Dreptul la aparare. Nulitatea actelor de procedura civile

Dreptul la aparare este asigurat atat prin acordarea termenului solicitat, in conformitate cu art.156 C.proc.civ. cat si prin indeplinirea procedurii de citare, prin afisare, atunci cand se constata lipsa oricarei persoane la sediul persoanei juridice, conform art.92 ind. 1 , astfel ca, fiind respectate prevederile art.100 si art.107, nu se justifica sanctiunea nulitatii actelor de procedura .

***

Reclamanta A.S. C. Sebes a chemat-o in judecata pe parata S.C. A. S.A. Sebes pentru a se constata nulitatea absoluta a contractului de inchiriere incheiat intre parti, intrucat spatiul inchiriat de parata in Sebes nu este proprietatea acesteia .

Tribunalul Alba, prin sentinta civila nr.1422 din 11 decembrie 2003, a respins actiunea, dupa ce a constatat ca nu sunt motive de nulitate a contractului intrucat spatiul i-a fost concesionat paratei prin H.C.L. Sebes nr.121/2001.

Apelul declarat de reclamanta a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia care, prin decizia nr.110 din 2 aprilie 2004, a retinut ca parata are calitatea de locator ca urmare a transmiterii spatiului prin concesiune, potrivit H.C.L. nr.121 din 26 iunie 2002. In acest context, s-a apreciat ca parata era indreptatita sa incheie contractul de inchiriere si nu sunt motive care sa atraga nulitatea absoluta.
Impotriva deciziei , reclamanta a declarat recurs cerand, in baza prevederilor art.312 alin.(3) coroborat cu art.304 (5) raportat la art.92 ind. 1 C. proc. civ., casarea deciziei pronuntata in apel si trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar in subsidiar, potrivit art.304 (8) (9) (10) C. proc. civ., modificarea deciziei civile nr.110/2004, admiterea apelului si pe cale de consecinta schimbarea sentintei fondului, in sensul constatarii nulitatii absolute a contractului de inchiriere incheiat la data de 20 ianuarie 2000.A sustinut ca instanta de apel a judecat apelul in lipsa sa, desi in cauza a fost acordat un singur termen, in conformitate cu art.156 (1) C. proc. civ., nu patru termene, cum a retinut instanta.

In sustinerea aceluiasi motiv, reclamanta a precizat ca data de 2 aprilie 2004, cand a fost acordat termenul, a fost declarata zi nelucratoare si in aceste conditii nu putea sa banuiasca faptul ca se va judeca apelul.

Prin urmare actul dedus judecatii a fost interpretat gresit si au fost nesocotite probele din dosarul de fond, unde se afla depus C.F nr.2 Sebes, pentru a demonstra ca parata nu este proprietara imobilului inchiriat.
A mai sustinut ca la data incheierii contractului parata nu avea calitatea de locator a imobilului, emiterea H.C.L.nr. 121/26 iunie 2001 fiind ulterioara datei incheierii contractului , de 20 ianuarie 2000.

Recursul este nefondat.

Prima critica ce vizeaza nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la procedura de citare, in sprijinul careia reclamanta a invocat dispozitiile art.92 (1) C. proc. civ., este nefondata, intrucat procedura a fost realizata prin afisare.

Comunicarea citatiei, dispune art.921 C. proc. civ., se realizeaza prin afisare atunci cand se constata „lipsa oricarei persoane la sediul acestora”.

A rezultat ca reclamantei i s-a asigurat dreptul de aparare atat prin acordarea termenului solicitat in conformitate cu art.156 C. proc. civ. cat si prin citarea partii pentru termenul fixat in urma solicitarii acesteia.

Dovada de primire a citatiei respecta prin mentiunile pe care le poarta prevederile art.100 C. proc. civ., asa incat instanta de apel nu s-a aflat in situatia de a amana judecata pe motiv ca reclamanta apelanta nu a fost citata cu respectarea cerintelor impuse de lege, sub sanctiunea nulitatii, asa cum dispune art.107 C. proc. civ..

In consecinta, potrivit art.312 C.proc.civ., recursul a fost respins.