I. Circumstantele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecatii
Prin cererea inregistrata la data de 24 decembrie 2015 si completata prin raspunsul la intampinare din 4 februarie 2016, pe rolul Curtii de Apel Tg. Mures - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, reclamanta A a solicitat, in contradictoriu cu paratele Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara si Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Brasov - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Mures anularea Deciziei nr. 1838/547/25.11.2015 emisa de parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara si a Deciziei de impunere nr. 985/30.8.2010, precum si a Raportului de inspectie fiscala nr. 2156/30.8.2010 intocmite de fosta Directie Generala a Finantelor Publice Targu Mures, cu obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata .
2. Hotararea primei instante
Prin Sentinta nr. 11 pronuntata in data de 6 februarie 2017, Curtea de Apel Tg. Mures - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta A SRL, in contradictoriu cu paratele D.G.R.F.P. TIMISOARA si D.G.R.F.P. BRASOV - A.J.F.P. MURES, a anulat in parte Decizia nr. 1838/547/25.11.2015, emisa de parata de rand 1, cu consecinta anularii in parte a Deciziei de impunere nr. 985/30.8.2010 si a Raportului de Inspectie Fiscala nr. 2156/30.8.2010, acte emise de parata de rand 2, numai in ceea ce priveste creantele in suma de: 2.677.240 lei, reprezentand impozit pe profit, 2.236.613 lei majorari de intarziere aferente impozitului pe profit aratat; 2.354.645 lei, constand in taxa pe valoarea adaugata, la care se adauga majorarile de intarziere calculate de organul fiscal si a obligat in solidar paratele sa-i plateasca reclamantei suma de 23.610 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata .
3. Calea de atac exercitata in cauza
Impotriva sentintei mentionate la pct. 2 au declarat recurs paratele Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara si Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Brasov - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Mures, care invocand prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedura civila au solicitat admiterea recursurilor, casarea sentintei si pe fond respingerea actiunii ca neintemeiata.
3.1. Prin recursul formulat parata Directia Generala Regionala a Finantelor Public Brasov - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Mures, invocand motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedura civila, sustine ca sentinta recurata este netemeinica si lipsita de argumente legale suficiente, instanta de fond nearatand in concret motivele pe care se sprijina in adoptarea solutiei atacate, aceasta fiind data cu aplicarea gresita a normelor de drept material .
In acest sens arata ca prima instanta, in mod nejustificat, si-a insusit concluziile expertului retinand ca natura creantei dobandite de reclamanta S.C. A S.R.L. este un activ contingent, intrucat sansele de recuperare la data dobandirii erau incerte, deoarece debitorul cedent S C. B S.R.L. era la data recuperarii creantei in procedura falimentului, iar S.C. C S.A. urma sa fie descarcat de orice obligatie de plata in urma aprobarii planului de reorganizare.
Organele de inspectie au constatat ca in luna august 2006, s-a incheiat Contractul de cesiune de creanta nr. 4764/18.08.2006 intre Banca X S.A. in calitate de Creditor - Cedent si Dna Y in calitate de Creditor - Cesionar, prin care creditorul cesionar a preluat o creanta impreuna cu toate accesoriile aferente de la creditorul cedent, pe care aceasta din urma o detinea asupra debitorului cedat S.C. B S.R.L in baza unui contract de credit .
Creanta fata de debitorul cedat era in cuantum de 7.422.710,70 USD iar pretul cesiunii de creanta a fost de 1.020.000 EUR. Prin actele aditionale la Contractul de Cesiune de Creanta nr. 4764/18.08.2006 pretul Cesiunii de creanta a fost majorat de la 1.020.000 EUR la 1.040.000 EUR (actul aditional nr. 4/11.12.2007).
Ulterior, printr-un contract de cesiune (fara numar) incheiat in data de 11.12.2007, Dna Y, avand calitatea de parte in Contractul de cesiune de creanta nr. 4764/18.08.2006 a cedat in favoarea cesionarului S.C. A S.R.L. calitatea de parte in contract, fiind incheiat Actul aditional nr. 4/11.12.2007 la Contractul de cesiune de creanta nr. 4764/18.08.2006, intre: Banca X S.A., in calitate de creditor cedent; Dna Y, in calitate de creditor cesionar initial; S.C. A S.R.L. in calitate de creditor cesionar final.
La articolul 2 din contractul de cesiune de creanta fn/11.12.2007 se stipuleaza: ``Cesionarul S.C. A S.R.L. se substituie situatiei juridice detinute de cedenta Dna Y in contractul de cesiune de creanta nr. 4764/18.08.2006, astfel cum a fost modificat prin actele aditionale subsecvente, urmand ca toate efectele juridice ale acestui contract sa se rasfranga in mod direct asupra cesionarului``
De asemenea potrivit clauzelor stabilite de parti in art. 4 din contract: ``S.C. A S.R.L va achita institutiei bancare Banca X S.A suma de 599.505,96 EUR, reprezentand diferenta pana la suma totala de 1.040.000 euro, prevazuta in contractul de cesiune de creanta nr. 4764/18.08.2006, astfel cum a fost modificat prin actele aditionale subsecvente si va achita cedentei Dna Y suma de 250.000 euro - achitati de catre aceasta institutiei bancare Banca X S.A in temeiul contractului de cesiune de creanta nr. 4764/18.08.2006``.
Potrivit clauzelor contractuale, conform carora S.C. A S.R.L achita catre Banca X SA in data de 21.12.2007 suma de 599.505,96 EUR, organele de inspectie fiscala consemneaza in temeiul prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata; pct. 207 alin.
(4) lit. a), pct. 209 alin. (1), alin. (2) din Ordinul nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, respectiv cele referitoare la functiunea contului 267 ``Creante imobilizate``, ca in cazul cesiunii unei creante, diferenta dintre valoarea creantei preluate prin cesiune si suma de achitat cedentului reprezinta venit la data constatarii drepturilor si obligatiilor, precizand ca in acest sens s-a pronuntat si Ministerul Finantelor Publice - Directia Legislatie Impozite Directe.
La data preluarii cesiunii, respectiv 11.12.2007, organele de inspectie fiscala au constatat ca valoarea in lei a creantei era de 17.740.350 lei (7.422.740,70 USD x 2,39 lei/USD), iar pretul cesiunii de creanta achitat de contribuabil era de 2,992.839 lei (855.600 lei + 2.137.239 lei), iar in luna decembrie 2007, unitatea a inregistrat pe cheltuieli suma de 2.137.239 lei (cont 668) - prin aceasta influentand rezultatul fiscal al perioadei.
In luna mai 2008, organele de inspectie fiscala au constatat ca S.C. A S.R.L. a incasat de la S.C. B S.R.L., in contul datoriei, suma de 152.000. lei, ca urmare, au impozitat suma de 16.732.750 lei (17.740.350 lei - 855.600 lei - 152.000 lei) si au stabilit in baza art.19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, un impozit pe profit suplimentar in cuantum de 2.677.240 lei (16.732.750 lei x 16%) pentru care au calculat majorari de intarziere in suma de 2.236.613 lei in baza prevederilor art. 119 - 120 din Codul de procedura fiscala.
Prin urmare, contrar celor retinute de catre instanta de fond potrivit carora reclamanta nu avea obligatia inregistrarii in contabilitate a sumei reprezentand cesiune de creanta, pana nu dobandeste caracterul realizabil, organul fiscal in temeiul dispozitiilor legale incidente au stabilit in mod corect ca societatea avea obligatia inregistrarii la venituri a valorii nominale a creantei, iar la cheltuieli a pretului cesiunii de creanta achitat; diferenta dintre cele doua valori reprezinta venit impozabil.
In sustinerea legalitatii constatarilor organelor de control, invedereaza ca in cazul cesionarii unei creante, diferenta dintre valoarea creantei preluate prin cesiune si suma de achitat cedentului reprezinta venit la data constatarii drepturilor si obligatiilor. Acesta este si punctul de vedere al Directiei Legislatie Impozite Directe din cadrul Ministerului Finantelor Publice formulat prin adresa 337740/15.01.2010, respectiv al Directiei de Legislatie si Reglementari Contabile din cadrul Ministerului Finantelor Publice, cu privire la tratamentul contabil aplicabil operatiunilor de cesiune/preluare de creanta, exprimat prin adresa nr. 308.121/23.12.2009, transmis de Directia Generala Coordonare Inspectie Fiscala a ANAF cu adresa nr. 867136/19.01.2010, la solicitarile formulate de DGFP Mures - Activitatea de Inspectie Fiscala prin adresa nr. 4464/18.11.2009.
Conform pct. 207 alin. (4) lit. a) din Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a Comunitatilor Economice Europene, parte componenta a Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului Finantelor publice nr. 1752/2005, cu modificarile si completarile ulterioare. ``veniturile constituie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizeaza in cresteri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din contributii ale actionarilor.``
Potrivit prevederilor pct. 209 alin. (1) si (2) din aceste reglementari contabile, in categoria veniturilor se includ atat sumele sau valorile incasate sau de incasat in nume propriu din activitati curente, cat si castigurile din orice alte surse.
Activitatile curente sunt orice activitati desfasurate de o entitate, ca parte integranta a obiectului sau de activitate, precum si activitatile conexe acestora.
In concluzie, sustine ca organele de inspectie fiscala au procedat in conformitate cu prevederile legale in materie si punctul de vedere al directiilor de specialitate din cadrul M.F.P., transmis de Directia Generala Coordonare Inspectie Fiscala din A.N.A.F. in tratarea problematicii vizand cesiunea de creanta cu efecte fiscale in ceea ce priveste impozitul pe profit.
