Dosar nr. 1.412/1/2019
Pe rol, pronuntarea asupra sesizarii formulate de Curtea de Apel Iasi - Sectia penala si pentru cauze cu minori in Dosarul nr. 5.916/99/2016, prin care se solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept:
"In cazul infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, comisa in modalitatea alternativa a folosirii sau prezentarii cu rea-credinta de documente false, in conditiile in care documentele respective sunt inscrisuri sub semnatura privata, este o infractiune complexa, ce absoarbe in continutul sau infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, atunci cand aceasta este savarsita (in forma autoratului sau a instigarii) de aceeasi persoana care foloseste aceste inscrisuri si obtine ulterior, pe nedrept, fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei sau cele doua infractiuni isi pastreaza autonomia, existand un concurs real de infractiuni intre infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata si infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie."
Dezbaterile au avut loc in sedinta din data de 24 septembrie 2019, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la aceeasi data, care face parte integranta din prezenta decizie, cand Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, avand nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronuntare la data de 10 octombrie 2019 si, ulterior, in aceeasi compunere, a amanat pronuntarea la data de 13 noiembrie 2019, iar apoi, la data de 20 ianuarie 2020, cand a decis urmatoarele:
INALTA CURTE,
asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:
I. Titularul si obiectul sesizarii
Prin Incheierea de sedinta din data de 7 mai 2019, pronuntata in Dosarul nr. 5.916/99/2016, Curtea de Apel Iasi - Sectia penala si pentru cauze cu minori, in baza art. 475 din Codul de procedura penala, a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept:
II. Expunerea succinta a cauzei
Curtea de Apel Iasi - Sectia penala si pentru cauze cu minori este investita, in ultimul grad de jurisdictie, cu solutionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Iasi si de inculpatii L. E. si S.C. T. N. 2005 - S.R.L. Iasi impotriva Sentintei penale nr. 924 din data de 7 septembrie 2018, pronuntata de Tribunalul Iasi - Sectia penala in Dosarul nr. 5.916/99/2016.
Prin sentinta penala mentionata s-au hotarat, printre altele, urmatoarele:
S-a respins cererea inculpatilor L. E. si S.C. T. N. 2005 - S.R.L. Iasi de constatare a absorbtiei infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 322 din Codul penal, in continutul constitutiv al infractiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinta de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, daca fapta are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei, prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.
1. In temeiul art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala s-a schimbat incadrarea juridica a faptelor comise de inculpatul L.E., din infractiunile de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 322 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal si instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 47 din Codul penal raportat la art. 322 din Codul penal, intr-o singura infractiune de fals in inscrisuri sub semnatura privata, in forma continuata, prevazuta de art. 322 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal.
In aplicarea art. 5 din Codul penal:
In baza art. 322 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, s-a dispus condamnarea inculpatului L.E. la pedeapsa principala de 1 (un) an inchisoare, pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a) si b) din Codul penal, pe o perioada de 2 ani, si pedeapsa accesorie constand in interzicerea exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a) si b) din Codul penal, pe durata si in conditiile prevazute de art. 65 din Codul penal, pentru comiterea infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata in forma continuata.
In baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus condamnarea inculpatului L.E. la pedeapsa principala de 2 (doi) ani si 6 (sase) luni inchisoare, pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a) si b) din Codul penal, pe o perioada de 4 ani, si pedeapsa accesorie constand in interzicerea exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a) si b) din Codul penal, pe durata si in conditiile prevazute de art. 65 din Codul penal, pentru comiterea infractiunii de folosirea sau prezentarea cu rea- credinta de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, daca fapta are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei.
In baza art. 38 alin. (1) din Codul penal, art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului L.E. pedeapsa principala cea mai grea, de 2 (doi) ani si 6 (sase) luni inchisoare, la care a fost adaugat un spor de 4 luni inchisoare, pedeapsa principala finala de executat fiind de 2 (doi) ani si 10 (zece) luni inchisoare.
In baza art. 45 alin. (3) lit. a) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara cea mai grea, respectiv cea a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a) si b) din Codul penal, pe o perioada de 4 ani.
In baza art. 45 alin. (5) din Codul penal raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a) si b) din Codul penal, dispunandu-se ca aceasta se va executa pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.
In baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale aplicate inculpatului L.E. pe o durata de 3 ani, ce constituie termenul de supraveghere prevazut de art. 92 din Codul penal.
In baza art. 92 alin. (3) din Codul penal raportat la art. 93 din Codul penal, s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere: sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Iasi la datele fixate de acesta; sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; sa comunice schimbarea locului de munca; sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
In baza art. 93 alin. (2) din Codul penal, s-a dispus ca inculpatul sa frecventeze un program de reintegrare sociala derulat de serviciul de probatiune sau organizat in colaborare cu institutii din comunitate .
In baza art. 93 alin. (3) din Codul penal, s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii, pe o perioada de 60 de zile, cate 2 ore pe zi, cu exceptia zilelor de duminica si a zilelor declarate, potrivit legii, sarbatori legale, in cadrul Directiei de Asistenta Sociala Iasi - Cantina de Ajutor Social sau Centrul Social de Urgenta pentru Recuperare si Integrare C.A. Rosetti, judetul Iasi.
S-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 96 din Codul penal referitoare la revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere .
2. In temeiul art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala s-a schimbat incadrarea juridica a faptelor comise de inculpata persoana juridica S.C. T. N. 2005 - S.R.L. Iasi, din infractiunile de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 322 din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal si instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 47 din Codul penal raportat la art. 322 din Codul penal, intr-o singura infractiune de fals in inscrisuri sub semnatura privata, in forma continuata, prevazuta de art. 322 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal.
In baza art. 322 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, s-a dispus condamnarea inculpatei persoana juridica S.C. T. N. 2005 - S.R.L. Iasi la pedeapsa principala de 30.000 lei (100 zile amenda x 300 lei/zi) si la pedeapsa complementara a interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice, prevazuta de art. 136 alin. (3) lit. d) din Codul penal, pe o durata de 2 ani, pentru comiterea infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata in forma continuata.
In baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, s-a dispus condamnarea inculpatei persoana juridica S.C. T. N. 2005 - S.R.L. Iasi la pedeapsa principala de 60.000 lei (200 zile amenda x 300 lei/zi) si la pedeapsa complementara a interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice, prevazuta de art. 136 alin. (3) lit. d) din Codul penal, pe o durata de 3 ani, pentru comiterea infractiunii de folosirea sau prezentarea cu rea- credinta de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, daca fapta are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei.
In baza art. 38 alin. (1) din Codul penal, art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal, s-a aplicat inculpatei persoana juridica S.C. T.N. 2005 - S.R.L. Iasi pedeapsa principala cea mai grea, respectiv cea a amenzii in cuantum de 60.000 lei, la care a fost adaugat un spor de 10.000 lei, pedeapsa principala finala de executat fiind de 70.000 lei amenda penala.
In baza art. 45 alin. (3) lit. a) din Codul penal s-a aplicat inculpatei persoana juridica pedeapsa complementara cea mai grea, respectiv cea a interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice, prevazuta de art. 136 alin. (3) lit. d) din Codul penal, pe o durata de 3 ani.
In fapt, s-a retinut ca inculpatul L.E., in nume propriu si ca reprezentant legal al S.C. T. N. 2005 - S.R.L. Iasi, urmarind obtinerea fara drept a finantarii europene in cadrul proiectului intitulat "Achizitie instalatie de foraj si echipamente specifice forajului pentru realizarea de minipiloti si puturi de adancime", a prezentat Agentiei de Dezvoltare Regionala Nord-Est, in cadrul implementarii proiectului, cu rea-credinta, mai multe documente false, inducand in eroare pe reprezentantii acesteia cu privire la derularea unei proceduri de achizitie conforme anexei nr. VI la contractul de finantare, in scopul incheierii nejustificate a actului aditional pentru prelungirea perioadei de implementare de la 12 luni la 18 luni si pentru obtinerea dreptului necuvenit de a depune cererea de rambursare aferenta proiectului. Totodata, a prezentat documente false care atestau implementarea proiectului in termenul contractual, obtinand astfel, fara drept, la data de 18 martie 2013, finantarea nerambursabila in cuantum de 836.458,20 lei.
S-a mai retinut ca inculpatul L. E., in nume propriu si ca reprezentant legal al S.C. T. N. 2005 - S.R.L. Iasi, in baza unei rezolutii infractionale unice, prealabile, in vederea obtinerii fara drept a finantarii europene in cadrul proiectului intitulat "Achizitie instalatie de foraj si echipamente specifice forajului pentru realizarea de minipiloti si puturi de adancime", a falsificat si a utilizat la Agentia de Dezvoltare Regionala Nord-Est un numar de noua inscrisuri sub semnatura privata si, totodata, le-a determinat, cu intentie directa, pe numitele O. A. si A. A. sa falsifice raportul procedurii de atribuire, inregistrat cu nr. 6 din 2 noiembrie 2012, in care acestea au atestat, in mod nereal, prin semnarea actului care fusese intocmit in prealabil, ca au analizat oferta depusa de S.C. H. - S.R.L. Italia si ca aceasta intruneste toate cerintele, atribuind contractul acestei companii . Totodata, le-a determinat sa ii inmaneze acest inscris, in vederea atestarii respectarii procedurii de achizitie a utilajului.
Instanta de fond a respins solicitarea inculpatilor de constatare a absorbtiei infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 322 din Codul penal, in continutul constitutiv al infractiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinta de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, daca fapta are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei, prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu argumentarea ca, elementul material al celor doua infractiuni fiind distinct, nu este indeplinita legatura de conditionare dintre acestea.
Sub acelasi aspect a retinut ca, in masura in care legiuitorul ar fi urmarit absorbtia celor doua infractiuni, ar fi inserat in continutul normei de incriminare cuprinse in art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 mentiunea "falsificarea, folosirea sau prezentarea . . .".
Impotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Iasi si inculpatii L.E. si S.C. T. N. 2005 - S.R.L. Iasi.
In apel, la termenul din data de 18 martie 2019, din oficiu, Curtea de Apel Iasi a pus in discutie oportunitatea sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile prin care sa se statueze asupra problemei de drept ce face obiectul prezentului dosar.
