de specialist in recrutare. In conditiile in care structura organizatorica a societatii nu s-a modificat, intimata nu poate pune, in mod obiectiv, desfiin?area locului de munca pe seama noii organigrame, deoarece vechea structura nu a impus in niciun moment reorganizarea societatii pe aceste criterii, statele de func?ii aferente organigramei actuale men?inandu-se in mod constant. Decizia de reorganizare a societatii, respectiv a desfiin?arii locului de munca, nu pot fi fundamentate nici din punct de vedere economic, atat timp cat societatea nu avea probleme financiare si nici nu avea nevoie de reducerea cheltuielilor de personal. Considera ca decizia a fost una unilaterala, subiectiva, netemeinica si nefundamentata. Concedierea nu este justificata deoarece angajatorul nu a desfiin?at, in prealabil, postul/posturile vacante similare. Pe perioada existentei celor doua posturi din serviciul de recrutare, nu s-au inregistrat dificulta?i la nivelul intregii unitati, cauzate de acestea. Situa?ia financiara a societatii nu era deficitara la momentul concedierii si nu a existat niciun moment voin?a angajatorului de a regulariza situa?ia salariatului prin prisma legisla?iei muncii. Angajatorul nu a intreprins niciun fel de masuri posibile de evitare a efectelor concedierii, sinand seama de dispozitiile art. 38 din Codul muncii, incetarea contractului de munca prin acordul partilor si incheierea imediat a unui contract de munca cu timp redus de lucru ori cu salariu redus.

In drept, a invocat dispozitiile art. 268, 269 si urmatoarele din Codul muncii.

Prin intampinarea formulata, intimata a solicitat respingerea contesta?iei ca nefondata. A solicitat si plata cheltuielilor de judecata .

A aratat ca este o societate care isi desfasoara activitatea in principal prin intermediul unor echipe de salariati care presteaza servicii de cura?enie la sediul clien?ilor. Majoritatea salariatilor presteaza efectiv activitate de cura?enie. Personalul administrativ din care facea parte si reclamanta, era foarte restrans. Pentru a putea desfa?ura activitatea, respectiv pentru a recruta personal, la sfar?itul anului 2015 a apreciat ca oportuna deschiderea unui birou de recrutare. La data de 09.12.2015, in baza contractului nr.xxxxxxx a inchiriat un imobil in Bucuresti, cu scopul de a fi folosit ca birou de recrutare personal. Contractul de inchiriere prevedea posibilitatea rezilierii in ipoteza in care scopul nu era atins, respectiv biroul de recrutare astfel infiin?at nu ar fi atras personalul necesar. Cu scopul de a opera in acest birou de recrutare, la data de 11.12.2015 a fost incheiat cu reclamanta contractul de munca inregistrat sub nr.2160, contract prin care reclamanta, in calitate de specialist in recrutare, a sperat sa poata atrage personalul de execu?ie necesar. Biroul de recrutare unde contestatoarea si-a desfa?urat activitatea nu a func?ionat conform a?teptarilor si nu a produs beneficiile prevazute, respectiv nu s-a reu?it atragerea de personal, si astfel, nu s-a indeplinit scopul pentru care ini?iase acest proiect. Dupa cateva luni de func?ionare, in anul 2016, fata de pierderile pe care le producea acest birou, s-a decis reorganizarea atat a structurii administrative a societatii cat si inchiderea biroului de recrutare, cu consecinta desfiin?arii postului reclamantei. Pe cale de consecinta, s-a transmis reclamantei preaviz de incetare a contractului de munca iar ulterior s-a emis decizia de incetare a contractului de munca . Concedierea reclamantei s-a facut in baza art. 65 din Legea 53/2003. Cu ocazia transmiterii preavizului, a comunicat ca postul a fost desfiin?at in scopul eficientizarii activita?ii si a cheltuielilor, in lipa unor lucrari, proiecte sau contracte .

sustinerile reclamantei in sensul ca ar exista posturi vacante similare nu au suport in realitate. Nu exista un post similar unde contestatoarea putea fi relocata.

