Politist. Ordin de destituire din functie. Neintrunirea conditiilor pentru calificarea Ordinului ca act de comandament cu caracter militar. Nelegalitatea ordinului. Acte exceptate de la controlul instantei de contencios administrativ

Conform prevederilor art. 2 lit. b din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, nu pot fi atacate in justitie actele de comandament cu caracter militar.

In sensul acestor dispozitii legale, prin acte de comandament cu caracter militar se inteleg actele emise de autoritatile militare competente, in scopul asigurarii ordinii si disciplinei cadrelor militare in cadrul unitatilor militare, adica cele care privesc serviciul si indatoririle militare si care cuprind ideea de ordine, de comanda.

Astfel de acte privesc problemele strict militare, referitoare la activitatile din cadrul fortelor armate, specifice organizarii militare, care presupun dreptul comandantilor de a da ordine la subordonati cu privire la conducerea trupei sau la indeplinirea serviciului militar.

In concluzie, ordinul de destituire din functie nu poate intra in aceasta categorie de acte .



Nota: Legea nr.29/1990 a fost abrogata de Legea nr. 554/2004 (M. Of. nr. 1154 din 7 decembrie 2004).



Prin actiunea inregistrata la 14 februarie 2004, reclamantul P.N. a chemat in judecata Ministerul de Interne (in prezent Ministerul Administratiei si Internelor) si Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Caras � Severin (I.J.P.F.), solicitand anularea ordinului nr. S � 231645 din 1 iunie 2001 prin care a fost destituit din functia de prim adjunct al sefului Inspectoratului judetean al Politiei de Frontiera Caras � Severin, acordarea drepturilor salariale de care a fost lipsit, anularea deciziei de pensionare nr. 128767 din 3 decembrie 2001 si emiterea unei noi decizii de pensionare la care baza de calcul sa fie salariul din ultimele 6 luni in functia din care a fost destituit.

In motivarea actiunii arata, in esenta, ca in anul 1978 a fost repartizat la Brigada de Graniceri Drobeta Turnu Severin, Divizionul de nave, fiind promovat apoi pe functii de comanda, iar de la 1 iulie 2000 in functia de prim � adjunct al sefului I.J.P.F. Cara �Severin.

Mai arata ca a obtinut rezultate deosebite, impreuna cu colectivul din subordine, in actiunile de prevenire si combatere a fenomenului infractional la regimul de frontiera si ca in urma retinerii unei izoterme cu tigari de contrabanda, la 22 august 2000, infractiune in care erau implicate si cadre militare de politie, s-a hotarat mutarea sa in functia de inspector sef la Inspectoratul Garzii de Coasta Braila, masura asupra careia s-a revenit in urma opunerii prefectului judetului Caras�Severin.

Sustine ca la 11 iunie 2001, la intoarcerea dintr-o permisie, a aflat ca a fost destituit din functie si pus la dispozitie, perioada in care a indeplinit sarcini umilitoare, iar apoi a fost numit maior la Sectorul Berzeasca, toate acestea ducand la imbolnavirea sa si internarea in spital.

Mentioneaza ca a adresat diverse rapoarte si memorii catre ministrul de interne, presedintele republicii, primul ministru si parlament, la care i s-a raspuns la 31 ianuarie 2002 de catre Ministerul de Interne si ca in urma inrautatirii starii sanatatii s-a dispus pensionarea sa.

Curtea de Apel Timisoara, sectia comerciala si de contencios administrativ, prin sentinta civila nr. 257 din 20 august 2002 a disjuns cauza, respingand ca inadmisibila cererea privind anularea ordinului contestat si declinandu-si competenta de solutionare a cererii referitoare la anularea deciziei de pensionare in favoarea Tribunalului Bucuresti.

Instanta retine ca nu este competenta sa solutioneze cererea de anulare a deciziei de pensionare si de obligare la emiterea unei noi decizii, conform prevederilor art. 156 din Legea nr. 19/2000 competenta revenind Tribunalului Bucuresti.

Mai retine ca potrivit art. 2 lit. b din Legea nr. 29/1990 sunt exceptate de la controlul judecatoresc al instantelor de contencios administrativ actele de comandament militar, ordinul contestat intrand in aceasta categorie deoarece reclamantului i s-a luat comanda prin eliberarea din functia detinuta.

Reclamantul a declarat recurs impotriva sentintei, sustinand ca fara temei s-a respins ca inadmisibil capatul de cerere privitor la anularea ordinului, deoarece acest ordin este un simplu act de administratie militara, supus cenzurii instantelor judecatoresti, ceea ce impune casarea hotararii si trimiterea cauzei la aceeasi instanta spre a se pronunta pe fond .

Referitor la disjungerea cererii de anulare a deciziei de pensionare si de emitere a unei noi decizii de pensionare, considera ca tot Curtea de Apel Timisoara era competenta sa judece aceasta cerere, fiind un capat de cerere conex cererii principale.

Recursul va fi admis numai in sensul si pentru considerentele care se vor arata in continuare.

In ce priveste motivul de recurs referitor la gresita disjungere a cererii de anulare a deciziei de pensionare si de emitere a unei noi decizii de pensionare, se retine ca este un capat de cerere de sine statator si ca instanta de fond a procedat legal prin declinarea competentei pentru acesta in favoarea Tribunalului Bucuresti.

Intr-adevar, conform prevederilor art. 155 din Legea nr. 19/2000 tribunalele solutioneaza, in prima instanta, printre altele, litigiile privind deciziile de pensionare si modul de stabilire si plata a pensiilor.

Ca atare, acest motiv de recurs apare ca fiind neintemeiat.

Dar, este intemeiat celalat motiv de recurs.

Conform prevederilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, nu pot fi atacate in justitie actele de comandament cu caracter militar.

In sensul acestor dispozitii legale, prin acte de comandament cu caracter militar se inteleg actele emise de autoritatile militare competente, in scopul asigurarii ordinii si disciplinei cadrelor militare in cadrul unitatilor militare, adica cele care privesc serviciul si indatoririle militare si care cuprind ideea de ordine, de comanda.

Astfel de acte privesc problemele strict militare, referitoare la activitatile din cadrul fortelor armate, specifice organizarii militare, care presupun dreptul comandantilor de a da ordine la subordonati cu privire la conducerea trupei sau la indeplinirea serviciului militar.

In concluzie, ordinul de destituire din functie nu poate intra in aceasta categorie de acte .

Recursul a fost admis, iar sentinta casata, numai in ce priveste cererea de anulare a ordinului contestat, cerere pentru care cauza s-a trimis spre rejudecare la aceeasi instanta.