Dezbaterile asupra acestei chestiuni au avut loc la termenul din 15 aprilie 2019, cand instanta, in temeiul art. 391 alin. (1) din Codul procedura penala, a amanat pronuntarea la data de 23 aprilie 2019, iar ulterior, la data de 7 mai 2019.
Prin Incheierea din data de 7 mai 2019, Curtea de Apel Iasi a constatat indeplinite toate cerintele de admisibilitate prevazute de art. 475 din Codul de procedura penala si, ca urmare, a dispus sesizarea instantei supreme.
III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Instanta de trimitere a opinat ca sunt posibile doua interpretari ale textelor de lege relevante, respectiv:
I. Intr-o prima opinie, a aratat ca, in cazul infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, comisa in modalitatea alternativa a folosirii sau prezentarii cu rea-credinta de documente false, in conditiile in care documentele respective sunt inscrisuri sub semnatura privata, cand aceasta este savarsita (in forma autoratului sau a instigarii) de aceeasi persoana care foloseste aceste inscrisuri si obtine ulterior, pe nedrept, fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei, exista un concurs real cu conexitate etiologica intre infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 322 din Codul penal, si infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
In aceasta ipoteza, activitatea de intocmire in fals a unor inscrisuri sub semnatura privata, indiferent de cine este intreprinsa, reprezinta infractiunea mijloc, iar infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este infractiunea scop.
Un argument in acest sens este faptul ca relatiile sociale ocrotite prin cele doua categorii de infractiuni sunt distincte, fiind vorba, pe de o parte, de cele care ocrotesc buna desfasurare a activitatilor ce vizeaza obtinerea de sume din bugetul Uniunii Europene, iar, pe de alta parte, de cele privind increderea publica in valoarea probanta a inscrisurilor sub semnatura privata.
Conform acestei opinii, prin incriminarea infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 se sanctioneaza o forma particulara a uzului de fals, constand in folosirea unor documente falsificate in vederea realizarii scopului mentionat in cadrul normei de incriminare, insa activitatea de falsificare, chiar daca vizeaza un inscris sub semnatura privata, este una exterioara continutului propriu-zis al infractiunii scop. Ca urmare, retinerea absorbtiei activitatii de falsificare in cadrul infractiunii-scop ar echivala cu lasarea nesanctionata a unei activitati ilicite, sanctionabila penal.
Pe de alta parte, potrivit doctrinei, pentru a fi in prezenta unei infractiuni complexe - varianta tip este necesar a se constata ca in continutul acesteia se regasesc toate elementele constitutive ale infractiunii absorbite si ca absorbtia are un caracter necesar, in sensul ca infractiunea absorbanta nu poate fi comisa in lipsa savarsirii infractiunii absorbite. Or, in ipoteza spetei, elementul material al infractiunii prevazute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 poate fi realizat in mod abstract si fara executarea, de catre autor, a actiunii de falsificare a inscrisului sub semnatura privata.
II. Intr-o a doua opinie, a aratat ca, pornind de la faptul ca, potrivit definitiei legale, infractiunea prevazuta de art. 322 din Codul penal presupune cu necesitate ca faptuitorul sa foloseasca inscrisul falsificat sau sa il incredinteze altei persoane spre folosire, in ipoteza in care aceeasi persoana falsifica un inscris sub semnatura privata (sau instiga la falsificarea unui astfel de inscris), pe care tot ea il foloseste ulterior, in vederea producerii unei consecinte juridice, aceasta va raspunde, in calitate de autor sau instigator, doar pentru comiterea infractiunii de fals material in inscrisuri sub semnatura privata, uzul de fals fiind in mod necesar absorbit in cadrul acesteia. Un argument important in acest sens este faptul ca actiunea de falsificare a unui inscris sub semnatura privata, in sine, reprezinta o operatiune nesanctionabila penal, activitatea infractionala autonomizandu-se doar in conditiile folosirii respectivului inscris sau incredintarii acestuia unei alte persoane, spre folosire.
A mai retinut ca ceea ce caracterizeaza infractiunea incriminata de dispozitiile art. 181 din Legea nr. 78/2000, atunci cand aceasta se savarseste in varianta alternativa a folosirii unor inscrisuri false, este caracterul sau complex, fiind indiscutabil ca, in varianta prezentata, fac obiectul protectiei penale atat relatiile sociale care vizeaza buna gestionare a fondurilor europene, astfel incat acestea sa fie obtinute cu respectarea stricta a conditiilor legale, prin evitarea fraudei, cat si, in subsidiar, relatiile sociale care privesc increderea in continutul real al inscrisurilor folosite in cadrul procedurii. Este sanctionat astfel, in subsidiar, tocmai uzul de fals, intr-o incriminare speciala, particularizata prin scopul special urmarit de catre faptuitor.
Or, infractiunea prevazuta de art. 181 din Legea nr. 78/2000, sanctionand in mod expres tocmai uzul de fals, activitatea anterioara a aceleiasi persoane (de falsificare a unui inscris sub semnatura privata, indiferent de calitatea in care actioneaza: autor, instigator sau complice) nu poate avea o valenta infractionala proprie si distincta, tocmai din considerentul ca, in ipoteza data, aceasta se produce exclusiv la momentul si prin folosirea inscrisului falsificat, actiune ce este in mod natural si necesar integrata continutului constitutiv al infractiunii de referinta.
IV. Punctele de vedere exprimate de catre curtile de apel si instantele judecatoresti arondate
In conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedura penala cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedura penala, s-a solicitat punctul de vedere al instantelor judecatoresti asupra chestiunii de drept supuse dezlegarii.
In urma consultarii instantelor de judecata, s-a evidentiat o prima opinie, potrivit careia infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, savarsita in modalitatea alternativa a folosirii sau prezentarii cu rea-credinta de documente false, constand in inscrisuri sub semnatura privata, este o infractiune complexa, ce absoarbe in continutul sau infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art. 322 alin. (1) din Codul penal, atunci cand aceasta din urma a fost savarsita (in forma autoratului sau instigarii) de aceeasi persoana care foloseste aceste inscrisuri si obtine ulterior, pe nedrept, fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei.
In acest sens au opinat curtile de apel: Galati, Brasov, Bucuresti - Sectia I penala, Bucuresti - Sectia a II-a penala (in opinie minoritara), Oradea, Suceava, Iasi si Craiova; tribunalele: Brasov, Covasna, Bistrita-Nasaud, Salaj, Mures, Bucuresti - Sectia I penala, Bacau, Vaslui (in majoritate) si Caras-Severin si judecatoriile: Baia Mare, Reghin, Bacau, Moinesti si Iasi.
In argumentarea acestei opinii s-a aratat in esenta ca, intrucat, potrivit art. 322 din Codul penal, falsificarea unui inscris sub semnatura privata are semnificatie infractionala doar in cazul folosirii inscrisului falsificat, atunci cand aceasta fapta este savarsita, in forma autoratului sau instigarii, de catre aceeasi persoana care foloseste inscrisul in vederea obtinerii, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, ea este absorbita in continutul infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Ca urmare, fapta prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este o infractiune complexa, prin care se asigura protectia penala atat a relatiilor sociale care vizeaza buna gestionare a fondurilor Uniunii Europene, astfel incat acestea sa fie obtinute cu respectarea stricta a conditiilor legale, cat si, in subsidiar, a relatiilor sociale vizand increderea in continutul inscrisurilor folosite in cadrul procedurii de atribuire a fondurilor.
Fara a-si exprima opinia cu privire la chestiunea de drept supusa dezlegarii, Curtea de Apel Bacau si Tribunalul Constanta au comunicat ca practica proprie si a instantelor arondate asupra acesteia este in sensul existentei unei infractiuni complexe.
Intr-o a doua opinie, s-a apreciat ca in cazul infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, savarsita in modalitatea alternativa a folosirii sau prezentarii cu rea-credinta de documente false constand in inscrisuri sub semnatura privata, exista un concurs real cu conexitate etiologica intre infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art. 322 alin. (1) din Codul penal si infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
In acest sens au comunicat puncte de vedere curtile de apel: Pitesti, Bucuresti - Sectia a II-penala (in opinie majoritara), Timisoara (in majoritate), Constanta si Alba Iulia; tribunalele: Ialomita, Teleorman si Vaslui (in opinie minoritara) si Judecatoria Onesti.
In argumentarea opiniei exprimate s-a sustinut, in esenta, ca, in ipoteza prezentata in sesizare, cele doua infractiuni isi pastreaza autonomia, aflandu-se in concurs real, intrucat, pe de o parte, acestea au obiecte juridice diferite, prin infractiunea de pericol prevazuta de art. 322 din Codul penal urmarindu-se protejarea relatiilor sociale referitoare la increderea publica in valoarea probanta a inscrisurilor sub semnatura privata, iar prin infractiunea de rezultat prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - protejarea relatiilor sociale referitoare la buna desfasurare a activitatilor ce vizeaza obtinerea de fonduri din bugetul Uniunii Europene.
Pe de alta parte, s-a aratat ca, desi infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 reprezinta atat o specie a infractiunii de inselaciune, cat si a celei de uz de fals, particularizate prin scopul urmarit de faptuitor - obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei, in continutul constitutiv al acesteia nu se regaseste, in totalitate, continutul constitutiv al infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazute de art. 322 din Codul penal, respectiv activitatea de falsificare a inscrisului sub semnatura privata prin vreuna dintre modalitatile prevazute de art. 320 sau 321 din Codul penal.
Ca urmare, cata vreme absorbtia nu are caracter necesar, infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 putandu-se savarsi si de catre o alta persoana decat cea care a avut o participatie penala (in oricare dintre formele sale: autorat, instigare, complicitate) la savarsirea infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, in situatia in care una si aceeasi persoana falsifica inscrisul sub semnatura privata pe care ulterior il foloseste, iar fapta are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei, cele doua infractiuni analizate isi pastreaza autonomia, fiind incidente dispozitiile art. 38 din Codul penal referitoare la concursul de infractiuni . In aceasta ipoteza, activitatea de intocmire in fals a inscrisurilor sub semnatura privata folosite in cadrul procedurii vizand obtinerea de fonduri ale Uniunii Europene reprezinta infractiunea mijloc, iar fapta prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - infractiunea scop.