In ceea ce priveste taxa pe valoarea adaugata stabilita suplimentar, contrar celor retinute de catre instanta de fond, invedereaza ca organele de inspectie fiscala au stabilit ca din punct de vedere al persoanei impozabile care preia o creanta in vederea recuperarii acesteia de la diversi debitori ca operatiunea de recuperare de creante reprezinta o prestare de servicii, conform art. 129 din Codul fiscal realizata de cesionar in beneficiul persoanei care cedeaza creantele.
Mai mult, arata ca T.V.A. aferenta serviciilor constand in recuperare de creante este exceptata de la scutirea prevazuta la art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin urmare sunt taxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata.
Astfel, in sensul alin. (7) al pct. 35 din Normele de aplicare a Codului fiscal, taxarea pentru operatiunile de recuperare de creante se aplica in functie de natura operatiunii indiferent de terminologia utilizata, respectiv recuperarea de creante sau factoring, fara sa fie conditionata de obiectul de activitate al cedentului.
Baza de impozitare a T.V.A. pentru operatiunea de recuperare de creante este reprezentata conform alin. (10) al pct. 35 din Normele de aplicare a Codului fiscal, de contravaloarea serviciului, inclusiv de componenta de finantare si se determina in functie de tipul contractului, purtand fi calculata fie ca suma a dobanzii aferente finantarii si a comisionului de administrare si colectare a creantelor, fie ca diferenta intre valoarea nominala a creantelor si pretul de achizitie al acestora, in cazul creantelor care nu au depasit termenul de scadenta, fie ca diferenta intre valoarea economica sau de piata a creantelor agreate de parti si stipulate in contractul incheiat si pretul de achizitie al acestora in cazul recuperarii creantelor cu termen de scadenta depasit.
Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine la momentul cedarii creantei de catre cedent (beneficiarul serviciului de recuperare de creante) data la care cesionarul trebuie sa colecteze si sa vireze taxa pe valoarea adaugata la buget, indiferent daca isi recupereaza sau nu creanta, iar determinarea sumei efective a T.V.A. se face prin aplicarea procedeului sutei marite, prevazut de pct. 23 alin. (2) din Normele de aplicare a Codului fiscal, asupra diferentei dintre valoarea nominala si pretul de achizitie a acestora.
Constatarea organelor de control are la baza prevederile art. 129 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu aplicabilitate in anul 2007, raportat la dispozitiile art. 141 alin. (2) lit. A) pct. 3 din Legea nr. 5712003 privind Codul fiscal, potrivit carora sunt scutite de taxa orice operatiune, inclusiv negocierea legata de depozite financiare si conturi curente, plati, transferuri, debite, cecuri si alte efecte de comert, cu exceptia recuperarii de creante si operatiunilor de factoring.
De asemenea, au fost avute in vedere si dispozitiile pct. 35 din Normele metodologice de aplicare a art. 141 alin. (2) lit. a) din Legea nr 571/2003 privind Codul fiscal, care a fost modificat de pct. 23 al lit. F a art. I din H.G. nr. 1579 din 19 decembrie 2007 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, publicata in M.O. nr. 894 din 28 decembrie 2007 (avand ca data de intrare in vigoare 28 decembrie 2007), precum si dispozitiile art. 140 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborat cu pct. 23 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a art. 140 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Sustine ca din dispozitiile legale mai sus citate rezulta ca orice operatiune care nu constituie livrare de bunuri este considerata prestare de servicii, inclusiv cele care vizeaza operatiunea de recuperare de creante .
Astfel, serviciile constand in recuperare de creante sunt exceptate de la scutirea prevazuta de art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal si prin urmare sunt taxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata.
Prin urmare, avand in vedere faptul ca in urma preluarii creantei prin contractul de cesiune, S.C. A S.R.L. nu a declarat obligatii fiscale pentru bugetul general consolidat al statului, neplatind vreo suma in acest sens, organele de inspectie fiscala au stabilit in mod corect taxa pe valoarea adaugata datorata in suma de 2.354.645 lei, determinata prin aplicarea procedeului sutei marite, asupra diferentei dintre valoarea nominala si pretul de achizitie a acestora precum si majorari de intarziere calculate in baza art. 119 - 120 din Codul de procedura fiscala..
In acelasi sens este exprimat si punctul de vedere al Directiei de Legislatie in domeniul T.V.A. din Ministerul Finantelor Publice prin adresa nr. 342477/19.01.2010, privind tratamentul fiscal din punct de vedere al T.V.A. aplicabil pentru speta in cauza, transmis de Directia Generala Coordonare Inspectie Fiscala - A.N.A.F. cu adresa nr. 867136/26.03.2010, la solicitarile formulate de D.G.F.P. Mures - Activitatea de inspectie Fiscala prin adresa nr. 4464/18.11.2009.
Astfel, prin adresa mai sus mentionata s-a aratat ca din punctul de vedere al persoanei care cedeaza creanta, cesiunea de creanta nu este o operatiune impozabila din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, conform art. 126 alin. (1) din Codul fiscal, intrucat nu constituie o livrare de bunuri, o prestare de servicii, efectuate cu plata sau o operatiune asimilata acestora, ci o modalitate de incasare, de la o terta persoana, a contravalorii bunurilor livrate si/sau a serviciilor prestate.
Insa, din punctul de vedere al persoanei impozabile care preia creanta in vederea recuperarii acesteia de la diversi debitori, operatiunea de recuperare de creante reprezinta din punct de vedere al TVA o prestare de servicii, conform art. 129 din Codul fiscal, realizata de cesionar in beneficiul persoanei care cedeaza creantele.
Mentioneaza ca prevederile pct. 35 din normele date in aplicarea Codului fiscal contin o serie de clarificari privind regimul TVA aplicabil operatiunilor financiar - bancare, inclusiv pentru activitatea de recuperare de creante .
Astfel, prevederile de la alin. (7) - (10) ale pct. 35 din norme referitoare la operatiunile de recuperare de creante transpun in legislatia nationala jurisprudenta europeana din cazul Curtii de Justitie Europene C-305/01 MKG.
In sensul alin. (7) al pct. 35 din norme, taxarea pentru operatiunile de recuperare de creante se aplica in functie de natura operatiunii, indiferent de terminologia utilizata, respectiv recuperare de creante sau factoring, fara sa fie conditionata de obiectul de activitate al cedentului.
In ceea ce priveste exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata, considera ca aceasta intervine la momentul cedarii creantei de catre cedent (beneficiarul serviciului de recuperare de creante), data la care cesionarul trebuie sa colecteze si sa vireze taxa la buget .
Mentioneaza ca din punct de vedere al bugetului de stat, nu prezinta importanta daca cesionarul isi recupereaza sau nu creanta, avand in vedere ca obligatia de colectare si virare a taxei la buget intervine la momentul cumpararii creantelor. Determinarea sumei efective a taxei se face prin aplicarea procedeului sutei marite prevazut de pct.23 alin. (2) din norme, respectiv prin aplicarea cotei recalculate (19x100/119), asupra diferentei dintre valoarea nominala (in cazul creantelor in termen) respectiv valoarea economica (in cazul creantelor cu termenul de scadenta depasit) si pretul de achizitie a acestora.``
In concluzie, organele de inspectie fiscala au procedat in conformitate cu prevederile legale in materie si punctul de vedere al Directiv Legislatie in domeniul TVA din Ministerul Finantelor Publice, privind tratamentul fiscal din punct de vedere al TVA aplicabil pentru cauza in discutie, urmare a solicitarilor formulate de D.G.F.P. Mures - Activitatea de Inspectie Fiscala.
Instanta de fond impartaseste opinia reclamantei potrivit careia: ``din Decizia Curtii de Justitie Europene C- 305/01 MKG la care fac trimitere normele metodologice impozitarea tranzactiilor cu creante isi gaseste aplicarea numai in cazul agentilor economici care au obiect de activitate recuperarea creantelor dar, ...potrivit certificatului constatator de la Registrul Comertului, anexat la contestatie, SC A S.R.L nu desfasoara activitate comerciala de tipul recuperarii de creante``, respectiv ca ``preluarea de catre A a creantei de la d-na Dna Y nu reprezinta si nici nu a avut ca scop recuperarea de creante, asa cum este aceasta prevazuta de punctul 35 (7) din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal``. In consecinta, ``preluarea creantei de catre A nu poate fi calificata prestare de servicii efectuata cu plata, taxabila din punct de vedere al taxei pe valoare adaugata``.
Contrar celor retinute in considerentele hotararii, arata ca operatiunea efectuata de S.C. A S.R.L., care a preluat creanta in vederea recuperarii, reprezinta o prestare de servicii, realizata de cesionar in beneficiul persoanei care cedeaza creantele, taxabila din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata.
De asemenea, din adresa nr. 342477/19.01.2010 emisa de Directia de Legislatie in domeniul T.V.A. din cadrul Ministerul Finantelor Publice rezulta ca ``in situatia in care creantele au depasit termenul legal de scadenta iar prin contract nu este prevazuta valoarea economica sau de piata a creantelor, baza de impozitare se stabileste pornind de la valoarea nominala.``
Prin urmare, apreciaza ca in mod legal organele de inspectie fiscala au stabilit ca S.C. A S.R.L. datoreaza taxa pe valoarea adaugata in suma de 2.354.645 lei determinata prin aplicarea procedeului sultei marite, asupra diferentei dintre valoarea nominala a creantei si pretul de achizitie a acesteia si majorari de intarziere aferente taxei pe valoarea adaugata in cuantum de 2.255.351 lei.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, solicita instantei sa analizeze indeplinirea de catre reclamanta a conditiilor prevazute de art. 453 alin. 1 Cod procedura civila.
Sustine ca potrivit acestei dispozitii legale trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derularii procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli .
O alta conditie care trebuie indeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care solicita sa fi castigat in mod irevocabil procesul, ori in situatia de fata nu ne incadram in aceasta categorie .
Aspecte privind reaua credinta, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute in sarcina sa pentru a fi obligata la plata cheltuielilor de judecata .
In concluzie, apreciaza ca in cazul de fata nu sunt indeplinite conditiile legale privind obligarea sa la cheltuieli de judecata .
In drept, a invocat dispozitiile art. 483 si urmatoarele Cod procedura civila si celelalte dispozitii legale invocate prin cererea de recurs.
In temeiul art. 223 Cod proc. civila a solicitat judecarea cauzei si in lipsa .
3.2. Prin motivele de recurs, recurenta parata Directia Generala a Finantelor Publice Timisoara, sustine ca sentinta recurata este netemeinica si nelegala, fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii (art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod proc. civila).
A) Referitor la impozitul pe profit suplimentar de plata in suma de 2.677.240 lei invocand in esenta aceeasi stare de fapt si argumente de drept ca si recurenta parata Directia Generala Regionala a Finantelor Public Brasov - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Mures precizeaza suplimentar ca in evidenta contabila, organul de inspectie fiscala a constatat ca S.C A S.R.L. a inregistrat initial doar sumele achitate in baza contractului de cesiune de creanta incheiat in data de 11.12.2007, respectiv suma de 250.000 EUR (855.600 lei) si 599.505,96 EUR
(2.137.239 lei).
Ulterior, in luna mai 2008, organul de inspectie fiscala a constatat ca S.C, A S.R.L. a incasat de la S.C. B S.R.L., in contul datoriei, suma de 152.000 lei, suma ce se inregistreaza concomitent la venituri; in evidenta contabila fiind urmatoarele inregistrari: 5121.0004 ``Conturi curente la banci in lei" = 267 ``Creante imobilizate``; 472 ``Venituri inregistrate in avans`` = 768 ``Alte venituri financiare``.
Astfel, organul de inspectie fiscala a impozitat suma de 16.732.750 lei (17.740.350 lei - 855.600 lei - 152.000 lei) si a stabilit in baza art. 19 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarii ulterioare, un impozit pe profit suplimentar in cuantum de 2.677.240 lei (16.732.750 lei x 16%) pentru care a calculat majorari de intarziere in suma de
2.236.613 lei in baza prevederilor art. 119 - 120 din Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare.
In conformitate cu prevederile pct. 209 alin. 1 si 2 din O.M.F.P. nr. 1752/2005 privind Reglementarile Contabile conforme cu Directivele Europene (aplicabile pana la 31.12.2009): ``In categoria veniturilor se includ atat sumele sau valorile incasate sau de incasat in nume propriu din activitati curente, cat si castigurile din orice alte surse.`` ``Activitatile curente sunt orice activitati desfasurate de o entitate, ca parte integranta a obiectului sau de activitate, precum si activitatile conexe acestora.``
In cazul cesionarii unei creante, diferenta dintre valoarea creantei preluate prin cesiune si suma de achitat cedentului reprezinta venit la data constatarii drepturilor si obligatiilor, potrivit clauzelor contractuale. Aceasta deoarece prin cesiunea de creanta, dreptul de creanta al cedentului se transmite cesionarului pentru valoarea nominala a creantei, iar transmiterea creantei are loc la data incheierii contractului, daca nu se prevede altfel. Odata cu dreptul de creanta, cesionarul dobandeste toate drepturile, accesoriile si garantiile de orice natura ale creantei cesionate. Daca nu s-a convenit altfel, dobanzile si orice alte venituri aferente creantei, devenite scadente, dar nepercepute inca de cedent, revin cesionarului, cu incepere de la data cesiunii.
Astfel, in contabilitatea societatii care a preluat creanta (cesionar) se va inregistra preluarea acesteia ca un activ, la valoarea nominala.
In speta, organul de inspectie fiscala a stabilit ca societatea avea obligata inregistrarii la venituri a valorii nominale a creantei, iar la cheltuieli pretul cesiunii de creanta achitat; diferenta dintre cele doua valori reprezentand venit impozabil.
In tratarea problematicii vizand cesiunea de creanta cu efecte fiscale in ceea ce priveste impozitul pe profit, organul de inspectie fiscala a procedat in conformitate cu prevederile legale in materie si cu punctul de vedere al directiilor de specialitate din cadrul M.F.P., transmis de Directia Generala Coordonare Inspectie Fiscala din A.N.A.F., urmare a solicitarilor formulate de D.G.F.P. Mures - Activitatea de Inspectie Fiscala, pentru cauza in discutie.
Pct. 256 lit. e) in forma invocata de reclamanta nu se regaseste in Reglementarile Contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatii Europene, parte componenta a Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin O.M.F.P. nr. 1752/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, cu aplicabilitate pentru perioada aflata in discutie ci in ANEXA 1 - Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a, a Comunitatii Europene la O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, cu aplicabilitate din 01.01.2010.
Reclamanta a efectuat inregistrari in evidenta contabila privind cesiunea de creanta in luna decembrie 2007, prin acestea fiind afectata, in sensul diminuarii, baza impozabila privind impozitul pe profit (societatea a inregistrat cheltuieli aferente cesiunii de creanta in cuantum de 2.137.239 lei); la data respectiva nu au fost inregistrate sume in vreun cont din clasa 7 ``Venituri", astfel incat conditia de la pct. 5 prevazuta de art. 22 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, sa fie indeplinita.
De asemenea, nici conditia de la pct. 2 prevazuta de art. 22 alin. 1 lit. c) din textul ce lege anterior citat nu era indeplinita la data de 31.12.2007, creanta neincasata de S.C. A S.R.L. nu depasea 270 zile .
In situatia data (asa dupa cum, de altfel, a fost reflectata si in evidenta contabila) creanta societatii se incadreaza in grupa activelor circulante (pct. 120 din O.M.F.P. nr. 1752/2005 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene), respectiv in categoria creantelor (creante imobilizate - cont 267), aceasta nefiind o creanta asupra clientilor - pentru care sa poata fi aplicate prevederile art. 22 alin. 1 lit. c) din Codul fiscal.
In acelasi sens, este si punctul de vedere al organului de inspectie fiscala, consemnat in adresa nr. 2626/06.04.2011.
In contextul aratat nu poate fi retinuta ca fondata afirmatia reclamantei, potrivit careia, organul de inspectie fiscala avea obligatia sa dispuna inregistrarea in contabilitate a ajustarii pentru deprecierea creantei, urmand sa stabileasca tratamentul fiscal aplicabil acestei ajustari.
Referitor la sustinerea reclamantei precum ca - in contextul de mai sus, data fiind obligatia legala (pct. 13 din Normele Metodologice de aplicare a Titlului II din Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare) de corectare a cheltuielilor omise, prin ajustarea profitului impozabil al perioadei fiscale careia ii apartin si depunerea unei declaratii rectificative - societatea a depus in data de 28.03.2011 o declaratie rectificativa privind impozitul pe profit pentru anul 2007 in care a inclus sumele respective a aratat ca de subliniat este faptul ca potrivit pct. 13 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, exista posibilitatea sa se corecteze cheltuielile prin ajustarea profitului impozabil al perioadei fiscale careia ii apartin, prin depunerea unei declaratii rectificative pentru anul fiscal respectiv, insa aceste declaratii rectificative se pot depune pana la inceperea inspectiei fiscale. Dupa inceperea inspectiei fiscale nu mai pot fi depuse, declaratii rectificative.
In acest context, organul de inspectie fiscala prin adresa nr. 2626/06.04.2011, in legatura cu declaratia rectificativa, a aratat ca aceasta vizeaza o perioada care a fost supusa inspectiei, situatia fiscala a contribuabilului pentru intervalul respectiv nemaiputand fi modificata de catre acesta, ulterior incheierii actiunii de control .
Invocarea de catre reclamanta a faptului ca: ``prin adresa nr. 426843, Directia Legislatie Impozite Directe din cadrul Ministerului Finantelor Publice a confirmat aplicabilitatea in cazul discutat a prevederilor contabile invocate mai sus, rezultand astfel obligatia A de a inregistra o ajustare pentru deprecierea creantei.``, nu este intemeiata avand in vedere ca adresa in cauza se refera la relatia A - C.
Referitor la majorarile de intarziere in suma de 2.236.613 lei, aferente diferentei de impozit pe profit in suma de 2.236.613 lei se arata ca stabilirea acestora reprezinta masurii accesorii in raport cu debitul principal
Intrucat in sarcina reclamantei a fost stabilit debitul reprezentand impozit pe profit, aceasta datoreaza si de majorari de intarziere, reprezentand masura accesorie in raport cu obligatiile fiscale principale stabilite suplimentar, conform principiului de drept ``accesoriul urmeaza principalul``.
B) Referitor la TVA stabilita suplimentar pe plata in suma de 2.354.645 lei precizeaza suplimentar fata de recurenta parata Directia Generala Regionala a Finantelor Public Brasov - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Mures ca potrivit art. 129 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, cu aplicabilitate in anul 2007, prevede ca: ``Se considera prestare de servicii orice operatiune care nu constituie livrare de bunuri, asa cum este definita la art. 128.``
Astfel, orice operatiune care nu constituie livrare de bunuri este considerata prestare de servicii, inclusiv cele care vizeaza operatiunea de recuperare de creante .
