Grup infractional organizat. Notiune. Trafic de droguri. Infractiune continuata. Complet de divergenta

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infractional organizat se intelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care exista pentru o perioada si actioneaza in mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni grave, pentru a obtine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material,

iar in conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din aceeasi lege, initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi .

In raport cu aceste prevederi, daca din ansamblul probelor administrate in cauza nu rezulta existenta unei structuri organizate, care actioneaza coordonat, dupa reguli bine stabilite, initiata sau constituita de inculpati ori la care acestia sa fi aderat sau pe care sa o fi sprijinit si in cadrul careia fiecare inculpat sa aiba un rol prestabilit, in sarcina inculpatilor judecati pentru comiterea infractiunilor privind traficul de droguri nu se poate retine si savarsirea infractiunii prevazute in art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Daca inculpatii, in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, savarsesc, la diferite intervale de timp, actiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul infractiunii de trafic de droguri, unele actiuni avand ca obiect droguri de risc, iar altele droguri de mare risc, exista o unica infractiune de trafic de droguri in forma continuata, prevazuta in art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar nu un concurs de infractiuni .

Judecarea unei cauze in complet de divergenta nu exclude posibilitatea pronuntarii hotararii in unanimitate, conform art. 308 alin. (1) C. proc. pen., intrucat, potrivit art. 257 alin. (4) C. proc. civ. - aplicabil conform art. 721 din acelasi cod in lipsa unor dispozitii contrare in legea de procedura penala - judecatorii pot reveni asupra parerilor lor, care au pricinuit divergenta.

-----------

Prin sentinta nr. 234/PI din 30 aprilie 2007 a Tribunalului Timis, Sectia penala, au fost condamnati urmatorii inculpati:

1. C.J., in baza art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 6 ani inchisoare; in baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 5 ani inchisoare si, in baza art. 4 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, la un an inchisoare.
In baza art. 33 lit. a) si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele in pedeapsa cea mai grea, ce a fost sporita cu 6 luni inchisoare, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa de 6 ani si 6 luni inchisoare.

2. G.D., in baza art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 74 alin. (1) lit. a) si alin. ultim C. pen., la 5 ani inchisoare si, in baza art. 4 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) si alin. ultim C. pen., la un an inchisoare.
In baza art. 33 lit. a) si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele in pedeapsa cea mai grea si s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa de 5 ani inchisoare.

3. N.R., in baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din acelasi act normativ, la un an inchisoare.

4. S.F., in baza art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 74 alin. (1) lit. a) si alin. ultim C. pen., la 7 ani inchisoare.

5. C.M., in baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) si alin. ultim C. pen., la 6 ani inchisoare si, in baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) si alin. ultim C. pen., la un an inchisoare.
In baza art. 33 lit. a) si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele in pedeapsa cea mai grea si s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa de 6 ani inchisoare.

6. P.B., in baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) si alin. ultim C. pen., la 6 ani inchisoare si, in baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) si alin. ultim C. pen., la 10 luni inchisoare.
In baza art. 33 lit. a) si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele in pedeapsa cea mai grea si s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa de 6 ani inchisoare.
Prin aceiasi sentinta s-a dispus, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatilor C.J., G.D., N.R., S.F., C.M. si P.B. pentru infractiunea prevazuta in art. 7 din Legea nr. 39/2003 si a inculpatului N.R. pentru infractiunea prevazuta in art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prima instanta a retinut, in fapt, ca in urma unor informatii obtinute prin actiuni specifice pe linia combaterii traficului ilicit si detinerii pentru consum propriu de droguri, in luna martie 2005, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Timisoara, a decis autorizarea folosirii investigatorului acoperit R.S. si a colaboratorului acoperit G.D., fiind emise autorizatiile 34, 35 si 36 din 3 martie 2005.

La 3 martie 2005, colaboratorul acoperit s-a intalnit cu inculpatul C.J. care i-a oferit spre vanzare comprimate ecstasy. In aceiasi zi, inculpatul C.J. i-a vandut, cu suma de 20 de euro, colaboratorului sub acoperire doua pastile ecstasy. Comprimatele au fost predate organelor de ancheta si au fost supuse analizelor de laborator, constatandu-se ca acestea contin ca substanta activa 3,4 g methylenedioxymetamfetamine (MDMA), substanta care face parte din tabelul nr. I anexa la Legea nr. 143/2000.
La 4 martie 2005, colaboratorul G.D. si investigatorul sub acoperire R.S. s-au intalnit cu inculpatul C.J., care a predat colaboratorului doua pastile ecstasy contra sumei de 20 de euro.
Investigatiile efectuate in continuare au stabilit ca si inculpatul S.F. desfasoara activitati de distribuire a drogurilor, astfel incat s-a autorizat folosirea investigatorilor acoperiti G.C. si S.E. si a colaboratorilor H.G. si N.S.
In baza autorizatiilor emise, cei doi colaboratori s-au intalnit la 7 aprilie 2005 cu inculpatul S.F., care le-a vandut cu 150 RON trei bucati de substanta de culoare verde oliv. Analizele de laborator au stabilit ca substanta vanduta de inculpat, in greutate de 2,35 g, este rezina de cannabis, fiind prevazuta in tabelul nr. III anexa la Legea nr. 143/2000.