Fara a comunica o opinie expresa asupra problemei de drept supuse dezlegarii, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj, Tribunalul Maramures, Tribunalul Calarasi si Tribunalul Timis au transmis instantei supreme jurisprudenta, majoritara, in sensul opiniei vizand existenta unui concurs de infractiuni .
Raspunsurile Curtii de Apel Targu Mures, Tribunalului Tulcea si judecatoriilor: Ludus, Timisoara, Deta, Sannicolau Mare, Faget, Resita, Caransebes, Oravita, Moldova Noua, Constanta, Mangalia, Medgidia, Harsova, Tulcea, Babadag, Macin, Lugoj, Bistrita-Nasaud, Beclean, Viseu de Sus, Dragomiresti, Targu Lapus, Sighetu Marmatiei si Oravita cuprind doar mentiunea neidentificarii, in jurisprudenta acestora ori, dupa caz, a instantelor din circumscriptie, a unor hotarari relevante pentru problema de drept ce face obiectul sesizarii.
V. Opinia specialistilor consultati
In conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedura penala, a fost solicitata specialistilor in drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse dezlegarii.
Centrul de Cercetari in Stiinte Penale al Facultatii de Drept din cadrul Universitatii de Vest Timisoara, prin director conferentiar universitar doctor Flaviu Ciopec, a opinat, prioritar, in sensul inadmisibilitatii sesizarii, notand in acest sens ca obiectul acesteia nu constituie o veritabila chestiune de drept, intrucat nu ridica o problema reala de interpretare a textelor de lege incidente, care sa fie de natura a naste o indoiala rezonabila asupra continutului acestora.
Pe fondul sesizarii, s-a opinat in sensul ca nu poate opera absorbtia infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 322 din Codul penal, in infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, intrucat obiectul juridic special, precum si elementele materiale ale celor doua infractiuni sunt diferite.
In acest sens s-a aratat ca, in timp ce obiectul juridic al infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata este reprezentat de relatiile sociale privind increderea care trebuie sa existe in inscrisurile sub semnatura privata producatoare de consecinte juridice, obiectul juridic al infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 vizeaza relatiile sociale referitoare la increderea publica in folosirea sau prezentarea de documente necesare obtinerii de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene (conform Deciziei Curtii Constitutionale nr. 869 din 23 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 639 din 7 septembrie 2011).
S-a mai aratat ca elementul material al infractiunii prevazute de art. 322 din Codul penal este reprezentat de actiunea de falsificare a inscrisului sub semnatura privata, urmata de folosirea respectivului inscris, de catre autorul faptei, sau de actiunea de incredintare a acestuia unei alte persoane, spre folosire. Ca urmare, astfel cum s-a aratat in literatura de specialitate (Valerian Cioclei, Anda Roxana Trandafir, Cristina Rotaru, "Drept penal. Partea speciala II", Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2016, p. 376), infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata se consuma la momentul cand inscrisul falsificat este folosit de autor sau este incredintat unei alte persoane spre folosire si se produce urmarea imediata.
Pe de alta parte, elementul material al infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 consta in actiunea de folosire sau de prezentare cu rea-credinta de inscrisuri false.
Totodata, s-a sustinut ca infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu este o infractiune complexa, care absoarbe falsul in inscrisuri sub semnatura privata prevazut de art. 322 din Codul penal, nefiind indeplinita conditia ca absorbtia sa opereze cu privire la intregul continut legal al infractiunii absorbite, statuata doctrinar (Florin Streteanu, Daniel Nitu, "Drept penal. Partea generala", vol. II, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2018, p. 63). Altfel spus, in ipoteza ce face obiectul sesizarii nu opereaza absorbtia, intrucat actiunea de falsificare, ce constituie elementul material principal al infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, nu se regaseste printre modalitatile normative ale elementului material al infractiunii absorbante.
In plus, nu este indeplinita nici conditia ca absorbtia sa aiba un caracter necesar, intrucat infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 poate fi savarsita si in lipsa comiterii actiunii de falsificare a unui inscris, care constituie elementul material principal al infractiunii prevazute de art. 322 din Codul penal. Practic, daca in ipoteza de referinta s-ar retine numai infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, s-ar ajunge in situatia in care actiunea de falsificare propriu-zisa a inscrisului folosit ar ramane nesanctionata.
In final, facandu-se trimitere la considerentele cuprinse in paragrafele 39-40 din Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2016 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 418 din 2 iunie 2016), s-a concluzionat ca, in ipoteza in care autorul actiunii de falsificare a inscrisului sub semnatura privata foloseste ulterior inscrisul, cu rezultatul obtinerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau in numele ei, se va retine un concurs real intre infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art. 322 din Codul penal si infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Catedra de Drept Penal din cadrul Facultatii de Drept a Universitatii "Nicolae Titulescu" din Bucuresti, prin conferentiar universitar doctor Bogdan Micu, a opinat ca infractiunea prevazuta de art. 181 din Legea nr. 78/2000, comisa in modalitatea alternativa a folosirii sau prezentarii cu rea-credinta de documente false, in conditiile in care documentele respective sunt inscrisuri sub semnatura privata, este o infractiune complexa, ce absoarbe in continutul sau infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, atunci cand aceasta este savarsita (in forma autoratului sau a instigarii) de aceeasi persoana care foloseste aceste inscrisuri si obtine ulterior, pe nedrept, fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei.
In argumentare s-a aratat ca folosirea unui inscris sub semnatura privata de catre cel care l-a falsificat ori de catre participantii la fapta de falsificare nu intra in concurs cu falsul in inscrisuri sub semnatura privata, deoarece uzul de fals este absorbit in infractiunea prevazuta de art. 322 din Codul penal.
S-a mai aratat ca infractiunea prevazuta de art. 181 din Legea nr. 78/2000 are un caracter complex, care este pus in lumina si de imprejurarea ca limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege (intre 2 si 7 ani inchisoare) sunt mai ridicate, comparativ cu cele corespunzatoare infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata (de la 6 luni la 3 ani inchisoare sau amenda, respectiv de la 3 luni la 2 ani inchisoare sau amenda).
In final, s-a notat ca, astfel cum s-a statuat jurisprudential si in cazul altor infractiuni care au latura obiectiva similara, infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este o varianta speciala agravata a infractiunilor de fals in inscrisuri sub semnatura privata si uz de fals, prevazuta intr-o norma penala cuprinsa intr-o lege speciala, sens in care s-a facut trimitere la considerentele Deciziei nr. 21 din 6 noiembrie 2017 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie -
Completul competent sa judece recursul in interesul legii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1024 din 27 decembrie 2017).
Departamentul de Drept penal al Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti, prin profesor universitar doctor Valerian Cioclei, a opinat ca, in ipoteza descrisa in sesizare, se va retine doar infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar nu si infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art. 322 din Codul penal.
In argumentare s-a aratat, in esenta, ca problema de drept ce face obiectul sesizarii si care a generat practica neunitara a primit o solutie clara si convingatoare in doctrina, in articolul "Practica judiciara neunitara. Concursul dintre infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata si infractiunea impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene prevazuta de art. 181 din Legea nr. 78/2000" (Georgiana Tudor, Curierul Judiciar nr. 11/2017, p. 615-616), in care s-au retinut urmatoarele:
"(...)
Folosirea inscrisului falsificat de autorul falsului sau incredintarea de catre acesta altei persoane in acelasi scop constituie o cerinta esentiala atasata elementului material al laturii obiective a infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata.
Intrucat, in cazul faptuitorului falsului, infractiunea se consuma doar in momentul in care foloseste sau incredinteaza inscrisul altei persoane spre a fi folosit, uzul de fals este absorbit in infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata. Infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata - in modalitatea folosirii inscrisului falsificat de catre autorul falsului - o absoarbe pe cea de uz de fals, si nu invers, iar actiunea de falsificare incriminata in art. 322 din Codul penal nu intra in continutul infractiunii prevazute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, pentru a fi in prezenta unei infractiuni complexe, in sensul dispozitiilor art. 35 alin. (2) din Codul penal.
Cu toate acestea, retinerea in concurs a infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (ca infractiune scop) si a infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata (ca infractiune mijloc) echivaleaza cu sanctionarea unei persoane de doua ori pentru comiterea, in esenta, a aceleiasi fapte: folosirea inscrisului falsificat de autorul falsului.
Relatiile sociale referitoare la increderea publica in autenticitatea, veridicitatea, exactitatea sau caracterul complet ale documentelor ori declaratiilor folosite sau prezentate in vederea obtinerii de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei constituie obiectul juridic si al infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (chiar daca adiacent/secundar). In plus, simpla actiune de falsificare a unui inscris sub semnatura privata (fara folosirea sau incredintarea acestuia spre folosire) nu este sanctionata de legea penala.
Pe de alta parte, desi aparent norma de la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 incrimineaza uzul de fals (sanctionand "folosirea sau prezentarea cu rea-credinta de documente ori declaratii false. . ."), Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat, cu titlu obligatoriu, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ca "din modul de incriminare a faptei de obtinere pe nedrept de fonduri europene rezulta ca aceasta fapta penala reprezinta o forma atipica a infractiunii de inselaciune" (Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2016). Or, in cazul infractiunii de inselaciune savarsite prin folosirea de mijloace frauduloase (de pilda, prin folosirea de inscrisuri falsificate), la art. 244 alin. (2) din Codul penal se prevede expres ca "daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni".
Faptul ca art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu contine o dispozitie asemanatoare reprezinta un argument in plus in sensul retinerii doar a infractiunii din legea speciala, care o absoarbe pe cea prevazuta de art. 322 alin. (1) din Codul penal, si nu a concursului de infractiuni (...)
S-a mai aratat ca, in afara considerentelor deja expuse, solutia prezentata de autoarea citata este sustinuta si de argumentul de ordin principial vizand cutuma legislativa si modul in care aceasta s-a reflectat in jurisprudenta de-a lungul anilor.