Serviciile constand in recuperare de creante sunt exceptate de la scutirea prevazuta de art. 141 alin. 2 lit. a) pct. 3 din Codul fiscal si prin urmare sunt taxabile din punctul de vedere al TVA,
Sustinerea contestatoarei potrivit careia, chiar daca aceasta operatiune ar fi tratata drept impozabila din perspectiva TVA, tratamentul aplicat acesteia de catre organele de control nu este corect, intrucat echipa de inspectie fiscala s-a rezumat la utilizarea valorii nominale a creantei pentru a determina baza de impozitare a TVA, in loc sa intreprinda actiunile menite sa determine valoarea economica/de piata a creantei, conform legii, context in care motiveaza ca intrucat creanta avea termenul de scadenta depasit la data cesiunii catre A, preluarea acesteia de catre societate cade sub incidenta regulii potrivit careia valoarea economica/de piata a creantei, si nu o alta valoare, trebuie folosita la determinarea bazei de impozitare a TVA - nu poate fi retinuta ca fiind fondata, deoarece:
Dupa cum rezulta din dispozitiile alin. 10 al pct. 35 din Norme de aplicare a Codului fiscal, baza de impozitare a TVA aferenta operatiunii de recuperare de creante cu termen de scadenta depasit este reprezentata de diferenta intre valoarea economica sau de piata a creantelor agreate de parti si stipulata in contractul incheiat si pretul de achizitie al acestora, or, in cauza, clauzele contractului de cesiune incheiat intre Dna Y si S.C, A S.R.L., nu prevad nicio valoare economica a creantei care sa fie agreata de parti.
Mai mult, cum este precizat in adresa nr. 342477/19.01.2010 a Directiei de Legislatie in domeniul TVA din M.F.P., in situatia in care creantele au depasit termenul legal de scadenta iar prin contract nu este prevazuta valoarea economica sau de piata a creantelor, baza de impozitare se stabileste pornind de la valoarea nominala.
In ceea ce priveste Raportul de evaluare depus de catre S.C. A S.R.L. in sustinerea contestatiei, prin care s-a determinat valoarea economica a creantei in cauza, respectiv in suma de 1.454.307 Euro, se invoca punctul de vedere al organului de inspectie fiscala, care s-a pronuntat prin adresa nr. 4574/21.06.2011 cu privire a raportul depus din continutul caruia rezulta ca este confidential, evaluatorul neacceptand nici o alta responsabilitate fata de o terta persoana care poate face uz de el, motiv pentru care s-a apreciat ca societatea, prin utilizarea raportului in vederea sustinerii contestatiei, excede gradului de permisivitate acordat de catre evaluator.
Considera ca Raportul de evaluare si anexele depuse de reclamanta, nu au relevanta raportat la constatarile inspectiei fiscale ce au determinat stabilirea creantelor fiscale inscrise in decizia de impunere atacata, pentru urmatoarele motive:
Opinia evaluatorului cum ca veniturile ce rezulta din cesiunea de creante ar fi trebuit inregistrate doar in anul 2010 (reflectata in tabelul ce cuprinde date pe baza carora a fost calculata ``valoarea economica``) nu este motivata si nu are temei legal.
Cheltuielile luate in calcul la stabilirea ``valorii economice`` a creantei preluate prin cesiune nu sunt cheltuieli efective (in raport nu se face vreo referire in acest sens si nu se prezinta vreun document justificativ aferent).
Potrivit Normelor de aplicare a Codului fiscal, baza de impozitare pentru TVA aferenta creantelor cesionate cu termenul de scadenta depasit este diferenta intre valoarea economica sau de piata a creantelor, agreata de parti si stipulata in contractul incheiat, si pretul de achizitie al acestora; in Raportul de evaluare se face referire la o ``valoare economica`` a creantei, ce s-ar situa la nivel de 1.454.307 Euro, aceasta insa nefiind agreata de parti si stipulata in contractul incheiat (asa dupa cum impune reglementarea in cauza). De asemenea, in acceptiunea reflectata de calculul redat in raport, valoarea economica respectiva reprezinta profitul ce ar rezulta prin recuperarea creantei (si nu valoarea economica sau de piata a creantei care, potrivit clauzelor contractuale este reprezentata de valoarea nominala a creantei).
In aceste conditii, raportul de evaluare depus de societate nu este de natura sa contrazica constatarile organului de inspectie fiscala.
Referitor la invocarea adresei nr. 40387/7247/23.12.2009 emisa de D.G.F.P, Mures - Biroul de Metodologie si Asistenta Contribuabili ca urmare a solicitarii unei opinii de catre S.C. D Sucursala Targu Mures, prin care, asa cum sustine reclamanta, intr-o speta identica, se dadea o interpretare a tratamentului fiscal aplicabil cesiunii de creanta in sens contrar celor stabilite de catre inspectorii fiscali prin raportul fiscal si decizia de impunere din cauza, aceasta nu poate fi retinuta, intrucat raspunsul respectiv vizeaza cazul concret, particular al entitatii solicitante.
Nu poate fi retinuta nici invocarea unei document intitulat Opinie legala emis de Directia de legislatie din domeniul TVA din cadrul M.F.P., intrucat acesta nu se afla la dosarul cauzei si nu are indicat un numar de inregistrare .
In ceea ce priveste afirmatia contestatoarei, precum ca ``organul fiscal face aplicarea unui regim de impozitare - din perspectiva TVA, aplicand (astfel cum rezulta nu numai din Raportul de inspectie fiscala, pag. 63, cat si din corespondenta interna A.N.A.F./M.E.F., un act normativ viitor (de modificare a Codului fiscal - si anume O.U.G. nr. 106/2007, ce a intrat in vigoare ia data de 01.01.2008, deci ulterior incheierii contractului de cesiune de creanta din data de 11.12.2007 cand creanta in analiza fiscala a fost preluata de catre subscrisa)`` aceasta nu este intemeiata intrucat atat din raportul de inspectie fiscala, respectiv decizia de impunere, cat si din corespondenta interna A.N.A.F./M.F.P., nu rezulta ca ar fi fost aplicat un act normativ viitor, de modificare a Codului fiscal.
Referitor la afirmatia reclamantei potrivit careia, sub aspect procedural, interpretand situatia de fapt conform inscrisurilor prezentate, organul fiscal trebuia intai sa recalifice natura juridica a operatiunii din cesiune de creanta in recuperare de creante, iar ulterior sa aplice regimul fiscal corespunzator, s-a subliniat ca in materia fiscala determinant este continutul economic al tranzactiilor. Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare: ``La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in intelesul prezentului cod, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unui tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei``, iar conform art. 14 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala republicata, cu modificarile si completarile ulterioare: ``Situatiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciaza de organul fiscal dupa continutul lor economic.``
Prin urmare, in mod legal organul de inspectie fiscala a stabilit ca reclamanta S.C. A S.R.L. datoreaza TVA in suma de 2.354.645 lei.
Referitor la majorarile de intarziere aferente sumei de 2.236.613 lei reprezentand TVA, se arata ca stabilirea acestora reprezinta masura accesorie in raport cu debitul.
Intrucat in sarcina reclamantei a fost stabilit debitul reprezentand TVA, aceasta datoreaza si majorarile de intarziere, ca masura accesorie in raport cu obligatiile fiscale principale stabilite suplimentar, conform principiului de drept ``accesoriul urmeaza principalul``.
Considera neintemeiata hotararea instantei de fond si cu privire la acordarea cheltuielilor de judecata, avand in vedere faptul ca D.G.R.F.P. Timisoara a respectat intocmai prevederile legale in ceea ce priveste emiterea actului administrativ fiscal contestat.
In drept a invocat dispozitiile art. 483 si urmatoarele Cod proc. civila si a solicitat judecarea cauzei si conform art. 223 alin. 3 Cod proc. civila.
4. Aparari formulate in cauza
4.1 Intimata-reclamanta a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, in principal ca fiind nule in baza art. 489 Cod procedura civila si in subsidiar, ca nefondate si mentinerea ca legala a solutiei instantei de fond .
Pe fondul recursurilor formulate de parate arata ca decizia de impunere ce face obiectul cauzei are in vedere obligatii fiscale stabilite in plus, printr-o recalificare a naturii juridice a operatiunilor analizate.
In cadrul emiterii celor doua acte fiscale contestate se remarca inconsecventa pozitiei inspectorilor fiscali si a autoritatii fiscale locale si centrale, fata de tratamentul fiscal al operatiunii de cesiune de creanta (in acest sens Opinia legala transmisa de catre ANAF, Activitatea de Metodologie si Administrare a Veniturilor Statului, elaborat ca urmare a solicitarii unei astfel de opinii de catre SC D sucursala Tg Mures, intr-o speta identica prin care se dadea o interpretare a tratamentului fiscal aplicabil cesiunii de creanta, in sens contrar celor stabilite de catre inspectorii fiscali prin raportul fiscal si decizia de impunere).
Dupa lungi ezitari si corespondenta interna intre organele ANAF si MEF, s-a ajuns practic la o retratare fiscala a operatiunilor economice analizate. Organele superioare de interpretare si aplicare unitara a reglementarilor fiscale, emit o opinie, ce este ulterior preluata necenzurat in Raportul de inspectie fiscala de catre inspectorii fiscali.
Astfel nu se transeaza in mod corect si coerent stabilirea bazei de impozitare, fata de situatia de fapt, ignorandu-se argumentatia cum ca, sumele derivand din creante recuperate, ar trebui inregistrate ca si venituri in avans iar veniturile din cesiunea de creanta, ar trebuie fiscalizate si incluse in baza de impozitare pe masura incasarii.
In ceea ce priveste TVA, justificativ este art. 141 alin. 2) lit. a) din Codul fiscal, care prevede ca operatiunile de cesiune de creanta sunt scutite de TVA, exceptand operatiunile de recuperare de creante .
