Hotarare judecatoreasca ulterioara pronuntarii unei decizii in recursul in interesul legii dar anterioara publicarii in Monitorul Oficial. Efecte.

Prin Decizia nr. LIII (53) din 4 iunie 2007, Inalta Curte a stabilit ca dispozitiile art.35 din Legea nr.33/1994 nu se aplica in cazul actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001,

iar, conform art.329 alin.(3) C.proc.civ., dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.
Astfel, cum sentinta primei instante a fost ulterioara datei cand s-a pronuntat Decizia nr. 53/2007 si cum la data pronuntarii hotararii recurate decizia data de Inalta Curte fusese publicata in Monitorul Oficial, instanta de apel, care s-a confruntat cu problema aplicarii dispozitiilor art.35 din Legea nr.33/1994 dupa data pronuntarii si publicarii in Monitorul Oficial a deciziei nr. 53 a Inaltei Curti, corect a avut in vedere dezlegarea data textului prin aceasta decizie .

--------------

Prin sentinta nr.903/2007, Tribunalul Bucuresti a respins actiunea formulata de reclamantul T.M. in contradictoriu cu Municipiul Bucuresti prin Primarul General si Consiliul General al municipiului Bucuresti.

Prima instanta a retinut ca T.D., tatal reclamantului, a cumparat un
imobil (teren) situat in Bucuresti, prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.11910/1950.
Imobilul a fost expropriat in baza Decretului nr.79/1988, iar pentru a fi aplicabile dispozitiile art.35 din Legea nr.33/1994 trebuia sa se faca dovada ca terenul nu a fost folosit in scopul pentru care a fost expropriat si ca nu s-a facut o noua declaratie de utilitate publica.
A retinut prima instanta ca, potrivit constatarilor expertului, terenul este liber de constructii, insa nu este indeplinita cerinta �sa nu se fi facut a noua declaratie de utilitate publica�.

Curtea de Apel Bucuresti, prin decizia nr.748/A/2007, a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat in parte sentinta apelata si a respins actiunea formulata de reclamant, ca inadmisibila.
Instanta de apel a retinut ca, fiind vorba de un teren trecut in proprietatea statului prin expropriere, dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001, cererea privind restituirea bunului nu se putea solutiona decat in conformitate cu dispozitiile acestei legi speciale care, in art.11 reglementeaza restituirea imobilelor expropriate si pentru ipoteza in care imobilul nu a fost folosit pentru scopul de utilitate publica ce a stat la baza preluarii.
Legea nr.10/2001 stabileste o procedura prealabila obligatorie, iar reclamantul nu a dovedit parcurgerea acestei proceduri in termenul prevazut de lege. De aceea, reclamantul nu poate solicita instantei restituirea terenului in baza Legii nr.33/1994.

A retinut instanta de apel, ca Legea nr.10/2001 este o lege speciala, reparatorie si se aplica prioritar in raport cu dispozitiile Legii nr.33/1994.

Decizia prin care Curtea Suprema de Justitie a statuat cu putere obligatorie ca dispozitiile art.35 din Legea nr.33/1994 sunt aplicabile si in cazul cererilor care au ca obiect retrocedarea unor imobile expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi isi inceteaza aplicabilitatea, deoarece a fost pronuntata anterior intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001, iar posibilitatea restituirii imobilelor expropriate a fost stabilita pentru inexistenta la acea data a unei reglementari speciale in materie.

In acest sens, sunt dispozitiile deciziei nr.53, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de 4 iunie 2007.
Prin aceasta decizie, s-a stabilit ca dispozitiile art.35 din Legea nr.33/1994 nu se aplica in cazul actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001.