In acest sens s-a aratat ca este de notorietate faptul ca, fiind nevoit sa adapteze legislatia penala nationala in functie de diferite conventii sau tratate internationale la care a aderat Romania, in multe cazuri, legiuitorul roman a facut o transpunere efectiva (o copiere) a normelor externe, chiar daca acestea se suprapuneau (total sau partial) normelor deja existente in dreptul intern. In toate situatiile de acest gen incriminarea interna a fost considerata norma generala, iar incriminarea "importata" a fost considerata norma speciala, aplicandu-se in practica, dupa caz, una dintre ele, iar nu ambele, pentru a se evita aplicarea unei duble sanctiuni pentru aceeasi fapta .
Asa s-a intamplat si in cazul infractiunii prevazute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, care a preluat, la vremea respectiva, primele doua variante de frauda in materie de cheltuieli prevazute de art. 1 lit. a) din Conventia privind protejarea intereselor financiare ale Comunitatilor europene din 26 iulie 1995. Textul a fost preluat cu fidelitate pentru a fi in conformitate cu textul conventiei, dar aceasta fidelitate a generat si riscul unor suprapuneri peste incriminari interne, care au iesit la iveala in practica, situatii in care s-a mers pe aceeasi solutie a sanctiunii unice.
Este atat cazul infractiunii de inselaciune, in raport cu care instanta suprema a admis, prin recursul in interesul legii amintit mai sus, teza conform careia aceasta nu poate fi retinuta in concurs cu norma speciala (art. 181 din Legea nr. 78/2000), cat si al infractiunilor de uz de fals si fals in declaratii, fata de care doctrina si jurisprudenta au admis neconditionat teza absorbtiei in infractiunea prevazuta de legea speciala. Or, din identitate de rationamente, aceeasi solutie trebuie adoptata si cu privire la falsul in inscrisuri sub semnatura privata.
VI. Punctul de vedere exprimat de Directia legislatie, studii, documentare si informatica juridica din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie este in sensul ca, in cazul infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, savarsita in modalitatea folosirii sau prezentarii cu rea-credinta de documente false, constand in inscrisuri sub semnatura privata falsificate de catre persoana care le foloseste ori le prezinta si obtine pe nedrept fonduri europene, exista o unica infractiune, respectiv cea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar nu un concurs intre infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art. 322 alin. (1) din Codul penal si infractiunea anterior mentionata.
In argumentarea opiniei exprimate s-a aratat, in esenta, ca modalitatea in care este construita norma de incriminare cuprinsa in art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (prin referirea explicita la folosirea sau prezentarea de documente false), alaturi de jurisprudenta Curtii Constitutionale si jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie conduc, cu claritate, la concluzia ca infractiunea de referinta absoarbe in continutul sau uzul de fals privind un inscris sub semnatura privata, neexistand un concurs intre cele doua infractiuni .
In acest sens s-a facut trimitere la Decizia Curtii Constitutionale nr. 869/2011, prin care s-a statuat ca dispozitiile art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu fac altceva decat sa incrimineze uzul de fals comis in scopul circumstantiat al obtinerii de fonduri pe nedrept din bugetul general al Uniunii Europene, precum si la Decizia penala nr. 1.313 din 14 aprilie 2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala, in care s-a retinut ca infractiunea de obtinere ilegala de fonduri prevazuta in art. 306 din Codul penal - definita ca folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobarilor sau garantiilor necesare acordarii finantarilor obtinute sau garantate din fonduri publice, daca are ca rezultat obtinerea pe nedrept a acestor fonduri - constituie o infractiune complexa, care absoarbe in continutul sau infractiunea de uz de fals .
Pe de alta parte, s-a sustinut ca, raportat la definitia cuprinsa in art. 322 alin. (1) din Codul penal, in ipoteza in care faptuitorul foloseste inscrisul falsificat, infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata absoarbe in continutul sau uzul de fals privind un inscris sub semnatura privata, incriminat de art. 323 din Codul penal. In ipoteza in care faptuitorul nu foloseste inscrisul falsificat (si nici nu il incredinteaza altei persoane spre folosire), falsificarea unui inscris sub semnatura privata, in oricare dintre modurile prevazute de art. 320 sau 321 din Codul penal, nu constituie infractiune si nu se include in sfera ilicitului penal.
S-a invocat, de asemenea, modalitatea in care legiuitorul a structurat latura obiectiva a infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 si a infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 322 alin. (1) din Codul penal, in ipoteza in care uzul (folosirea sau prezentarea) documentelor false (inscrisuri sub semnatura privata) se realizeaza de catre persoana care le-a falsificat, sustinandu-se ca din aceasta se desprind urmatoarele concluzii:
- uzul (folosirea sau prezentarea) documentelor false constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;
- uzul (folosirea, inclusiv prezentarea) documentelor false constand in inscrisuri sub semnatura privata constituie o cerinta esentiala a laturii obiective a infractiunii prevazute de art. 322 alin. (1) din Codul penal, in absenta careia actiunea de falsificare a documentelor nu dobandeste relevanta penala;
- exista o identitate intre actiunea care constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 si actiunea care intregeste latura obiectiva a infractiunii prevazute de art. 322 alin. (1) din Codul penal, in absenta careia actiunea de falsificare este exclusa din sfera ilicitului penal.
In consecinta, s-a notat ca in contextul identitatii sesizate si al inexistentei relevantei penale a actiunii distincte de falsificare a unui inscris sub semnatura privata - unica actiune ramasa in afara sferei de incidenta a normei de incriminare prevazute in art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, nu poate fi admisa solutia concursului intre infractiunea prevazuta de art. 322 alin. (1) din Codul penal si infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Practic, a admite solutia concursului de infractiuni inseamna a admite dubla sanctionare a persoanei, in temeiul a doua norme de incriminare, pentru o actiune identica si pentru o actiune care, singura, nu este inclusa in sfera ilicitului penal.
O astfel de solutie ar incalca insa principiul ne bis in idem prevazut in art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, sens in care, relativ la elementul idem, s-a facut trimitere la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, reflectata in Hotararea din 10 februarie 2009, pronuntata in Cauza Sergey Zolotukhin impotriva Rusiei, prin care s-a retinut ca art. 4 din Protocolul nr. 7 trebuie inteles ca interzicand urmarirea ori judecarea unei a doua "infractiuni", in masura in care aceasta decurge din fapte identice sau din fapte care sunt in mod substantial aceleasi.
Raportand aceste considerente jurisprudentiale la obiectul sesizarii, s-a opinat ca, in conditiile in care folosirea (inclusiv prezentarea) de documente false (inscrisuri sub semnatura privata) este identica in cazul infractiunilor prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 si art. 322 alin. (1) din Codul penal, iar falsificarea inscrisurilor sub semnatura privata, in absenta folosirii, nu poate fi sanctionata in mod distinct in baza art. 322 alin. (1) din Codul penal, faptele pedepsibile sunt in mod substantial aceleasi.
S-a mai aratat ca, suplimentar argumentelor derivand din modul in care legiuitorul a structurat latura obiectiva a celor doua infractiuni si avand in vedere coliziunea cu principiul ne bis in idem, adoptarii solutiei privind existenta concursului de infractiuni i se opune si imposibilitatea de a stabili forma concursului de infractiuni (real sau formal) si, in consecinta, incidenta art. 38 alin. (1) din Codul penal sau a art. 38 alin. (2) din Codul penal.
In acest sens s-a sustinut ca ipoteza in care uzul (folosirea sau prezentarea) documentelor false (inscrisuri sub semnatura privata) se realizeaza de catre persoana care le-a falsificat nu se incadreaza, in mod clar, nici in tiparul concursului real de infractiuni si nici in tiparul concursului formal de infractiuni (actiunea relevanta penal este unica, iar actiunea distincta este nerelevanta penal). Or, este greu de admis in domeniul dreptului penal, guvernat de principiul legalitatii, ca o instanta ar putea retine existenta concursului de infractiuni, cu consecinte semnificative asupra pedepsei, in conditiile in care nu poate determina forma concursului de infractiuni si in care nu exista o concordanta deplina a acuzatiei penale nici cu dispozitiile art. 38 alin. (1) din Codul penal si nici cu dispozitiile art. 38 alin. (2) din Codul penal.
In final s-a sustinut ca solutia propusa, a retinerii unei infractiuni unice [prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000], se reflecta si in Decizia nr. 217/A din 16 iulie 2014 a Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, fiind, deopotriva, confirmata, intr-o situatie care prezinta elemente de similitudine cu chestiunea de drept ridicata in speta, prin Decizia nr. 21 din 6 noiembrie 2017, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii.
Totodata, s-a subliniat faptul ca, desi argumentele prezentate anterior se refera la autorul infractiunii, in temeiul dispozitiilor art. 174 din Codul penal, acestea isi pastreaza valabilitatea si cu privire la participanti .
VII. Punctul de vedere exprimat de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia judiciara este in sensul ca, in ipoteza in care oricare dintre infractiunile de fals material in inscrisuri oficiale, fals intelectual sau fals in inscrisuri sub semnatura privata este comisa de aceeasi persoana care si foloseste ori prezinta documentele falsificate, vor fi aplicabile dispozitiile art. 38 alin. (1) teza a II-a din Codul penal, care reglementeaza concursul real cu conexitate etiologica, infractiunea de fals fiind comisa pentru savarsirea infractiunii de frauda in materie de cheltuieli din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei.
In argumentarea acestei opinii Ministerul Public a aratat ca infractiunea complexa este acea forma a unitatii legale de infractiune caracterizata prin includerea, in continutul-tip al unei infractiuni, a continutului alteia. Pornind de la caracteristica de a absorbi in continutul sau cel putin o alta incriminare, doctrina a identificat mai multe conditii de existenta a infractiunii complexe.
O prima conditie vizeaza caracterul necesar al absorbtiei, ceea ce inseamna ca infractiunea complexa nu se poate comite niciodata in lipsa savarsirii infractiunii absorbite. In doctrina s-a aratat ca necesitatea absorbtiei nu se analizeaza in concreto, cu referire la fapta comisa in concret de catre inculpat, ci in abstracto, avand in vedere infractiunea respectiva in general, astfel cum aceasta este descrisa in norma de incriminare. Asadar, necesitatea absorbtiei trebuie sa fie consecinta modului de incriminare a infractiunii, iar nu a modalitatii specifice in care aceasta a fost comisa de catre inculpat. Altfel spus, nu este posibila retinerea in sarcina inculpatului a savarsirii infractiunii complexe in cazul in care acesta nu a comis si infractiunea absorbita.