Raportat la stabilirea bazei de impozitare a impozitului pe profit, invedereaza ca pct. 256
(e) din Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a CE prevede ca in categoria veniturilor din exploatare se includ: ``e) alte venituri din exploatarea curenta, cuprinzand veniturile din creante recuperate, penalitati contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum si alte venituri din exploatare.`` Astfel, venitul aferent creantelor preluate in urma cesiunii (calculat ca diferenta intre pretul cesiunii si valoarea nominala a creantei) ar trebui recunoscut la data recuperarii creantei si nu la data inregistrarii ei deoarece punctul 256 face referire la creante recuperate, nu de recuperat. In consecinta, suma dintre valoarea nominala a creantei preluate si pretul cesiunii de creanta nu ar trebui fiscalizata ca venit in momentul inregistrarii creantei, ci numai in momentul incasarii acesteia (in intregime sau in parte).
Pe de alta parte sustine ca organul fiscal face aplicarea unui regim de impozitare din perspectiva TVA, aplicand un act normativ viitor de modificare a Codului fiscal, OUG nr. 106/2007, ce a intrat in vigoare la data de 01.01.2008, deci ulterior incheierii Contractului de cesiune de creanta din data de 11.12.2007 cand creanta in analizata a fost preluata de intimata reclamanta. Or, la data incheierii cesiunii de creanta, Codul fiscal in forma in vigoare, nu prevedea vreun regim de impozitare in cazul ``tranzactiilor cu creante`` apreciindu-se, in practica fiscala de la acea vreme, ca astfel de operatiuni nu intrau sub incidenta impozitarii si a TVA.
In plus, sustine ca desi era obligat sa analizeze intreaga situatie de fapt, si astfel sa stabileasca daca scopul dobandirii creantei determina o translatare a operatiunii in randul celor legate de recuperarea de creante, organul fiscal nu face nicio o astfel de apreciere, desi sub aspect procedural, interpretand situatia de fapt conform inscrisurilor prezentate, trebuia intai sa reclarifice natura juridica a operatiunii din cesiune de creanta in recuperare de creante, iar dupa aceea sa aplice regimul fiscal corespunzator.
In fapt precizeaza ca, la data de 22.07.2002, intre Banca X si SC B SRL a fost incheiat Contractul de facilitate de credit pe descoperire de cont (overdraft) nr. 0299, prin care Banca X a acordat un imprumut in valoare de 5.000.000 USD si 266.056 lei. Pe langa garantiile mobiliare si imobiliare constituite in favoarea Banca X, acest contract de credit a fost garantat de SC C SA, in calitate de fidejusor.
In perioada derularii contractului de credit, situatia financiara a B (debitorul) si C SA (fidejusorul) s-a deteriorat, ambele societati intrand in procedura insolventei, iar ulterior una dintre ele in faliment (SC B SRL).
In virtutea creditului acordat societatii B, Banca X a dobandit calitatea de creditor chirografar fata de codebitorul garant C, facand parte din comitetul creditorilor si avand un drept de vot proportional valorii creantei detinute.
Banca X nu a fost de acord cu planul de reorganizare propus de C, deoarece acesta prevedea defavorizarea creantelor chirografare, respectiv indestularea acestor creditori la nivelul zero (Banca X fiind inscrisa in tabelul de creante al C la categoria creditorilor defavorizati).
Apreciind interesul sau fata de aplicabilitatea unui plan de reorganizare si de redresare a societatii C, in conditiile participatiei detinute la aceasta societate, efortul intimatei reclamante de a inlatura un astfel de vot negativ din comitetul creditorilor s-a transpus prin operatiunea de preluarea a calitatii de creditor si membru important in comitetul creditorilor. Intr-un astfel de context in care singura modalitate de a salva C de la faliment era aprobarea planului de reorganizare, s-a incercat dezinteresarea creditorului Banca X prin preluarea creantei detinute.
Astfel, la data de 18.08.2006, creanta Banca X asupra B in suma totala de 7.422.740,70 USD (formata din principal si accesorii) a fost cesionata de Banca X d-nei Y, cu conditia achitarii unei sumei de 1.040.000 EUR, cu titlu de pret al cesiunii.
La data de 21.08.2006 a avut loc adunarea generala a creditorilor C, in cadrul careia s-a exprimat pozitiv votul fata de planul de reorganizare propus pentru C, votand implicit si pentru nerecuperarea creantelor creditorilor chirografari.
Astfel, prin cesionarea creantei si apoi cedarea catre intimata reclamanta a calitatii de parte in contractul de cesiune, s-a realizat practic inlocuirea acestui creditor in Comitetul creditorilor si s-a obtinut votul pozitiv si confirmarea planului de reorganizare. Se poate astfel aprecia dezinteresul sau pentru recuperarea creantei tocmai prin substituirea in calitatea de creditor chirografar cu grad de indestulare zero, in locul creditorului cedent Banca X SA.
De altfel, asa cum a fost votat si confirmat, planul de reorganizare al C SA a defavorizat total creditorii chirografari, intimata reclamanta neincasand si neavand nici un beneficiu direct sau indirect in urma preluarii acestei calitati de creditor .
De altfel, creanta cesionata, dupa confirmarea planului de reorganizare a fost modificata, iar dreptul sau ca si creditor chirografar asupra recuperarii si implicit a obtinerii de venituri trebuie apreciat conform art. 102 din Legea nr. 85/2006.
Posibilitatea sa de recuperare a creantei de la garantul C a devenit zero, ca urmare a descarcarii acestuia prin votarea planului de reorganizare (art. 137 alin. 2 din Legea nr. 85/2006)
Astfel sustine ca potrivit cu reglementarile contabile in vigoare, aprobate prin Ordinul nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, fiind vorba de faptul ca potentialul beneficiu inregistrat de A ca urmare a preluarii calitatii de debitor este totalmente incert, nu se indeplinesc conditiile necesare recunoasterii unui venit ca diferenta intre valoarea nominala a creantei preluate si pretul cesiunii de creanta . Aceasta suma ar indeplini conditiile necesare recunoasterii ca venit numai si in masura in care debitul ar fi recuperat.
Avand in vedere punctul 256 (e) din Reglementarile Contabile conforme cu Directiva a IV a Comunitatilor Europene anterior citat opineaza ca in mod neintemeiat organele de inspectie au considerat ca suma reprezentand diferenta intre valoarea nominala a creantei preluate si pretul cesiunii de creanta ar trebui recunoscuta ca venit, din moment ce nu sunt indeplinite conditiile legale de recunoastere a veniturilor.
Interpretarea data de catre organele de control spetei in cauza, fara a avea vreo sustinere in lege, reprezinta un exces de putere care indica o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ atacat.
Intimata reclamanta arata ca s-a adresat forului superior ANAF, pentru elaborarea unei opinii legale iar autoritatea fiscala a detaliat acest aspect al cesiunii de creanta in sensul deja prezentat in privinta taxei pe valoare adaugata, facand diferenta intre scopul urmarit de societatile care desfasoara activitatea de recuperare de creante in situatia unei cesiuni de creanta si scopul operatiunii ce reiese din contractul sau de cesiune .
Astfel, din analiza efectuata de ANAF reiese ca scopul contractului de cesiune nu il constituie recuperarea de creante, societatea care preia creantele, asumandu-si pozitia creditorului realizeaza o operatiune scutita de taxa pe valoarea adaugata, nefacand obiectul exceptiei prevazute la art. 141 alin. (2) pct. 3 din Codul fiscal.
Pe de alta parte arata ca operatii similare cu cea analizata in cauza, cu caracter particular, nu-si gasesc o reglementare explicita nici in actualele norme contabile.
Contabilizarea contractelor de cesiune a creantelor la cesionar trebuie facuta in functie de clauzele specifice fiecarui contract . Cu atat mai mult in anul 2006, actele normative in materie fiscala nu prevedeau impozitarea contractelor de cesiune de creanta la nivelul valorii dintre valoarea nominala si pretul cesiunii. Aplicarea acestui principiu de impozitare, raportat la actualele reglementari fiscale, ar aduce atingere grava normelor esentiale de drept, precum: art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, art. 1 din Codul Civil, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, principiilor fiscalitatii, prevazute in Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, Acordului international privind Tehnologia Informatiei (ATI) pe care Romania il aplica din 01.01.1998 in cadrul GATT/Organizatiei Mondiale a Comertului, principiului neretroactivitatii actelor administrative, stabilit de Curtea Europeana de Justitie in cazul 234/83.
Trimite in acest sens la documentul intitulat Opinie legala emis de Directia de legislatie din domeniul TVA, din cadrul Ministerului Finantelor Publice precum si la Opinia legala transmisa de catre ANAF, Activitatea de Metodologie si Administrare a Veniturilor Statului, elaborat ca urmare a solicitarii SC D sucursala Tg Mures- documentul nr. 40387/7247/2009.
In cauza a fost efectuata o expertiza fiscal contabila, iar in probatiune a depus Raportul de expertiza realizat in legatura cu aceeasi cauza in dosarul nr. 297/43/2011 solutionat prin admiterea exceptiei fara cercetarea fondului de Curtea de Apel Mures.
Expertiza din dosarul nr. x/43/2011, sustine motivat pozitia expusa de intimata, expertul stabileste clar faptul ca la data perfectarii contractului de cesiune, legislatia fiscala interna a fost deficitara pentru speta de fata.
Expertul a facut trimitere la CEJ respectiv decizia in cazul GFKL (C-93/10) care clarifica concluziile deciziei intr-un caz mai vechi (C-305/01/MKG).
De asemenea, sustine ca argumentele organelor de control expuse in sustinerea pozitiei din cadrul RIF, intemeiate pe Ordinul nr. 1752/2005 si art. 6 alin. 1 din Legea contabilitatii reprezinta argumente de ordin general, fara ca organul de control sa incadreze stabilirea suplimentara a sumelor aferente cesiunii de creanta intr-un cadrul legislativ aplicabil la data operatiunii care sa stabileasca o astfel de impunere.
