Actiunea. Intregirea/modificarea actiunii reglementate prin art. 132 C. proc. civ. Deosebire fata de cererea de chemare in judecata a altor persoane reglementata prin art. 57 din acelasi cod

Cererea prin care reclamantul, ulterior datei inregistrarii actiunii, urmareste restituirea imobilului trecut in mod abuziv la stat, cheama in judecata si persoanele care au cumparat de la stat bunul si cere anularea contractelor, constituie o intregire/modificare a actiunii, in sensul reglementat prin art. 132 C. proc. civ., iar nu o cerere de chemare in judecata a altor persoane, conform art. 57 � 59 din acelasi cod, deoarece aceste persoane nu pretind acelasi drept ca si reclamantul.

**************

La data de 14 decembrie 1999, reclamanta R.G.L. a chemat in judecata pe paratii Statul Roman reprezentat de Consiliul General al Municipiului Bucuresti si S.C. Herastrau Nord SA, solicitand : a se constata ca un imobil, din Bucuresti, a fost trecut in proprietatea statului fara titlu; sa se constate nulitatea actului de trecere a imobilului in proprietatea statului; sa fie obligati paratii sa predea nemiscatorul in deplina proprietate si posesiune reclamantei.
In motivarea actiunii, reclamanta a invederat ca imobilul a fost nationalizat in baza Decretului nr. 92/1950, pe numele tatalui, sau si ca bunul a fost trecut in proprietatea statului fara titlu valabil, intrucat autorii sai erau exceptati de la aplicarea decretului, tatal fiind ofiter superior in armata, pensionar la data nationalizarii, iar mama casnica.

In fond, dupa desfiintarea unei primei sentinte, reclamanta, prin cererea din 21 mai 2001, si-a precizat si completat actiunea in sensul ca a chemat in judecata, in calitate de parati, si pe D.L., D.C., I.M. si ROM CONFORT SA pentru a se dispune nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare incheiate, in baza Legii nr. 112/1995, de catre parati, cu privire la doua apartamente ale constructiei in litigiu.
Prin incheierea din 1 octombrie 2001, Tribunalul Municipiului Bucuresti, sectia a IV-a civila, a hotarat in sensul ca �avand in vedere dispozitiile art. 57 C. proc. civ., respinge ca inadmisibila cererea precizatoare�.Aceeasi instanta, prin sentinta civila nr. 1016 din 17 iunie 2002, a respins ca nefondata actiunea .
Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III � a civila, prin decizia nr. 115/A din 25 februarie 2003, a admis apelul declarat de reclamanta si a schimbat sentinta tribunalului astfel : a admis actiunea si a constatat ca imobilul, in discutie, a fost trecut in proprietatea statului fara titlu valabil; au fost obligati paratii Municipiul Bucuresti, Ministerul Finantelor Publice si S.C. Herastrau Nord SA sa-i lase reclamantei in deplina proprietate si posesiune imobilul format din constructie si teren, mai putin partea din imobil care constituie obiectul contractelor de vanzare-cumparare nr. 897 din 11 iunie 1998 si nr. 4678/20.926 din 3 iulie 1997, incheiate intre Primaria Municipiului Bucuresti, SC ROM CONFORT SA, si paratii D.I., D.L. si D.M.
Prin aceeasi decizie, instanta de apel a hotarat ca �mentine solutia primei instante privind ca inadmisibila cererea de chemare in judecata a altor persoane, pronuntata prin incheierea de sedinta din 1 octombrie 2001�. S-a retinut ca �solutia primei instante de respingere a acestei cereri, ca inadmisibila, este corecta, intrucat, in baza art. 57 C. proc. civ., se pot introduce in cauza terte persoane care ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul� iar �faptul ca cererea a fost depusa ulterior comunicarii situatiei juridice de catre primarie, respectiv a instrainarii unora dintre apartamente, nu poate produce efecte� deoarece �reclamanta, fiind cea care a sesizat instanta, avea obligatia de a stabili de la bun inceput cadrul procesual��.
Impotriva decizie, data in apel, au declarat recurs reclamanta si paratii Municipiul Bucuresti, prin primarul general si Ministerul Finantelor Publice, ca reprezentant al Statului Roman .

In motivarea recursului, reclamanta a invederat ca ambele instante au dat o interpretare gresita atat prevederilor art. 57 C. proc. civ., cat si cererii precizatoare, din 21 mai 2001, prin care a solicitat a se dispune asupra nulitatii absolute a doua contracte de vanzare-cumparare, referitoare la o parte din imobilul revendicat si prin care au fost chemati in judecata, in calitate de parati, atat vanzatorii, cat si cumparatorii apartamentelor. Nerezolvand cauza cu referire la apartamentele vandute fostilor chiriasi, reclamanta reproseaza instantei de apel ca a limitat posibilitatea de a se discuta valabilitatea titlului statului asupra imobilului in intregul sau.