In cazul infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 aceasta conditie nu se verifica. Modul de incriminare a infractiunii nu conditioneaza atragerea raspunderii penale de falsificarea materiala, prin alterare sau contrafacere, ori de falsificarea intelectuala a documentelor de catre insusi cel care le foloseste. Indiferent daca exista ori nu identitate de persoana, cel care, uzand de inscrisul fals, obtine pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei va raspunde pentru infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
A doua conditie de existenta a infractiunii complexe o reprezinta caracterul determinat sau determinabil al infractiunii absorbite, aceasta din urma impunandu-se a fi individualizata fara echivoc de catre legiuitor. Modalitatea practica in care se realizeaza aceasta este fie folosirea in textul de incriminare a infractiunii complexe a denumirii infractiunii absorbite - situatie in care se afirma ca infractiunea absorbita are caracter determinat (sfera faptelor susceptibile de integrare in continutul infractiunii complexe neputand fi extinsa pe cale de interpretare), fie recurgerea la formulari cu caracter generic, cand doar pe cale de interpretare se poate stabili sfera faptelor incluse in continutul infractiunii complexe - ipoteza in care infractiunea absorbita are caracter determinabil. In ambele variante, daca fapta in concret savarsita contureaza elementul material al infractiunii absorbite, se va retine infractiunea complexa.
Ministerul Public a apreciat ca nici aceasta conditie nu se verifica in cazul infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, notand, in acest sens, ca textul legal foloseste sintagma "documente false", fara a distinge dupa tipul acestora: inscrisuri oficiale sau inscrisuri sub semnatura privata.
Ca urmare, in considerarea rationamentului expus, ar rezulta concluzia ca ori de cate ori inculpatul falsifica documentele de care se serveste pentru obtinerea fondurilor europene, indiferent de tipul inscrisurilor folosite si de calitatea faptuitorului (autor, instigator ori complice), acesta va savarsi infractiunea din legea speciala, concluzie in mod evident nevalida. Aceasta deoarece, cata vreme falsul material in inscrisuri oficiale ori falsul intelectual este mijlocul de care se serveste inculpatul in vederea obtinerii de fonduri europene, in ipoteza in care aceeasi persoana este si autorul falsului, ea va raspunde pentru un concurs cu conexitate etiologica intre infractiunile de fals si cea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Toate infractiunile de fals, prin natura lor, aduc atingere increderii pe care membrii societatii trebuie sa si-o acorde reciproc in relatiile dintre ei. In cazul tuturor infractiunilor de fals, obiectul juridic generic il reprezinta valoarea sociala pe care legea penala o apara: increderea publica in lucrurile care au legal insusirea de a face proba (monede, titluri, instrumente de autentificat, inscrisuri etc.). Or, simpla natura diferita a inscrisului folosit pentru obtinerea de fonduri europene, de a fi unul sub semnatura privata, nu il face mai putin apt a leza aceleasi valori sociale, cata vreme obiectul juridic special al infractiunii de obtinere pe nedrept de fonduri europene, respectiv ocrotirea relatiilor sociale privitoare la corecta accesare a fondurilor comunitare, este in egala masura lezat, indiferent de tipul de inscris fals folosit.
S-a mai aratat ca ultima dintre conditiile cerute pentru existenta infractiunii complexe este diferenta de pericol social dintre fapta absorbanta si fapta absorbita, fiind evident ca infractiunea care absoarbe o alta fapta trebuie sa fie caracterizata de un pericol social legal mai ridicat decat al faptei absorbite. Pericolul social legal se reflecta in sanctiunea prevazuta de lege, astfel ca verificarea acestei din urma conditii se face prin compararea limitelor de pedeapsa prevazute pentru cele doua infractiuni .
Or, desi aceasta din urma conditie este singura care se verifica in cazul infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ea nu este suficienta pentru retinerea infractiunii complexe.
Distinct de conditiile anterior prezentate, s-a mai aratat ca, fiind o unitate infractionala, intre actiunile incluse in structura unei infractiuni complexe trebuie sa existe o legatura speciala data de locul, timpul si modul in care ele au fost comise ori de o conexitate etiologica sau consecventionala. Deopotriva, fiind vorba de o infractiune unica, trebuie sa existe si unitate de subiect activ .
In consecinta, nu este complexa infractiunea in care "fapta care absoarbe" poate fi retinuta in sarcina faptuitorului si in lipsa comiterii de catre aceeasi persoana a "faptei absorbite", cea din urma putand fi savarsita si de o alta persoana, fara ca o atare imprejurare sa se repercuteze asupra situatiei juridice a primului faptuitor. Or, in cazul infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cel care se foloseste de inscrisul sub semnatura privata falsificat va raspunde intotdeauna pentru aceasta infractiune, indiferent daca este sau nu si autorul falsului.
Pe de alta parte, atunci cand o alta persoana a falsificat inscrisul sub semnatura privata, ea va raspunde penal pentru infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, intrucat este indeplinita conditia de a fi incredintat inscrisul fals altei persoane spre folosire, in vederea producerii unei consecinte juridice. In schimb, contrar logicii juridice, daca s-ar primi teza absorbtiei, cand il falsifica insusi cel care il foloseste pentru obtinerea de fonduri europene, autorul falsului nu raspunde decat pentru uz, adica pentru ceea ce ar raspunde si daca nu ar fi autorul falsului.
S-a mai aratat ca existenta unei legaturi obiective intre actiunile care compun infractiunea complexa nu este prin ea insasi suficienta pentru a distinge intre unitatea legala de infractiune, reprezentata de infractiunea complexa, si pluralitatea de infractiuni, reprezentata de concursul cu conexitate etiologica. De esenta conexitatii etiologice este faptul ca atat rezolutia privind comiterea infractiunii scop, cat si cea privind savarsirea infractiunii mijloc iau nastere anterior comiterii infractiunii mijloc. Pentru existenta conexitatii etiologice nu este relevanta juridic ordinea in care iau nastere cele doua rezolutii, ci doar imprejurarea ca hotararea privind comiterea infractiunii scop este anterioara inceperii executarii actiunii mijloc. Pentru aceste argumente, valabile atat in cazul infractiunii complexe, cat si al concursului de infractiuni cu conexitate etiologica, existenta acestui tip de relatie intre infractiunile comise nu poate servi drept criteriu de distinctie intre cele doua.
In schimb, atunci cand in abstracto comiterea infractiunii mijloc este indispensabila pentru savarsirea infractiunii scop, adica "infractiunea mijloc" face parte din continutul legal al "infractiunii scop", nu se mai poate vorbi de existenta unui concurs de infractiuni, ci de o infractiune complexa.
Cand insa comiterea infractiunii mijloc a fost doar in mod ocazional necesara, intr-un caz concret, pentru savarsirea infractiunii scop, va exista un concurs cu conexitate etiologica. In acest din urma caz nu se poate invoca dubla sanctionare a infractorului pentru infractiunea mijloc, o data ca fapta de sine statatoare, iar a doua oara, ca element constitutiv al continutului legal al infractiunii scop, o atare situatie regasindu-se, relativ frecvent, in ipotezele de concurs de infractiuni complexe (de exemplu, concursul dintre talharie si ultraj, atunci cand violenta exercitata in scopul pastrarii bunului sustras este indreptata impotriva unui politist).
In doctrina s-a distins intre concursul dintre doua calificari, intre care una constituie element sau circumstanta a celeilalte. O astfel de situatie, care este incidenta atunci cand norma de incriminare a faptei complexe si norma incriminatoare a infractiunii absorbite par a avea deopotriva aplicabilitate in speta, se rezolva prin identificarea existentei ori inexistentei raportului de absorbtie .
Astfel, atunci cand exista un astfel de raport, se va aplica doar norma absorbanta [de exemplu, in cazul patrunderii fara drept in locuinta unei persoane pentru a se sustrage bunuri se va retine doar infractiunea de furt calificat comis prin violare de domiciliu, prevazuta de art. 229 alin. (2) lit. b) din Codul penal, nu si infractiunea distincta de violare de domiciliu, prevazuta de art. 224 din acelasi cod]. Tot astfel, nu vor putea fi retinute in concurs infractiunile de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 322 din Codul penal, si uz de fals, prevazuta de art. 323 din acelasi cod, intrucat folosirea inscrisului falsificat este o conditie pentru existenta infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata. Infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 322 din Codul penal, indeplineste conditia de a fi o infractiune complexa, unitatea legala fiind rezultatul vointei legiuitorului care a impus, pentru a capata relevanta penala, ca actiunea de falsificare sa fie urmata de cea de folosire a inscrisului falsificat sau de incredintare a acestuia unei alte persoane pentru a-l folosi. Altfel spus, falsificarea inscrisului sub semnatura privata, infractiunea mijloc, trebuie sa aiba ca scop folosirea lui de catre autor sau de catre o alta persoana, in aceasta din urma ipoteza, cu conditia ca acesteia sa ii fi fost incredintat inscrisul falsificat de catre insusi autorul falsului. Asadar, actiunea de falsificare, mai grava, o absoarbe pe aceea mai usoara, de folosire a inscrisului falsificat, adica de uz de fals, altminteri fapta incriminata distinct. Or, daca s-ar accepta ca infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este o forma particulara a infractiunii de uz de fals, comisa in scopul circumstantiat al obtinerii de fonduri pe nedrept din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei, astfel cum se retine in Decizia Curtii Constitutionale nr. 552 din 22 aprilie 2008 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 434 din 10 iunie 2008), ar trebui admis si ca aceasta este absorbita in falsul in inscrisuri sub semnatura privata, asa cum o impune aplicarea art. 322 din Codul penal, si ca, deopotriva, este absorbanta a infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, concluzie impusa de calificarea sa ca infractiune complexa.
VIII. Examenul jurisprudentei in materie
1. Jurisprudenta nationala relevanta
In materialul transmis de curtile de apel a fost identificat un numar redus de hotarari judecatoresti in care problema de drept concret ridicata in speta sa fi fost examinata explicit, in majoritatea hotararilor atasate instantele pronuntandu-se in limitele factuale si juridice stabilite prin actul de sesizare .
