Testament autentic. Distrugerea lui materială. Consecinţe

Simpla distrugere materială de către testator a unui testament autentic nu poate conduce la încetarea efectelor lui, căci eventuala sa revocare trebuie făcută doar în condiţiile art. 920 Codul civil.

Prin sentinţa civilă nr. 8617 din 25 septembrie 1998 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost respinsă acţiunea civilă înaintată de reclamantul P.G. împotriva pârâtei P.V. pentru anulare testament.
S-a reţinut în motivarea sentinţei că, pe de o parte, reclamantul nu a făcut dovada caracterului fals al testamentului atacat, iar pe de altă parte că distrugerea materială, de către testator, a unui testament autentic nu este de natură a provoca încetarea efectelor lui.
Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 3 din 04 ianuarie 1999 a Tribunalului Cluj, instanţa de apel confirmând în totul hotărârea judecătoriei. Împotriva deciziei reclamantului a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub motivul că primele instanţe au făcut o interpretare restructivă a dispoziţiilor art. 920 Codul civil, distrugerea testamentului valorând o tacită revocare a lui.
Instanţele au arătat inclusiv lipsă de rol activ, ele neatrăgându-i reclamantului atenţia - deşi acesta nu era asistat deBaroul Bucuresti" title="Cabinet de avocat, Baroul Bucuresti"> avocat - asupra nevoii de a propune dovezi din care să rezulte faptul distrugerii materiale, de către testator, a testamentului în litigiu.
Recursul este nefondat.
Cum bine s-a decis în primă instanţă şi în apel, simpla distrugere materială a unui testament încheiat în formă autentică nu este în măsură să îl lipsească de efecte, căci aceasta nu s-ar putea obţine decât cu respectarea condiţiilor de formă impuse de art. 920 Codul civil.
Astfel fiind, critica privitoare la lipsirea reclamantului de posibilitatea de a propune dovezi care să dovedească distrugerea testamentului nu poate fi nici ea primită, căci propunerea şi administrarea lor apare ca lipsită de utilitate.
Fiind nefondată şi critica după care anumite fapte nedovedite ar fi fost apreciate ca dovedite, recursul se va respinge.