A mai aratat ca inregistreaza pierderi produse de activitatea contestatoarei si a acelui punct de lucru. In mod injust si nelegitim acesta si-ar fi dorit sa continue activitatea sa proprie, singurul beneficiu al unei asemenea continuita?i fiind al acesteia, cu ignorarea completa a nevoilor si scopurilor societatii.

In ceea ce priveste solicitarea de a fi acordata suma de 100 000 lei cu titlu de daune morale considera ca aceasta solicitare este formala si nemotivata, reclamanta nefacand vreo referire la modul cum a fost prejudiciata, cu atat mai mult cu cat s-a reangajat la scurt timp .

Aprecierile cu privire la activitatea intimatei nu pot fi primite cata vreme singurul indrepta?it sa decida in acest sens fiind angajatorul, care este liber sa gestioneze politica de personal in direc?iile pe care le considera oportune pentru rentabilizarea activita?ii, interesul legitim al angajatorului pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizarii activita?ii sale.

In drept, si-a intemeiat sustinerile pe dispozitiile Codului muncii.

Analizand actele si lucrarile dosarului instanta constata urmatoarele:

Contestatoarea B_____ D____ R_____ a fost angajata paratei in func?ia de specialist recrutare conform contractului individual de munca nr.2160/11.12.2015 cat si a actului adi?ional nr.2/11.12.2015, desfa?urandu-?i activitatea la obiectivele de lucru ale societatii, conform contractelor incheiate intre angajator si beneficiarul serviciilor de cura?enie. In contractul de munca se specifica ca, la data semnarii contractului individual de munca, salariata isi va desfa?ura activitatea la sediul opera?ional al societatii. La data de 01.04.2016 contestatoarea este notificata cu preaviz de incetare a contractului individual de munca, avand numarul de inregistrare 1264/01.04.2016. Prin acesta se aduce la cuno?tin?a contestatoarei ca incepand cu data de 04.04.2016 pana la data de 29.04.2016 se afla in preaviz iar la implinirea acestui termen se va emite decizia de incetare a contractului de munca la data de 03.05.2016. Se mai mentioneaza in notificare ca postul pe care il ocupa in cadrul departamentului resurse umane a fost desfiin?at, avand in vedere necesitatea reorganizarii departamentului in scopul eficientizarii activita?ilor si cheltuielilor din cadrul acestuia. Aceasta este concediata in baza art. 65 alin 1, pentru motive ce nu au legatura cu persoana angajatei, conform deciziei nr.1590/03.05.2016.

Concedierea a avut la baza decizia interna nr.542/29.03.2016, emisa ca urmare a rezultatelor slabe inregistrate in perioada 15.12.xxxxxxxxxxxxx16 privind acoperirea necesarului de personal in aria teritoriala Bucuresti si I____, prin intermediul biroului de recrutare deschis in Bucuresti si a faptului ca procesul de recrutare s-a desfa?urat si finalizat prin intermediul ?efilor de forma?ie specializata, la locul de munca . Se decide prin acest act ca, incepand cu data de 01.05.2016, se vor demara procedurile de reziliere amiabila a contractului de inchiriere a spa?iului de birouri din Bucuresti iar activitatea departamentului de recrutare va inceta prin desfiin?area efectiva a acestuia. Incepand tot cu aceasta data activitatea de recrutare personal urma sa se desfa?oare doar in interiorul obiectivelor opera?ionale de cura?enie, prin intermediul ?efilor de forma?ie, la locul de munca cu prezentarea locului de munca, a sarcinilor si a continutului postului, implicit a ofertelor de munca catre candida?i.

Potrivit dispozitiilor art. 65 alin 1 si 2 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu sin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului ,,determinata de desfiin?area locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia``.

Desfiin?area locului de munca trebuie sa fie efectiva, reala si serioasa. Motivul concedierii il priveste pe angajator . El este determinat de cauze obiective, consecinta unei organizari a unitatii care impune desfiin?area unui sau a unor locuri de munca, avand ca rezultat restructurarea personalului. Prevederile art. 65 alin 2 stabilesc conditiile in care angajatorul poate dispune concedierea salariatului din motive ce nu ii sunt imputabile acestuia. Aceste conditii urmaresc sa stabileasca un echilibru intre cele doua parti ale contractului de munca, respectiv intre necesitatea de a asigura angajatorului libertatea de a dispune cu privire la desfiin?area unor locuri de munca atunci cand considerente obiective o impun( dificulta?i economice, transformari tehnologice, reorganizare a activita?ii, decesul angajatorului persoana fizica, etc.) pe de-o parte, cat si nevoia de a proteja salariatul de o eventuala atitudine abuziva a angajatorului pe de alta parte .