Hotararile de interes pentru problema de drept supusa dezlegarii in prezenta cauza sunt urmatoarele:
- Decizia penala nr. 1.646 din 11 noiembrie 2016 a Curtii de Apel Craiova - Sectia penala si pentru cauze cu minori si Sentinta penala nr. 7 din 12 ianuarie 2017 a Tribunalului Olt - Sectia penala, in care s-a consacrat opinia vizand retinerea, in ipoteza vizata de sesizare, doar a infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu argumentarea comuna ca infractiunea prevazuta de art. 290 din Codul penal din 1969 intra in continutul constitutiv al infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru ca falsul in inscrisuri sub semnatura privata, ca infractiune de sine statatoare, se consuma in momentul folosirii inscrisului falsificat, iar nu in momentul falsificarii, cum este cazul falsului material in inscrisuri oficiale sau al falsului intelectual.
Prin urmare, cata vreme aceasta infractiune se consuma in momentul folosirii inscrisului falsificat, iar folosirea unui inscris fals este o actiune care intra in latura obiectiva a infractiunii prevazute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, cele doua infractiuni nu pot fi retinute in concurs, intrucat s-ar ajunge la o dubla sanctionare a inculpatului pentru aceeasi fapta .
- Decizia penala nr. 629/A din 30 mai 2018 a Curtii de Apel Timisoara - Sectia penala si Decizia penala nr. 708/P din 13 iunie 2016 a Curtii de Apel Constanta - Sectia penala si pentru cauze penale cu minori si de familie, in care s-a consacrat solutia concursului de infractiuni .
In argumentare, in considerentele celei dintai hotarari s-a retinut, in esenta, ca, data fiind definitia infractiunii complexe si conditiile de existenta a acesteia, infractiunea prevazuta de art. 181 din Legea nr. 78/2000 nu absoarbe falsul in inscrisuri sub semnatura privata incriminat de art. 290 din Codul penal din 1969 (art. 322 din Codul penal).
In cea de-a doua hotarare s-a apreciat ca infractiunea prevazuta de art. 181 din Legea nr. 78/2000 nu absoarbe infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata intrucat norma speciala de incriminare nu acopera decat folosirea sau prezentarea de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, avand drept rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul consolidat al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori in numele lor, nu si falsificarea propriu-zisa a acestor documente ori declaratii.
Prin urmare, de vreme ce infractiunea prevazuta de art. 181 din Legea nr. 78/2000 se poate comite si prin simpla folosire sau prezentare de documente ori declaratii inexacte sau incomplete, nu se poate sustine ca o alta infractiune, ce sta la baza infractiunii scop si care constituie chiar mijlocul fraudulos in realizarea scopului respectiv, isi poate pierde autonomia, doar pentru ca, in cazul falsului in inscrisuri sub semnatura privata, existenta faptei este conditionata de folosirea efectiva a inscrisului.
Aceasta absorbtie ar exista numai atunci cand faptele s-ar suprapune sub aspectul continutului obiectiv ori atunci cand una dintre fapte nu s-ar putea savarsi fara a doua, absorbind-o in chip natural. Or, in situatia analizata, scopul pe care faptuitorul il urmareste, grefat pe obtinerea frauduloasa a unor fonduri europene, se poate realiza si altfel decat prin fals, aceasta ultima infractiune pastrandu-si autonomia atunci cand autorul faptei nu se limiteaza la simpla folosire a inscrisului, ci il si falsifica in prealabil.
2. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie
2.1. Din perspectiva deciziilor obligatorii, menite sa asigure unificarea practicii judiciare, nu au fost identificate hotarari direct relevante in problema de drept analizata.
Cu toate acestea, problematica naturii juridice a infractiunii prevazute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 a fost examinata anterior in cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, solutiile astfel dispuse fiind, in mod tangential, pertinente si pentru dezlegarea problemei de drept ce face obiectul prezentei sesizari.
Astfel, prin Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2016, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii s-a pronuntat asupra interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 si art. 215 alin. 1, 2 si 3 din Codul penal din 1969, respectiv art. 244 alin. (1) si (2) si art. 306 din Codul penal, stabilind ca: "Fapta de a folosi, in cadrul autoritatii contractante, printr-o actiune a autorului, documente ori declaratii inexacte, ce a avut ca rezultat obtinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei, precum si de fonduri din bugetul national intruneste elementele constitutive ale infractiunii unice prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, indiferent daca legea penala mai favorabila este legea veche sau legea noua."
In considerentele acestei decizii s-a retinut ca "( ) ceea ce urmareste inculpatul este ca, prin folosirea sau prezentarea de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, sa obtina pe nedrept fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori in numele lor", obiectul juridic special al infractiunii de obtinere pe nedrept de fonduri europene constituindu-l, asadar, "ocrotirea relatiilor sociale privitoare la corecta accesare a fondurilor comunitare".
Instanta suprema a subliniat, de asemenea, ca "Din perspectiva continutului sau constitutiv, infractiunea prevazuta de art. 181 din Legea nr. 78/2000 implica, in esenta, o inducere in eroare a autoritatii contractante, prin folosirea unor inscrisuri inexacte sau false, reprezentand, prin urmare, o forma speciala de frauda regasita in domeniul accesarii fondurilor comunitare, ce nu ar putea fi retinuta simultan cu incriminarea generala prevazuta de art. 215 din Codul penal din 1969".
Subsecvent acestei hotarari, prin Decizia nr. 6 din 26 aprilie 2018 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018), Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a respins, ca inadmisibila, sesizarea formulata de Curtea de Apel Pitesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie in Dosarul nr. 3.320/109/2016, prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: "Daca infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este o infractiune economica de natura a-i fi aplicabile dispozitiile art. 741 din Codul penal din 1969".
In considerentele acestei ultime decizii s-a retinut ca, prin Decizia nr. 4/2016, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, "s-a stabilit natura juridica a infractiunii prevazute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie", dandu-se o dezlegare de drept cu privire la natura acestei infractiuni .
2.2. In ceea ce priveste deciziile de speta, documentarea prealabila intocmirii prezentului raport nu a permis identificarea unor hotarari judecatoresti in care instanta suprema sa fi examinat explicit chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizari.
3. Jurisprudenta Curtii Constitutionale
Relevanta pentru problema de drept analizata este Decizia Curtii Constitutionale nr. 552 din 22 aprilie 2008 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 434 din 10 iunie 2008), prin care instanta de contencios constitutional a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 181 si art. 182 din Legea nr. 78/2000, retinand, printre altele, ca aceste prevederi nu fac altceva "decat sa incrimineze uzul de fals comis in scopul circumstantiat al obtinerii de fonduri pe nedrept din bugetul general al Comunitatilor Europene." Aceste considerente au fost reluate, ulterior, de instanta de contencios constitutional si in Decizia nr. 1.437 din 4 noiembrie 2010 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 42 din 18 ianuarie 2011), respectiv in Decizia nr. 1.452 din 4 noiembrie 2010 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2011).
Totodata, prin Decizia nr. 869 din 23 iunie 2011 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 639 din 7 septembrie 2011) Curtea Constitutionala a constatat, suplimentar, ca "reglementarea criticata vizeaza un obiect juridic special care are in vedere acele relatii sociale cu caracter patrimonial in legatura directa cu interesele financiare ale Uniunii Europene (...)".
IX. Jurisprudenta relevanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului
Nu au fost identificate decizii relevante in problema de drept analizata.
X. Dispozitii legale incidente
Codul penal:
Art. 35. - Unitatea infractiunii continuate si a celei complexe
"(2) Infractiunea este complexa cand in continutul sau intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala."
Art. 38. - Concursul de infractiuni
"(1) Exista concurs real de infractiuni cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, prin actiuni sau inactiuni distincte, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele. Exista concurs real de infractiuni si atunci cand una dintre infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni ."
Art. 322 alin. (1) - Falsul in inscrisuri sub semnatura privata
"Falsificarea unui inscris sub semnatura privata prin vreunul dintre modurile prevazute in art. 320 sau 321, daca faptuitorul foloseste inscrisul falsificat ori il incredinteaza altei persoanei spre folosire, in vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda."
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie:
Art. 181. -
"(1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credinta de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, daca fapta are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi ."
XI. Opinia judecatorului-raportor
Opinia judecatorului-raportor a fost in sensul admiterii sesizarii formulate de Curtea de Apel Iasi - Sectia penala si pentru cauze cu minori in Dosarul nr. 5.916/99/2016 si al stabilirii faptului ca folosirea sau prezentarea cu rea-credinta de inscrisuri sub semnatura privata falsificate, care a avut ca rezultat obtinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei, savarsita de catre aceeasi persoana care, in calitate de autor sau participant secundar, a contribuit la comiterea falsului, realizeaza continutul infractiunilor de folosirea sau prezentarea cu rea-credinta de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie si fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 322 alin. (1) din Codul penal, in concurs real.
In argumentarea acesteia, realizand, prioritar, un examen comparativ al conditiilor de existenta a infractiunii complexe si a concursului real cu conexitate etiologica si evidentiind diferentele dintre continuturile constitutive ale celor doua infractiuni, natura lor distincta, precum si valorile sociale eterogene carora li se aduce atingere prin savarsirea lor, judecatorul-raportor a retinut, in esenta, ca infractiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinta de documente sau declaratii false, inexacte sau incomplete, prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, este o infractiune complexa forma tip, care absoarbe in continutul sau numai uzul de fals sau, dupa caz, falsul in declaratii, dar nu include, in schimb, in elementul sau material, si falsul in inscrisuri, fie ele sub semnatura privata, fie oficiale.
XII. Inalta Curte de Casatie si Justitie
Examinand sesizarea formulata de Curtea de Apel Iasi - Sectia penala si pentru cauze cu minori, raportul intocmit de judecatorul-raportor si chestiunea de drept ce se solicita a se dezlega, retine urmatoarele:
Cu privire la admisibilitatea sesizarii:
In conformitate cu dispozitiile art. 475 din Codul de procedura penala, "Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca exista o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective si asupra careia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata".