Decizia nr.53 din 4 iunie 2007 este obligatorie, conform art.329 alin.(3) C.proc.civ. si nu incalca art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului care prevede dreptul de acces la tribunal, drept care nu este insa absolut, putand fi supus unor restrictii stabilite de stat .
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care, invocand art.304 pct.7 si pct. 9 C.proc.civ., a aratat ca, in drept, si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.480-481 C.civ. si art.35 din Legea nr.33/1994, iar instanta de fond a respins cererea ca fiind intemeiata pe art.35 din Legea nr.33/1994 si art.12 alin.(5) din Legea nr.213/1998, nemotivand lipsa de temei a cauzei sub aspectul dispozitiilor art.480-481 Cod civil.
Instanta de apel, care a invocat exceptia inadmisibilitatii in raport de dispozitiile Legii nr.10/2001 si ale Deciziei nr. VI din 27 septembrie 1999, ar fi trebuit sa se pronunte si asupra dispozitiilor art.481 C.civ., invocate la prima instanta. Conform art.129 alin. final C.proc.civ., instanta este obligata sa se pronunte cu privire la obiectul cererii deduse judecatii, inclusiv cu privire la toate problemele de drept .

Nemotivarea hotararii cu privire la art.480 C.civ. a condus la aplicarea gresita a legii atat de prima instanta, cat si de instanta de apel.
A sustinut recurentul, ca instanta de apel care a respins cererea ca inadmisibila in raport de prevederile Legii nr.10/2001 si ale deciziilor nr.6/1999 si 53/2007 ale Inaltei Curti, nu a analizat cauza si sub aspectul dispozitiilor art.480 Cod civil si �a omis mentiunile aparatorului reclamantului cu privire la existenta la momentul introducerii cererii de chemare in judecata a deciziei nr.409/2003 pronuntata de Curtea Constitutionala�.
Curtea a constatat ca dispozitiile art.35 din Legea nr.33/1994, aplicabile si in cazul cererilor avand ca obiect retrocedarea de bunuri expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi, daca nu s-a realizat scopul exproprierii, nu contravin principiului constitutional privind neretroactivitatea legii civile. Aceasta decizie pronuntata dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001 este obligatorie.
Recurentul a mai aratat ca in mod gresit instanta de apel �a tinut cont de decizia nr.53/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie�, desi, conform art.329 alin.(3) C.proc.civ., solutiile pronuntate in recursul in interesul legii nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese, iar in prezenta cauza actiunea a fost introdusa la data de 7 iunie 2006.

Decizia nr.53/2007 a fost publicata in M.Of. la data de 13 noiembrie 2007, iar examinarea fondului s-a facut de tribunal anterior acestei date .

Analizand recursul, in limita criticilor formulate care fac posibila incadrarea in art.304 pct.7 si pct.9 C.proc.civ., Inalta Curte a constatat ca nu este intemeiat.
Atat sentinta primei instante cat si decizia atacata cuprind motivele pe care se intemeiaza solutiile pronuntate in cauza, iar actiunea formulata de reclamant corect a fost analizata in raport de prevederile art.35 din Legea nr.33/1994.
Este de principiu ca procesul civil se particularizeaza prin disponibilitate, care consta in posibilitatea conferita de lege partilor de a se adresa cu cereri instantelor judecatoresti si de a dispune de obiectul litigiului, iar cadrul in care se desfasoara activitatea in materie civila este prevazut de art.129 alin.(6) C.proc.civ., care dispune �In toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii�.
Pentru caracterizarea corecta a actiunii, instanta trebuie sa se orienteze dupa motivele de fapt invocate de parte in sustinerea ei si nu dupa temeiul de drept al cererii indicat de reclamant ori dupa sensul literal al termenilor folositi de acesta.

Temeiul juridic al actiunii nu leaga instanta, care trebuie sa dea cererii calificarea juridica exacta in raport cu motivele de fapt invocate.
Or, in prezenta cauza, desi, in drept, reclamantul a invocat �art.35 din Legea nr.33/1994, art.480 C.civ., art.112 C.proc.civ.�, din motivele de fapt invocate in fata primei instante rezulta ca scopul urmarit de acesta prin exercitarea actiunii priveste �retrocedarea� terenului trecut in proprietatea statului prin expropriere, in conditiile art.35 din Legea nr.33/1994.