In recursurile paratilor Municipiul Bucuresti si Ministerului Finantelor Publice se sustine ca titlul statului, asupra imobilului, este valabil, intrucat a fost constituit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, autorul reclamantei fiind detinatorul unui numar mare de apartamente si, deci, neexceptat de la nationalizare, si ca instanta de apel nu avea caderea de a analiza conformitatea amintitului decret in raport cu Constitutia din anul 1948.
Recursurile sunt fondate, in limitele si pentru considerentele care succed:

Potrivit art. 57 alin. (1) C. proc. civ., oricare dintre pati poate sa cheme in judecata o alta persoana care ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul.
In considerarea prevederilor art. 57 � 59 C. proc. civ., institutia chemarii in judecata a altor persoane este o forma de participare a tertilor la activitatea judiciara care confera partilor principale, in scopul preintampinarii unui litigiu viitor, posibilitatea de a solicita introducerea in proces a acelor persoane ce ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul. Institutia chemarii in judecata a altor persoane conduce la solutionarea unor raporturi juridice conexe in unul si acelasi cadru procesual, contribuind, in acest mod, la o mai buna administrare a justitiei.
Cererea de chemare in judecata a altor persoane trebuie sa fie exercitata cu respectarea tuturor conditiilor necesare pentru participarea tertilor la activitatea judiciara, iar art. 57 alin. (1) C. proc. civ. impune si o conditie suplimentara, deosebit de importanta, conditie neobservata de cele doua instante, si anume ca tertul introdus in proces sa poata pretinde �aceleasi drepturi ca si reclamantul�.

Din aceasta perspectiva, se constata ca instantele au apreciat gresit ca cererii completatoare, formulata de reclamanta la data de 21 mai 2001, ii sunt aplicabile prevederile art. 57 C. proc. civ., text caruia instantele i-au dat o interpretare extensiva, intrucat institutia cercetata nu poate fi utilizata, de catre partile principale, decat atunci cand tertul introdus in proces ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul. Or, in speta nici vanzatorii si nici cumparatorii celor doua apartamente, componente ale imobilului revendicat, nu ar putea sa pretinda acelasi drept subiectiv cu cel invocat de reclamanta, drept ce se pretinde a fi dobandit prin mostenire legala si constituit in patrimoniul autorilor reclamantei in anul 1930.
Pe cale de consecinta, instantele erau datoare sa constate ca, desi art. 57 C. proc. civ. sugereaza, aparent, posibilitatea introducerii unui tert in proces ca parat, in realitate, legea permite doar introducerea unei persoane in procedura judiciara in calitate de reclamant. Aceasta calitate procesuala, de reclamant, a tertului introdus in litigiu, rezulta si din dispozitiile art. 58 C. proc. civ., potrivit cu care �cel chemat in judecata dobandeste calitatea de intervenient in interes propriu, iar hotararea ii va fi opozabila�. Or, calitatea de intervenient in interes propriu nu este altceva decat o varietate a calitatii de reclamant, calitate incompatibila cu aceea pe care trebuiau sa o dobandeasca vanzatorii si cumparatorii celor doua apartamente, ale caror contracte sunt atacate cu actiunea in nulitate absoluta pentru frauda la lege.

Cercetand actele si lucrarile dosarului se constata ca, urmare a comunicarii, de catre parata Primaria Municipiului Bucuresti, a situatiei juridice a imobilului revendicat si a depunerii, de catre aceeasi parata, a celor doua contracte de vanzare-cumparare, situatia evident noua si necunoscuta de reclamanta, la data introducerii actiunii, aceasta s-a gasit in cazul reglementat de art. 132 alin. (1) C. proc. civ., text care ii ingaduie intregirea cererii introductive atat cu referire la obiectul litigiului (nulitatea contractelor), cat si cu privire la partile intre care s-au incheiat aceste acte juridice si care nu pot avea in cauza decat calitatea de parati, parti pe care instantele erau datoare sa le citeze in aceasta calitate .

Intrucat, prin respingerea ca inadmisibila a cererii de intregire a actiunii, instantele au stabilit gresit cadrul procesual al litigiului, vatamand, in egala masura, atat drepturile reclamantei, cat si pe cele ale paratilor, s-a impus admiterea tuturor recursurilor, casarea ambelor hotarari si reluarea judecatii de la prima zi de infatisare ce a urmat depunerii cererii de intregire a actiunii, urmand ca, in rejudecare, celelalte sustineri din recursurile reclamantei si ale paratilor sa fie analizate de instanta de trimitere sub forma de aparari.