Ca urmare, admisibilitatea sesizarii formulate in procedura pronuntarii unei hotarari prealabile este conditionata de indeplinirea cumulativa a urmatoarelor cerinte:
- instanta care a formulat intrebarea, din categoria instantelor anterior enumerate, sa fie investita cu solutionarea cauzei in ultimul grad de jurisdictie;
- solutionarea pe fond a cauzei sa depinda de lamurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizarii;
- problema de drept supusa analizei sa nu fi primit o rezolvare anterioara printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii si sa nu faca obiectul unui asemenea recurs in curs de solutionare.
In speta, sunt indeplinite toate cerintele cumulative anterior enuntate.
Curtea de Apel Iasi este investita, in Dosarul nr. 5.916/99/2016, cu solutionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Iasi si de inculpatii L.E. si S.C. T. N. 2005 - S.R.L. Iasi impotriva Sentintei penale nr. 924 din data de 7 septembrie 2018, pronuntata de Tribunalul Iasi - Sectia penala.
Rezolvarea data chestiunii de drept expusa in incheierea de sesizare este susceptibila a avea consecinte juridice directe asupra incadrarii juridice a faptelor ce fac obiectul judecatii si, implicit, asupra modului de solutionare a fondului cauzei.
In fine, din verificarile efectuate a rezultat ca problema de drept ce face obiectul sesizarii nu a primit o rezolvare anterioara printr-o hotarare prealabila sau printr-o decizie de recurs in interesul legii si nici nu face obiectul unui asemenea recurs, aflat in curs de solutionare.
In consecinta, sesizarea este admisibila, intrunind conditiile prevazute de art. 475 din Codul de procedura penala.
Cu privire la fondul chestiunii de drept:
Problema de drept ce face obiectul prezentei sesizari se rezuma, in esenta, la a stabili daca infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, savarsita in modalitatea folosirii sau prezentarii de inscrisuri sub semnatura privata falsificate de catre persoana care, in calitate de autor sau participant secundar, a contribuit la savarsirea falsului si a folosit ulterior respectivele inscrisuri, obtinand pe nedrept fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau in numele ei, constituie o infractiune complexa, care absoarbe in continutul sau infractiunea prevazuta de art. 322 alin. (1) din Codul penal, sau, dimpotriva, alcatuieste impreuna cu aceasta din urma o pluralitate de infractiuni sub forma concursului real cu conexitate etiologica.
Asadar, prezenta cauza are ca premisa factuala necesara identitatea dintre persoana care a savarsit infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 si subiectul activ sau participantul secundar la comiterea infractiunii prevazute de art. 322 alin. (1) din Codul penal, orice alta ipoteza excedand limitelor sesizarii si, implicit, obiectului prezentei analize.
In aceste coordonate, Inalta Curte retine, sub un prim aspect, ca infractiunea complexa reprezinta forma unitatii legale de infractiune prevazuta de art. 35 alin. (2) din Codul penal, in al carei continut intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau inactiune care constituie, prin ea insasi, o fapta prevazuta de legea penala.
Pornind de la definitia legala a infractiunii complexe, in doctrina si in jurisprudenta s-au evidentiat doua forme ale acesteia, respectiv:
- infractiunea complexa forma tip sau propriu-zisa, caracterizata prin aceea ca, in continutul sau, fie intra ca element constitutiv, prin absorbtie, o actiune sau inactiune ce constituie prin ea insasi o alta infractiune, fie sunt reunite, prin vointa legiuitorului, cel putin doua actiuni proprii tot atator infractiuni distincte;
- infractiunea complexa ca varianta agravanta, a carei caracteristica este aceea ca numai in continutul sau calificat este absorbita o fapta ce reprezinta continutul unei alte infractiuni, nu si in varianta tip a respectivei infractiuni .
Pentru analiza chestiunii de drept ce face obiectul sesizarii prezinta relevanta numai infractiunea complexa forma tip, deoarece activitatea de folosire a unor inscrisuri falsificate, daca are ca rezultat obtinerea pe nedrept a unor fonduri europene, include ca element constitutiv o actiune ce constituie prin ea insasi o alta infractiune din categoria falsurilor (uz de fals sau fals in declaratii) si se circumscrie, prin urmare, acestei forme a unitatii legale de infractiune .
Infractiunea complexa in aceasta varianta are un obiect juridic complex, existand, pe de o parte, o valoare sociala principala careia i se aduce atingere prin fapta ilicita (si in raport cu care infractiunea este inscrisa intr-o anumita categorie de infractiuni) si o valoare sociala secundara, proprie obiectului juridic adiacent al faptei infractionale.
Elementul material al infractiunii complexe forma tip consta fie in actiunea sau inactiunea ce constituie infractiunea absorbita (atunci cand unitatea de infractiune complexa absoarbe elementul unei infractiuni distincte), fie in actiunile specifice infractiunilor reunite de legiuitor intr-o a treia incriminare distincta (atunci cand infractiunea complexa ia nastere in aceasta ultima modalitate).
De esenta unitatii legale de infractiune analizate este faptul ca, prin vointa legiuitorului si din considerente de politica penala, manifestarile variate ale faptuitorului in realitatea obiectiva, realizate in aceeasi imprejurare si aflate in conexitate etiologica, atrag raspunderea sa penala pentru o singura infractiune, desi, in absenta unei atari optiuni legislative, ele s-ar circumscrie continutului a doua infractiuni, incriminate distinct. Ceea ce justifica o atare forma a raspunderii penale este imprejurarea ca intre actiunea mijloc si actiunea scop savarsite de aceeasi persoana exista o stransa legatura, cea dintai fiind intotdeauna necesara pentru consumarea celei de-a doua si ambele fiind realizate in aceeasi imprejurare sau la un interval foarte scurt de timp .
Aceasta particularitate a unitatii legale a infractiunii complexe a fundamentat retinerea, in doctrina de specialitate invocata si in punctul de vedere transmis de Ministerul Public (Florin Streteanu, Daniel Nitu, "Drept penal. Partea generala", vol. I, Universul Juridic, 2014), a caracterului necesar al absorbtiei, de esenta caruia este faptul ca infractiunea complexa nu se poate comite niciodata fara savarsirea infractiunii absorbite.
In al doilea rand, noteaza ca pluralitatea de infractiuni sub forma concursului real cu conexitate etiologica - derivata din legatura de la mijloc la scop existenta intre actiunile sau inactiunile ce compun pluralitatea - este consacrata normativ in cuprinsul art. 38 alin. (1) teza finala din Codul penal si presupune comiterea a cel putin doua actiuni sau inactiuni distincte de catre aceeasi persoana, una dintre infractiuni fiind comisa in scopul savarsirii celei de-a doua.
Spre deosebire de unitatea infractiunii complexe, in cazul concursului real cu conexitate etiologica, infractiunea mijloc nu este absolut necesara pentru comiterea infractiunii scop, cea din urma putand fi savarsita si in absenta celei dintai.
Optiunea faptuitorului de a recurge la mijloace ce constituie prin ele insele infractiuni este una conjuncturala, grefata pe circumstantele obiective concrete in care se desfasoara activitatea ilicita. Tocmai de aceea, intre actiunile ce constituie infractiuni concurente, aflate intr-un raport de conexitate etiologica, nu exista o relatie de dependenta, ele intervenind, de regula, la diferite intervale de timp, iar actiunea mijloc facilitand conjunctural comiterea infractiunii scop, fara a fi insa indispensabila consumarii acesteia.
In considerarea acestor argumente teoretice, Inalta Curte noteaza ca infractiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinta de documente sau declaratii false, inexacte sau incomplete, prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, este o infractiune complexa forma tip, care absoarbe in continutul sau numai uzul de fals sau, dupa caz, falsul in declaratii, dar nu include, in schimb, in elementul sau material, si falsul in inscrisuri, fie ele sub semnatura privata, fie oficiale.
Asa cum s-a statuat prin Decizia nr. 4/2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, infractiunea prevazuta de art. 181 din Legea nr. 78/2000 reprezinta "o forma speciala de frauda regasita in domeniul accesarii fondurilor comunitare", avand ca obiect juridic principal ocrotirea relatiilor sociale privitoare la corecta accesare a fondurilor comunitare.
Comisa in varianta folosirii sau prezentarii de "documente ori declaratii false", infractiunea analizata cunoaste si un obiect juridic secundar, care include relatiile sociale privitoare la increderea pe care trebuie sa o prezinte inscrisurile sau declaratiile producatoare de consecinte juridice.
In schimb, atunci cand infractiunea este savarsita in varianta folosirii sau prezentarii de documente sau declaratii inexacte sau incomplete, ea imbraca forma unei infractiuni simple.
Indiferent de forma concreta de comitere, elementul material al infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 consta in variantele comisive alternative de folosire sau prezentare de documente sau declaratii necorespunzatoare adevarului.
Folosirea presupune utilizarea documentului fals, inexact sau incomplet, producerea acestuia ca dovada a continutului sau, iar prezentarea inseamna inmanarea, oferirea respectivului inscris.
Din analiza normei de incriminare rezulta ca cerintele de tipicitate ale laturii obiective sunt indeplinite indiferent daca documentele sau declaratiile folosite sau prezentate sunt falsificate (respectiv inscrisurile au fost supuse unor actiuni prealabile de contrafacere a scrierii sau subscrierii ori de alterare in orice mod, iar declaratiile sunt necorespunzatoare adevarului), inexacte (adica, fara a fi falsificate, ele nu au fost intocmite corect) sau incomplete (atunci cand nu cuprind toate datele si informatiile necesare pentru corecta evaluare a starii de fapt).
Prin urmare, pentru existenta infractiunii este irelevant daca documentele sau declaratiile folosite sau prezentate sunt false ori doar inexacte sau incomplete, fapta urmand a constitui infractiunea analizata ori de cate ori actiunea specifica verbum regens, implicand astfel de documente, a avut rezultatul prevazut de norma de incriminare, respectiv obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau in numele ei, bineinteles, daca subiectul activ a actionat cu rea-credinta.
In raport cu aceste particularitati ale laturii obiective a infractiunii analizate se desprinde concluzia ca legiuitorul a considerat ca, in abstracto, accesarea de fonduri comunitare prin utilizarea unor documente sau declaratii care nu reflecta in mod complet realitatea prezinta un grad de pericol social suficient de ridicat, in sine, pentru a caracteriza fapta ca infractiune, fara a distinge dupa cum acele documente sau declaratii au fost sau nu falsificate.
