Prescriptia extinctiva. Cauze de intrerupere. Decret nr.167/1958, art.16 lit.a), art.17

Potrivit art.16 lit.a) din Decretul 167/1958, prescriptia se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia, iar

potrivit art.17, intreruperea sterge prescriptia, incepand sa curga o noua prescriptie, astfel ca recunoasterea datoriei de catre parata, prin protocolul incheiat la 17 mai 2000, a intrerupt prescriptia si in raport cu data introducerii actiunii, 6 martie 2002, dreptul material la actiune a fost exercitat de reclamanta inauntrul termenului general de trei ani, incadrandu-se in noua prescriptie care a inceput sa curga de la 17 mai 2000.

***

Reclamanta S.C. T. SA prin Sucursala �E.� Constanta a chemat in judecata pe parata RADET Constanta, pentru a fi obligata la plata sumei reprezentand refuzul partial la facturile de energie termica, emise in perioada octombrie 1997- februarie 2001, cu motivarea ca reclamanta a incheiat cu parata contractul de furnizare a energiei electrice, prelungit prin mai multe acte aditionale si in baza caruia s-a obligat sa furnizeze paratei energie termica, urmand ca aceasta sa achite contravaloarea acestei energii.

Desi obligatia de a furniza energie termica incepand cu anul 1996 a fost indeplinita, parata a refuzat partial plata facturii.
In vederea achitarii sumelor restante, la data de 17 mai 2000 si la 20 octombrie 2000, s-a incheiat protocolul, prin care parata a recunoscut ca are datorii catre reclamanta, obligandu-se sa le achite, lucru pe care nu l-a facut.

Prin obiectiunile depuse, parata a invocat ca actiunea reclamantei este prescrisa, in raport cu data introducerii cererii de chemare in judecata .

La cererea partilor s-a efectuat o expertiza contabila si tehnica, pentru stabilirea sumelor datorate de parata, urmare a refuzurilor partiale la facturile emise de reclamanta.
Prin sentinta civila nr.60/COM din 18 decembrie 2002, Curtea de Apel Constanta a admis in parte actiunea reclamantei si a obligat parata la plata sumei pretinse,la plata taxei de timbru si onorariu expertiza.

In motivarea solutiei, instanta a retinut ca intre partile din litigiu a fost incheiat contractul de furnizare a energiei electrice din 1995 si 1998, ambele prelungite prin mai multe acte aditionale, prin care reclamanta s-a obligat sa furnizeze energie termica, cu obligatia paratei sa achite contravaloarea acesteia.

Cu toate acestea, parata in perioada octombrie 1997-februarie 2001 a refuzat partial sa plateasca facturile emise de reclamanta iar expertiza, efectuata la cererea partilor, a stabilit suma datorata de parata, in baza facturilor refuzate la plata .

Cu privire la exceptia invocata de parata, privind prescriptia actiunii, pentru perioada octombrie 1997-1999, aceasta a fost respinsa ca neintemeiata.

S-a argumentat ca, prin protocolul incheiat la data de 17 mai 2000 si la 20 octombrie 2000, parata a recunoscut ca are o datorie catre reclamanta, la facturile neachitate, angajandu-se sa achite suma conform graficului de esalonare a platilor.

Porivit art.16 lit.a) din Decretul 167/1958, prescriptia se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia, iar potrivit art.17 intreruperea sterge prescriptia, incepand sa curga o noua prescriptie .

In speta, recunoasterea datoriei, consemnata in protocolul din 17 mai 2000, a intrerupt prescriptia si in raport cu data introducerii actiunii (6 martie2002), dreptul reclamantei a fost exercitat in termenul general de 3 ani, incadrandu-se in noua prescriptie ce a inceput sa curga de la 17 mai 2000.

Parata a declarat recurs, cu respectarea termenelor prevazute de art.301 si 303 C. proc. civ., in temeiul art.304 pct.9 C. proc. civ.,critica formulata privind nelegalitatea si netemeinicia sentintei sub aspectul respingerii exceptiei prescriptiei invocate la fond .

Recursul este nefondat.

Potrivit art.306 alin.(3) C. proc. civ. instanta de recurs va examina cererea chiar in situatia indicarii gresite a motivelor de recurs, asa incat sustinerile reclamantei de a se constata ca inadmisibil recursul, nu poate fi primita.

Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei pentru perioada octombrie 1997-1999, Curtea a retinut ca solutia pronuntata de prima instanta este corecta. Prin protocolul incheiat la data de 17 mai 2000 si la 20 octombrie 2000, parata a recunoscut o datorie restanta catre reclamanta, facturi recunoscute si neachitate, cu angajarea platii acestora conform graficului de esalonare.
Aceasta recunoastere a datoriei,de catre parata, a fost retinuta de Curtea de Apel Constanta ca fiind momentul in care a operat intreruperea cursului prescriptiei, asa incat de la aceasta data, potrivit art.17 din Decretul 167/1958, incepe sa curga o noua prescriptie de trei ani, actiunea reclamantei fiind introdusa astfel in noul termen de prescriptie, in raport cu data introducerii cererii de chemare in judecata (6 martie 2002).

Sustinerea paratei, prin care suma in litigiu excede protocolului, neavand nici o legatura cu suma acceptata prin acest protocol, nu are suport, intrucat la dosarul cauzei nu a fost depusa nici o anexa la protocol cu componenta sumelor restante, din care sa rezulte explicit ce sume au fost recunoscute si cu ce titlu . De altfel, ambele parti, prezente la dezbateri au confirmat inexistenta acestor anexe .

Asa cum a fost redactat protocolul incheiat intre parti, in lipsa unei defalcari pe categorii de facturi, rezulta, prin formularea �datoria totala a RADET�, la 17 mai 2000, ca parata a recunoscut si a acceptat la plata suma in litigiu,astfel ca instanta de fond ,in mod corect, a facut aplicarea in cauza a dispozitiilor art.16 lit.a) din Decretul 167/1958.

In consecinta, recursul declarat de parata a fost respins ca nefondat, potrivit dispozitiilor art.312 teza 2 C. proc. civ.