Expertul detaileaza modul de incadrare a operatiunii derulate, facand mentiunile aferente posibilitatii de incasare a respectivei creante in conditiile in care debitoarea cedata era in procedura falimentului, fapt ce are consecinte asupra modului de inregistrare in contabilitate cu implicatii asupra stabilirii veniturilor si a profitului impozabil.
Arata ca a inregistrat operatiunea la imobilizari financiare, iar in RIF se ignora obligatiile societatilor legate de inventarierea anuala potrivit Ordinului nr. 1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si pasiv, cu referire la art. 7, 8 pct. 37,38, 39, 40 45.
Potrivit pct. 45: ``Evaluarea creantelor si a datoriilor se face la valoarea lor probabila de incasare sau de plata in conformitate cu reglementarile contabile aplicabile. Diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar stabilita la inventariere si valoarea contabila neta a creantelor se inregistreaza in contabilitate pe seama provizioanelor pentru deprecierea creantelor.``
Relevanta in cauza arata ca este si Hotararea MKG- Kraftfahrzeuge- factoring. Concluziile expertului in dosarul 297/43/2011 sunt total diferite de cele ale inspectorilor
fiscali, reducand in mod substantial atat baza impozabila cat si contributia stabilita suplimentar iar expertiza realizata in prezentul dosar detaliaza relatia ce a condus la derularea cesiunii de creanta .
In contradictie cu imposibilitatea recuperarii creantei preluate, inspectorii fiscali au calificat gresit tranzactia, situand-o in sfera prestarilor de servicii ca si cum cesionarul ar fi obtinut venituri din partea cedentului in contrapartida pretului cesiunii, ceea ce este valabil numai in cazul recuperarii creantelor, a achizitiei creantei in vederea indestularii cedentului contra unui comision sau cote-parti din creanta recuperata (in fapt, operatiune de mandat) sau a achizitiei creantei in numele propriu al cesionarului in vederea specularii acesteia cu scopul de a obtine un profit.
Concluzionand, arata ca nu este vorba de o recuperare de creante ci de o imobilizare financiara si, corect si legal, organul de control ar fi trebuit sa constate ca sunt aplicabile in speta prevederile coroborate ale pct. 64, pct. 103 si pct. 106 din OMFP nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene. Deci nu poate fi vorba de venit, de profit, de impozit pe profit suplimentar si, cu atat mai putin, de majorari de intarziere aferente.
Punctul de vedere al expertului parte sustine concluzia expertului cauzei, retinand ca si in ceea ce priveste regimul TVA, organul de control, intelegand gresit natura economica a tranzactiei si aplicand cesiunii de creanta imposibil de recuperat de catre entitatea cesionara S.C. A S.R.L. calificarea eronata de ``recuperare de creanta`` a situat-o in sfera prestarilor de servicii cu titlu oneros.
Desi organul de control se refera la alin. (7) - (10) ale pct. 35 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004 omite sa dea eficienta alin. (8) potrivit caruia: In situatia in care, conform contractului, scopul operatiunii la care se face referire la alin. (7) nu il constituie recuperarea de creante, ci acordarea unui credit, societatea care preia creantele aferente unui credit acordat asumandu-si pozitia creditorului, operatiunea este scutita de taxa pe valoarea adaugata, nefacand obiectul exceptiei prevazute la art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal. In aceasta situatie nu se aplica Decizia Curtii de Justitie Europene C- 305/01 MKG.
Astfel, in tratarea aspectelor referitoare la impozitul pe profit, se impune a se retine ca pentru cesionarul S.C. A S.R.L, cesiunea/preluarea de creanta nu a avut ca scop recuperarea unei creante, ci numai inlaturarea din tabloul creditorilor S.C. C S.A. a creditorului Banca X S.A, care se opunea votarii planului de reorganizare si nu este o prestare de servicii cu titlu oneros.
Invoca si Deciziile CEJ in cazurile C-305/01, C-246/08, C-40/09 si C-93/10, C C-93/10. Arata si ca decizia de impunere este nelegala, prin prisma tratamentului contabil stabilit
de catre organul de control fata de creanta cesionata, deoarece s-ar fi impus incadrarea acestei creante in categoria ``active contingente`` in conformitate cu prevederile OMFP nr. 1752 din 2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene - Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene - in forma in vigoare la data tranzactiilor, respectiv 176 alin. (3).
Activele contingente nu trebuie recunoscute in conturile bilantiere. Ele sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea corespunzatoare in situatiile financiare a modificarilor survenite. Astfel, daca intrarea de beneficii economice devine certa, activul si venitul corespunzator vor fi recunoscute in situatiile financiare aferente perioadei in care au survenit modificarile. In schimb, daca este doar probabila o crestere a beneficiilor economice, entitatea va prezenta in notele explicative activul contingent.
Dupa cum se observa din reglementarea contabila in vigoare la data la care cesionara S.C. A S.R.L. a devenit parte in contractul de cesiune, si in cazul in care creanta ar fi fost incadrata in categoria activelor contingente, nu trebuia recunoscut un venit de catre entitatea cesionara.
Relativ la taxa pe valoarea adaugata mai arata ca nerestituirea TVA si in plus stabilirea unei sume suplimentare ca si diferenta de plata ar duce la situatia prohibita de Codul Fiscal a dublei plati a TVA de la ambele societati.
Asa cum rezulta si din Decizia Curtii de Justitie Europene C- 305/01 MKG la care fac trimitere normele metodologice, impozitarea tranzactiilor cu creante isi gaseste aplicarea numai in cazul agentilor economici care au obiect de activitate recuperarea creantelor.
Potrivit legislatiei romanesti, societatile care desfasoara activitati de recuperare a creantelor au ca obiect principal activitatea codificata in nomenclatorul CAEN ``alte tipuri de intermedieri financiare, inclusiv activitati de preluare, valorificare si de cesionare a creantelor``. Asa cum reiese din certificatul constatator de la Registrul Comertului depus la dosarul cauzei, A nu desfasoara activitate comerciala de tipul recuperarii de creante .
De asemenea, preluarea de catre A a creantei de la d-na Dna Y nu reprezinta si nici nu a avut ca scop recuperarea de creante, asa cum este aceasta prevazuta de punctul 35 (7) din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
In consecinta, preluarea creantei de catre A nu poate fi calificata ca o prestare de servicii efectuata cu plata, taxabila din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata.
Mai mult, in cazul in care o cesiune de creanta s- ar inscrie in exceptia prevazuta de art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal (deci ar fi considerata operatiune taxabila), baza de impozitare ar fi data de diferenta dintre valoarea de piata a creantei si pretul cesiunii. Acest mod de calcul al bazei impozabile este citat si de organele fiscale, care insa au omis a se pronunta asupra valorii de piata a creantei.
Practic, suma de 2.354.645 lei reprezentand TVA suplimentar a fost calculata considerand valoarea de piata a creantei ca fiind egala cu valoarea nominala a acesteia, in ciuda faptului ca este mai mult decat evident ca o creanta ajunsa la scadenta, asupra unui debitor in faliment, nu poate avea ca valoare de piata insasi valoarea nominala.
Este de remarcat ca pretul celor doua cesiuni succesive a creantei a ramas neschimbat (respectiv 1.040.000 euro). Practic, prima cesiune efectuata de Banca X da pretul de piata al creantei cesionate (stiut fiind faptul ca in cadrul institutiilor bancare exista proceduri foarte stricte de cesionare a creantelor, fiecare astfel de cesionare fiind precedata de evaluarea creantei si determinare pretului de piata al creantei, care, in cazul institutiilor bancare, reprezinta si pretul al cesiunii).
In acest context, prin preluarea de catre A a creantei de la dna Dna Y la pretul de 1.040.000 Euro, si in conditiile in care pretul de piata al creantei la care s-a efectuat prima cesionare intre Banca X si Dna Y - persoane independente - a fost de 1.040.000 Euro, rezulta ca baza impozabila a TVA stabilita ca diferenta dintre valoarea de piata si pretul cesiunii ar fi zero.
Invoca dispozitiile art. 145 alin. (2) lit. a), art. 146 alin. (1) lit. a) Cod fiscal art. 155 alin.
(5) lit. k) din Codul fiscal; Directiva nr. 112/2006/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata, art. 167, 168 lit. a) si art. 178 lit. a); jurisprudenta CJUE in cauzele C-274/10, C-465/03, C-286/94.
4.2 Recurenta parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Brasov Administratia Judetean Finantelor Publice Mures a depus raspuns la intampinare prin care a solicitat respingerea apararilor reclamantei-intimate aratand ca anularea in parte a deciziei de impunere este urmarea faptului ca instanta de fond a retinut in mod eronat ca natura creantei dobandite de reclamanta S.C. A S.R.L. este un activ contingent, intrucat sansele de recuperare la data dobandirii erau incerte, debitorul cedent S.C. B S.R.L. era la data recuperarii creantei in procedura falimentului, iar S.C. C S.A. urma sa fie descarcat de orice obligatie de plata in urma aprobarii planului de reorganizare, fara a analiza incidenta dispozitiilor legale invocate de recurenta.
Reitereaza opinia sa potrivit careia in cazul cesionarii unei creante, diferenta dintre valoarea creantei preluate prin cesiune si suma de achitat cedentului reprezinta venit la data constatarii drepturilor si obligatiilor. Acesta este si punctul de vedere al Directiei Legislate Impozite Directe din cadrul Ministerului Finantelor Publice formulat prin adresa 337740/15.01.2010, respectiv al Directiei de Legislatie si Reglementari Contabile din cadrul Ministerului Finantelor Publice, cu privire la tratamentul contabil aplicabil operatiunilor de cesiune/preluare de creanta, exprimat prin adresa nr. 308.121/23.12.2009.
