C.C.R.: Decizie de neconstitutionalitate privind amenintarile la adresa securitatii nationale a Romaniei

In Monitorul Oficial nr. 218 din 20.03.2019 a fost publicata Decizia nr. 802/2018 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a sintagmei "ori altor asemenea interese ale tarii", cuprinsa in dispozitiile art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei, si a dispozitiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale.

Curtea Constitutionala a Romaniei a declarat neconstitutionala sintagma "ori altor asemenea interese ale tarii", cuprinsa in dispozitiile art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991.

Dispozitia criticata stabileste ca ``subminarea, sabotajul sau orice alte actiuni care au ca scop inlaturarea prin forta a institutiilor democratice ale statului ori care aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani sau pot aduce atingere capacitatii de aparare ori altor asemenea interese ale tarii, precum si actele de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a structurilor necesare bunei desfasurari a vietii social-economice sau apararii nationale`` constituie amenintari la adresa securitatii nationale a Romaniei. Prin urmare, conform prevederilor legii nr. 51/1991, orice fapta de natura a se incadra in descrierea anterioara da dreptul organelor cu atributii in domeniul securitatii nationale sa efectueze activitati specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale ale omului desfasurate cu respectarea prevederilor legale.

Argumentul de neconstitutionalitate retinut a fost dat de faptul ca sfera de cuprindere a sintagmei "altor asemenea interese ale tarii" ramane la libera apreciere a organului abilitat sa aplice legea, fara a putea fi circumstantiata de destinatarul normei. Astfel, nu se mai poate determina limita de aplicare a dispozitiei de lege criticate. In acest mod, limitele de aplicare a dispozitiei de lege criticate nu mai pot fi cunoscute de destinatarii normei, care, astfel, nu isi pot corecta conduita si nu pot fi capabili sa prevada, intr-o masura rezonabila, consecintele care pot aparea dintr-un act determinat. Asadar, Curtea constata ca dispozitiile criticate nu instituie reguli clare pentru a oferi cetatenilor o indicatie adecvata cu privire la circumstantele si conditiile in care organele cu atributii in domeniul securitatii nationale sunt imputernicite sa recurga la masura supravegherii tehnice.

Avand in vedere aceste aspecte si caracterul intruziv al activitatilor specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale omului, Curtea constata ca este obligatoriu ca acestea sa se realizeze intr-un cadru normativ clar, precis si previzibil, atat pentru persoana supusa acestei masuri, cat si pentru organele de urmarire penala si pentru instantele de judecata . In caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea incalcarii intr-un mod aleatoriu/abuziv a drepturilor fundamentale, esentiale intr-un stat de drept, privind viata intima, familiala si privata si secretul corespondentei. Este indeobste recunoscut ca aceste drepturi nu sunt absolute, insa limitarea lor trebuie sa se faca cu respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, iar gradul de precizie a termenilor si notiunilor folosite trebuie sa fie unul ridicat, data fiind natura masurilor intruzive reglementate.

Prin aceeasi decizie Curtea a respins ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale argumentand ca fiind sesizata cu o critica identica referitoare la aceleasi dispozitii de lege, a respins exceptia de neconstitutionalitate ca inadmisibila, de exemplu, prin Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017 si Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017. In cadrul acestor Decizii Curtea a retinut caautorii exceptiilor nu formulau veritabile critici de neconstitutionalitate cu privire la aceste dispozitii ci erau nemultumiti, in realitate, de modul de interpretare si aplicare de catre instanta de judecata a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 51 din 16 februarie 2016, respectiv a normelor de procedura penala ce reglementeaza regimul nulitatii relative. Or, Curtea a statuat in jurisprudenta sa ca nu este competenta sa se pronunte cu privire la aspectele ce tin de aplicarea legii .