De vreme ce activitatea de folosire a unor documente incomplete sau inexacte, daca a avut ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri comunitare, se circumscrie laturii obiective a infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, in aceleasi conditii ca si activitatea de folosire a unor inscrisuri false, rezulta ca falsificarea respectivelor inscrisuri nu este de esenta infractiunii analizate, reprezentand numai una din modalitatile normative alternative in care poate fi comis acest tip de frauda. Prin urmare, intre infractiunea de fals in inscrisuri (indiferent de tipul acestora) si infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu exista un raport de conditionare, cea dintai nefiind necesara pentru existenta celei de-a doua, care poate fi comisa si in absenta falsului.
Rezulta astfel ca in raportul dintre falsul in inscrisuri sub semnatura privata si frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene nu se identifica una dintre cerintele unitatii legale a infractiunii complexe, si anume caracterul necesar al absorbtiei falsului pentru existenta infractiunii de frauda in domeniul accesarii fondurilor comunitare.
Concluzia este aceeasi indiferent de caracterul - oficial sau sub semnatura privata - al inscrisurilor false, de vreme ce, incriminand acest tip de frauda, legiuitorul nu a distins in functie de un atare element .
Imprejurarea ca, potrivit art. 322 din Codul penal, infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata absoarbe uzul de fals (in cazul in care autorul falsului foloseste inscrisul) nu este de natura a conduce la concluzia ca, atunci cand folosirea inscrisului contrafacut se realizeaza in circumstantele prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de chiar participantul la actiunea anterioara de fals, infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata ar absorbi frauda in materia fondurilor comunitare. Incriminarea regasita in cuprinsul Legii nr. 78/2000 are caracter special in raport cu uzul de fals regasit in codificarea penala si vizeaza, in principal, o forma de frauda care aduce atingere unor interese financiare, numai in secundar caracterizandu-se ca un uz de fals circumstantiat prin scop.
Deopotriva, nu se poate admite concluzia ca infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 ar absorbi falsul in inscrisuri sub semnatura privata numai pentru ca, in continutul tipic al ambelor infractiuni, ar intra ca element constitutiv actiunea de folosire.
Elementul material al fraudei in materie de cheltuieli din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau in numele ei (folosirea sau prezentarea) este distinct de elementul material al infractiunii prevazute de art. 322 din Codul penal (falsificarea urmata de folosire sau incredintarea spre folosire), cel din urma nefiind absorbit integral de cel dintai. Pe de o parte, actiunea de falsificare a inscrisului sub semnatura privata prin contrafacere sau alterare este premergatoare si exterioara actiunii de folosire ce constituie elementul material al fraudei, iar, pe de alta parte, simpla folosire a inscrisului falsificat (desi suficienta pentru consumarea falsului), este nesusceptibila sa conduca, prin ea insasi, la consumarea fraudei, fiind necesar ca aceasta sa aiba si un anumit rezultat, respectiv obtinerea pe nedrept de fonduri europene.
A admite ipoteza unei unitati legale de infractiune complexa, atunci cand folosirea documentului fals se realizeaza chiar de catre persoana care a procedat anterior la falsificarea acestuia, inseamna a plasa in afara ilicitului penal activitatea de contrafacere, asimilandu-se nejustificat situatia celui care obtine pe nedrept fonduri comunitare prin folosirea unor inscrisuri falsificate cu situatia celui care recurge, in scopul mentionat, doar la folosirea unor documente sau declaratii inexacte sau incomplete.
Totodata, valorificarea unei atari ipoteze inseamna a ignora diferentele dintre continuturile constitutive ale celor doua infractiuni analizate (niciunul dintre acestea nefiind limitat la actiunea de folosire), natura lor distincta (infractiune de pericol, in cazul falsului, si de rezultat, in ceea ce priveste frauda), precum si valorile sociale eterogene carora li se aduce atingere prin savarsirea acestora.
Antrenarea raspunderii penale a participantului la infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata care, ulterior, foloseste documentul in conditiile prevazute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, pentru o pluralitate sub forma concursului de infractiuni, nu genereaza o dubla sanctionare pentru aceeasi fapta . Asa cum s-a argumentat in precedent, nu exista o suprapunere completa intre continuturile normative ale infractiunilor analizate, iar diversitatea categoriilor de valori sociale lezate prin cele doua fapte ilicite justifica sanctionarea faptuitorului pentru intreaga sa activitate infractionala. O atare situatie nu are caracter singular, ea regasindu-se, de altfel, asa cum s-a aratat in doctrina (Florin Streteanu, Daniel Nitu, "Drept penal. Partea generala", vol. I, Editura Universul Juridic, 2014) si in cazul altor infractiuni complexe concurente (cum este cazul concursului dintre talharie si ultraj, atunci cand violenta exercitata in scopul pastrarii bunului sustras este indreptata impotriva unui politist).
Din aceasta perspectiva, Inalta Curte constata ca problema de drept ce face obiectul prezentei sesizari se diferentiaza de cea transata prin Decizia nr. 21 din 6 noiembrie 2017, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.024 din 27 decembrie 2017, prin care s-a statuat asupra interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, prin raportare la art. 322 si art. 323 din Codul penal. Decizia obligatorie mentionata s-a grefat pe premisa existentei unei similitudini intre elementul material al infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata si cel al infractiunii de evaziune fiscala in forma prevazuta de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, premisa evident neincidenta in prezenta cauza.
Pentru considerentele mai sus aratate, Inalta Curte va admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Iasi - Sectia penala si pentru cauze cu minori, in Dosarul nr. 5.916/99/2016, si va stabili ca folosirea sau prezentarea cu rea-credinta de inscrisuri sub semnatura privata falsificate, care a avut ca rezultat obtinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei, savarsita de catre aceeasi persoana care, in calitate de autor sau participant secundar, a contribuit la comiterea falsului, realizeaza continutul infractiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credinta de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, si fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 322 alin. (1) din Codul penal, in concurs real.
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
D E C I D E:
Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Iasi - Sectia penala si pentru cauze cu minori, in Dosarul nr. 5.916/99/2016, prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: "In cazul infractiunii prevazute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, comisa in modalitatea alternativa a folosirii sau prezentarii cu rea-credinta de documente false, in conditiile in care documentele respective sunt inscrisuri sub semnatura privata, este o infractiune complexa, ce absoarbe in continutul sau infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, atunci cand aceasta este savarsita (in forma autoratului sau a instigarii) de aceeasi persoana care foloseste aceste inscrisuri si obtine ulterior, pe nedrept, fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei sau cele doua infractiuni isi pastreaza autonomia, existand un concurs real de infractiuni intre infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata si infractiunea prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie".
Stabileste ca folosirea sau prezentarea cu rea-credinta de inscrisuri sub semnatura privata falsificate, care a avut ca rezultat obtinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei, savarsita de catre aceeasi persoana care, in calitate de autor sau participant secundar, a contribuit la comiterea falsului, realizeaza continutul infractiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credinta de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, prevazuta de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, si fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 322 alin. (1) din Codul penal, in concurs real.
Obligatorie de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 20 ianuarie 2020.
Expropriere de fapt. Conditii si efecte. �Asteptare legitima� de recuperare a unei investitii, in sensul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia civila, Decizia civila nr. 241/24.06.2020
Functionari publici. Contestatie decizie de incetare de drept a raportului de serviciu prin pensionare. Discriminare pe criteriu de gen Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Contencios administrativ si fiscal, Decizia civila nr. 149/26.02.2020
Organizatie sindicala. Calitate procesuala activa Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 587/4 octombrie 2018
Recalcularea salariului prin raportare la salariul maxim stabilit in cadrul institutiei pentru aceeasi functie/grad/treapta si gradatie pentru activitatea desfasurata in aceleasi conditii Pronuntaţă de: Curtea de Apel BUCURESTI - Decizie civila nr. 1710/ 5.10.2020
Individualizarea sanctiunii disciplinare. Functia sanctionatorie si de responsabilizare a salariatului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Alba Iulia - Decizia civila nr. 9/2021
Inlocuirea de catre instanta de judecata a sanctiunii disciplinare prin aplicarea criteriului proportionalitatii Pronuntaţă de: Curtea de Apel Craiova - Decizia civila nr. 311/2020
Proportionalitatea sanctiunii disciplinare. Reindividualizarea sanctiunii de instanta de judecata. Pronuntaţă de: Curtea de Apel Timisoara - Decizia civila nr. 1323 din data de 12.12.2019
Individualizarea sanctiunii disciplinare. Obligatia angajatorului de a aprecia gravitatea faptei prin raportare la circumstantele concrete. Pronuntaţă de: Tribunalul TIMIS - Sentinta civila nr. 1016/2019 din 09.07.2019
Constatarea existentei raporturilor de munca in lipsa unui Contract individual de munca Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti - Sentinta Civila nr. 186, din 02.04.2019
Anulare decizie de incetare a contractului individual de munca prin acordul partilor. Lipsa consimtamantului salariatului. Pronuntaţă de: Tribunalul Arges - Sentinta civila nr. 2982 pronuntata la data de 10.11.2020
Cererea abuziva a falimentului introdusa de catre creditor. Mijloacele de aparare ale debitorului vizat Sursa: avocat Irina Maria Diculescu | MCP Cabinet avocati
Contract individual de munca, Model 2021. PDF si Word editabil Sursa: MCP Cabinet avocati
Dobandirea calitatii de notar public de catre judecatorii Curtii Constitutionale. Studiu de caz Sursa: Dobre Ion
Particularitati privind procedura concilierii in litigiile de munca Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu | MCP Cabinet avocati
Procedura concilierii conflictelor de munca. Suspendarea termenelor de solutionare a conflictelor de munca pe durata concilierii Sursa: avocat Ioana Emilia | MCP Cabinet avocati
Consultantul extern specializat in legislatia muncii. Calitate, atributii si responsabilitati Sursa: avocat Gales Iulian | MCP Cabinet avocati
Updatarea Regulamentului intern al angajatorului cu procedura de solutionare amiabila a conflictelor de munca Sursa: avocat Irina Maria Diculescu | MCP Cabinet avocati.