Invedereaza ca organele de inspectie fiscala au procedat in conformitate cu prevederile legale in materie precum si cu punctul de vedere al directiilor de specialitate din cadrul M.F.P., transmis de Directia Generala Coordonare Inspectie Fiscala din A.N.A.F. in tratarea problematicii vizand cesiunea de creanta cu efecte fiscale in ceea ce priveste impozitul pe profit.
In ceea ce priveste taxa pe valoarea adaugata stabilita suplimentar considera ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a normelor de drept material, organele de inspectie fiscala stabilind corect ca din punct de vedere al persoanei impozabile care preia creanta in vederea recuperarii acesteia de la diversi debitori, operatiunea de recuperare de creante reprezinta o prestare de servicii, conform art. 129 din Codul fiscal realizata de cesionar in beneficiul persoanei care cedeaza creantele.
Serviciile constand in recuperare de creante sunt exceptate de la scutirea prevazuta la art.
141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin urmare sunt taxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata.
Contrar celor retinute in considerentele hotararii si reiterate de reclamanta in intampinare, arata ca operatiunea efectuata de S.C. A S.R.L., care a preluat creanta in vederea recuperarii, reprezinta o prestare de servicii, realizata de cesionar in beneficiul persoanei care cedeaza creantele, taxabila din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, fara sa fie conditionata de obiectul de activitate al cedentului.
Relativ la petitul prin care reclamanta-intimata solicita obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata reitereaza argumentele aduse prin cererea de recurs.
Solicita admiterea recursului formulat, casarea in parte a sentintei recurate potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedura civila, in sensul respingerii actiunii promovata de reclamanta.
In drept, invoca dispozitiile legale la care am facut referire in cuprinsul raspunsului la intampinare iar in temeiul art. 223 alin. 2 Cod proc. civila solicita judecarea cauzei si in lipsa .
5. Procedura de solutionare a recursului
In cauza a fost parcursa procedura de regularizare a cererilor de recurs si de efectuare a comunicarii actelor de procedura intre partile litigante, prevazuta de art. 486 Cod procedura civila, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 si art. 201 alin. (5) si (6) Cod procedura civila, cu aplicarea si a dispozitiilor O.U.G. nr. 80/2013.
In temeiul art. 490 alin.(2), coroborat cu art.4711 si art.201 alin.(5) si (6) Cod procedura civila, prin rezolutia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecata la data de 16 iunie 2020, in sedinta publica, cu citarea partilor.
Exceptia privind nulitatea recursurilor invocata de intimata reclamanta prin intampinare a fost respinsa potrivit celor consemnate in practicaua prezentei decizii.
II. Considerentele Inaltei Curti asupra recursurilor
Analizand recursurile formulate in cauza de parate potrivit motivelor dezvoltate prin acestea si apararile formulate de intimata reclamanta raportat la actele si lucrarile dosarului se retine ca recursurile sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
Ceea ce este controversat intre partile litigiului in speta dedusa judecatii sunt efectele fiscale ale cesiunii de creanta realizata de intimata reclamanta.
Relativ la starea de fapt existenta in speta instanta de recurs va retine ca prin probele administrate in cauza intimata reclamanta a demonstrat ca scopul in care a preluat prin cesiune creanta detinuta de creditoarea Banca X fata de debitoarea SC B SRL nu a fost de a realiza profit, ci acela de a evita o pierdere, respectiv acela de a evita intrarea in faliment a SC C SA, al carui actionar majoritar era si care avea calitatea de fidejusor al creantei cedate, deci raspunzator in solidar cu debitorul principal pentru aceasta fata de Banca X.
Mai mult, in speta s-a demonstrat ca intimata reclamanta a preluat creanta analizata prin contractul de cesiune (fara numar) incheiat in data de 11.12.2007, ulterior datei de 21.08.2006 cand avut loc adunarea generala a creditorilor C, in cadrul careia s-a exprimat pozitiv votul fata de planul de reorganizare propus, votandu-se astfel si pentru nerecuperarea creantelor creditorilor chirografari, situatie in care se afla si creanta analizata in speta in raport cu fidejusorul SC C SA.
Astfel, prin cesionarea creantei si apoi cedarea catre intimata reclamanta a calitatii de parte in contractul de cesiune, s-a realizat inlocuirea creditorului Banca X, care se opunea adoptarii planului de reorganizare propus pentru fidejusorul SC C SA in Comitetul creditorilor si s-a obtinut confirmarea planului de reorganizare.
Deoarece planul de reorganizare al SC C SA prevedea nerecuperarea creantelor creditorilor chirografari iar, la acest moment, debitorul principal al creantei, SC B SRL, se afla deja in procedura falimentului, deschisa prin sentinta nr. 528/21.03.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti sectia a VII comerciala, posibilitatea de recuperare a creantei cesionate de intimata reclamanta a fost incerta inca de la intervenirea acesteia in contractul de cesiune initial incheiat intre Banca X si d-na Dna Y.
In aceste conditii, Inalta Curte, relativ la impozitul pe profit si baza impozabila a acestuia, va retine ca fiind legala calificarea data creantei analizate ca activ contingent iar nu ca activ cert asa cum a fost calificat de catre organele fiscale.
In acest sens se au in vedere dispozitiile art. 176 din Reglementari contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene, Anexa la OMFP nr. 1752/2005 potrivit carora:
(1) Drepturile si obligatiile, precum si unele bunuri care nu pot fi integrate in activele si pasivele entitatii se inregistreaza in contabilitate in conturi in afara bilantului, denumite si conturi de ordine si evidenta .
In aceasta categorie se cuprind angajamente (giruri, garantii, cautiuni) acordate sau primite in relatiile cu tertii, imobilizari corporale luate cu chirie, valori materiale primite spre prelucrare sau reparare, in pastrare sau custodie, debitori scosi din activ urmariti in continuare, redevente, locatii de gestiune, chirii si alte datorii asimilate, efecte scontate neajunse la scadenta, precum si alte valori.
(2) In cadrul elementelor extrabilantiere sunt cuprinse si activele si datoriile contingente.
(3) Un activ contingent este un activ potential care apare ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilantului si a caror existenta va fi confirmata numai prin aparitia sau neaparitia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi in totalitate sub controlul entitatii.
Un exemplu in acest sens il reprezinta un drept de creanta ce poate rezulta dintr-un litigiu in instanta (de ex. o despagubire), in care este implicata entitatea si al carui rezultat este incert.
Activele contingente sunt generate, de obicei, de evenimente neplanificate sau neasteptate, care pot sa genereze intrari de beneficii economice in entitate . Activele contingente nu trebuie recunoscute in conturile bilantiere. Acestea trebuie prezentate in notele explicative in cazul in care este probabila aparitia unor intrari de beneficii economice. Activele contingente nu sunt recunoscute in situatiile financiare, deoarece ele nu sunt certe iar recunoasterea lor ar putea determina un venit care sa nu se realizeze niciodata.
In cazul in care realizarea unui venit este sigura, activul aferent nu este un activ contingent si trebuie procedat la recunoasterea lui in bilant .
Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea corespunzatoare in situatiile financiare a modificarilor survenite. Astfel, daca intrarea de beneficii economice devine certa, activul si venitul corespunzator vor fi recunoscute in situatiile financiare aferente perioadei in care au survenit modificarile. In schimb, daca este doar probabila o crestere a beneficiilor economice, entitatea va prezenta in notele explicative activul contingent.``
Ca urmare, relativ la creanta analizata nu pot fi retinute ca temeinice sustinerile recurentelor parate care fac referire la regulile generale privind evidentierea in contabilitatea entitatii economice a activelor, deoarece aceste reguli nu sunt aplicabile in situatia particulara a activelor contingente.
Faptul ca dreptul de creanta dobandit de intimata reclamanta constituie din punct de vedere contabil un activ contigent, caruia ii sunt aplicabile reglementarile derogatorii, anterior citate, de la regulile generale privind evidentierea in contabilitate a activelor, rezulta din caracterul incert al creantei inca de la momentul dobandirii acesteia de catre intimata reclamanta, in conditiile de fapt mai sus prezentate.
In acest context, in mod legal si temeinic instanta de fond a avut in vedere in analiza problematicii impozitului pe profit in speta dedusa judecatii, dispozitiile pct. 12 din Normele de aplicare ale Codului fiscal cu referire la art. 19 din Cod, in varianta in vigoare la data cesiunii creantei catre intimata reclamanta, potrivit carora: ``Veniturile si cheltuielile care se iau in calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele inregistrate in contabilitate potrivit reglementarilor contabile date in baza Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal.``
Instanta de recurs impartaseste astfel concluzia la care in mod judicios a ajuns instanta de fond, referitor la impozitul pe profit analizat in cauza, in sensul ca un activ contigent (incert), cum este creanta analizata in speta, care, potrivit regulilor contabile se evidentiaza extrabalantier pana nu dobandeste caracter realizabil, nu poate fi avut in vedere pana la acest din urma moment la calculul impozitului pe profit.
Din punctul de vedere al TVA stabilita suplimentar de organele fiscale in raport cu aceeasi cesiune de creanta se subliniaza in primul rand de catre instanta de recurs ca regula in materie este data de art. 126 alin (1) lit. a) Cod fiscal, in forma sa in vigoare in anul 2007, potrivit caruia, din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata sunt operatiuni impozabile in Romania cele care constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, in sfera taxei, efectuate cu plata .
Sunt astfel operatiuni cuprinse in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata potrivit Cap. 4 din Titlul VI al Codului fiscal, art. 128 si urmatoarele: livrarea de bunuri, prestarea de servicii, schimbul de bunuri sau servicii, achizitiile intracomunitare de bunuri, importul de bunuri .
