Nerespectarea dispozitiilor deciziei de casare de catre instanta care rejudeca fondul. Incalcarea dispozitiilor procedurale.

Potrivit art. 315 C.proc.civ. instanta de trimitere trebuie sa se conformeze dispozitiilor instantei de recurs privind necesitatea administrarii probelor precum si dezlegarii date problemelor de drept .

Cand instanta de apel, fara a administra probele considerate obligatorii pentru solutionarea fondului litigiului, cu ignorarea problemelor de drept dezlegate prin decizia de casare, a solutionat litigiul considerand ca ansamblul probator administrat este suficient in a crea convingerea ca sentinta atacata este legala si preluand motivarea instantei de apel din primul ciclu procesual, a pronuntat o hotarare nelegala, ceea ce atrage casarea hotararii recurata pronuntata in asemenea conditii pentru incalcarea prevederilor art. 315 C.proc.civ.


---------------

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul P.G. a solicitat in contradictoriu cu Primaria orasului Baicoi, prin primar, anularea dispozitiei nr. 76/2003 si restituirea in natura a unui imobil, situat in orasul Baicoi, iar in subsidiar acordarea de despagubiri banesti.

Tot pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a mai depus o cerere prin care a solicitat, in contradictoriu cu aceeasi parata, anularea dispozitiei nr. 77/2003 si restituirea in natura a unui alt imobil, situat in orasul Baicoi, cu motivarea ca cererea de restituire in natura a fost respinsa intrucat nu a facut dovada dreptului de proprietate, a calitatii de mostenitor si a preluarii abuzive a imobilului.

Tribunalul Prahova, prin sentinta civila nr. 1211/2004, a admis actiunile conexe; a anulat dispozitiile nr.76 si nr. 77/2003 si a constatat ca reclamantul este indreptatit la masuri reparatorii prin echivalent .
Curtea de Apel Ploiesti, prin decizia civila nr. 498/2005, a respins ca tardiv apelul formulat de parata si ca nefondat, apelul declarat de reclamant.

Impotriva acestei decizii au formulat recurs ambele parti, iar prin decizia civila nr. 2006 din 22 februarie 2006, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia civila si de proprietate intelectuala a admis recursurile, a casat decizia civila pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti si a trimis cauza pentru judecarea apelurilor la aceeasi instanta.

Rejudecand cauza, Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamant si Primaria orasului Baicoi.
Instanta de apel a retinut ca dispozitiile nr. 76/2003 si nr. 77/2003 nu intrunesc conditiile legale si ca reclamantul a facut dovada calitatii de persoana indreptatita, avand dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru cele doua terenuri situate in localitatea Baicoi, identificate prin expertiza.

In ceea ce priveste restituirea in natura a constructiilor, s-a apreciat ca gradinita, ce face parte din domeniul public al primariei si celalalt imobil, care a fost vandut catre chiriasi prin acte legale, necontestate ori anulate de o instanta judecatoreasca, nu pot fi restituite in natura, ci se pot acorda doar masuri reparatorii prin echivalent reclamantului, potrivit art. 16 si art.18 lit. d din Legea nr. 10/2001.

S-a mai aratat ca, in raport de indrumarile date de instanta de recurs, au fost incuviintate obiectiunile formulate de acesta, insa, avand in vedere ca expertii desemnati in cauza, nu au efectuat lucrarile, iar pe de alta parte, faptul ca reclamantul a invederat instantei ca gradinita de copii se afla in domeniul public al primariei, instanta a apreciat ca probatoriul administrat in cauza este suficient in a crea convingerea ca cele doua dispozitii sunt nelegale si ca petentul are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele in litigiu.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, indicand ca temei legal dispozitiile art. 304 pct. 5 si pct.9 C.proc.civ., aratand ca s-a incalcat de instanta de apel art. 315 alin.(1) C.proc.civ.

Examinand decizia civila in limita criticilor formulate, Inalta Curte a constatat urmatoarele:
Reclamantul invoca incalcarea dispozitiilor art. 315 alin.(1) C.proc.civ. de catre instanta de trimitere, intrucat aceasta nu s-a conformat dispozitiilor date prin decizia civila nr. 2006 din 22 februarie 2006, pronuntata in recurs de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia civila si de proprietate intelectuala, respectiv de a completa probatoriul administrat in cauza pentru individualizarea celor doua terenuri in litigiu, prin stabilirea vecinatatilor si lungimea laturilor.

Necesitatea administrarii probelor pentru individualizarea celor doua terenuri in litigiu, prin stabilirea vecinatatilor si lungimea laturilor, precum si ca expertul sa raspunda obiectiunilor formulate de reclamant la raportul de expertiza, era obligatorie pentru judecatorii fondului potrivit art. 315 C.proc.civ., care prevede ca: �in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului�.

Prin urmare, instanta de trimitere trebuia sa se conformeze dispozitiilor instantei de recurs privind necesitatea administrarii probelor. Or, instanta de apel, fara a administra probele considerate obligatorii pentru solutionarea fondului litigiului, cu ignorarea problemelor de drept dezlegate prin decizia de casare, privind incidenta in speta a art. 16 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2001, a solutionat litigiul considerand ca ansamblul probator administrat corect de cele doua instante este suficient in a crea convingerea ca sentinta tribunalului, prin care s-a admis in parte contestatia reclamantului, in sensul ca s-au anulat cele doua dispozitii ale Primariei Baicoi, este legala, si ca reclamantul are dreptul la masuri reparatorii in echivalent pentru imobilele in litigiu.

Cu privire la restituirea in natura a imobilelor, cu ignorarea dezlegarilor in drept date de instanta de recurs privind incidenta art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicata, care nu mai exclude de la restituirea in natura imobilele afectate activitatilor de invatamant, s-a retinut ca � in opinia curtii nu este posibila nu pentru ca ele nu mai exista, dar una din ele se afla in domeniul public al primariei, iar celalalt a fost cumparat legal de catre fostii chiriasi�.

Procedand astfel, instanta de trimitere, preluand motivarea instantei de apel din primul ciclu procesual, nu s-a conformat dezlegarii date problemelor de drept de catre instanta de recurs si nu a administrat probele apreciate ca fiind obligatorii, ceea ce atrage casarea hotararii recurate pronuntata in asemenea conditii pentru incalcarea prevederilor art. 315 C.proc.civ.
Pentru aceste considerente, Inalta Curte in baza dispozitiilor art. 312 C.proc.civ., a admis recursul, a casat decizia civila recurata in parte si a trimis cauze aceleiasi instante pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant impotriva sentintei civile pronuntata de Tribunalul Prahova, cu ocazia rejudecarii urmand a fi administrat probatoriul necesar stabilirii situatiei de fapt .