In actiune s-au facut referiri exprese la art.35 din Legea nr.33/1994, s-a sustinut ca sunt indeplinite conditiile prevazute de acest text, deoarece terenul este liber si nu a fost folosit in scopul pentru care a fost expropriat si s-au invocat deciziile nr. VI din 27 septembrie 1999 a Curtii Supreme de Justitie, nr.4614 din 13 mai 2005 a Inaltei Curti, precum si decizia nr.409/2003 a Curtii Constitutionale, care privesc aplicarea art.35 din Legea nr.33/1994.
Fata de faptul ca imobilul a trecut in proprietatea statului prin expropriere si fata de motivele de fapt si de drept invocate, actiunea a fost corect caracterizata ca o cerere pentru retrocedarea imobilului in conditiile stabilite prin legea speciala privind exproprierea si nu ca o actiune in revendicare formulata de proprietarul neposesor impotriva posesorului neproprietar, iar prima instanta si instanta de apel nu aveau obligatia sa cerceteze cererea si in raport de prevederile art.480 C.civ., asa cum sustine recurentul.

De altfel, in declaratia de apel, reclamantul a facut sustineri care privesc incidenta art.35 din Legea nr.33/1994 si indeplinirea conditiilor prevazute de acest text.
In privinta acestui text, corect prin decizia atacata s-a avut in vedere dezlegarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, prin decizia nr. LIII (53) din 4 iunie 2007.

Prin aceasta decizie, Inalta Curte a stabilit ca dispozitiile art.35 din Legea nr.33/1994 nu se aplica in cazul actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001, iar, conform art.329 alin.(3) C.proc.civ., dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.

Prin urmare, instanta de apel, care s-a confruntat cu problema aplicarii dispozitiilor art.35 din Legea nr.33/1994 dupa data pronuntarii si publicarii in Monitorul Oficial a deciziei nr. LIII (53) a Inaltei Curti, corect a avut in vedere dezlegarea data textului prin aceasta decizie .

Sustinerea recurentului ca decizia nr. LIII (53)/2007 �nu-si gaseste aplicarea in cauza�, fata de prevederile art.329 alin.(3) C.proc.civ., pentru ca actiunea a fost introdusa la data de 7 iunie 2006 si sentinta apelata fusese pronuntata anterior publicarii deciziei Inaltei Curti in Monitorul Oficial, nu este intemeiata.
Art. 329 alin.(3) C.proc.civ. prevede ca solutiile nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese.
Hotararea pronuntata de prima instanta si decizia atacata nu intra insa in categoria hotararilor judecatoresti examinate, la care se refera textul citat.

Sentinta primei instante a fost pronuntata la data de 19 iunie 2007 (ulterior datei de 4 iunie 2007 cand s-a pronuntat decizia LIII (53)/2007), iar la data pronuntarii hotararii recurate decizia data de Inalta Curte fusese publicata in Monitorul Oficial.
Recurentul a invocat decizia nr.409/2003 a Curtii Constitutionale, insa in aceasta decizie s-a retinut ca art.35 din Legea nr.33/1994 nu contine in sine vreo dispozitie cu caracter retroactiv si ca determinarea situatiilor
juridice care raman supuse vechii reglementari, precum si a celor care vor fi guvernate de noua reglementare nu constituie o problema de constitutionalitate, ci de aplicare a legii in timp, de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.

Curtea Constitutionala nu s-a pronuntat asupra aplicarii dispozitiilor art.35 din Legea nr.33/1994 in cazul actiunilor introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001, care au ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, problema de drept care nu a fost dezlegata nici prin decizia nr. VI/1999 a Curtii Supreme de Justitie, Sectiile Unite, pronuntata anterior intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001.

Aceasta problema de drept a fost dezlegata prin decizia nr. LIII(53) din 4 iunie 2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care este obligatorie pentru instantele ce se confrunta cu o astfel de problema dupa dezlegarea ei si, pentru ca actiunea a fost formulata de reclamant la data de 7 iunie 2006 (dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001), pentru un imobil expropriat in anul 1988, corect prin decizia atacata s-a retinut ca dispozitiile art.35 din Legea nr.33/1994 nu se aplica in cauza, asa cum s-a stabilit prin decizia pronuntata de Inalta Curte, in baza art.329 C.proc.civ.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamant a fost respins.