Analizand decizia contestata se constata ca desfiin?area locului de munca este efectiva, in sensul ca, postul de specialist in recrutare, post pe care il de?inea contestatoarea si care era cuprins in organigrama anterioara emiterii deciziei de concediere nu se mai regase?te in organigrama ulterioara. Desfiin?area postului ocupat de contestatoare a fost efectiva, dat fiind ca la punctul de lucru din Bucuresti, ca urmare a rezilierii contractului de inchiriere a spa?iului de birouri, a fost desfiin?at postul pe care contestatoarea il de?inea in cadrul societatii.

Cauza desfiin?arii locului de munca este reala, cand prezinta un caracter obiectiv, adica exista cu adevarat si nu disimuleaza realitatea, poate consta in dificulta?i economice, in necesitatea reducerii cheltuielilor cre?terii eficien?ei si a beneficiilor. Aceasta situatie rezulta din decizia administratorului societatii cu nr.542/29.03.2016 care prezinta necesitatea impunerii desfiin?arii postului de specialist in recrutare, ca urmare a faptului ca se vor demara procedurile de reziliere amiabila a contractului de inchiriere a spa?iului de birouri din B_____ ?ti avand in vedere rezultatele slabe obtinute in perioada 15.12.xxxxxxxxxxxxx16.

Referitor la cauza serioasa a concedierii este suficient ca angajatorul sa urmareasca eficientizarea propriei activita?i in scopul utilizarii cu randament maxim a resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotari asupra modalita?ii in care isi organizeaza activitatea . Angajatorul are prerogativa de a stabili organizarea si functionarea societatii, respectiv organizarea eficienta a structurilor interne si selec?ia acestor posturi pe care urmeaza sa le desfiin?eze, in masura in care a precizat ca masura duce la eficientizarea activita?ii. Aprecierea cu privire la utilitatea unui loc de munca in organigrama societatii, precum si raspunderea pentru starea financiara si perspectivele de dezvoltare a acesteia revin factorilor de decizie din unitate, care isi asuma riscul pentru investi?ii, nu instantei de judecata care nu se poate substitui organelor de conducere ale societatii, pentru a decide men?inerea anumitor posturi.

Din aceasta perspectiva, data fiind situa?ia invederata in decizia nr.730/16.10.2014, in vederea desfiin?arii unor obiective de paza, decizia nr.1590/3.05.2016 a avut la baza o cauza reala si serioasa iar desfiin?area locului de munca al contestatoarei este efectiva.

fata de sustinerea contestatoarei ca unitatea nu i-a oferit un loc de munca, angajatorul are obligatia de a oferi lista locurilor de munca vacante doar pentru situa?iile prevazute de art. 69 si 64 din Codul muncii, contestatoarea negasindu-se in aceste situa?ii.

fata de argumentele aratate, instanta urmeaza sa respinga contesta?ia formulata ca nefondata iar in temeiul art.453 C.pr. civila va obliga pe contestatoare sa plateasca intimatei suma de 1000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata-onorariu avocat.

aceeasi opinie a fost exprimata si de asisten?ii judiciari, cu vot consultativ.



PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARA?TE



Respinge ca nefondata contesta?ia formulate de catre contestatoarea B_____ D____ R_____ cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat ,,V_______ D_____`` din municipiul Bucuresti, sector 3, ________________________. 7, _____________,____________ privind decizia nr. 1590/3.05.2016 emisa de catre intimata ____________________________ SRL cu sediul in Bucuresti, __________________, sector 4.

Admite in parte cererea privind plata cheltuielilor de judecata si obliga contestatoarea sa-i plateasca intimatei suma de 1000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata-onorariu avocat.

Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare .

Cererea se depune la Tribunalul B_____

pronuntata in sedinta publica azi, 27.02.2017.