La 12 aprilie 2005, colaboratorii H.G. si N.S. s-au intalnit din nou cu inculpatul S.F., care le-a vandut 2 pastile ecstasy cu suma de 100 RON.
La 5 mai 2005, colaboratorul sub acoperire H.G. s-a intalnit cu inculpatul S.F. si au negociat cumpararea a trei pastile ecstasy. Inculpatul a cerut, in avans, suma de 220 RON, iar la 6 mai 2005 s-a intalnit cu cei doi colaboratori sub acoperire carora le-a dat trei comprimate, care au fost ulterior supuse testarii stabilindu-se ca acestea contin MDMA si cofeina.

De asemenea, la 12 mai 2005, colaboratorul N.S. a fost contactat telefonic de inculpatul S.F., care i-a spus ca poate sa-i vanda ecstasy. Inculpatul l-a contactat telefonic pe inculpatul C.J. si s-a intalnit cu acesta, dupa care S.F. a revenit la locul de intalnire cu cei doi colaboratori carora le-a dat trei pastile ecstasy, primind de la acestia 180 RON. Analizele de laborator au confirmat ca cele trei comprimate contin MDMA ca substanta activa.

La 23 mai 2005, inculpatul S.F. s-a intalnit cu investigatorul S.E. caruia i-a dat un plic continand 9 pastile de ecstasy si o substanta vegetala. Analizele de laborator au stabilit ca cele 9 comprimate contin MDMA si cofeina ca substante active, iar substanta vegetala contine tetrahydrocannabinol (THC), substanta biosintetizata de planta cannabis care face parte din tabelul nr. III anexa la Legea nr. 143/2000.

Instanta a mai retinut ca, in urma unei intelegeri prealabile cu inculpatul C.J., inculpatii C.M. si P.B. au parasit tara, cu destinatia Spania, pentru a procura droguri. Intrucat autoritatile spaniole nu le-au permis accesul, din cauza unor nereguli constatate in documentele de calatorie, inculpatii au fost nevoiti sa ramana in Franta, de unde au cumparat 500 g rezina de cannabis.
Cei doi inculpati au revenit in tara la 16 iunie 2005 cu o cursa a firmei E. si au fost asteptati de inculpatul C.J. Ofiterii de politie care monitorizasera cursele internationale ale firmei E., avand informatii ca urmau sa fie aduse droguri in tara, au procedat la retinerea inculpatilor C.M., P.B. si C.J.
La perchezitia corporala efectuata asupra inculpatului C.M. si asupra bagajelor acestuia au fost gasite doua placi de substanta solida de culoare bruna, stabilindu-se ca este vorba de cantitatea de 462,28 g rezina de cannabis.

Instanta a mai retinut ca, incepand cu luna martie 2005, inculpatul G.D. a distribuit droguri de risc si de mare risc si acelasi inculpat, precum si inculpatii C.M., P.B., N.R. si C.J. au detinut si au consumat stupefiante.
Curtea de Apel Timisoara, prin decizia penala nr. 178/A din 25 septembrie 2007, in complet de divergenta, a respins ca nefondate apelurile procurorului si inculpatilor C.J., S.F., C.M., P.B. si G.D.
Impotriva deciziei au declarat recurs procurorul si inculpatii C.J., S.F., C.M., P.B. si G.D.

Din examinarea cauzei in raport cu motivele de recurs invocate, dar si din oficiu in conditiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie retine urmatoarele:
1. Motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., invocat de procuror si de inculpatul G.D., nu este fondat.
Din actele dosarului rezulta ca, la 20 septembrie 2007, instanta de apel a dispus, conform art. 308 alin. (5) C. proc. pen., reluarea judecatii in complet de divergenta, iar dezbaterile au avut loc in fata acestui complet, legal constituit din trei judecatori.
Conform dispozitiilor art. 307 si art. 308 C. proc. pen., hotararea se pronunta de membrii completului in fata caruia au avut loc dezbaterile.
Judecarea unei cauze in complet de divergenta nu exclude posibilitatea pronuntarii hotararii in unanimitate, conform art. 308 alin. (1) C. proc. pen., atata timp cat potrivit art. 257 alin. (4) C. proc. civ., aplicabil conform art. 721 din acelasi cod in lipsa unor dispozitii contrare in legea de procedura penala, judecatorii pot reveni asupra parerilor lor, care au pricinuit divergenta.
Asa fiind, o hotarare pronuntata in complet de divergenta poate fi rezultatul acordului tuturor membrilor completului si, numai daca nu este intrunita unanimitatea, hotararea se ia cu majoritate si este obligatorie motivarea opiniei separate.
Cum in cauza decizia recurata a fost pronuntata de membrii completului de divergenta, constituit potrivit legii din trei judecatori, se constata ca nu au fost incalcate dispozitiile legale imperative privind compunerea instantei de apel.

2. Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca nu este fondat nici motivul, intemeiat pe dispozitiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., invocat in recursul declarat de procuror, prin care s-a aratat, intre altele, ca este gresita solutia de achitare a inculpatilor pentru infractiunea prevazuta in art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Astfel, din ansamblul probelor administrate in cauza nu rezulta cu certitudine existenta unui grup infractional organizat in intelesul dat acestei notiuni de dispozitiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, de �grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care exista pentru o perioada si actioneaza in mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni grave, pentru a obtine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material�, cu precizarea expresa ca �nu constituie grup infractional organizat grupul format ocazional in scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infractiuni si care nu are continuitate sau o structura determinata ori roluri prestabilite pentru membrii sai in cadrul grupului.�
Acuzarea inculpatilor pentru comiterea infractiunii prevazute in art. 7 din Legea nr. 39/2003 se sprijina exclusiv pe interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpati intre ei sau cu alte persoane . Acestea nu releva, insa, existenta unei structuri organizate, care actioneaza coordonat, dupa reguli bine stabilite, constituita de inculpati sau la care acestia sa fi aderat ori pe care sa o fi sprijinit, in cadrul careia fiecare inculpat sa aiba un rol prestabilit.
Se constata ca nu exista nicio dovada certa care sa ateste, in concret, existenta unui grup infractional organizat.
Simplul fapt ca, in cadrul convorbirilor telefonice purtate de unii dintre inculpati, i se spunea inculpatului C.J. �cel mare� nu este in masura sa dovedeasca existenta grupului infractional si calitatea de conducator a acestui inculpat, atata timp cat nici macar din aceste discutii nu rezulta o activitate efectiva de coordonare, organizare sau control desfasurata de inculpat asupra activitatii infractionale a celorlalti.
Nefiind dovedit in cauza ca inculpatii au actionat in cadrul unui grup infractional organizat se constata ca este legala si temeinica solutia de achitare a acestora pentru infractiunea prevazuta in art. 7 din Legea nr. 39/2003.

3. Nu este intemeiat nici motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., invocat de procuror.
Se constata ca este corecta incadrarea juridica a faptelor comise de inculpatii C.J., S.F. si G.D. intr-o infractiune unica prevazuta in art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., si nu in infractiunea prevazuta in art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. in concurs cu infractiunea prevazuta in art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Art. 2 din Legea nr. 143/2000 incrimineaza in alin. (1) forma tip a infractiunii de trafic de droguri si in alin. (2) o forma agravata a aceleiasi infractiuni, in situatia in care obiectul traficului il constituie droguri de mare risc .
Cum inculpatii, actionand cu aceeasi rezolutie infractionala, au savarsit la diferite intervale de timp actiuni care, fiecare in parte, intrunesc continutul infractiunii de trafic de droguri, unele avand ca obiect droguri de risc, iar altele droguri de mare risc, corect a retinut instanta de apel ca inculpatii au savarsit o unica infractiune de trafic de droguri in forma continuata prevazuta in art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., si nu un concurs de infractiuni .

4. Se constata ca este fondat motivul de casare cu privire la nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului P.B.
Astfel, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 10 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute in art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) si alin. ultim C. pen.
Infractiunea prevazuta in art. 4 alin. (1) din Legea nr.143/2000 este sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 2 ani sau amenda.
Intrucat s-au retinut in favoarea inculpatului circumstante atenuante, conform art. 74 alin. (1) lit. a) si alin. ultim C. pen., era obligatorie coborarea pedepsei sub minimul special.
Cum la stabilirea pedepsei nu s-a facut aplicarea art. 76 C. pen., se constata existenta cazului de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Fata de considerentele expuse, au fost admise recursurile declarate de procuror si de inculpatul P.B. si, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., au fost casate decizia penala atacata si sentinta penala nr. 234/PI din 30 aprilie 2007, numai cu privire la pedeapsa aplicata inculpatului pentru infractiunea prevazuta in art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Rejudecand, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit pentru aceasta infractiune, in conditiile art. 76 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., o pedeapsa coborata sub minimul special prevazut de lege, de 5 luni inchisoare. Celelalte recursuri declarate in cauza au fost respinse.