Prin prisma celor anterior aratate, operatiunile scutite de taxa reglementate la Cap. 9 al Titlul VI din Codului fiscal, reprezinta situatii de exceptie, cu aplicare prioritara fata de regulile generale in materia taxei pe valoarea adaugata, in masura in care conditiile legale pentru care intervine scutirea de taxa sunt indeplinite.
Din acest punct de vedere instanta de recurs nu retine argumentarea recurentelor parate in sensul ca scutirea de taxa reglementata de art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 Cod fiscal, in discutie in cauza dedusa judecatii, constituie o regula in materia TVA iar exceptia de la aceasta o constituie operatiunile de recuperare a creantelor.
Dimpotriva dispozitia legala analizata care prevede scutirea de taxa pentru prestarile unor servicii de natura financiar-bancara cum sunt ``tranzactii, inclusiv negocierea, privind conturile de depozit sau conturile curente, plati, viramente, creante, cecuri si alte instrumente negociabile`` trebuie privita ca o reglementare de exceptie, care se aplica prioritar cand cerintele acestei dispozitii legale sunt indeplinite, iar ``exceptia`` privind operatiunile de recuperare a creantelor trebuie privita de fapt ca o aplicare a regulilor generale in materia TVA, privind taxarea activitatilor de recuperare creante (in realitate operatiuni de prestari servicii de natura financiara).
In acest context, raportat la cesiunea de creanta analizata in cauza, instanta de recurs, similar instantei de fond, retine ca in mod eronat organele fiscale au incadrat aceasta operatiune ca fiind una ce are ca obiect recuperarea creantelor, desi elementele de fapt ale spetei, referitoare la scopul urmarit de intimata reclamanta prin cesionarea creantei, ce rezulta din circumstantele in care aceasta a preluat creanta, nu permiteau o astfel de incadrare.
Relevante sunt si dispozitiile alin. (7) - (9) al pct. 35 din Normele de aplicare ale Codului fiscal referitoare la art. 141 alin. (2) din Cod potrivit carora:
``(7) Exceptia prevazuta la art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal se aplica in functie de natura operatiunii, indiferent de terminologia utilizata, respectiv recuperare de creante sau factoring.
(8) In situatia in care, conform contractului, scopul operatiunii la care se face referire la alin. (7) nu il constituie recuperarea de creante, ci acordarea unui credit, societatea care preia creantele aferente unui credit acordat asumandu-si pozitia creditorului, operatiunea este scutita de taxa pe valoarea adaugata, nefacand obiectul exceptiei prevazute la art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal. In aceasta situatie nu se aplica Decizia Curtii de Justitie Europene C- 305/01 MKG.
(9) In cazul in care din analiza contractului rezulta ca operatiunea la care se face referire la alin. (7) reprezinta recuperare de creante, aceasta este considerata pentru persoana care preia creantele o prestare de servicii efectuata cu plata, taxabila din punctul de vedere al taxei pe valoarea adaugata conform prevederilor art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal, indiferent daca persoana care preia creantele preia sau nu riscul privind neincasarea acestora, asa cum rezulta si din Decizia Curtii Europene de Justitie nr. C-305/01 MKG.``
Ca urmare, incadrarea cesiunii de creanta ca operatiune intrand in sfera de aplicare a taxei pe valoare adaugata se face in raport de scopul urmarit de cesionar prin achizitia creantei, respectiv acordarea unui credit debitorului cedat sau recuperarea creantei.
Or, asa cum a subliniat si instanta de fond, in paragraful 49 al Hotararii Curtii Europene de Justitie in cauza C-305/01 MKG, la care chiar Normele de aplicare ale Codului fiscal, contemporane cesiunii de creanta analizata in speta, fac trimitere, prin cesiunea de creanta ce intra in sfera taxei pe valoarea adaugata trebuie sa se urmareasca o furnizare de servicii constand eliberarea cedentului de sarcinile de recuperare a creantelor si de riscul insolvabilitatii debitorilor cedati, urmarindu-se in contrapartida un avantaj financiar, o ``plata`` facuta de cedent.
In acest context, asa cum a aratat si instanta de fond facand referire la Hotararea din 27 octombrie 2011 in cauza C-93/10, ulterioara cesiunii de creanta din speta insa in interpretarea unor dispozitii normative contemporane acesteia, respectiv A sasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977, CJUE a statuat ca: ``Articolul 2 punctul 1 si articolul 4 din A sasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare, trebuie interpretate in sensul ca un operator care cumpara, pe propriul risc, creante incerte la un pret inferior valorii nominale a acestora nu efectueaza o prestare de servicii cu titlu oneros, in sensul articolului 2 punctul 1, si nu desfasoara o activitate economica care intra in domeniul de aplicare al acestei directive atunci cand diferenta dintre valoarea nominala a creantelor mentionate si pretul de cumparare al acestora reflecta valoarea economica efectiva a creantelor respective la momentul cesiunii lor.``
In aceeasi Hotarare din C-93/10, CJUE a subliniat ca: ``contrar situatiei de fapt din litigiul care a determinat pronuntarea Hotararii MKG-Kraftfahrzeuge-Factoring, citat anterior, cesionarul creantelor nu primeste nicio contrapartida din partea cedentului, astfel incat nu desfasoara o activitate economica in sensul articolului 4 din A sasea directiva, nici nu fumizeaza o prestatie de servicii in sensul articolului 2 punctul 1 din aceasta directiva. Desigur, exista o diferenta intre valoarea nominala a creantelor cedate si pretul de cumparare al acestor creante . Cu toate acestea, spre deosebire de comisionul de factoring si de prima de del credere care, in litigiul care a determinat pronuntarea Hotararii MKG-Kraftfahrzeuge-Factoring, citata anterior, erau retinute de factor, aceasta diferenta nu constituie, in litigiul in discutie in actiunea principala, o remuneratie care urmareste sa retribuie in mod direct un serviciu prestat de cumparatorul creantelor cedate. Astfel. diferenta dintre valoarea nominala a creantelor cedate si pretul de cumparare al acestor creante nu constituie contrapartida unui astfel de serviciu, ci reflectarea valorii economice efective a creantelor respective la momentul cesiunii lor, care este determinata de caracterul incert al acestora si de un risc crescut de neplata de catre debitori .``
Ca urmare, potrivit Hotararilor anterior mentionate cesiunea de creanta se inscrie in sfera operatiunilor privind recuperarea creantelor numai in situatia in care prin aceasta se urmareste de catre cesionar obtinerea unei remuneratii care sa retribuie in mod direct un serviciu prestat cedentului, ceea ce nu poate fi retinut in speta dedusa judecatii.
Critica formulata de recurentele parate privind obligarea lor la cheltuieli de judecata de catre instanta de fond prin prisma dispozitiilor art. 453 alin. (1) Cod proc. civila se retine ca fiind nefondata deoarece potrivit acestei dispozitii legale: ``Partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata .``
In speta ca urmare a admiterii in parte a actiunii formulata de reclamanta, paratele ``au cazut in pretentii`` fata de acesta, stabilindu-se culpa lor procesuala care nu poate fi privita limitativ raportat numai la reaua credinta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale, ci deriva din faptul necesitatii declansarii de reclamanta a unui proces pe parcursul caruia acesta a efectuat cheltuieli de judecata si in care s-a demonstrat ca actele administrativ fiscale contestate sunt partial nelegale si/sau netemeinice.
Nu poate fi retinuta nici sustinerea recurentelor parate in sensul ca instanta de fond a stabilit cheltuieli de judecata in sarcina acestora desi hotararea pronuntata de aceasta nu era definitiva, deoarece dispozitiile art. 453 alin. (1) Cod proc. civila invocate se regasesc in Titlul I din Cartea a II-a a Codului de procedura civila intitulat ``Procedura in fata primei instante`` de unde rezulta ca instanta de fond este obligata la solicitarea partilor sa statueze asupra cheltuielilor de judecata, momentul ramanerii definitive a hotararii avand influenta doar asupra caracterului executoriu al cheltuielilor de judecata astfel stabilite.
Avand in vedere aceste considerente, apreciind ca, in raport de criticile invocate nu este incident motivul de recurs prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedura civila, recursurile declarate de parate au fost respinse ca nefondate, in baza prevederilor art. 496 alin. (1) Cod procedura civila si art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Nota: ICCJ a avut in vedere dispozitiile Codului fiscal aprobat prin Legea nr. 571/2003, in forma in vigoare la momentul nasterii raportului de drept fiscal dedus judecatii.
Acordarea sporului pentru conditii degradante. Aspecte juridice si Jurisprudenta Sursa: MCP avocati
ICCJ: Decizia de Pensionare Inceteaza Automat Raportul de Serviciu Sursa: avocat Curpas Florian Cristian
Nomanzii digitali. Provocari si reglementari juridice in era muncii de la distanta Sursa: MCP avocati
OUG nr. 156/2024 (Ordonanta trenulet 2024 - 2025 sau Ordonanta Austeritatii 2025) privind unele masuri fiscal-bugetare in domeniul cheltuielilor publi Ordonanta de urgenta nr. 156/2024 (denumita si Ordonanta trenulet 2024 - 2025 sau Ordonanta Austerit ...
OUG nr. 153/2024 privind stabilirea unor masuri la nivelul administratiei publice centrale Ordonanta de urgenta nr. 153/2024 privind stabilirea unor masuri la nivelul administratiei publice c ...
Codul muncii 2025. Legea 53/2003, actualizata 2025 Codul muncii actualizat 2025 Actualizat prin LEGEA nr. 283/2024, publicata in MONITORUL OFICIAL n ...