Delict si cvasi-delict. Raspunderea comitentului pentru fapta prepusului. Art.1000 alin.3 si 4 din Codul civil

Comitentul raspunde de prejudiciul cauzat de prepusul sau, in functia ce i s-a incredintat , numai daca in persoana prepusului sunt intrunite conditiile raspunderii pentru fapta proprie prevazuta de art.998 si art.999 Cod civil, victima trebuind sa faca dovada existentei prejudiciului, a faptei ilicite a prepusului, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si a vinei prepusului in comiterea faptei ilicite.

***

Reclamantul L.M.R. a chemat in judecata Ministerul Apararii Nationale, in calitate de comitent si UM 01057 Mihai Bravu, in calitate de prepus, solicitand despagubiri in valoare de un miliard de lei pentru suferintele fizice si morale. Motivandu-si cererea in fapt, reclamantul a sustinut ca, fiind militar in termen la UM 01057 Mihai Bravu, a fost atacat de asa zisii teroristi, ranit si ulterior operat, ramanand cu sechele pe toata viata; ca, demersurile sale in vederea obtinerii titlului de revolutionar al Revolutiei Romane din Decembrie 1989 n-au primit un raspuns favorabil.

Tribunalul Bucuresti � Sectia a III a civila, prin sentinta civila nr.494 din 7 mai 2001, a respins ca neantemeiata actiunea pentru ca nu sunt intrunite conditiile raspunderii comitentului pentru fapta prepusului.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul.

Curtea de Apel Bucuresti � Sectia a III a civila, prin decizia nr.574 A din 6 decembrie 2001, a respins ca nefondat apelul retinand ca, atata timp cat insusi reclamantul a aratat ca nu il cunoaste pe faptuitorul care i-a produs prejudiciul, nu poate fi angajata raspunderea comitentului.

Impotriva acestei din urma decizii a declarat recurs reclamantul sustinand ca: s-au considerat gresit ca nedovedite despagubirile morale, care sunt incluse in cadrul general al despagubirilor civile, ca ele nu trebuie dovedite, ramanand in mod obiectiv la aprecierea judecatorului; ca, in mod gresit s-a retinut, de catre instanta, ca nu a dovedit elementele raspunderii civile, raportul de cauzalitate si existenta culpei, in cauza existand atat raspunderea comitentului cat si raspunderea prepusului care nu a luat toate masurile impuse de regulamentele militare pentru paza si protectia unitatii.

Recursul nu este fondat.
Prin actiunea sa, reclamantul a solicitat obligarea paratilor la despagubiri in valoare de un miliard de lei, pentru suferintele fizice si morale, invocandu-se in drept art.1000 alin.3 si alin.4 Cod civil; in conformitate cu aceste prevederi, comitentul raspunde de prejudiciul cauzat de prepusul sau, in functia ce i s-a incredintat, numai daca in persoana prepusului sunt intrunite conditiile raspunderii pentru fapta proprie prevazute de art.998 si art.999 Cod civil, victima prejudiciului trebuind sa faca dovada existentei prejudiciului, a faptei ilicite a prepusului, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu (elemente obiective ale raspunderii) precum si a vinei prepusului in comiterea faptei ilicite.

Totodata, raspunderea comitentului este angajata numai in conditiile existentei unei legaturi vadite intre functia incredintata si actiunea pagubitoare, a unui raport cauzal direct, sau de o asemenea conexiune incat exercitarea functiei incredintate prepusului sa fi ocazionat, in mod hotarator, comiterea faptei .

Potrivit sustinerilor reclamantului, existenta vinei prepusului in comiterea faptei ilicite rezida in aceea ca, in cadrul unitatii militare, comandantul ar fi trebuit sa ia toate masurile necesare pentru paza perimetrului acesteia, astfel incat reclamantul sa nu fie ranit prin impuscare. Cu privire la acest aspect este de retinut ca ranirea reclamantului s-a produs cu ocazia Revolutiei Romane din decembrie 1989, in imprejurari caracterizate de o imposibilitate obiectiva de a prevedea interventia si evolutia unor factori intamplatori si imprevizibili, motiv pentru care chiar afirmatiile reclamantului se circumscriu unui cadru generic, acesta neprecizand care anume masuri s-ar fi impus a fi luate in aceste conditii si nu au fost luate.
Instantele de fond si de apel au solutionat cauza in temeiul art.1000 alin.3 Cod civil si nu in considerarea calitatii de luptator in revolutie a reclamantului, cum eronat sustine acesta, retinand ca, in raport de probatoriul administrat, nu sunt intrunite cumulativ conditiile pentru ca in sarcina paratului Ministerului Apararii Nationale sa subziste obligatia de a garanta despagubirile materiale si morale solicitate de reclamant pentru leziunile suferite in timp ce se afla in misiune de santinela in cadrul UM 01507 Mihai Bravu. Astfel, in mod corect a fost respinsa actiunea reclamantului intemeiata in drept pe textul de lege mai sus mentionat si avand ca obiect pretentii reprezentand atat daune materiale cat si daune morale. Critica reclamantului in sensul ca daunele morale nu trebuie dovedite ar fi avut relevanta doar in situatia in care instantele ar fi apreciat ca in speta isi gaseste aplicare art.1000 alin.3 Cod civil, lucru care nu s-a intamplat.

Fata de considerentele mentionate, recursul a fost respins ca nefondat.